Sa intelegem grasimea corporala

Lipidele sunt numele agregat pentru moleculele de grăsime găsite în corpul uman.

Datorită legăturii lor cu multe afecțiuni predominante, cum ar fi hipertensiunea arterială și bolile cardiace cronice, lipidele au atras o atenție nefavorabilă.

Este esențial să înțelegeți ce sunt lipidele, cum se deplasează în corpul dumneavoastră și cum ar putea influența sănătatea dumneavoastră.

În sângele uman, există două forme de lipide: colesterolul și trigliceridele.

Lipidele nu sunt toate rele; sunt componente ale corpului necesare.

Acestea pot fi utilizate ca sursă de energie, pentru a izola organismul de frig, ca acoperire pentru celulele nervoase (tecile de mielină), iar colesterolul, de exemplu, este o componentă cheie a membranei celulare.

Înainte de a urmări calea lipidelor prin corpul nostru, trebuie să înțelegem că lipidele sunt insolubile în apă.

Atunci când sunt livrate într-un mediu fluid, cum ar fi sângele, trebuie să fie manipulate de către anumiți purtători.

Lipoproteinele sunt numele dat acestor proteine purtătoare specializate.

Când grăsimile intră în organism prin intermediul alimentelor, enzimele digestive le descompun în molecule simple în intestin, care sunt ulterior absorbite de celulele care căptușesc intestinul.

Moleculele de grăsime sunt reparate în celulele intestinale (entrocite) pentru a crea trigliceride și esteri de colesterol (cele două forme majore de lipide), apoi grupate în complexe de lipoproteine numite chilomicroni și transportate în sânge prin sistemul limfatic.

Lipoproteinele servesc atât ca sistem purtător, cât și ca sistem de distribuție.

Ei lasă cea mai mare parte din sarcina lor de trigliceride în sarcina mușchilor scheletici și a țesuturilor adipoase (țesut adipos) pentru utilizarea energiei pe măsură ce circulă prin circulație.

După finalizarea „turului de sânge”, resturile de chilomicroni, care acum sunt bogate în colesterol, sunt transportate la ficat pentru procesare și depozitare ulterioară.

Colesterolurile sunt fie integrate în membranele celulelor hepatice, folosite pentru a produce acid biliar, fie reambalate într-un alt tip de lipoproteine cunoscute sub numele de lipoproteine cu densitate foarte scăzută (VLDL).

Lipoproteinele vor circula în circulație până când toate trigliceridele lor sunt preluate de țesuturi sau reciclate de ficat. VLDL este generatorul major de trigliceride între mese sau în timpul postului.

VLDL va fi schimbat de încă două ori înainte de a se transforma în tipul (in)famos de lipoproteine, lipoproteine cu densitate joasă (LDL). LDL este cunoscut ca „oiul rău al colesterolului”, deoarece consumul prea mare poate contribui la ateroscleroză și boli de inimă. LDL are o reputație teribilă din motive întemeiate.

Este cea mai bogată lipoproteină în colesterol și este nevoie de mai mult timp pentru a curăța sângele de LDL decât alte tipuri de lipoproteine.

Mai mult, celulele hepatice care reciclează una până la două treimi din LDL vor încetini procesul dacă dobândesc suficientă grăsime nouă din alimente, ceea ce înseamnă că dacă mănânci o masă grasă, mai mult colesterol va rămâne în sânge mai mult timp.

Aceste particule de LDL care rămân în circulație pentru o perioadă lungă de timp vor fi curățate de macrofage, care acționează ca celule „aspiratoare”. Din păcate, curățarea poate duce la dezvoltarea aterosclerozei, deși acest lucru va fi explicat mai jos.

Din fericire, există un alt tip de lipoproteină cunoscută sub denumirea de lipoproteine de înaltă densitate (HDL), care este cunoscută drept „omul bun al colesterolului”.

Este produsă ca o lipoproteină fără colesterol în ficat și celulele intestinale.

Putem raporta HDL la omul care se curăță după sine. Îndepărtează excesul de colesterol din țesut și îl transportă acolo unde este cel mai necesar; de asemenea, ajută la reciclarea LDL, ajutând ficatul să le absoarbă.

Ficatul poate elimina apoi colesterolul secretându-l sub formă de acizi biliari prin vezica biliară.

Cea mai mare parte a colesterolului din sânge este LDL, reprezentând aproximativ trei sferturi din total; doar 25% este HDL.

Raportul dintre LDL și HDL este mai relevant în determinarea riscului de boli de inimă decât procentul absolut de LDL. Atunci când nivelurile de HDL sunt ridicate, acestea pot opri cu ușurință consecințele negative ale nivelurilor ridicate de LDL.

Nivelul trigliceridelor nu pare să fie asociat cu bolile de inimă, dar poate fi legat de alte tulburări, cum ar fi inflamația pancreatică.

Pentru un suport suplimetar vizitati si produse de slabit de mai jos:

Vizitati pagina Matcha Slim

Vizitati pagina Redimin

Vizitati pagina W-Loss

Vizitati pagina Black Latte

Vizitati pagina Keto Light

Vizitati pagina Idealica

Vizitati pagina Reduslim

Vizitati pagina Keto Diet

Vizitati pagina KetoSlim

Vizitati pagina Keto Black