La colțu' străzii


Lasă un comentariu

Din păcate Dacian Cioloș și-a amintit de viața satului mult prea târziu

Cunoașteți povestea acestei duminici. Premierului Dacian Cioloș i s-a refuzat difuzarea unui interviu realizat pentru emisiunea “Viața satului” de la TVR pe motiv de asociere cu campania electorală a PNL. O decizie lăudabilă a televiziunii naționale și în același timp incriminatorie, deoarece deontologia sa recent descoperită nu se aplica însă fostului premier acum doi ani candidat la președinție și difuzat în campanie electorală de către aceeași emisiune a aceleeași televiziuni. Dar să zicem că niciodată nu e prea târziu să începi urcușul etic-electoral.

Paradoxal amânarea discuției despre viața satului până în campania electorală reprezintă cea mai mare vină a agro-profesionistului Dacian Cioloș. Cel mai mare reproș adresat agricultorului Dacian Cioloș. Cea mai mare dezamăgire provocată de țăranul autentic Dacian Cioloș. Mai jos, la țară alături de bunicul său.

ciolos-alaturi-de-bunicul-sau

Reluând 2016 se poate accepta că nu agricultorul Dacian Cioloș a guvernat ci pompierul Dacian Cioloș. Iar în ciuda valurilor media de jeg, popularitatea și încrederea în premierul României au rezistat remarcabil în această nouă lume post-adevăr. Se mai poate accepta că Dacian Cioloș avea nevoie să-și consolideze anvergura de om politic la nivel național și să nu rămână în carcasa unui excelent profesionist din domeniul agriculturii. Citește în continuare


1 comentariu

Lașitatea editorială a Facebook naște monștri adevărați din știri false

În sfârșit au apărut primele îndoieli justificate factual, cu efecte concrete și măsurabile, față de habitatul jurnalistic (Newsfeed) creat de Facebook.

Foto Reuters

Existau și înainte voci îngrijorate de libertatea internetului care remarcaseră evoluția opac-monopolistă a Facebook.  S-au plâns de la creatori mărunți de conținut la redacții cu tradiție și editori giganți. Chiar și aici, noi am observat cum în doar câțiva ani Facebook ne-a furat ușor ușor colțul de stradă. Poate că e în firea lucrurilor, nimeni nu se poate lupta cu tăvălugul evoluției. Dar intuitiv, ceva n-a fost niciodată complet în regulă cu această mișcare. Și nu mă refer, de exemplu, la conținutul video pe care Facebook îl fură cu nerușinare și fără nicio intenție de a respecta drepturile de autor, în planul său de a submina Youtube.

Sub mult sclipici și poze cu pisici, Facebook acționează în mod evident fără etică. A făcut-o mereu, încă de la primele întrebări legate de confidențialitatea datelor utilizatorilor săi. Profilarea de marketing  se intersectează de minune pe facebook cu profilarea făcută de instituțiile de forță. Are cineva certitudinea că Facebook protejează datele noastre în fața corporațiilor sau guvernelor cu care își negociază bugete sau lobby?

Dar hei, e gratis, am toate contactele aici dacă îmi pierd telefonul. Plus, e o lume fascinantă în care pot urma pe oricine, e distractiv. N-am nimic de ascuns, nu? Să-mi citească micile bârfe, să-mi arhiveze anturajul, să-mi monitorizeze localizarea și mai nou să-mi servească știrile lui, scroll scroll scroll și bifez „Accept”. Ce se poate întâmpla?

Păi în primul rând, în doar câțiva ani, internetul începe deja să arate altfel. Nu mai e www – world wide web, Facebook și Google vor internetul lor controlat. Nu mai e alegerea RSS, ci un Newsfeed ales de algoritm. Adăugăm aici traficul mobil care a depășit traficul clasic de desktop/laptop și ne trezim într-un internet de aplicație, în care fiecare fuge de democraticul browser și ține userul captiv în țarcul său monopolist al aplicației.

Revenind la recentele alegeri prezidențiale din America, câteva voci deștepte au articulat limpede noua dilemă editorială creată de facebook prin răspândirea unor știri false. Care facebook desigur se eschivează ipocrit de responsabilități editoriale pe care în mod evident le are. Săptămâna trecută, tot internetul a râs de creatorul facebook Mark Zuckerberg care foarte candid și încurcat a declarat imediat după alegerile americane că știrile false propagate pe facebook nu au niciun impact pentru utilizatori – păi atunci nici postările facebook n-au niciun impact pentru publicitatea plătită ha ha și de aici sute de meme. Și prezentatorul BBC a încheiat zâmbind această știre.

Am cules mai jos câteva paragrafe din trei articole scrise la cald despre invazia prin dezinformare organizată pe social media. Cu siguranță vor urma analize aprofundate și poate urmări legislative, fiindcă ne aflăm într-o realitate nereglementată, ca pe vremea când drogurile se găseau la liber. Încep cu surpriza apărută din adolescența nouăzecistă, siteul MTV, da acea televiziune MTV care killed the radiooo staaar și care are secțiune de Politică (am îmbătrânit!). Citez: Citește în continuare

dragnea-ciolos-agerpres


8 comentarii

Guvern vs Parlament: cu populismul pe populism călcând

Parlamentul a adoptat creșteri de măriri și salarii în debutul campaniei electorale. Este și imoral și ilegal. Chiar dacă sunt argumente serioase pentru susținerea măsurilor luate, nu vom ști niciodată dacă decizia e una bine gândită în contextul actual sau pur și simplu una populistă. Acesta este motivul pentru care legea spune că nu pot fi luate astfel de măsuri cu 180 de zile înainte de alegeri. O lege pe care Parlamentul, iată, o ignoră.

Problema este în egală măsură a Guvernului. Acesta nu a reușit să ofere un argument credibil împotriva măsurii. Ne-a spus costul aproximativ, care ar urca la 1% din PIB, și ar duce astfel la depășirea limitei de deficit agreată cu partenerii europeni. Nu trebuie să fii mare economist ca să vezi că e un adevăr parțial.

Chiar și în condițiile unei colectări reduse la buget, sumele necesare ar fi vreo 3% din buget. Acești bani există, dar trebuie luați de undeva. Finanțarea din deficit este doar una din opțiuni. Alte variante ar fi fost să se renunțe la unul sau mai multe dintre proiectele actuale. Dar care proiecte?

Ca exemplu, nu știm cât costă militarizarea DIPI, deciză prin ordonanță de urgență de Guvern. Nu era mai bine să desființăm acest serviciu, ținând cont că mai avem vreo cinci? Probabil nu ne-ar fi ajuns banii pentru salarii, dar era un început.

În dezbaterea din Parlament, reprezentantul Guvernului a fost ministrul muncii, dl. Pîslaru. Acesta ne-a vorbit doar despre asistați și trântori. Populismului de stânga i-a răspuns cu populism de dreapta. Din acest punct de vedere, nu s-a deosebit cu nimic de politicieni. Dna. Dragu, ministrul finanțelor, este ca și inexistentă.

La început de noiembrie și început de campanie nu avem nicio proiecție bugetară pentru anul viitor. În contrapondere la promisiunile partidelor, Guvernul tehnocrat ar fi putut să ne propună o schiță de buget, din care să vedem costurile fixe, ce nu se pot tăia, și marja ce rămâne în discuție pentru diverse proiecte: investiții, creșteri de salarii, proiecte sociale sau alte idei.

Dacă fac un pas în spate, aș avea de ales între o idee rezonabilă – creșterea veniturilor în două sectoare sub-finanțate, educație și sănătate – și nicio idee, un fel de lasă că știm noi mai bine. Ambele sunt ambalate în populisme ieftine. În această situație, nu văd de ce nu aș susține inițiativa Parlamentului.


Lasă un comentariu

Lobby și bumerang bancar

În mai 2015, Parlamentul a adoptat legea insolvenței persoanelor fizice („falimentul personal”). Ar fi trebuit să intre în vigoare în decembrie 2015. În urma lobby-ului agresiv al băncilor, guvernul (ăsta tehnocrat) a amânat intrarea în vigoare pentru decembrie 2016, prin OUG (da, mare urgență!).

Ulterior, la 12 octombrie, Parlamentul a decis să intre totuși în vigoare la 31 octombrie. Dar astăzi, în ultima zi, Președintele a trimis înapoi legea în Parlament. Lobby-ul bancar ține cu dinții de status-quo.

Doar că, între timp, nemulțumirea populară a lovit prin alte căi: legea dării în plată și legea conversiei creditelor în CHF. Ambele sunt exprimări ale aceleiași probleme: sunt persoane care nu mai fac față datoriilor și ar avea nevoie de un cadru legal care să le protejeze până se pun pe picioare.

Băncile nu au dorit așa ceva, ci doar să își jumulească clienții. Au respins involvența până când s-au trezit că vor avea și insolvență, și dare în plată, și conversie a creditelor… și ce-o mai inventa Parlamentul până în decembrie. Se poate spune că și-o fac cu mâna lor.

 banca-lesa

famiglia-cosma


Lasă un comentariu

Famiglia Cosma din Republica Ploiești

Dlui. Mircea Cosma, fostul președinte al CJ Prahova, i se mai spunea și baron local. Oameni răi. Acum dl. Cosma are mici probleme personale, nu prea mai face politică. E ocupat să dea explicații la DNA.

Dl. Cosma și-a consolidat puterea baronială în vremea dlui. Adrian Năstase, care avea un colegiu bun, la Mizil. După ce dl. Năstase a fost condamnat și încarcerat, colegiul a devenit eligibil. La alegerile din 2012 a fost preluat de dl. Vlad Cosma, baronașul, cum ar zice oamenii răi. Dar și dl. Cosma jr. are același tip de probleme ca tatăl său, deci nu prea mai are timp de politică.

Acum nu mai sunt colegii, ci liste, dar prin retragerea dlui. Vlad Cosma ar fi rămas un loc liber. Păi nu e păcat? Așa că PSD a propus-o pe dna. Andreea Cosma, fiica, respectiv sora domnilor amintiți anterior.

Dna. Cosma e pricepută, competentă, are tot ce-i trebuie. Poate cu timpul să stea mai prost, că are unele preocupări colaterale. Și nu i-ar strica deloc, dar deloc!, puțin imunitate: și dânsa este implicată în aceleași afaceri investigate de DNA ca și tatăl, respectiv fratele domniei sale.

Bonus monden. Dna. Cosma, acum de ocupație notar, a încercat anterior și o carieră în showbiz. Iat-o mai jos în videoclipul piese Solo, care nu a avut succes, dar este suspectă de plagiat.

Citește în continuare


1 comentariu

Lista PSD pentru București

Lista PSD pentru Camera Deputaților, la București are tot felul de personaje interesante:

  • pe locul 3, dnul. Georgian Pop, deputat, șeful Comisiei de control al SRI. Servim patria!
  • pe locul 4, dna. Oana Florea, oengistă, directoarea Fundației pentru Apărarea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului, o organizație prestigioasă fondată de dl. Dan „Felix” Voiculescu.
  • pe locul 5, dl. Mihăiță Varză, consilier general la București, ales recent pe listele UNPR. Care a fuzionat cu PMP. Deci ar fi… membru PMP? Să trăiască bine!
  • pe locul 6, dna. Diana Tușa, deputat PNL până de curând. S-a supărat la alegerilor locale pentru că partidul nu a desemnat-o candidat la primărie. Iată, și-a revenit repede. Întâmplător, soțul domniei sale are un organ de „surse” cu oarece influență în online.
  • pe locul 8, dna. Beatrice Tudor, consiliera personală a dlui. Liviu Dragnea. Va fi interesant de văzut dacă fosta consilieră personală, aleasă în 2012 la Teleorman, se va mai găsi pe liste. Ar putea face un grup de lucru împreună.
  • pe locul 9, dl. Liviu Pleșoianu, o persoană publică creată integral de Antena3, printr-un efort de marketing, aderent înfocat la valorile respectivului post de televiziune și ale patronului său.
  • pe locul 10, dna. Mirela Furtună, președinta TSD Tulcea, fostă consiliera personală a președintelui CJ Tulcea, până când a fost găsită incompatibilă de ANI. Grupul de lucru crește. La schimb, dl. Teodorovici va candida la Tulcea.
  • pe locul 12, dna. Aida Crăceru, fostă Catană, fostă angajată a CJ Teleorman (ahem!), fostă reprezentantă a unei firme de consultanță aflată în centrul unei investigații DNA ce mai include un fost președinte CJ, un fost deputat și actual eurodeputat și 35 de primari și viceprimari, toți de la PSD.
  • pe locul 13, dnul. Ciprian Necula, tehnocrat, secretar de stat la Ministerul Fondurilor Europene, știți, cu ministrul acela rău care se ia de dl. Ghiță. Ce naiba, avem servicii, PMP, PNL, încape și un tehnocrat! Dă bine, că e rom.
  • pe locul 14, dna. Gabriela Podașcă, fostă stea în urcare a PSD pe vremea Ponta, încă purtătoare de cuvânt a partidului. Am notat-o aici doar pentru contrast cu cei de mai sus.

La București se vor alege 29 de deputați. Dacă PSD se apropie de cei 40% din sondaje, ar putea fi eligibile chiar 12-13 poziții, cu tot cu re-distribuiri.


13 comentarii

Legea Dării în Plată ESTE constituțională. Retrospecții despre maneaua retroactivității

Scriu această postare să am link de dat pe facebook când iar și iar revine discuția despre legea dării în plată. Am așteptat curios decizia Curții Constituționale pe chestiune.

Chiar în prag de alegeri parlamentare, legea Dării în Plată (DIP) ne arată cea mai hulită instituție publică, Parlamentul pus la treabă, această lege fiind printre puținele exerciții parlamentare (singurul?) de tip  grassroots finalizate cu succes. Arareori se bifează atât de intens toții pașii dezbaterii publice, parlamentare, constituționale precum în urcușul legislativ al acestei legi. Un caz de manual pentru democrația românească.

miting-legea-dip

Foto: Adevarul.ro

Decizia Curții încheie saga unor mii de oameni

…care în mai mulți ani de zile s-au organizat întâi pe forumuri, apoi pe grupuri de yahoo, apoi pe facebook și au reușit pas cu pas să obțină mai întâi celebra Ordonanță 50/2010 iar acum legea DIP. La baza ei stă însă o lege a fizicii, principiul acțiunii și reacțiunii. Oare credea cineva că comisioanele ilegale, contractele prezentate fix la semnare, dobânzile aleatoare, evaluările măsluite și câte și mai câte acțiuni abuzive ale băncilor din România vor rămâne la nesfârșit fără reacțiune? Orice inginer ar fi sesizat că tot acest potențial se va descărca violent într-un fel sau altul.

Din fericire, descărcarea s-a întâmplat instituțional, societatea românească trecând un test de maturitate. Poate în timp vom învăța să mânuim mai dibace unealta parlamentară.

Am tot urmărit argumentele și pro și contra legii Dării în Plată încă de când a apărut ca proiect. Mai mult contra, deoarece o singură voce a reușit să prezinte elocvent  motivele din spatele acestei inițiative legislative confirmată în această săptămână ca lege constituțională. În timp și această voce a avocatului Piperea a împrumutat discursul înveninat al adversarilor, lăsându-mă abandonat într-o junglă informațională de termeni juridici și pretinse clarificări atât de evident-partizane de ți-era jenă de ipocrizia lor înverșunată, de ambele părți. Citește în continuare


4 comentarii

USR e pentru PNL precum…

… prietena nesuferită a tipei mișto, pe care o inviți totuși în oraș la pachet, ca să ai ceva șanse mai departe.

Azi USR a strâns numărul de semnături necesare pentru a participa la alegerile parlamentare. Încrederea populației în Parlament s-a prăbușit an de an dincolo de cotele democratice de avarie iar USR răspunde acestei nevoi critice de încredere. Oferta politică a USR promite un singur lucru: transparență. Atât de simplu fiindcă atât de mult lipsește integritatea din valorile dovedite ale celorlalte partide.

Spre deosebire de mecanismul alegerilor locale cu vot majoritar într-un singur tur, la parlamentare PNL trebuie să apere fiecare vot câștigat de USR. Acolo se adună voturi de la foști simpatizanți (vezi București) sau alegători indeciși, scârbiți, pretențioși care altfel ar fi absentat de la vot. Fiecare zecime de procent obținută de USR îndepărtează PSD de formarea guvernului următor. Fiecare vot USR devine astfel o cărămidă la construirea unui guvern PNL condus de Dacian Cioloș, fiindcă USR nu vor intra la guvernare dincolo de votul declarat de sprijin pentru un potențial premier Cioloș.

Citește în continuare


8 comentarii

Cultură și sănătate: o discuție despre priorități

Acum câțiva ani, d. Daniel Barbu, atunci ministrul culturii, a fost forțat să demisioneze după ce a spus public că sunt prea mulți bani la programul național hiv/sida, comparat cu domeniul culturii. Aparent, prioritățile ministrului erau greșite: în condițiile unui buget limitat, cetățenii preferau să fie alocați bani mai întâi pentru sănătate. Dar dacă d. Barbu ar fi luat banii de la bolnavi și i-ar fi dat culturii, fără să zică nimic, oare ar fi rămas ministru.

Întrebarea nu e retorică. Astăzi, prioritățile par a se fi schimbat. Nu mai de parte de luna august, Ministerul Culturii propunea introducerea, prin ordonanță de urgență și fără dezbatere publică, a unei taxe noi: „taxa pe Internet” ar fi urmat să finanțeze cinematografia română. Dincolo de problema de constituționalitate, într-o țară care nu a rezolvat încă accesul la servicii de bază, ideea unei taxe pe care să o plătească toți, în beneficiul unui număr foarte mic de persoane, e cel puțin bizară. Documentul nu a fost adoptat, ca urmare a opoziției industriei telecom, dar nici nu a fost retras.

Luna aceasta guvernul a găsit bani pentru o achiziție controversată: va aloca 10 milioane de euro pentru achiziționarea unei opere de artă. Din nou, lipsește dezbaterea: de vreme ce avem 10 milioane de euro, ce putem face cu ei? „Cumințenia pământului” e doar un proiect. Un alt proiect ar putea fi noul Spital de Arși. În luna august, într-o discuție despre ministrul sănătății și primarul sectorului 1 rezulta un cost de aproximativ 3 milioane de euro pentru clădirea nouă, fără dotări. Primăria se obliga să facă o investiție în dotări, iar unele echipamente și mai ales personalul veneau de la actualul spital. E rezonabil să presupunem că diferența de 7 milioane de euro ar fi suficientă pentru a finaliza proiectul.

Nu am dat întâmplător acest exemplu. Guvernul actual a venit la putere pe fondul nemulțumirilor populare generate de accidentul din clubul Colectiv, și urmate de fiascoul tratării răniților din acest accident. În centrul eșecului a fost absența unei unități specializate în tratarea arsurilor, iar una din primele promisiuni ale guvernului a fost că va rezolva problema. Până acum, nu a rezolvat nimic, iar singura propunere concretă este cea primăriei sector 1. Ar avea nevoie de 3 milioane de euro pentru a fi demarată, dar… nu sunt bani. În schimb, sunt 10 milioane pentru statuetă.

Discuția este despre priorități. În condițiile în care există un fond disponibil și mai multe proiecte concurente, pe care îl alegi? Cum iei decizia? Răspunsul normal ar fi că prin dezbatere. Nu este și răspunsul guvernului.

blonda-de-la-drept


11 comentarii

Care dintre domnii Flavius Baiaș își dă agresiv cu părerea despre Legea Dării în Plată?

În această săptămână, Curtea Constituțională trebuia să se pronunțe asupra constituționalității unor articole din Legea Dării în Plată. Curtea a rămas în pronunțare, decizia s-a amânat pentru 27 Octombrie 2016. Cu câteva zile înainte, o știre îmi sărise violent pe ecranul telefonului mobil:

Flavius Baias, decanul Facultatii de Drept, despre darea in plata: „Este o lege facuta mai putin pentru indivizi si mai mult pentru anumite persoane/ Anumite dispozitii din lege sunt infestate de veninul neconstitutionalitatii”

Titlu alarmant cu cuvinte apăsate „infestat”, „veninul neconstituționalității” ce-ți blochează degetul mare pe telefon de groaza pogorâtă din niște virgulițe juridice. Interese, indivizi, „anumite persoane”. Legea e clar neconstituțională. Verdict cu autoritate, dat chiar de Decanul Facultății de Drept. Știrea nu spune facultatea cărei universități – în România,  Facultatea de Drept e numai una, se știe, la București. Care facultate a și organizat conferința, despre care articolul ne asigură că printre vorbitori „s-au numărat specialiști în drept fără parti-pris-uri bancare”.

Citește în continuare


Lasă un comentariu

10K pe Facebook

În martie ne întrebam unde a plecat blogul nostru și oare când ne-am trezit mutați pe Facebook. Azi acolo am trecut pragul de 10,000 de Like-uri. Mulțumim! Între timp, după o vară secetoasă bloggeristic, La Colțul Străzii s-a revigorat un pic, de unde au venit și noii prieteni de pe Facebook, blogu’ și facebooku’ lucrează împreună. Despre Facebook vorbim altă dată mai cu nerv, fiindcă la o așa aniversare frumoasă e cazul să-ți muști limba și să te abții, haha.

Nu dezvolt acum teorii despre social media că de fapt nici n-am priceperea necesară, dar La Colțul Străzii de pe Facebook diferă de La Colțul Străzii original. Nu înseamnă că-i mai rău sau mai bun, e pur și simplu altceva. E reacție instantă. E mai meme. E mai video. Desigur, în prezent și textele aici au devenit mai… gif. E 2016.

Cadoul nostru pentru noi care pierdem vremea cu folos pe La Colțul Străzii este să oferim câteva snipuri din statisticile noastre despre noi toți cei de aici. Citește în continuare

ciolos-iohannis


16 comentarii

Cioloș 2019. Foaie de parcurs

Celor buni, cuminți și cu minte, Moș Crăciun le va aduce un nou Guvern, cu probabilitate rezonabilă condus tot de Dacian Cioloș. Mai mult, cuplul ardelean Iohannis-Cioloș va domina Bucureștiul și România următorului cincinal. Și poate și începutul anilor ’20. Un pic de zoom out.

Spre deosebire de sistemul electoral de la locale, la parlamentare nu cred că USR canibalizează PNL, ci mai degrabă umple un gol pe care PNL nu are inteligența, voința și putirința să-l mai recupereze. În decembrie 2016, PNL și USR trebuie doar să se mobilizeze exemplar și să reușească să aducă la vot cât mai mulți nehotărâți și absenți. Apoi, ca partid cu logistică net superioară în teritoriu, PNL va avea interesul să păzească nu numai voturile sale ci și pe cele ale USR, pentru a spera astfel să diminueze cât mai mult votul PSD și deci să formeze guvernul.  Fiindcă numirea premierului va reveni în totalitate președintelui iar amenințările cu suspendarea rămân doar fantezii riscante ale înflăcăraților anteniști ai PSD.

Foarte înțeleaptă reținerea implicării politice a lui Dacian Cioloș. Pe lângă cuvântul dat, dacă va fi să fie premier are nevoie de această distanță față de partide, prezumția de imparțialitate devenindu-i un atu important abia după primii trei cei mai grei ani de guvernare. Adică în momentul foarte dificil când inevitabil erodat, guvernul său  va trebui să organizeze alegerile prezidențiale din România lui 2019.

ciolos-iohannis

Până atunci, pe lângă munca de pompier pentru crize de tot felul, viitorul Guvern va avea o agendă critică pentru România, care în mandatul său guvernamental va sărbători centenarul Marii Uniri: teme precum spațiul Schengen, criza refugiaților de la granițele țării și deci ale Uniunii Europene, negocierea Brexit, mecanismul MCV, autostrada peste Carpați, agricultură, absorbție fonduri europene, reformele mult amânate din sănătate și educație și tot așa. Dar nu numai asta.

Citește în continuare

basescu_kovesi_ghita


4 comentarii

Băsescu, Ponta și Ghiță m-au convins de integritatea profesională a Codruței Kovesi

În țara corupției, a evaziunii fiscale, a abuzurilor și a incompatibilităților, trei oameni care până nu demult au avut puterea și acces la informații nenumărate, care au în continuare o rețea de relații, nu au găsit altă acuzație la adresa unui procuror decât că și-a plagiat doctoratul. Sigur că plagiatul e un lucru rău, dar această acțiune vorbește de la sine despre integritatea profesională (nu academică) a Codruței Kovesi.

Un fost președinte, un fost prim-ministru și un fost șef al Comisiei pentru controlul SRI s-au reunit pentru a terfeli reputația procurorului-șef al DNA. Cei trei au în comun că au probleme numeroase cu justiția, atât ei personal, cât și colaboratori apropiați sau membri ai familiei. Ei bine, tot ce au găsit aceștia de scos la iveală este un posibil plagiat al tezei de doctorat, și nici această acuzație nu e chiar nouă.

Plagiatul e un furt. Spuneam într-un articol anterior că ar trebui ca Universitatea de Vest Timișoara să analizeze cu celeritate cazul și să dea un verdict. Se pare că acest lucru se și întâmplă. Dacă decizia va fi de plagiat, Kovesi trebuie, cu regret, să plece.

Dar gândiți-vă acum la cum se comportă de obicei un demnitar „murdar” în România. Dacă nu ia mită, măcar își numește familia în funcții. Sau folosește coloana oficială în scop personal și își trimite subalternii la piață. Mai ales dacă e dintr-o instituție „de forță”, unde are acces la informații și date, abuzul e la el acasă. Băsescu, Ponta și Ghiță, luați împreună, au avut acces recent la toate informațiile din țara asta. Și n-au găsit nimic de Kovesi.

Până și acuzația plagiatului e o ciorbă reîncălzită. Ciuvică a aruncat-o pe piață în 2012, Kovesi s-a apărat, iar Ciuvică nu a mai reacționat să demonteze apărearea. Abia acum a revenit cu un fel de contr-argumentație, parcă ar fi la comandă. Povestea a început cu un ridicol Ghiță mergând să se auto-denunțe, dar „uitând” convenabil toate dovezile acasă. Apoi a încercat să îl împingă pe Ponta în față, sugerând că ar avea ceva dovezi olografe; Ponta, în stilul laș cu care ne-a obișnuit, a făcut pasul înapoi și n-a mai zis nimic.

Băsescu a încercat un fel de calomnie perfectă, cu „telefonul operativ”. Cică Kovesi ar fi folosit telefonul ăsta, care nu e niciodată înregistrat, să amenințe pe demnitarul să nu redeschidă subiectul plagiatului. Ar fi trebuit să fie calomnia perfectă pentru că e imposibil de dovedit într-un sens sau altul, că nu se înregistrează. Presupunând că demnitarul în cauză ar fi fost numit, ar fi ridicat din umeri: legea nu-i permită să zică ce a vorbit pe telefonul ăla. Doar că… nimeni n-a înțeles ce-i cu telefonul operativ și povestea a murit repede.

Pe scurt, Băsescu, Ponta și Ghiță, împreună, au reușit să găsească în trecutul lui Kovesi doar umbra unui posibil plagiat la doctorat. Asta spune ceva despre integritatea profesională a Codruței Kovesi. Ceva de bine.

basescu_kovesi_ghita


2 comentarii

Cinismul și piața opiniei

Sunt oameni care trăiesc din opinie – pe site-uri, pe bloguri, pe FB. Unii la propriu, adică meseria lor e să își spună opinia, iar cititorii să se minuneze și să le aducă venituri. Alții la figurat, adică una din bucuriile importante ale vieții lor e să fie mai deștepți ca alții.

Există și o piață a opiniei. Numărul cititorilor e constant, deci cei care le vor clickurile se întrec între ei. Iar atunci când vrei să arăți că ești mai deștept ca altul competiția e implicită. În unele situații, e o piață a naibii de concurențială.

În general, partidele politice nu sunt competitori, ci subiect pe piața asta. Unii ne explică ce vor partidele. Alții își arată deșteptăciunea pe seama partidelor. Mai sunt și din cei plătiți de partide să aibă o opinie.

Dar în general partidele sunt utile pe piața opiniei. Majoritatea generatorilor de opinie practică cinismul. Unii pentru că știrile rele se vând mai bine. Alții pentru că e mai ușor să îi faci pe alții proști decât să arăți că ești deștept. Cinismul e și un alibi bun să stai pe margine și să te pricepi la orice, fără să faci nimic.

Un partid ca USR iese din schemă. O dată că USR însuși, dar și membrii săi, sunt generatori de opinie, deci sunt în competiție pe piață. Apoi, pentru că dacă chiar s-ar dovedi un partid altfel, nu bun, dar măcar mediu, cinismul ar începe să semene tot mai mult a meschinărie. Nu e de mirare că USR e criticat pentru orice gest sau vorbă, mai abitir decât orice alt partid: așa e pe piața asta.

Astăzi USR și-a publicat programul politic. Pentru liniștea mea, mi-am propus să nu citesc niciun comentariu inteligent despre programul USR.

in-oglinda


8 comentarii

Când clovnii ideologici Rogozanu si Papahagi merg braț la braț

…si te critică sincron printr-un discurs geamăn, atunci știi că faci ceva bine.

Am scris clovni fiindcă îmi par haioase tumbele în arena publică ale celor doi filologi de aceeași generație și vederi opuse. Altfel aș fi tastat termenul tehnic de idioți utili, mă scuzați, dar a le găsi nod ideologic în papură celor de la USR pur și simplu ignoră scena politică și implicit presupune că PSD și PNL dezbat activ finețuri de politică publică de stânga sau de dreapta și acționează coerent conform principiilor politice enunțate. Nu mai vedem pădurea de copaci.

Respect și încurajez dreptul fiecăruia la opinie dar asta nu-mi răpește dreptul de a le observa ridicolul. Să vă derulez așadar meciul de baba-oarba din aceste zile de toamnă în care simultan conservatorul vede stângiști iar stângistul vede conservatori.

Doooamnelor și domnilor, în colțul din stânga cu nas desigur roșu, intră supărăcios în arenă domnul Costi Rogozanu, pentru care susținătorii lui Nicușor Dan reprezintă „un neoconservatorism de peșteră cu spoială IT fiind extrem de agresivi pe rețelele de socializare”. Retoric se-ntreabă îngrijorat-viclean „Se duce USR în aceeași mizerie? Deocamdată pare doar o ipoteză plauzibilă.” Sursa.

În colțul din dreaptaaaa, cu dreapta cum altfel? își face cruce publică domnul Adrian Papahagi pentru care USR sunt „doar o seamă de stângiști cu ocupații și calificări incerte”, niște „wannabe cu bărbuță la modă și bicicletă”. Mai vreti? USR sunt vinovați că „n-au nimic serios, nimeni care sa aduca vag a om de stat”. Asta de la cel care a girat oamenii de stat serioși ai PMP. Care și el încheie viclean punând egal între „vechiul activist fesenisto-securist şi noul activist stângisto-ecologist”. USR=FSN=aceeași mizerie, da? Sursa.

Țara arde și baba se piaptănă doctrinar. Am zis să rămână undeva acest tango ideologic în oglindă sau cum s-o numi joaca lor de filologi speriați de ce monștri văd ei în USR.

in-oglinda