La colțu' străzii


2 comentarii

Dumitru vs Dumitru, rector vs ministru

Pe 17 iunie 2016, Consorțiul Universitaria, format din 5 universități publice mari, a trimis o scrisoare de protest ministrului educației, Adrian Curaj, cerând retragerea unei ordonanțe de urgență, creșterea finanțării pentru universități și un plan pentru creșterea bugetului educației. Între semnatari, rectorul Universității București, Mircea Dumitru. Ministrul Curaj nu a răspuns niciodată scrisorii, deci ea se află undeva în mapa ministrului.

Pe 7 iulie 2016, Mircea Dumitru a fost numit ministru al educației. Va găsi în mapa ministrului scrisoarea amintită mai sus, care își așteaptă răspuns. Oare ce va răspunde ministrului Dumitru rectorului Dumitru? Îi va răspunde ceva? Îi va spune că din partea cealaltă lucrurile se văd altfel? Că populismul e urât din orice parte te-ai afla?


6 comentarii

20 de ani de pace și proiecte de țară

Ieri dimineață, vicepremierul Dâncu a lansat în dezbatere publică „Strategia de Dezvoltare Teritorială a României”, un proiect de dezvoltare pe 20 de ani.
 
Tot ieri, dar pe la amiază, președintele Iohannis a chemat la Palat pe premier, guvernatorul Băncii Naționale și liderii partidelor politice parlamentare, iar la final a anunțat că vor lucra împreună la un Proiect de Țară pentru România, tot pe vreo 20 de ani.
 
Astăzi, premierul Cioloș lansează în dezbatere publică documentul „Romania competitiva: un proiect de tara pentru o crestere economica sustenabila”. Și aici tot cam de 20 de ani vorbim.
 
În timp ce mai marii țării sunt ocupați să se concureze între ei cu documente strategice, țara a accesat zero (0, nada, nimic) euro din bani europeni, runda 2014-2017, ce ar putea să finanțeze grandioasele proiecte amintite. Poate mai vorbim peste 20 de ani.


3 comentarii

Contribuabil, față cu statul – ANAF-uuu

slide_119024_31698Ano domini 2016, mă bucur să fiu invitată să îmi aduc contribuția la un raport care urma să analizeze niște politici publice, cum sunt ele (sau cum nu sunt) monitorizate. Sunt total de acord să am un contract de drepturi de autor, pentru că sunt femeie cinstită și respect legile țării în care trăiesc. Continuarea


11 comentarii

Șezi blând și cere cheș

Acesta nu este un pamflet. Am așteptat Times New Roman prima zi după alegeri, zic hai a doua, a treia dar deja e a cincea și nada, nimic-nimic despre Baia Mare. Deși acolo tocmai ce-a răsărit o stea națională peste foștii Mazăre și Vanghelie. Primarul Cherecheș din Baia Mare se află în arest preventiv, pentru luare de mită dovedită în flagrant. Nu e vreo victimă abuzată de sistem, domnul primar rămâne în arest fiindcă, printre altele, și-a amenințat denunțătorul citez „cum ar fi dacă ți-ai vedea copilul în scaunul cu rotile? Cea mai ieftină soluție e moartea”. Deși el săracu’ pare un simpatic nevinovat dacă n-ai asculta înregistrările procurorilor.

Asta nu i-a împiedicat pe 70% dintre băimăreni să-l voteze din nou. Acum alesul încătușat trebuie să depună jurământul. Așadar ședința solemnă de Consiliul Local va avea loc la pușcărie unde consilierii se vor deplasa să asculte jurământul primarului reales, care de după gratii va rosti cu mâna pe drapel: „Jur să respect Constituția și legile țării…”. Un carton de-al nostru s-a viralizat pe facebook.

sezi bland si cere ches cashLegea spune că trebuie depus jurământul pentru a putea prelua mandatul. Noii consilieri locali se pare că se grăbesc să bifeze mai repede procedura chiar și direct din penitenciar deși legea nu precizează un termen pentru depunerea jurământului. Cam neglijent legiuitorul cu termenele și criteriile de selecție însă eu acord prezumția de perplexitate legislativului, nu putea nimeni să anticipeze că poporul va vota masiv cu unul aflat după gratii.

Dar uite că s-a întâmplat fix în ținutul Maramureșului, adică pe la jumătatea distanței dintre București și Praga, acolo unde se-ntâlnește Caragiale cu cehul Kafka.

No, să mă scuze cine îi de la Maramu’ pentru trolling dar postarea asta mere pentru ardelenii foarte prețioși care se reped să facă mișto bâză de mitici, olteni și moldoveni. Ioi, cum ar fi fost ca la Vaslui să se aleagă ca la Deva, unul bețiv prins fugind prin boscheți după ce a provocat un accident rutier având alcoolemia peste 1,00 la mie? Lasă că era deja condamnat definitiv la 4 ani cu suspendare pentru tranzacții ilegale cu terenuri. Chiar, careva din Brașov [tușind, tuse puternică]? Continuarea

reforma clasei politice la noi in comuna


7 comentarii

Reforma clasei politice din comuna noastră

Mâine sunt alegeri. Se votează într-un singur tur, lupta e dură. La noi în comună sunt vreo șapte candidați, dar doar doi contează cu adevărat. Vechiul și noul se înfruntă pentru poziția de întâi gospodar al comunei. Actualul primar, 53 de ani, reprezentând PSD, cu o condamnare la activ, vrea să obțină al treilea mandat. Din partea PNL, candidează o doamnă tânără, 37 de ani, care a devenit cunoscută în comună pentru activitățile caritabile din poziția de președinte al celui mai cunosct ONG local. Primarul în funcție e avantajat de sistemul electoral și de aparatul de partid, dar tânăra eroină are șansa ei. Scenariul e clasic, binele și răul clar definite. Cine va învinge? Vom afla mâine, la închiderea urnelor, dar până atunci dați-mi voie să vă dau câteva detalii istorice.

Continuarea

Vote-Chop-Leg


11 comentarii

Votul meu: Nicușor Dan, USB și Marean Vanghelie

Duminica asta, pe 5 iunie, sunt alegeri locale. Eu votez în București. Am patru voturi și le folosesc pe toate. Trei sunt voturi pozitive: Nicușor Dan pentru Primar General și listele USB pentru Consiliul General și Consiliul Local Sector 5. Al patrulea este unul negativ și nervos: Marean Vanghelie pentru Primar Sector 5.

Înainte de a vă povesti pe scurt cum am ajuns la alegerile acestea, am trei informații utile:

  • Dacă vreți să aflați la ce secție de votare sunteți arondat (în orice localitate), folosiți site-ul oficial al Registrului Electoral. Introduceți CNP și numele (nu sunt probleme, e un site al statului, ei deja au aceste date) și aflați secția de votare.
  • Dacă aveți reședința în altă localitate și este declarată (spre exemplu: student cu viză de flotant), aveți dreptul să votați în localitatea de reședință, indiferent dacă v-ați înregistrat sau nu în Registrul Electoral. În acest caz, veți apărea cu adresa de domiciliu în Registru și trebuie să căutați singuri secția cea mai apropiată de adresa de reședință. Pentru București, puteți folosi harta de la Hotnews.ro.
  • Pe site-ul Biroului Electoral Central, la secțiunile Candidați și Statistici puteți afla minime informații despre candidații din localitatea unde votați. Măcar aflați numele și îi căutați apoi pe net. Pentru candidații la primar în București, inclusiv primăriile de sector, vă recomand pagina votez.info.

Continuarea


8 comentarii

Hirtii, autorizatii si taxe sau cum se justifica numarul urias de functionari

Corespondentul nostru din Canada, Stelian, revine La Colțu’ Străzii cu un articol în care compară experiențe din România și Canada.

 

1. Autorizatia de constructie

In urbea mica unde am crescut, am vazut ridicindu-se case.

Din negura amintirilor rasar azi cele legate de stringerea de materiale (caramida, grinzi, capriori, ciment, var, nisip, tigla…) si evident cele ale santierelor de atunci. Nu am nici o amintire legata de discutii despre de autorizatii sau ceva de genul asta.

Stiu insa ca acum este nevoie de autorizatie de constructie. Despre ea am cautat pe net si am vazut ca ai nevoie de ea chiar si pentru a repara/ imbunatati o casa. Care autorizatie necesita un certificat de urbanism, care certificat de urbanism mai poate cere si alte avize (de unde? cum? de ce?), basca ceva taxe.

El se elibereaza in 30 de zile. (Iar reiau discutia, ce fel de zile? Lucratoare? Aproape 2 luni.) Continuarea


4 comentarii

Ce va face bucureșteanul? Va vota o menajeră?

Eu chiar cred că bucureștenii și urbea lor ar trebui reprezentați de o femeie. Cumva regret că orașul ăsta faimos pentru prezențele sale feminine n-are nume la genul feminin precum Timișoara (mea) sau Craiova (mea) sau Constanța (mea). Sau că din atâtea bucureștence de seamă precum Maria Tănase sau Smaranda Brăescu nu s-a găsit niciuna demnă de o stație de metrou. Nu mai zic că nu avem femei pe bani. Pe bancnote. Nici măcar Regina Maria, dar ăsta e alt subiect.

Am constatat dezumflat același lucru când cu Elena Udrea la Primăria București acum șase ani. Azi în 2016, tabăra adversă a produs o clonă a candidatei super-superficiale care dădea cu mopul într-o campanie electorală din 2008. Din păcate asta spune mai mult despre noi nu despre ele, candidatele. Și uite-așa, haz de necaz, cele două blonde politice reușesc un pamflet involuntar la care nici n-ar fi putut gândi misoginii de serviciu ai patriei.

Așadar trăiască social-democrația românească și propunerea lor conservatoare care fixează sănătos femeia la mop și cratiță cum îi șade bine unei doamne în societatea patriarhală a urbanului bucureștean. Nu, nu e parodie, dați play:

PS: am urcat clipul și pe facebook.


22 comentarii

Dragi români care vă întoarceți de Paște pe Aeroportul Otopeni

Sunați acum o rudă să vină să vă ia de pe aeroport. Sunați un prieten, un amic, un vecin. Împăcați-vă cu un dușman și rugați-l să vă ajute.

Mai ales pentru cei din București (sau care rămân o noapte în București) și care știu ei mai bine respingând ofertele săritoare ale prietenilor cu un jenat „nu vă mai deranjați nu vreau să vă pun pe drumuri, stați liniștiți”. Să nu stea deloc liniștiți! Toate postările din zilele trecute despre mizeria administrativă din Aeroportul Otopeni nu sunt basme, nu sunt lamentări, nu sunt exagerări. Chiar așa e, nu veți putea scăpa din fosta comună acum orașul Otopeni. Vă spune sussemnatul care a crezut arogant atotcunoscător că se va descurca să evadeze din aeroportul Otopeni.

cum evadezi din aeroportul otopeni henri coanda

Așadar lăsați articolul ăsta, că îl puteți citi și după check-in sau la coada de îmbarcare și aranjați-vă rapid transportul de la Otopeni. Hai că încă mai aveți timp până la avertizarea pilotului să închideți telefoanele mobile. Sunați acum, dați  SMS, Whatsapp, scrieți pe Facebook, repede repede că și prietenii ăia de treabă care vă vor răspunde amabilo-prompt acum când v-ați trezit Dvs., și ei vor avea de înfruntat la rândul lor traficul din Săptămâna Mare și parcarea mega-aglomerată din aeroportul junglei bucureștene. Plus nervii celorlalte călăuze venite să-și ia blocații lor din aeroport. Continuarea

pagina de facebook are si un blog


20 comentarii

Unde a plecat blogul nostru?

În 2009, când am deschis pagina de Facebook, i-am pus o descriere glumeață „Blogul La colţul străzii are o faţă de carte”. Era doar locul unde re-publicam articolele de pe blog, pentru a ajunge la mai mulți oameni. Acum, dacă ne uităm la dinamica și numărul de interacțiuni cu cititorii, poate ar trebui să spunem că pagina are și un blog. Unde se duc blogurile când se duc?

Activitatea pe blog a scăzut încet, dar sigur. Autorii au plecat, poate nu mai des ca în trecut, dar nu au mai venit alții noi. Nici nu am mai căutat activ, ca înainte. Cei vechi au scăzut ritmul postărilor, fiecare din motivele lui. În ultimele luni, articolele sunt ocazionale. Se zărește o regulă empirică: apare un articol când cineva se enervează suficient de tare de ceva ce vede în jur încât se mobilizează să scrie.

Blogul trăiește mai mult prin câteva articole vechi, care atrag încă trafic și dezbateri. Vedeta e venerabilul „Cum m-am păcălit cu ING Asigurări”, scris în 2012, dar care are câteva comentarii în fiecare săptămână. Sezonier, când vine vremea înscrierii la școală, se discută despre „Tu la ce școală privată ți-ai înscrie copilul?”. Ocazional, cititorii revin la „Aparținător într-o clinică privată” sau la „Riscul de incendiu la blocurile reabilitate termic”. Am dat exemplele pentru că știrea e că temele longevive sunt cele sociale, chiar dacă blogul se prezintă sau se dorește mai degrabă unul politic.

Viața pe Facebook e mult mai dinamică, dar e altă lume. Pagina – că nu pot să-i spun blogul – comunică mai ales prin „cartoane”, adică scurte mesaje text puse pe un fundal colorat. Am început cu Citate alese, unde punem mici fragmente relevante din discursul personalităților publice, apoi am continuat cu Întâmplări din România, unde avem fragmente de realitate, și, mai nou, cu Scurt pe roz, o variantă un pic mai colorată a întâmplărilor. Dar pagina comunică constant prin multe alte imagini și chiar filme. Unele din ele au devenit mici virale, cu zeci de mii de vizualizări și sute de like-uri și distribuiri. Dar când am adus într-un articol un carton cu peste 35.000 de interacțiuni, abia a strâns 300 de vizitatori unici. Pe de altă parte, viața pe FB e efemeră, rareori se întoarce cineva la postări vechi – poate câte un like când descoperă albumele cu cartoane.

Așadar, lucrurile s-au schimbat. Nu a fost programat, nu deplâng vechea ordine, nu promit că vom reveni la vârsta de aur. Lucrurile se întâmplă, mergem mai departe. Nu știu cât timp blogul va mai fi aici. Probabil că fizic da, că serverele WordPress sunt stabile. Dar cred că datorăm cititorilor la fel de vechi ca și noi, acelora ce trec pe aici din obișnuință, celor ce încă ne mai au în RSS Reader, chiar și când RSS-ul însuși e pe ducă, le datorăm măcar o discuție. Eu o încep cu întrebări.

Unde a plecat blogul nostru? A observat cineva că a plecat? Îi simte cineva lipsa? L-a urmărit cineva pe Facebook? A plecat doar el sau pleacă blogurile, în general, că și așa e inflație de site-uri de opinie? Vrea cineva să scrie aici (merită să încerc, nu?)? Știați că pagina de Facebook are și un blog? Cu asta, ultima, voi începe când postez articolul pe FB.


Un comentariu

Decizia Curții Constituționale, resetare a clasei politice de la Chișinău?

11055375_10207692164408518_7943622103699461948_oRepublica Moldova este, uneori, o țară prea mică pentru toate interesele care se intersectează, în diferite configurații, pe teritoriul ei  : personale, politice, de business, strategice. Vineri, Curtea Constituțională de la Chișinău, analizând o sesizare depusă în noiembrie 2015 de PLDM privind constituționalitatea alegerii președintelui  prin modificarea și completarea Constituției Republicii Moldova în anul 2000 , a decis, cu trei săptămâni înainte de expirarea mandatului actualului președinte, să anuleze modificările din 2000 și să se revină la alegerile prezidențiale prin vot direct. Adică, atunci când toată lumea fie calcula majorități parlamentare care ar putea învesti noul președinte, fie  planifica proteste de amploare care să blocheze procesul și să declanșeze alegeri anticipate, Curtea Constituțională, la sesizarea PLDM, spune stop joc. Continuarea


3 comentarii

Transparență, ștampilă, intenții bune și comunicare proastă

memorandum transparență lipsăÎn ședința de cabinet de ieri, Guvernul a adoptat un Memorandum inițiat de noul Minister pentru Consultare Publică și Dialog Civic (MCPDC), prin care autoritățile publice centrale, ministere și instituții coordonate de acestea, se angajează să publice din oficiu mai multe informații de interes public și într-un format mai ușor de înțeles de către cetățeni. Din dezbaterea premergătoare aprobării, știm că inițiativa este una bună, care poate aduce progres în domeniu. Am privit însă amuzat cum intenția bună este lesne acoperită de o comunicare defectuoasă, dar și trist la prăpastia ce există încă între felul cum gândește administrația, chiar și la cel mai înalt nivel, și felul în care funcționează lumea în care trăim.

Bucuros de reușită, și probabil avid de imagine publică, MCPDC s-a grăbit să anunțe printr-un comunicat de presă că a fost aprobat Memorandumul în cauză. Dar graba strică treaba, și comunicatul nu a inclus tocmai textul documentului adoptat. Nu îți trebuie cunoștințe juridice ca să sesizezi ridicolul situației: Guvernul se laudă că ia măsuri pentru transparență, dar uită să publice tocmai Memorandumul respectiv. Am capturat acest ridicol în mesajul din cartonul alăturat, publicat tot aseară, pe Facebook: „Guvernul a aprobat Memorandului privind creșterea transparenței. Textul documentului nu a fost făcut public.” Textul care însoțește imaginea trimite chiar la comunicatul de presă de pe pagina MCPDC, unde oricine poate vedea că lipsește documentul.

Previzibil, textul a prins. Faptele sunt clare, mesajul e ușor de înțeles. Hazul de necaz vine de la sine. Cartonul ăsta a devenit un mic viral. De ieri seară și până azi dimineață are 100 de distribuiri, 109 reacții și aproape 23.000 de vizualizări. A fost distribuit inclusiv de persoane publice. E o gafă de comunicare a unei instituții publice, taxată ca atare de cetățeni.

În timpul ăsta, un reprezentant al Ministerului s-a apucat de zor să comenteze pe oriunde a găsit poza. Într-un limbaj politicos, dar cam lemnos, ne spune că nu au publicat memorandumul pentru că ședința de guvern s-a încheiat „în a doua parte a zilei” și premierul nu a apucat să-l semneze. Aici am rămas uimit de inadecvarea la realitate. Adică ce vor face, vor scana documentul cu semnătură și ștampilă și doar pe acela îl vor pune pe site? Nu este posibil să adauge textul, fie și într-un PDF, integral, fără semnătură? Nimeni nu vrea să meargă cu el în fața justiției, ci doar să se informeze despre conținut. Semnătura premierului este complet irelevant acestui scop. Puteți să urmăriți dialogul în comentariile la imaginea postată pe Facebook.

S-a făcut aproape prânzul zilei următoare. Textul Memorandumului încă nu a fost publicat. Cine știe, poate premierul n-a venit la birou, n-a apucat să semneze. Sau nu se găsește ștampila guvernului pe nicăieri, să certifice textul.

Lăsând gluma, mai spun o dată că cel puțin în varianta inițială (că pe cea finală, dacă nu ați înțeles, încă n-am văzut-o), Memorandumul e o inițiativă bună. Sper să o vedem și implementată, adică să vedem mai puțin preocupare pentru comunicare cu orice preț și mai multă pentru acțiuni concrete.


2 comentarii

Solidaritate sau securitate?

saracie-604-remus-suciu

Ieri am participat la lansarea de către Guvernul României a “Pachetului integrat pentru combaterea sărăciei“: invitați toți unul și unul, discursuri (mult peste răbdarea mea, dar se pare că și a cameramanilor), moderare timidă, afirmații care te pun serios pe gânduri emise de către unii dintre reprezentanții guvernului ”în comunitățile defavorizate este o apetență scăzută pentru muncă”.

Continuarea


Un comentariu

Joc de imagine

imagesSe vorbește în ultimele zile despre proiectul legii pentru asigurarea toleranței față de diferențele de grup inițiată de către domnul deputat PSD Liviu Dragnea. Sunt luări de poziție pro și contra, vuiește Facebook-ul și se organizează protest la Universtitate.

Continuarea


4 comentarii

Cum a plagiat ditamai PSD-ul un hip-hoper obscur

PSD plagiază la toate nivelurile.

JustMarshal, un artist hip-hop, a publicat acum aproape doi ani piesa de mai jos, „Vrem Schimbare” (atenție! limbaj necenzurat!).

Unui PeSeDist nemțean i-a plăcut așa tare, că a luat o poză din videoclip, a scris în loc de „JustMarshal”, „PSD îți dă puterea” și a lansat-o în online.

Versiunea artistului:

justmarshal

Și versiunea pesedistului:
Proiectul nemtean „PSD ITI DA PUTEREA” va fi implementat de toate organizatiile PSD din Romania

 

Încântați, șefii cei mari ai PSD au decis să fie mesajul național al partidului. După care au aflat, cu ajutorul Internetului, de unde vine poza. Probabil că Ponta se prăpădește de râs.