La colțu' străzii


23 comentarii

Direcțiile de Sănătate Publică Bistrița, Cluj, Timișoara, Arad… Afară, toți!

Când a apărut știrea cu epidemia de rujeolă din Ardeal hăăăt acum câteva ore, recunosc că primul impuls mi-a fost să spurc tinerele viitoare tăntici pe care unii mai din popor le avem pe facebook șeruind beneficiile noroiului de Ciorogârla amestecat la foc mic cu buruienile de Sarmizegetusa. Mai ales că știrea era în așa fel scrisă cât să mă îmbie să fac asta, mai că nu-mi servea o furcă și-un topor digital. Urmând aceeași linie, pe facebookul oficial Ministerul Sănătății a adăugat lăudabil și o hartă pentru impact maxim.

ms-facebook

Citind mai departe, îmi devenea limpede că amploarea localizată a epidemiei îmi scutura frustrările anti-antivax. Nu că Banatul n-ar fi fruncea și Ardelenii cu A mare cei mai elitiști români din istoria românilor, dar totuși publicul țintă al oliviilor-steer se împarte relativ uniform geografic, din Herăstrău până în San Francisco funcție de Like-uri nu de accentul cu ioi. Iar oricâtă atenție ar capta și oricâți nervi ne-ar provoca, din fericire zumzetul antivax nu poate exercita forța asta de propagandă ca să provoace o criză sistemică. Încă, cel puțin. Aici a început să mi se ridice sprânceana. Continuarea


6 comentarii

Imunitatea lui Oprea și a noastră în Republica Neglijentă România

Mă scuzați că nu mă alătur corului de scuipați pe sprâncenele senatorului Oprea. Deși la acest colț de stradă sussemnatul a făcut icter de scârba față de acest personaj: atunci când cu accidentul aviatic din Apuseni a părăsit fricos misiunea de salvare să nu cumva să fie asociat cu acest eveniment unde se băgase piaristic în față crezând că va fi un succes. Sau când s-a afișat repede salvator la Colectiv după ce săptămâni stătuse ascuns în fuga sa lașă în care își lăsase un coleg în uniformă mort în tranșeele șantierelor bucureștene. El, bravul ge-ne-ral al Armatei Române.

Înțeleg că procurorii vor să demonstreze legătura între ordinele (implicite) ale Ministrului-Senator-General și moartea polițistului pe motocicletă în timp ce îi asigura coloana oficială prin traficul bucureștean. Și că ar avea suficiente indicii pentru un potențial abuz în serviciu în folosirea girofarului, care zic ei, ar fi dus la uciderea din culpă pentru care au și cerut începerea urmăririi penale. Nu mă pricep, nu știu dacă e ca atunci când te prinde beat la volan și faci pușcărie chiar dacă tu nu ai cauzat efectiv accidentul. Așadar evit comentariul asupra cazului, judecătorii ar trebui să cântărească, departe de furia mulțimii. Dacă li se va da vreodată ocazia fiindcă… imunitate parlamentară. Și fiindcă nino-nino și fiindcă „Să trăiți!”, care sunt aici mereu mai presus de lege.

În comunicarea sa publică, pentru cine are stomac, se vede că Oprea a fost instruit să mute empatic atenția dinspre abuz spre neglijență. Continuarea

papagali-pufosi


2 comentarii

Papagalii pufoși ai lui Ponta

papagali-pufosi

Gata, ne-am lămurit cu Ponta. Dar cum rămâne cu ceilalți, cu papagalii pufoși ai lui Ponta?

Dragnea a anunțat că Ponta va candida pe listele PSD. Nu a spus-o oricum, ci așa, cu un zâmbet șmecher de mafiot: „Ponta a venit aseară la mine acasă și am vorbit”. Înțelegeți voi, nu a fost așa, o întâlnire între egali, la sediul partidului sau la Parlament. Nu, nu. Ponta a venit umil la șef acasă, seara. Cum se ducea Geoană la SPA la Vântu.

„Am vorbit despre Romania, despre PSD si despre viitor”. Adică jupânul i-a explicat fiului rătăcitor cum stă treaba. Cine e șeful. Ce trebuie să facă pentru a avea și el coledgi, să nu rămână pe dinafară. Și a înțeles: „Va lupta alaturi de mine”, conchide Dragnea. Bun, ne-am lămurit cu Ponta.

Dar când și-a început gambitul disperat, Ponta și-a trimis niște pioni să mute la PRU. Ce le-o fi zis? „Mergeți voi înainte, că vin și eu”. Mutarea era oricum riscantă: PRU e jumătate de procent. Cu toți banii lui Ghiță și chiar și cu notorietatea lui Ponta, pragul de 5% era oricum departe. Fără Ponta, Diaconu se întoarce la rolul de nou bufon politic, dar fără succesul răposatului bufon consacrat.

Cei câțiva deputați și senatori se vor bucura probabil de pensiile pe care și le-au votat cu sârg, că Parlament nu mai pupă. Pe mogulul Ghiță îl așteptăm la Beciul Domnesc. Iar papagalul de serviciu rămâne ex-sociologul guvernamental, care își încheie proaspăta carieră politică în mijlocul Patrulei lui Vlad-Țepeș, ajutând bătrânele să treacă strada.


Lasă un comentariu

Despre amenințarea PRU la marele PSD

Nu cred că există vreun plan de destructurare a PSD, ci doar o luptă internă pentru „coledgii”.

În viitorul Parlament vor fi 466 de deputați și senatori. Cu o marjă de siguranță, PSD vizează cam 35% din locuri, adică 160. La partid, lupta internă se dă pentru a ajunge în primii 160 pe listele de la județe (mai sunt și calcule de la județ la județ, dar să nu intrăm în detalii). O parte dintre acestea, cam 20-30, sunt rezervate de conducerea partidului pentru alianțe cu diverse partidulețe sau grupuri de interese ce pot să aducă resurse utile.

Continuarea

pisici-si-taxe


9 comentarii

Incredibil! N-o să-ți vină să crezi ce spun acești ziariști despre taxele lor!

S-a scurs în presă un document de lucru al Ministerului Finanțelor care propune schimbări ale Codului Fiscal. Titlurile sunt în general senzaționaliste și alarmiste, dar citind conținutul am găsit în principiu idei bune: clarificări, simplificări, utilizarea Internetului, combaterea evaziunii.

Chestiunea sensibilă este cea a contribuțiilor sociale. Reamintesc că la începutul reformei fiscale guvernul (Ponta) a promis că va reduce contribuțiile din 2017, dacă economie merge bine. Aparent, economia merge bine, deci guvernul trebuie să discute subiectul.

Propunerea ce circulă azi în presă are două fețe: reduce contribuțiile pentru cei cu contract de muncă, de la 25,8% la 21,7%. În același timp, renunță la ficțiunea fiscală a împărțirii între „contribuțiile angajatorului” și „contribuțiile angajatului”, unind cele două într-o singură contribuție, a angajatului. Acest lucru are implicații asupra celor ce au alte tipuri de contracte: PFA, profesii liberale, drepturi de autor, convenții civile. De la caz la caz, ei neavând angajator, plăteau contribuții mai mici, și unii dintre ei (nu toți!) vor plăti mai mult în viitor.

Aici este și o sursă importantă de evaziune fiscală, numeroase persoane mascând raporturi de muncă prin altfel de contracte. Acest lucru se întâmplă pe scară largă în mass-media. Și așa ne întoarcem la titlurile alarmiste și senzaționaliste: măsura, bună pentru buget și pentru cei ce plătesc corect taxe, îi va afecta pe cei ce ciupeau din contribuții. Adică pe mulți dintre cei ce-și dau cu părerea pe site-uri și televiziuni.

Trebuie spus că pentru angajații cu contract de muncă, statul obligă angajatorul să le crească salariul brut așa încât să compenseze creșterea „contribuției angajatului” și să nu le se modifice salariul net. Deci salariul nu scade. Ar putea să crească, dacă se înțeleg cu angajatorul să împartă diferența de 4%, care e scăderea totală a contribuțiilor.

Așa că să nu ne surprindă dacă vom vedea la unison analiști, experți, specialiști, anteniști, criticataci și contributori criticând aspru propunerea de Cod Fiscal a guvernului tehnocrat. Această uniune trans-ideologică are ca punct comun buzunarul personal al opiniologilor.

pisici-si-taxe

image


15 comentarii

Acrobații ideologice cu indemnizația de creștere a copilului

Amestecătura ideologică de la noi este în continuare tragi-comică.

Guvernul tehnocrat, care îndeobște are o puternică influență neoliberală, atrage atenția asupra unei importante probleme de echitate socială: 0,17% dintre beneficiarii indemnizației de creștere a copilului primesc o treime din bugetul alocat. Un număr restrâns de beneficiari ai unei măsuri presupus sociale primesc o cotă disproporționat de mare din bugetul alocat.

Publicul declarat „de dreapta” se arată indignat. Acuză Parlamentul – cel ce a luat măsura – de populism sau chiar de socialism. E adevărat că e populism cât cuprinde în măsură, dar e cât se poate de „dreapta”, în sensul înțeles cel mai des de conservatorii români: cei care au, primesc mai mult. Cei care n-au, ghinion, la muncă.

PNL, partidul ce a inițiat măsura și s-a lăudat cu ea ca fiind în sprijinul publicului larg, deși este declarat de dreapta, tace mâlc. Probabil că nu își dă seama dacă e bine sau rău, ideologic, iar singura lor busolă este sondajul, care se cam dă peste cap în momentul ăsta.

PSD, partidul declarat social-democrat, nu observă nicio problemă de echitate socială și se stropsește la guvernul tehnocrat să nu cumva să îndrăznească să schimbe ceva. Social-democrații români nu au nimic împotrivă ca statul să ia de la toți și să dea la bogați. În fond, ei, social-democrații români, sunt bogați.

image

Sursa foto: businessinsider.com

 


5 comentarii

Discursul „Aceeași mizerie”

Un consilier USR a votat în ședința CGMB în locul unui coleg, ieșit temporar din sală. Se scuză spunând că a făcut-o „din mimetism prostesc”, fiind un vot fără miză. Este totuși o fraudă, indiferent de miză, și într-o nume normală și-ar fi dat deja demisia.

Dar priviți puțin cum e reflectat incidentul. Câtă lume, în special în media, se grăbesc să construiască discursul „și ăștia sunt la fel”. Este eșafodul pe care grupurile de interese actuale își mențin controlul: dacă toți sunt „aceeași mizerie”, atunci nu merită să lupți, mai bine stai acasă și ne lași pe noi, că suntem deja mizerabili. Acest mesaj îl vedem azi mai clar ca oricând. De la un individ, generalizarea merge la un partid, la un grup social, la o țară.

„Toți sunt la fel, nu are sens să lupți” e o armă perfidă în mâna celor ce au deja puterea. Trebuie să îi rezistăm, pentru binele nostru.

Cât despre consilierul respectiv, îi aștept încă demisia. A comis o fraudă, și asta se plătește.

aceeasi mizerie

Sursa foto: aktual24.ro

tricolor-pumn-1


Un comentariu

Va aduce ura voturi în campania pentru alegerile parlamentare din 2016?

tricolor-pumn-1

În martie 2014 scriam un post/mic articol intitulat ”Cauzele toleranței la români” după o dezbatere avută cu profesorul universitar, domnul Gabriel Bădescu, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității ”Babeș-Bolyai”. Căutam să aflu de ce, la nivel de manifestare și discurs public, românii păreau mai toleranți, în special în comparație cu vecinii. Concluzia la care am ajuns a fost una simplă: românii erau atunci mai toleranți, în comparație cu alții, din cauza neimplicării și a lipsei de interes pentru binele ”cetății”. Intoleranța nu ieșise încă vizibil ”în stradă”.

Continuarea


3 comentarii

Ambasadorul SUA în Republica Moldova și momentul de moderație ratat

ambasadar SUA la ChisinauDupă îndelungi căutări, s-a găsit, în sfârșit, inamicul nr. 1 al Republicii Moldova: nimeni altul decât ambasadorul SUA la Chișinău, James Pettit. E adevărat că un ambasador trebuie să aleagă cu foarte mare grijă cuvintele și anumite reacții sunt firești, dar de aici până la a-l compara cu Hitler și Stalin, a spune că reprezintă interese rusești şi a-i cere demisia, expulzarea sau retragerea de la post e o cale extrem de lungă pe care unii au ales, din păcate, să o străbată într-un singur pas.

Formularea este regretabilă pentru că îi loveşte pe cei pentru care identitatea română a fost singura formă de rezistență în fața tăvălugului sovietic, dar Republica Moldova nu e România. O spun toate tratatele internaționale.  Continuarea


Un comentariu

Despre cozi si proceduri

Guestpost de la corespondentul nostru din Canada, Stelian

Deunazi, vestea ce a bintuit pe site-urile de știri a fost ca șeful senatului, considerat de unii și chiar numit al doilea om din stat (asta numai în caz de suspendare sau alte chestii cu președintele ales și fără a fi prea mult timp, ca ori revine președintele, ori se organizeaza alegeri) pentru a-si reinnoi permisul de conducere a intrat prin spate, ocolind o coada de 1.000 de persoane.

Gestul este reprobabil, dar tipic parvenitilor noii orinduiri.

Ba chiar aș putea spune ca acum șeful senatului (în vacanța parlamentara dacă nu ma înșel, deci apărarea lui este mai mult decât nesimtire) s-a purtat civilizat, fiindcă s-a deranjat până la biroul cu pricina. Nu de alta, dar va reamintesc, dacă ați uitat cumva, ca pe vremea când era premier a trimis pe cei de la evidenta populatiei acasă la el să-i facă poze și să-i facă actul doamnei Tariceanu de la acea vreme.

Dar știrea ce o văd eu (și nici un ziarist n-o vede, fiindcă este considerat normal sa stai la cozi) este aceea ca în 2016, în Romania, țara membra UE, coada pentru a reinnoi carnetul de conducere este de 1000 de persoane pe zi. Cu un program de 8 ore pe zi, ar trebui sa treacă prin fata functionarului 125 într-o ora, ceea ce e imposibil. Câte ghisee erau deschise? 3? 4? 6? 10? Nu indeajuns, sunt convins. În plus acolo trebuia făcută și fotografia pentru carnet, deci ai treaba nu la unul, ci la 2 ghisee. Continuarea


2 comentarii

Dumitru vs Dumitru, rector vs ministru

Pe 17 iunie 2016, Consorțiul Universitaria, format din 5 universități publice mari, a trimis o scrisoare de protest ministrului educației, Adrian Curaj, cerând retragerea unei ordonanțe de urgență, creșterea finanțării pentru universități și un plan pentru creșterea bugetului educației. Între semnatari, rectorul Universității București, Mircea Dumitru. Ministrul Curaj nu a răspuns niciodată scrisorii, deci ea se află undeva în mapa ministrului.

Pe 7 iulie 2016, Mircea Dumitru a fost numit ministru al educației. Va găsi în mapa ministrului scrisoarea amintită mai sus, care își așteaptă răspuns. Oare ce va răspunde ministrului Dumitru rectorului Dumitru? Îi va răspunde ceva? Îi va spune că din partea cealaltă lucrurile se văd altfel? Că populismul e urât din orice parte te-ai afla?


6 comentarii

20 de ani de pace și proiecte de țară

Ieri dimineață, vicepremierul Dâncu a lansat în dezbatere publică „Strategia de Dezvoltare Teritorială a României”, un proiect de dezvoltare pe 20 de ani.
 
Tot ieri, dar pe la amiază, președintele Iohannis a chemat la Palat pe premier, guvernatorul Băncii Naționale și liderii partidelor politice parlamentare, iar la final a anunțat că vor lucra împreună la un Proiect de Țară pentru România, tot pe vreo 20 de ani.
 
Astăzi, premierul Cioloș lansează în dezbatere publică documentul „Romania competitiva: un proiect de tara pentru o crestere economica sustenabila”. Și aici tot cam de 20 de ani vorbim.
 
În timp ce mai marii țării sunt ocupați să se concureze între ei cu documente strategice, țara a accesat zero (0, nada, nimic) euro din bani europeni, runda 2014-2017, ce ar putea să finanțeze grandioasele proiecte amintite. Poate mai vorbim peste 20 de ani.


3 comentarii

Contribuabil, față cu statul – ANAF-uuu

slide_119024_31698Ano domini 2016, mă bucur să fiu invitată să îmi aduc contribuția la un raport care urma să analizeze niște politici publice, cum sunt ele (sau cum nu sunt) monitorizate. Sunt total de acord să am un contract de drepturi de autor, pentru că sunt femeie cinstită și respect legile țării în care trăiesc. Continuarea


11 comentarii

Șezi blând și cere cheș

Acesta nu este un pamflet. Am așteptat Times New Roman prima zi după alegeri, zic hai a doua, a treia dar deja e a cincea și nada, nimic-nimic despre Baia Mare. Deși acolo tocmai ce-a răsărit o stea națională peste foștii Mazăre și Vanghelie. Primarul Cherecheș din Baia Mare se află în arest preventiv, pentru luare de mită dovedită în flagrant. Nu e vreo victimă abuzată de sistem, domnul primar rămâne în arest fiindcă, printre altele, și-a amenințat denunțătorul citez „cum ar fi dacă ți-ai vedea copilul în scaunul cu rotile? Cea mai ieftină soluție e moartea”. Deși el săracu’ pare un simpatic nevinovat dacă n-ai asculta înregistrările procurorilor.

Asta nu i-a împiedicat pe 70% dintre băimăreni să-l voteze din nou. Acum alesul încătușat trebuie să depună jurământul. Așadar ședința solemnă de Consiliul Local va avea loc la pușcărie unde consilierii se vor deplasa să asculte jurământul primarului reales, care de după gratii va rosti cu mâna pe drapel: „Jur să respect Constituția și legile țării…”. Un carton de-al nostru s-a viralizat pe facebook.

sezi bland si cere ches cashLegea spune că trebuie depus jurământul pentru a putea prelua mandatul. Noii consilieri locali se pare că se grăbesc să bifeze mai repede procedura chiar și direct din penitenciar deși legea nu precizează un termen pentru depunerea jurământului. Cam neglijent legiuitorul cu termenele și criteriile de selecție însă eu acord prezumția de perplexitate legislativului, nu putea nimeni să anticipeze că poporul va vota masiv cu unul aflat după gratii.

Dar uite că s-a întâmplat fix în ținutul Maramureșului, adică pe la jumătatea distanței dintre București și Praga, acolo unde se-ntâlnește Caragiale cu cehul Kafka.

No, să mă scuze cine îi de la Maramu’ pentru trolling dar postarea asta mere pentru ardelenii foarte prețioși care se reped să facă mișto bâză de mitici, olteni și moldoveni. Ioi, cum ar fi fost ca la Vaslui să se aleagă ca la Deva, unul bețiv prins fugind prin boscheți după ce a provocat un accident rutier având alcoolemia peste 1,00 la mie? Lasă că era deja condamnat definitiv la 4 ani cu suspendare pentru tranzacții ilegale cu terenuri. Chiar, careva din Brașov [tușind, tuse puternică]? Continuarea

reforma clasei politice la noi in comuna


7 comentarii

Reforma clasei politice din comuna noastră

Mâine sunt alegeri. Se votează într-un singur tur, lupta e dură. La noi în comună sunt vreo șapte candidați, dar doar doi contează cu adevărat. Vechiul și noul se înfruntă pentru poziția de întâi gospodar al comunei. Actualul primar, 53 de ani, reprezentând PSD, cu o condamnare la activ, vrea să obțină al treilea mandat. Din partea PNL, candidează o doamnă tânără, 37 de ani, care a devenit cunoscută în comună pentru activitățile caritabile din poziția de președinte al celui mai cunosct ONG local. Primarul în funcție e avantajat de sistemul electoral și de aparatul de partid, dar tânăra eroină are șansa ei. Scenariul e clasic, binele și răul clar definite. Cine va învinge? Vom afla mâine, la închiderea urnelor, dar până atunci dați-mi voie să vă dau câteva detalii istorice.

Continuarea