La colțu' străzii


Un comentariu

Botezul Ortodox al Președintelui Claudiu Ionescu

trafalet BOR patriarhNu degeaba la începutul acestei toamne electorale Ministrul Delegat pentru Românii de Pretutindeni a cerut ajutorul bisericii pentru numărarea românilor din afara granițelor. Duminica trecută toată lumea a cam înțeles cum stă treaba încă de după-amiază, când Preafericitul a dat-o la-ntors în predica sa cum că Dumnezeu adesea a lucrat pentru români “și prin oameni străini de neam”. Fiindcă se știe există doar un singur Dumnezeu – desigur român și evident ortodox.

Bulversați de non-ortodoxia noului președinte ales, reacțiunea popilor s-a mișcat repede și în pas cu efervescența milioanelor de voturi de pe care nici nu s-a uscat bine cerneala. Hai să votăm petiția prin care se solicită Botezul Ortodox al Noului Președinte Ales al României! #UnițiBotezăm!

Nu e trolling, nu-i dau link dar inițiatorul petiției există, a prostit edituri să-i publice niște cărți și se roagă la ceva Arsenie. Și a tras după el peste o mie de semnături la data când bat asta în tastatură. Nu e Times New Roman deși popii  țin neapărat să falimenteze siteurile de pamflete care au intuit de la început că ăștia-s în stare să-și rebotezeze oportunist până și măreața lor ctitorie în Catedrala Mântuirii Neamțului. Continue reading


3 comentarii

Veşti bune. Fără scântei, de la un preşedinte la altul

Iohannis la Curtea Constituţională, împreună cu Băsescu. Sursa: captură transmisie TV

Iohannis la Curtea Constituţională, împreună cu Băsescu. Sursa: captură transmisie TV

Preşedintele Traian Băsescu (în exerciţiu) tocmai a declarat că are toată deschiderea pentru a se realiza o tranziţie eficientă a puterii către preşedintele ales, Klaus Iohannis, şi echipa acestuia. Mă bucură această declaraţie şi această disponibilitate. Este unul din puţinele gesturi normale, de multă vreme, în spaţiul public românesc.

Problema tranziţiei m-a preocupat de mai multă vreme, de când Victor Ponta a avut năstruşnica idee de a organiza niţel mai repede prezidenţialele, ca să-i scurteze pe cât posibil mandatul preşedinelui Traian Băsescu. Să-i facă în ciudă, să-l sâcâie. Nu vreau să îmi imaginez cum ar fi arătat această lună şi ceva de după turul al doilea dacă ar fi câştigat Ponta (mulţumiri, încă o dată, El Torque şi ceilalţi, care aţi stat ore în şir la coadă la vot!). Apropo, nu vi se pare că acum însăşi ploaia mocănească din aceste zile are ceva decent şi jucăuş în ea?   Continue reading


5 comentarii

Să nu uităm de legea partidelor. Contează.

Vote-Chop-LegO mobilizare record împotriva lui Ponta l-a făcut pe Iohannis câștigător al alegerilor. Toată lumea sărbătorește victoria inclusiv, unii care își doreau să fie invers. Apar pe repede înainte probleme de rezolvat pe agenda publică. Primul pas a fost anti-corupția cu respingerea legii amnistiei și investigarea parlamentarilor corupți, pare să urmeze legile electorale. Iohannis are o datorie către Diaspora și promite votul la disanță și Codul Electoral. În Parlament, la presiunea PNL, Zgonea promite reactivarea comisiei pentru legi electorale, pe care tot el o conducea, de pe vremea când nu era Președintele Camerei. Începem să ne amintim de mai vechea discuție despre numărul de parlamentari. Nu știu cât va dura entuziasmul momentului înainte ca totul să fie îngropat din nou. Să nu uităm însă caracteristica esențială a lui Iohannis: e răul cel mai mic.

Voturile care au schimbat soarta alegerilor nu au fost pentru Iohannis, ci împotriva lui Ponta. Am dorit să scăpăm de răul cel mare. Iohannis, contracandidatul, era acum jumătate de an aliatul lui Ponta și nu avea o problemă cu asta. Votul prin corespondență, Codul Electoral, legile electorale – toate împreună pot face procesul electoral mai transparent și mai la îndemâna cetățenilor. Tehnic, democrația va funcționa mai bine: ne va fi deci mai ușor să alegem răul cel mai mic. Principial, democrația va funcționa la fel de prost: vom continua să alegem răul cel mai mic atât timp cât nominalizările vor fi făcute ca până acum.

Să ne amintim de „democrația” sovietică. Continue reading


27 comentarii

La ce sunt bune cinci exit-poll-uri?

La turul 2 al alegerilor prezidențiale am avut nu mai puțin de cinci sondaje la ieșirea de la urne, conform declarațiilor clienților, adică celor cinci televiziuni care le-au comandat. Am fost sceptic în legătură cu această inflație de măsurători, cunoscând că vom avea rezultate oficiale pe parcursul zilei de luni, iar numărătorile paralele ale partidelor dau rezultate remarcabil de precise în câteva ore. La ce bun atâta efort pentru a afla puțin mai devreme o estimare destul de nesigură? Diferența de rating de la ora 21 justifică investiția? Întrebarea este valabilă mai ales pentru televiziunea publică, cea care a ales o metodă netransparentă de angajare a executantului*. Am primit însă un altfel de răspuns la aceste întrebări în seara alegerilor: e bine să măsoare cât mai mulți, pentru că altfel vor fi împiedicați unii să încerce să fure.

Să aruncăm o privire la rezultatele celor cinci sondaje. Teoretic, marja de eroare statistică este de 0,5%. Spun teoretic pentru că niciuna dintre cele cinci firme implicate nu a publicat metodologia completă. Din tabelul de mai jos observăm că toate cele cinci sondaje au ieșit din marja de eroare. Mai mult, două dintre ele nu au identificat corect câștigătorii, iar un al treilea (cel al CSCI) a greșit anunțul de la ora 21 (date culese până la ora 19) și s-a corectat după ce Ponta a aruncat prosopul.

exit-poll 2014

Continue reading


Un comentariu

Turul II la Montreal

Guest-post: Stelică

Oarecum linistit de faptul ca acum 2 saptamini am stat “numai” jumatate de ora sa votez, dar oarecum avizat de apelurile catre diaspora sa iesim sa votam, azi m-am sculat mai dimineata, dar nu foarte. La ora 8. Prima surpriza a fost privind pe fereastra: ningea. Prima zapada pe sezonul asta. Era cam 1 cm in curte, soseaua insa fara zapada. Pe la 8: 30 m-am urnit. Mi-am pus in masina “echipamentul de iarna” pentru orice eventualitate: lopata si peria si am plecat. Radioul nu anunta nimic important pentru drum, asa ca am ajuns repede, am gasit repejor si loc de parcare aproape de Consulat si am intrat.

A doua surpriza. Coada mare, un mare sarpe uman se desena in interior. Dar era in interior, totusi si pe hol era cald. Sarpele inainta si se marea. S-a ajustat un pic si au mai putut intra vreo 50 de persoane. Erau cu copii mici, o persoana in scaun rulant, destule persoane in virsta… Am gasit repede un vechi amic, asa ca ne-am intretinut. Am zarit vreo 2 persoane cu niste camere mai profesionale, care au facut niste poze. Majoritatea cu telefoanele mobile faceau 1-2 poze sau chiar inregistrau.

Continue reading


13 comentarii

Adevărul despre votul din Londra este undeva la mijloc

Nu am votat în turul I. Poate pentru că am am considerat că, fiind plecat de acasă, nu mai am dreptul moral de a decide ce se întâmplă acolo. Poate din comoditate, pentru că am bănuit ce fel de cozi se vor forma. Poate pentru că am considerat inutil un vot într-un tur întâi cu rezultatele cunoscute dinainte.
Continue reading


10 comentarii

Morții sau enervații? Prezență crescută la vot

participare 2009-2014 (2)

Update. La ora 16, prezența depășește cu peste 4 puncte procentuale cifra din 2009. Pe de altă parte, a crescut participarea în rural, media de prezență depășind-o pe cea din urban. Pentru străinătate nu avem actualizare la 16, ci abia la 19. Vestea proastă pentru Iohannis este că județele cu cea mai scăzută prezență la vot sunt cele cu electorat maghiar numeros, de unde ar fi putut să se facă diferența. E posibil ca atitudinea UDMR să decidă aceste alegeri. Continue reading


2 comentarii

Votul în țara lui Dragnea

De azi de dimineață se votează. Din nou, județele „roșii” din sudul țării – Olt, Teleorman, Gorj – țara lui Dragnea, sunt fruntașe la prezență, dar și la votul în secții speciale. Observatorii independenți încearcă să ne spună ce se întâmplă măcar în acele locuri unde au reușit să ajungă, în ciuda piedicilor puse de organizatori. Urmărți hashtagul #reporterlavot pentru a afla ce se întâmplă. Iată câteva astfel de anunțuri culese până la ora 12 pe Facebook:

duba valceaObservatori pe Olt, ATENȚIE, duba asta (vezi foto) tocmai a descărcat 15 oameni care vor să voteze pe listele speciale.

Turism electoral… nu, ca e putin spus, nu descrie nici pe departe ceea ce se intampla acum in ilfov, olt, giurgiu, calarasi, teleorman… pur si simplu sectiile de vot sunt sub asediul masinilor care transporta oameni la greu. primarii stau in fata sectiilor fara jena, presedintii de sectie sunt depasiti sau mana-in-mana cu politia si primarii. E jale. Si ‪#‎jale‬ e putin spus…

A venit un cetățean cu două buletine vrând să voteze și pentru nevasta dânsului. Replica membrului din comisie? Nu putem azi că avem observatori.

Olt, 5 persoane toti pe liste suplimentare, coboara din masina OT 22 CYA. Dati mai departe

“Si, cu cine votati?” ne intreaba primarul din Corcova dupa interviul luat acum 10 minute. ” Pai, cu Iohannis, evident.” raspundem. ” A, mai bine nu votati atunci, ne stricati noua aicea! Duceti-va si votati la Bucuresti!”

Fabulos! Baronul de Colonești, personaj principal al reportajului pe care l-am publicat ieri, s-a acreditat ca observator în satul în care a fost Primar și a adus 5 matahale cu el, la intimidare. Acum chiar că dacă nu vine lumea la vot și nu votează cum trebuie, Bulă îi notează-n carnețel. Că doar Primar l-a pus pe fi-su, iar locțiitoarea secției e nevastă-sa.

Ok, stau de 10 minute în fața secției de votare 154, Colonești. Tot vin și vin mașini. Din ele coboară oameni în vârstă, iar șoferul rămâne în automobil. Unii dintre votanți au un carton cu o poză lipită, scris cu pixul, cu care vor să voteze.

De dimineata observatorii pozeaza zecile de masini si microbuze care brusc au inceput sa forfoteasca prin tara! urmariti-i la ‪#‎reporterlavot‬ si ajutati-i cum puteti!


2 comentarii

Cronica politică a meciului cu Irlanda de Nord

Pentru că politică și fotbal. Pentru că în acest weekend nu se face oficial campanie electorală. Pentru că orice asemănare cu fapte reale dăunează grav sănătății. Redăm mai jos toate declarațiile și evenimentele politice importante în urma meciului cu Irlanda de Nord. Continue reading


25 comentarii

Fiecare generație are oportuniștii ei, dragă Mirel Palada

Îmi scrie Mirel Palada, consilierul premierului, deghizat în simpaticul bloggerul Turambar. De fapt, ne scrie tuturor celor din „generația lui”, cei născuți în anii ’70 și ajunși la București în tulburii ani ’90, construind o carieră, o viață, o țară a cărei clasă de mijloc suntem, cei ce n-au plecat încă. Ne spune, în esență, că PSD sub Ponta s-a schimbat; că echipa lui Ponta e altfel, e din oameni la fel ca noi, nici mai buni, nici mai răi. Că Ponta însuși e din aceeași generație, la fel ca noi. Că el, Mirel, e același, de aceea s-a alăturat acestui PSD nou. De fapt, mesajul este despre Mirel, e justificarea lui. Așa cum nu vorbim de alegerea unei generații, ci de opțiunea fiecăruia dintre membrii ei.

Traiectoria mea și a colegului meu de generație, Mirel, s-a intersectat de câteva ori. Am terminat liceul câțiva ani mai târziu la un liceu din Ploiești și îmi amintesc de rivalitatea cu colegii câmpineni, pe plan județean, în contextul olimpiadelor. Am venit la București, la o facultate tehnică, mi-am descoperit pe drum pasiunea pentru domeniul social. Am lucrat mulți ani în domeniul cercetării sociale. Am lucrat și cu Mirel, direct. Sunt activ în on-line, ne contrăm, ne lăudăm, dialogăm. Sau am făcut-o până recent. Am avut cam aceleași opțiuni politice, până la un punct. Am avut cu siguranță alte opțiuni personale.

Mirel Paladă nu este oriunde în echipa lui Ponta. Este în echipa de campanie. Este acea parte care a luat deciziile de comunicare. Continue reading


Un comentariu

Raed Arafat vs Google AdSense. Cum se lipește hâtru o reclamă din 2014 pe o știre din 2012

arafat iphoneUna scurtă despre cum vede Google știrile de acum de mai bine de doi ani. Și cum le aranjează el Google făcând robotic legătura după cuvinte cheie. Și declarații cheie. La care Google își asezonează iscusit mesajele publicitare cheie.

Să luăm de exemplu protestele din ianuarie 2012, cele stârnite de scânteia Raed Arafat. Cele în urma cărora a picat Guvernul Boc (ceea ce n-a fost un lucru rău în sine) și prin care în câteva luni îl aveam deja pe Ponta drept premier.

Desigur, scripturile Google nu au modul de detectat minciunele în limba română și uite-așa mă trezesc că dau cu degetul mare pe telefon după o știre mai veche din 2012 ce vine aranjată frumos la pachet cu o reclamă din noiembrie 2014, într-un desăvârșit ikebana electoral. Poftiți atașat un printscreen de pe telefon.

Pornesc laptopul, dezactivez temporar Adblock și mă dau pe net pe aceleași știri despre protestele din ianuarie 2012 admirând splendoarea ironiei sugerate de nenea Google azi, noiembrie 2014, în plină campanie prezidențială. Și bucurându-mă că Google face mișto de ei pe banii lor potrivindu-le declarațiile la marele fix.

Raed Arafat 2012 vs 2014

Raed Arafat 2012-2014

Despre susținerea “onorantă” a lui Raed Arafat pentru candidatul Victor Ponta puteți citi aici.

 


7 comentarii

PSD se luptă, iar, cu speranța

nastase-iliescu-pontaPSD este din nou în situația partidului atotputernic, care controlează tot, vorbește pe toate canalele, ține toate frâiele și are toate răspunsurile. Ponta este liderul autoritar și atoateștiuitor. Ne privește în fiecare seară de pe ecranele televizoarelor,cu îngăduință și o doză de aroganță specifică marilor lideri, și ne rezolvă problemele. A doua zi aflăm pe toate canalele că a fost mai bun, că a învins, că jocul s-a terminat. Sondajele la secundă ne anunță inevitabilul: Ponta va câștiga. Și nici nu e așa rău, dacă te gândești bine.

Resursele statului stau la dispoziția partidului și se duc cu benevolență către cei ce sunt așteptați să voteze corespunzător. Primarii au avut libertatea de a se întoarce la Partid, iar apoi au primit banii de campanie. În conturile fiecărui profesor deja au intrat câte 700 de lei, iar sindicatele au obținut o promisiune de creștere semnificativă a salariilor și mai ales a păstrării statutului privilegiat. Biserica a obținut bani și imobile, iar din amvonul ei se aude deja îndemnul la votul pentru Ponta. În fiecare zi auzim o nouă promisiune de mărire a pensiilor, alocațiilor sau a altor ajutoare sociale, deși contribuțiile sociale au scăzut. În ciuda sau poate datorită acestei generozități guvernamentale, premierul-candidat ne anunță discret rezultatele presupus confidențiale ale estimărilor trimestriale ale Institutului Național de Statistică: va fi bine. Sau măcar nu va fi așa de rău. Asta dacă mai ai ai vrei speranță.

În schimb, contracandidatul Iohannis e zugrăvit în tușe groase. Nu e nici român, nici ortodox. Deci e străin și prin urmare se aliază cu străinii. Undeva, pe fundal, BOR, îndestulată, confirmă. Nu are copii, nu e chiar om întreb, spre deosebire de Ponta, familist convins. Vorbește mai greu, poate are ceva la cap, mai știi, ne face cu ochiul câte un om de partid. Ar putea să fie declarat incompatibil și atunci ce facem, am votat degeaba? Are prea multe case pentru un fost profesor; uite, și familia lui are case, tocmai în Germania. Are în jur doar corupți, de la PNL, de la PDL, iată, trei sunt în Parlament. Vrea să taie pensiile. Toate relele pe care le găsiți la PSD, sunt și la ACL, totul e la fel, poate chiar mai mult, acolo e și Băsescu. Oricum ambii candidați sunt la fel, totul e o mizerie, nu e speranță de schimbare. Dar Ponta măcar nu e străin, e de-al nostru, băiat bun, uitați ce frumos vorbește.

Mesajul principal se multiplică la infinit: jocurile sunt făcute, Ponta va câștiga. Știm cine sunt votanții lui Ponta, cunoaștem capacitatea partidului și a televiziunilor prietene de a scoate oamenii din casă. Cine să voteze cu Iohannis? Maghiarii stau acasă, că sunt la guvernare. Udrea face blat, suporterii lui Macovei sunt scârbiți de ACL, ceilalți îl sprijină pe Ponta. Nici măcar liberalii nu-l vor, ar dori să se refacă USL, cu Tăriceanu. Iar pedeliștii nu-l suportă, uite cum fug toți care încotro. Filialele sunt destrămate, oamenii cheie stau acasă. Nu e nicio speranță.

Nu e prima dată când PSD și candidatul său sunt peste tot, când aparent privim resemnați și fără speranță jocurile deja făcute. A fost și în 1996, cu Iliescu, și în 2004, cu Năstase. PSD aflat la guvernare a ales de fiecare dată același scenariu de campanie: impresia de putere absolută, dărnicia pomenilor, cumpărarea cu bani publici a oricui se lasă cumpărat. Fără limită, fără remușcări, fără scrupule, într-un marș triumfător care ar trebui să zdrobească totul. Ca întotdeauna, PSD se lupă în primul rând cu teama de un vot negativ masiv, îndreptat tocmai împotriva excesului de putere. Stați acasă, vom învinge, nu e nicio speranță, li se spune celor ce, totuși, ar dori altceva. Totuși, și în 1996, și în 2004, încăpățânarea cetățenilor, a unora dintre ei, a fost mai puternică decât partidul. Și Iliescu, și Năstase păreau veșnici, dar au pierdut. În 2014,  PSD se luptă, iar, cu speranța. Duminică suntem așteptați la vot.

 


2 comentarii

Religia în școli: acordul prezumat este neconstituțional

icoaneDeși agitația politică e la cote maxime, fac(em) o pauză să analizăm o știre scurtă dar cu efecte (potențiale) importante:

Conform hotnews.ro, Curtea Constituțională “a decis astazi ca este neconstitutional articolul din legea educatiei care spune ca “La solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie”. Judecatorii CCR au apreciat ca cei care trebuie sa faca o solicitare sunt parintii care doresc ca aceste cursuri de Religie in scoala sa fie urmate de copiii lor”.

Subiectul acordului prezumat față de acordul explicit (informat) a mai apărut în dezbateri, inclusiv în proiectul inițiat de ASUR – discuții despre relația dintre Statul Român și Biserică.

Acrodul prezumat înseamnă pe scurt că o organizație poate decide în numele cetățeanului într-o chestiune ce ține de viața sa privată, efortul de informare și de acțiune căzând pe umerii celui din urmă. Pentru oamenii raționali, așa ceva ar trebui să fie inacceptabil. Continue reading


5 comentarii

PSD în căutarea lui Băsescu

ponta cu basescuEste vizibil la PSD ordinul pe unitate de a-l aduce pe Băsescu în campanie, lipindu-l de Klaus Iohannis. Începând cu însuși Ponta și continuând cu toți comunicatorii partidului și cu toate televiziunile de casă, orice pretext este bun pentru a construi scenariul „Iohannis e omul lui Băsescu”. Nu e zi în care să nu fie distribuită în spațiul public o nouă „dovadă” a acestui scenariu. Probabil că și menținerea iluziei USL prin manevrarea lui Tăriceanu este din aceeași strategie. Nu e întâmplător, Ponta are destule avantaje din aducerea președintelui în campanie.

Mai întâi, este simpla numărătoare: anti-băsiștii sunt mai puțini decât băsiștii, oricât de puțin ar mai însemna în ziua de azi cele două etichete. Făcând din Băsescu un subiect, PSD speră să câștige voturi din toate direcțiile, de la cei pe care președintele i-a enervat suficient de mult în cei zece ani de mandat. Apoi, în termeni de „răul cel mai mic”, este mai ușor să îl faci pe Ponta să arate un pic mai bine în poza de lângă Băsescu, pentru același public anti-băsist. Ironic, acest public a fost cultivat de însuți președinte, adept al metodei divide et impera. Nu întâmplător Ponta și-a construit campania ca anti-teza lui Băsescu.

Dar mai ales, structurarea campaniei în jurul lui Băsescu mută discuția de la Ponta și PSD. Atât timp cât lumea vorbește despre Băsescu, nu se uită cu atenția la jocul de lumini și fum al lui Ponta. Principalul pericol pentru favoritul în alegeri este un masiv vot negativ împotriva lui. Răspunsul PSD la posibilul val anti-Ponta este că de fapt alegerile sunt despre Băsescu.

Pare însă că, în afara publicului fidel, Ponta e pe cale să piardă jocul de-a Băsescu. Doar clienții propagandei oficiale cred în această asociere, iar ei nu sunt suficienți pentru a câștiga alegerile. Pe de altă parte, Ponta a ajutat de tabăra adversă. Băsescu nu se abține să nu comenteze, așa cum oameni ca Papahagi sau Macovei nu se abțin să nu fure un pic de imagine din proteste. Un pic surprinzător, Udrea a făcut gestul decent de a recomanda un vot anti-Ponta și nu unul pro-Iohannis, o nuanță importantă, iar apoi a dispărut discret. Poate ar trebui să îi spună cineva și președintelui că i-ar prinde bine o săptămână de concediu.


8 comentarii

Președintele care unește, care minte, care leagă

Candidatul Ponta reușește o performanță rară: scoate în stradă peste 10.000 de oameni, în mai multe orașe, care scandează împotriva lui, fără niciun fel de implicare din partea contra-candidatului. Dimpotrivă, dacă Iohannis s-ar fi implicat, probabil ar fi ieșit mult mai puțini. Oamenii din stradă nu sunt plătiți, nu sunt manipulați. Gândesc și acționează după propria judecată. Ironic, Ponta are sloganul „președintele care unește”.

Mai bine ar fi folosit „președintele care minte”. Mașinăria de propagandă nu a clipit: la unison, televiziunile de partid și de stat, inclusiv cea publică, au ignorat protestele. Tot astăzi a trecut neobservat de aceleași televiziuni un eveniment rar: Biroul Electoral s-a simțit obligat să comunice publicului că da, este legal să fie deschise noi secții de vot în străinătate, dar Ministerul de Externe nu vrea. Asta pentru că MAE tocmai se pregătea să mintă dând vina pe lege. Cele două știri sunt legate: protestele sunt împotriva tupeului, a minciunii și a disprețului față de cetățeni. Tocmai asta nu vrea candidatul să se afle. Atât timp cât nu se află, publicul captiv rămâne captiv și votează. Probabil că aici este unirea dorită.

Tot un fel de unire, cu forța, va fi probabil și la urmări. Știm deja că protestele sunt atent monitorizate și filmate. Cetățenii ce au îndrăznit să-și folosească libertatea și drepturile vor primi peste câteva săptămâni procese verbale cu amnezi. Vor intra pe liste scrise cu grijă. Vor fi în atenția serviciilor. Nu doar publicul e captiv, ci și statul. Iar acest stat captiv „se apără„ de cetățenii săi, atunci când aceștia refuză unirea în sclavie, atunci când încearcă să respingă minc iuna. Mă tem că e doar începutul.