La colțu' străzii


3 comentarii

Cum am devenit „deținător de infrastructură cibernetică” și cât mă costă asta

cyber crimeAstăzi, Parlamentul a adoptat proiectul de lege privind securitatea cibernetică a României, acesta mergând la promulgare. Citind mirificul act normativ, constat că mica mea firmă, cu zero angajați și activitate ocazională, pentru că are un laptop, ar putea fi pusă la niște cheltuieli în plus, în scopul nobil al securității cibernetice.

După cum îi spune numele, actul normativ se ocupă cu organizarea acelor structuri care să ne apere țara de atacuri cibernetice. În principiu, e un rău necesar: astfel de atacuri există (vezi cazul Sony Pictures, care explodează în aceste zile), deci trebuie să ne pregătim pentru ele. Sunt niște instituții cu rol în acest domeniu, iar legea le-ar oferi un cadru modern de cooperare. În același timp însă, legea trebuie astfel gândită încât să apere cetățenii, nu să ofere instituțiilor respective puteri sporite tocmai împotriva celor pe care se presupune că îi slujesc. Un echilibru este necesar și dificil de găsit, și toate țările democratice îl caută permanent. România, care în astfel de situații este mai degrabă o țară cu epoleți decât una liberă, pare mai degrabă preocupată de bunăstarea serviciilor în cauză.

Proiectul de lege are în primul rând probleme în zona drepturilor fundamentale, la fel ca mai toate actele izvorâte din gândirea profundă a SRI. Legea „Big Brother” sau legea înregistrării utilizatorilor de cartele telefonice sau wi-fi gratuit au fost declarate neconstituționale de CCR. Nu știu ce soartă va avea această lege, îi las pe cei ce se pricep la drepturile omului să analizeze. Pe mine, în calitate de mic întreprinzător, m-a izbit o prevedere aparent inocentă a legii, dar care e foarte posibil să mă usture la buzunar. Articolul 2 ne spune cui i se aplică legea: Continuarea


4 comentarii

Va reuși Alina Gorghiu să schimbe PNL?

Alina GorghiuAlina Gorghiu a fost aleasă de către Biroul Permanent Național (BPN) al vechiului PNL în funcție de co-președinte al noului PNL. Acest din urmă înglobează și vechiul PDL, reprezentat de co-președintele Blaga. Cei doi co-președinți vor conduce partidul până la congresul din 2017, când noul PNL plănuiește să aleagă un singur președinte. Dată fiind tranziția, nu a fost un vot al întregului partid, ci unul al BPN, organism ce include 31 de reprezentanți aleși de partid și aproximativ 40 de membri de drept (cu diverse funcții în administrație, unele alese; e neclar câți au mai rămas membri, că mai sunt și pe la închisoare, și plecați pe la alte partide, iar site-ul nu e actualizat). Cu alte cuvinte, nucleul politic al PNL, cei mai influenți membri, și-au ales un conducător.

Gorghiu a fost susținută de președintele ales Iohannis, iar contracandidatul ei, Ludovic Orban, de către Crin Antonescu. Rezultatul final (48-27 la numărul de voturi) arată că nu a fost chiar o competiție de curtoazie, în ciuda ascendentului moral al lui Iohannis asupra partidului. Anterior, Orban a mai avut candidaturi de complezență, fiind prezent acolo doar ca să aibă cine să piardă. Probabil că acum chiar a avut o șansă, una mică, și probabil că e ultima. Mult mai interesantă este însă învingătoarea.

Nu putem spune că Alina Gorghiu este o prezență nouă în partid, de vreme ce se află în prima linie a formațiunii de cel puțin 8 ani. Chiar dacă intrarea în politică i-a fost ajutată de buna relație cu fostul vicepreședinte Bogdan Olteanu, a reușit în această perioadă să fie altfel decât majoritatea politicienilor de la vârf, în special prin modul de comunicare. Ca deputat, Gorghiu este în același timp prezentă în același timp și accesibilă cetățenilor. Spre exemplu, echipa ei răspunde la întrebări și solicitări, indiferent că sunt primite prin la sediu, prin email sau telefon. Că am ajuns să numim altfel un deputat care răspunde la email în anul 2014 spune multe despre politicienii noștri*. De asemenea, Gorghiu are o comunicare permanentă cu alegătorii din circumscripție, dublată de prezență media. A avut mai multe inițiative proprii, fie legislative, fie civice. Cu alte cuvinte, face ceea ce ar trebui să facă orice politician contemporan și pentru că ceilalți nu sunt în stare, reușește să iasă în evidență.  Continuarea


Un comentariu

Educația: „prioritate națională” mărunțiș la negocieri

education priority„Educația este prioritate națională” a devenit un clișeu al politicii românești, găsit într-o formă sau alta în toate programele și în toate discursurile de investire ale cabinetelor, indiferent de culoarea politică. La fel de ușor precum este spusă, propoziția este ignorată de acțiunile tuturor guvernelor. Educația e un portofoliu greu, cu multe probleme de rezolvat și puține resurse, care poate distruge cariere politice atât prin rezultate, cât și prin lupta permanentă cu propriile filiale de partid, care doresc să controleze funcțiile administrative (inspectori, directori) în județele lor. Nu e de mirare că nimeni nu mai dorește cu adevărat portofoliul. Ce se întâmplă la negocierea cabinetului Ponta IV este elocvent.

Vorbeam acum mai bine de doi ani, la instalarea primului cabinet Ponta, de profilul ministrului educației și spuneam că una din calitățile cele mai importante este influența politică în propriul partid și în coaliția de guvernare. Încercările cu tehnocrați apolitici sau politicieni minori nu au funcționat. Astfel de miniștri nu au puterea să își convingă colegii să promoveze proiecte necesare și să le finanțeze și nici nu pot să se lupte cu nenumăratele interese din interiorul sistemului. Exemplul Pricopie este elocvent. Continuarea


Scrie un comentariu

O țară veselă: micula bröder, baronul luminat și guvernarea de facebook

Politica de week-end e plină de vesel absurd, cu micula bröder, baronul luminat și guvernarea de facebook.

Micula Bröder

Frații Micula, cunoscuți anterior drept Chemical Brothers, au obținut de la statul român, prin arbitraj internațional, aproximativ 82 de milioane de euro, pentru că statul nu a respectat facilități fiscale promise investitorilor în zone defavorizate. Un cititor ar vrea să știe cine se face vinovat pentru această pagubă suferită de stat. Dacă stăm să căutăm, de la corupții care i-au dat facilitățile fiscale, trecând prin idioții care le-au retras fără bază legală și terminând cu incompetenții care în loc să negocieze au pierdut un arbitraj definitiv, numărăm vreo 15 ani de guvernare, de toate culorile politice. Sigur că n-o să stea nimeni să numere.

Printre altele, Frații au invocat Acordul bilateral de protecție a investitorilor dintre România și Suedia, pentru că, la un moment dat, ei au obținut cetățenia suedeză. De-acum vor fi probabil cunoscuți drept Swedish House Mafia. Continuarea


3 comentarii

Pașaportul românesc (pentru un cetățean ce locuiește în străinătate)

PasaportGuest-post: Stelică

In Romania este o nebunie a legilor. O lege data acum este modificata in primul rind in momentul in care apar normele metodologice de aplicare a legii, care norme sunt adoptate prin hotarire de guvern, apoi este modificata si rasmodificata de cele mai multe ori prin Ordonanta de urgenta – inca una din multele hibe lasate intentionat de politicieni in Constitutie- pina cind i se schimba sensul si spiritul. Am sa va dau exemplu legea 248/2005, legea privind regimul liberei circulatii a cetatenilor.

Legea a fost votata in iulie 2005 si intrata in vigoare in ianuarie 2006. Iata mai jos lista modificarilor:

  • 2006: 29 Ianuarie 2006 17 Martie 2006 07 Aprilie 2006 25 Mai 2006
  • 2007: 01 Ianuarie 2007 09 Noiembrie 2007
  • 2008: 24 Mai 2008 10 Decembrie 2008
  • 2009: 2009
  • 2010: 20 Noiembrie 2010
  • 2012: 12 Decembrie 2012
  • 2013: 13 August 2013
  • 2014: 01 Februarie 2014

 Legea evident este dublata de o HG/94 privind normele de aplicare, care HG a fost si ea modificata  de HG 978/ 2 august 2006 si HG 922/12 august 2009.

Cautarile astea au inceput fiindca atunci cind am reinnoit pasaportul l-am facut la Consulat si ei mi-au impus sa cer Pasaport pe care e lipit un abtibild cu numar pe care scrie : « Acest cetatean are domiciliul in Canada ». Atunci n-am dat prea mare importanta, dar am avut ceva surprize oarecum neplacute.  Continuarea


8 comentarii

Ce vrăji au mai făcut vecinii vinificatori din Moldova

Purcari1Ultima dată când am scris despre vin aici, la colț de stradă, Moscova tocmai impusese embargo pe importurile de vin din Republica Moldova. Pentru o economie în care producția de vin reprezintă 3,2% din PIB, iar principala rută de export duce în Federația Rusă o astfel de măsură prohibitivă nu a fost deloc de ignorat. Deși mai greu la început, producătorii s-au reorientat spre piața europeană, sprijiniți fiind și de statele membre UE care au văzut în promovarea vinurilor din Moldova o modalitate – poate singura, la momentul acela – de a răspunde coerent politicii agresive a Rusiei în regiune.

Deși, pe termen scurt, embargoul a afectat economia Republicii Moldova și bugetul producătorilor de vin, pe termen lung, una din principalele lecții pe care aceștia le-au învățat a fost să se orienteze spre calitate și nu spre cantitate. Continuarea


Un comentariu

Cultură și compromis pe bani publici

Bibliotecă prăfuităSăptămâna asta Parlamentul a votat discret legea pentru finanţarea revistelor de cultură reprezentative din România. Legea spune că se vor aloca anual minim 4.500.000 lei, sumă indexată cu inflația (deci aproximativ un milion de euro) pentru finanțarea editării revistelor de cultură. Proiectul a fost depus la Senat în martie și adoptat în septembrie acest an. Iată că acum trece și de Cameră, cu un parcurs foarte rapid pentru viteza de lucru a Parlamentului. Aparent, parlamentarii au devenit brusc interesați de susținerea revistelor de cultură. Problema e că doar anumite reviste vor fi finanțate, ceea ce ne duce cu gândul mai mult la interese de grup decât la interes public.

Acel „reprezentative” din titlul legii ridică automat un semn de întrebare. Cine decide ce e reprezentativ? Dar de ce sunt ele reprezentative pentru cultura română? Astea au fost întrebările imediate ale unei profesioniste în management cultural pe care am enervat-o sâmbătă seara spunându-i de legea asta. Parlamentarii au rezolvat administrativ dezbaterea de principiu, stabilind că reprezentative sunt revistele nominalizate de membrii Alianţei Naţionale a Uniunilor de Creatori, adică șase Uniuni reprezentând Arhitecții, Artiștii Plastici, Cineaștii, Compozitorii și Muzicologii, Scriitorii și Teatrologii. Doar 10% din fonduri vor merge către reviste independente, ale unor editori sau producători neafiliați acestor organisme colective.  Continuarea


Un comentariu

Bio-diesel sau ulei pentru gogosi?

In dupa amiaza zilei de ieri cautand sa cumpar de la Lidl ceva dulciuri am zarit stand la coada niste cumparatori care aveau in cos o diversitate mica de produse dintre care se remarcau vreo 2-3 baxuri de ulei de bucatarie (probabil seturi de cate 12 litri). Mi-a trecut prin minte ca probabil au vreun eveniment mai special in familie (ca timpul pentru zacusca a cam trecut).

Mi-am achitat cumparaturile si am mers spre masina. Am avut surpriza sa vad ca persoanele care achizitionasera uleiul aveau propria masina (parea a fi un model german mai vechi – dupa ochiul meu de nespecialist un Opel) parcata chiar langa a mea. Surpriza a fost de fapt nu in a-i vedea pe oameni ca au parcat chiar langa mine (sau mai bine zis eu parcasem langa ei) ci in a vedea ceea ce faceau de fapt cu uleiul: lua direct drumul rezervorului. Dupa fiecare litru scurs, ambalajul gol era calcat in picioare pentru a putea fi transportat mai usor catre zona de reciclare.

Am intrat in vorba sa intreb daca merge pur si simplu asa si daca se inlocuieste benzina sau motorina. Mi s-a raspuns ca se inlocuieste motorina si ca totul merge perfect fara alte adaosuri chiar daca pe teava de esapament rezulta un miros de gogosi (nici mie acest efect “advers” nu mi se pare a fi de nedorit). Mi-am manifestat nedumerirea asupra motivatiei (in mintea mea reperul pentru un litru de ulei de bucatarie era in jur de 6 lei in timp ce in ultima vreme litrul de motorina e tot pe acolo) economice insa mi s-a replicat ca nu se pune ulei de 6 lei litrul ci doar din cel la promotie care se vinde cu 4 lei. Mi-a mai spus persoana respectiva si ca masinile cu DCI (Direct Common Rail Injection) – cum sunt de exemplu motoarele de pe Logan – nu sunt fezabile pentru aceasta abordare insa modelele mai vechi ca a dansului se comporta mult mai bine in contact cu uleiul de bucatarie. In seara asta am avut curiozitatea de a face o mica incursiune pe internet si am constatat ca lucrurile sunt ceva mai nuantate si ca totusi fara niste minime adaptari treaba nu functioneaza pe termen lung. Ca o remarca de final pot sa spun ca in fapt se constata ca asa cum am invatat la cursurile de economie ca factorii de productie sunt substituibili asa si in viata reala supraccizarea unor produse poate conduce la solutii din cele mai diverse.


Un comentariu

Povești cu șpioni ruși

Russia Today și HotnewsZilele astea a făcut multă vâlvă o listă cu potențiali prieteni ai Rusiei în România. Nu pot să mă abțin să nu zic și eu cinci vorbe despre povestea asta.

1. Proveniența listei e dubioasă rău. Un hacker necunoscut ar fi spart contul de email unui presupus prieten al unui consilier al lui Putin și ar fi extras această listă (nb. lista cuprinde nume din toate țările UE, nu doar din România). Un site obscur de tipul „știri pe surse” din Ucraina a publicat lista. De aici a fost preluată și rostogolită. E jenant să publici așa ceva.

2. Și, totuși, de ce? Un motiv ar fi potențialul de audiență. Lumea dă click, se adună vizualizările, poate mai iese ceva din publicitate. Lista cu șpioni, niște sâni bine aleși și o știre despre ce a mâncat Becali la pușcărie fac audiență, dau o gură de oxigen site-ului. Nu spun că aprob metoda, doar constat. Apoi, cel puțin la un site ca hotnews.ro, presupun că e și veșnicul război al orgoliile între ăia care se pretind „de dreapta” și ăia care se pretind „de stânga”. Nu putem să excludem nici ipoteza că sunt unii oameni care cred sincer în ofensiva armatei rusești de propagandă în România.

3. Chiar și așa, lista e departe de a fi jignitoare. Enumeră persoane publice care fie au avut atitudini prietenoase față de Rusia (sau neprietenoase față de SUA), fie au un discurs naționalist. Acestea au potențialul de a fi prieteni ai Rusiei. Descrierea este la obiect și scrisă politicos. Nu scrie nicăieri că aceștia ar fi plătiți de Rusia sau ceva de genul ăsta. Nu sunt erori sau exagerări, ceea ce face lista credibilă. Și tocmai pentru că cele scrise sunt reale, este penibilă reacția celor ce se plâng că ar fi lezați de publicarea listei.

4. În fruntea listei de contra-reacții ridicole aș pune Critic Atac. Pentru un site care în mod constant modelează realitatea ca să corespundă ideologiei și critică aspru pe oricine nu înțelege adevărata cale, sunt surprinzător de pricinoși cu acest caz. Presupun că e și la ei al doilea motiv enunțat la punctul 2, adică războiul orgoliilor. Trebuie să recunosc că Roncea a fost mult mai normal în acest caz, cu o reacție de tipul „ha, ha, m-au pus rușii pe o listă, înseamnă că mă citesc”.

5. În acest timp, niște cetățeni au lansat site-ul russiatoday.ro, despre care spun că ar fi un proiect în română a televiziunii cu același nume controlate de Moscova. Ulterior, reprezentanții televiziunii în cauză au negat orice legătură. Poate că cetățenii care au site-ul în română sunt invidioși că nu sunt și ei pe vestita listă. Partea amuzantă e că pe site una din secțiuni se intitulează simplu, Hotnews. Nu se poate spune că agentul rus n-are simțul umorului!


2 comentarii

Guvernul pune legea între paranteze, prin ordonanță. Din nou.

Au trecut alegerile, Guvernul Ponta revine la disprețul caracteristic față de lege. Nu îi convine guvernului legea? Nu-i nimic, o suspendă. Mai lăsați prostiile astea cu statul de drept.

Legea responsabilității fiscal-bugetare spune  că într-un an nu pot fi mai mult de două rectificări bugetare și în niciun caz nu se poate face rectificare după 30 noiembrie. Dar guvernul vrea să facă o rectificare azi, 3 decembrie, a treia din acest an.

Așa încât azi, 3 decembrie, guvernul dă o ordonanță de urgență. prin care suspendă aplicarea legii. După care a adoptat încă o ordonanță de urgență, pentru rectificare. Zice că a doua e perfect legală, pentru că a adoptat-o pe prima, care e și ea perfect legală, că așa vrea guvernul.

Dar care e urgența? Simplu: incompetența guvernului. Acesta nu e în stare să planifice cheltuielile bugetare pe mai mult de două luni, așa că la fiecare trei luni are nevoie de o rectificare.

Cine ar putea să reacționeze? Avocatul Poporului. Adică Ciorbea. Sigur nu va face nimic. Rămâne doar să ne bucurăm că nu l-am pus pe Ponta președinte, că aveam nesimțirea la rang de șef de stat.


Scrie un comentariu

Împărțirea banilor publici – de ce este religia altfel?

După ce s-au păcălit în campania electorală pariând pe învinși, reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române par ușor în degringoladă.

Prima încercare de damage-control a fost făcută chiar de Patriarhul Daniel, care s-a decis în “Duminica Neamțului” să recicleze o predică din 2011 (s-a insistat că e mai veche predica, adică – Doamne ferește să credem că e legată de alegeri -sursa) și s-o adapteze la “străinii de neam”. A urmat părintele-bloggăr Tănăsescu care ne liniștește și el: “Klaus Johannis pare a fi samarineanul milostiv “de alt neam” care trebuie să aibă grijă de acest popor “căzut între tâlhari””.(sursa)

Valul foarte public de dezaprobare rezultat l-a luat prin surprindere pe Patriarh, care nu a reușit încă să arate că e un lider adevărat ce pune interesul credincioșilor deasupra interesului organizației și membrilor ei. Poate ar trebui să asculte apelurile spre reformă venite dinspre intelectuali ca Dragoș Paul Aligică (sursa) sau Ana Petrache (sursa), ultimul fiind cercetător chiar în studierea religiilor și mecanismelor acestora.

Realitatea poate fi expusă simplu astfel:câtă vreme Biserica e dependentă de banii din Bugetul de Stat, e dependentă de oamenii care au influență asupra acelor bani. Sigur că strategia
o mână spală pe alta are valoarea ei, dar se pare că în politică nu se îndeplinesc prea des profețiile.

Pe de altă parte, rămân mulți cei care nu s-au convins încă de distanța dintre ce spune și ce face BOR și de efectul negativ al relației Biserică-Stat – propagat atât în instituțiile statului cât și în Biserică. Ei apără acest status-quo și ajung (pe lângă alte idei pe care le voi combate în alte articole) la analogii între religie și sănătate, educație, sport sau cultură.
De ce să nu plătim și preoții dacă plătim doctorii și profesorii? De ce să nu plătim și construcția bisericilor dacă plătim teatre sau chiar stadioane?

Cine pentru ce plătește?

Continuarea


4 comentarii

Republica Moldova – o victorie europeana chinuita

Scriu la cald aceste randuri in timp ce urmaresc transmisia live (initial dadeam refresh des la o transmisie de tipul livetext) procentelor furnizate de Comisia Electorala Centrala.

Se pare ca fortele pro europene castiga insa:

(i) peste 4% dintre voturi sunt anulate (aici se pare ca din nestiinta sau cu buna credinta Usatii le-a sugerat propriilor votanti sa puna stampila pe propriul partid);

(ii) exista un Partid Comunist Reformator < :) of ce denumire – probabil au facut un focus grup cu Ion Iliescu > care va rata de putin pragul electoral de 6% (acum cand s-au numarat peste 50% din numarul de voturi e pe la 5,27% si e in scadere);

(iii) Blocul Electoral “Alegerea Moldovei-Uniunea Vamala” care dupa denumire e clar ca voia sa se alipeasca cu Belarus & Co are 3,62% (tot in scadere);

(iv) exista si un Partid Liberal Reformator (oare Tariceanu are copyright-ul termenului?!) care are 1,38% si tot pe acolo se in varte si Miscarea Populara Antimafie.

Practic fortele politice pro est aduna (daca tinem cont si de voturile anulate cu o pondere semnificativa induse de Usatii) 13-14% din segmentul voturilor anulate sau care nu trec pragul electoral si care se vor redistribui intr-un mod avantajos catre fortele pro europene.

Merita semnalata si felicitata (nu se stie la ora asta insa eu estimez intre 4-5% voturile din diaspora) mobilizarea diasporei. Ca la noi sa fie cam acelasi procent numarul voturilor trebuiau sa fie de aproape 500 mii (si au fost 387 mii parca).


Scrie un comentariu

Rezultatele bune ale luptei cu absurdul

Guest-post: Stelică

Am povestit aici, La coltul strazii, despre cum nu eram in listele electorale si despre ce fel de raspunsuri primesti cind te apuci sa reclami cite ceva.

Evident ca am fost la vot si ca mi-am exercitat dreptul la vot stind la coada (evident, ceva mai mici aici, si la caldura, dar tot cu mult mai mult timp decit cele maxim 10 minute petrecute la o sectie in Romania sau aici la alegerile canadiene). Dar nu despre asta e vorba.

Azi mi-am adus aminte din nou de registrul electoral, mai ales ca am inceputa pe undeva un soi de scrisoare deschisa catre AEP in urma chestiei cu codul electoral scoasa de ei dupa alegeri.

Am intrat la adresa de net a registrului electoral, intrebindu-ma daca mai merge. Ei bine, azi mergea. Am selectat rubrica cu alegeri prezidentiale tur II. AM scris CNP-ul si numele si… surpriza placuta. Mi-a aparut mesajul:

Sunteţi înregistrat în Registrul Electoral cu domiciliul în străinătate. Vă rugăm să consultaţi informaţiile de la adresa: http://www.mae.gov.ro/prezidentiale-2014

Continuarea


Scrie un comentariu

Gura păcătosului: Gigi și Marean

vanghelie_becali

Ştiţi cum se discută la noi, la PSD? ‘Băi, e o licitaţie acolo! A, e Sebi Ghiţă!’ Orice licitaţie care se întâmplă la Guvern cu fonduri europene e Sebi Ghiţă. Sunt oamenii puşi de el şi el se ocupă de licitaţii. Cum să nu fie probleme?

Afirmațiile de mai sus îi aparțin lui Marean Vanghelie, primarul care este și tocmai a fost exclus din PSD. De obicei nu dăm mare atenție unor astfel de declarații sau cel mult râdem de ele. Unul dintre mafioto-politicieni, supărat că a fost țepuit de foștii parteneri, se duce la televizor și începe să-i facă în fel și chip. Vanghelie, care nici nu prea e școlit, nici mare orator nu e, este savuros ca orice comediant fără intenție. Tocmai de aceea Vanghelie a luat fața celorlalți excluși. Geoană și Șova sunt chiar plictisitori.

Dar să lăsăm pentru o clipă amuzamentul și să ne uităm serios la declarația citată. Cât de mult exagerează Vanghelie? Bănuim că e ceva adevăr aici, că Ghiță e conectat la banii publici. Este el însă așa de lacom precum spune Vanghelie sau acesta exagerează pentru a-și denigra inamicul politic? Suntem tentați să trecem peste aceste declarații, așa cum trecem peste ce spun Gigi Becali, Vadim, Ciuvică, Mircea Badea sau alți creatori de zgomote. Haideți însă să îl ascultăm pe unul din ei, pe Becali, vorbind acum doi ani tocmai la televiziunea lui Ghiță: Continuarea