La colțu' străzii


3 comentarii

Restituirea proprietăților: răspunderea guvernului Ponta e o vorbă goală

ponta-angajarea-raspunderii-guvernuluiUn nou scandal izbucnește la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP): președintele și cei doi vice-președinți și-au prezentat demisia după instanțele au început să amendeze ANRP pentru neîndeplinirea la termen a obligațiilor legale. Doar în luna februarie, se plâng demisionarii, amenzile însumate au depășit de trei ori salariile lor. Premierul Ponta a reacționat cu înțelegere: „situația e deosebit de gravă, trebuie să facem ceva”, și a dat sarcină miniștrilor de finanțe și justiție să găsească o soluție până miercuri. Dar, domnul prim-ministru, soluția deja există: este o lege pentru care în urmă cu aproape doi ani, în mai 2013, ați angajat răspunderea guvernului, dar pe care nu ați implementat-o niciodată. Continuarea


2 comentarii

Educație: România se împrumută la Banca Mondială deși puteam lua bani gratis de la Uniunea Europeană

Capută din site-ul Băncii MondialePe agenda ședinței de guvern de ieri este un Memorandum care prevede semnarea unui acord de împrumut de 200 milioane de euro de la BIRD (parte a grupului Băncii Mondiale), pentru Proiectul privind învăţământul secundar. La o privire superficială, poate părea un lucru bun: iată, investim în educație. Analizând mai atent, trebuie să ne întrebăm de ce împrumutăm acești bani, pe care îi vom restitui apoi cu dobândă (mică, dar dobândă), deși am putea să facem aceleași lucruri cu bani (aproape) gratis de la Uniunea Europeană, fie din fondurile ce rămân necheltuie în acest exercițiu bugetar, fie din noile programe operaționale. Inevitabil, răspunsul la această întrebare ne duce către incompetență, dar și către suspiciuni de conflict de interese.

Să remarcăm mai întâi că Ministerul Educației, beneficiarul finanțării, este ca de obicei complet opac cu privire la acest subiect. Un împrumut de o astfel de dimensiune este o chestiune de interes public. Nicăieri în comunicările publice ale Ministerului nu găsim referiri la acest proiect, iar de dezbateri publice nu poate fi vorba. Este, din păcate, regula și nu excepția la acest Minister. Găsim însă informații despre proiect de pe site-ul Băncii Mondiale (se deschide în pagină nouă), care este obligată de regulile de funcționare să lucreze transparent și, spre deosebire de autoritățile românești, chiar respectă aceste reguli.  Continuarea


8 comentarii

Asistenta de farmacie de la Help Net care se visează medic

Parcă tot mai des mi se întâmplă să dau pentru asistenți de farmacie care se visează medici, după un curs rapid în care au învățat să vândă cosmetice și medicamente frumos colorate la supra-preț. Sau poate că am trecut prea des pe la farmacie în ultima vreme. Și poate că azi am fost mai obosit și mai supărat, că m-a enervat rău o vânzătoare de la Help Net, care mi-a explicat că ea știe mai bine ca medicul pediatru ce tratament ar trebui să urmeze un copil de doi ani și jumătate. Evident, că știința ei mă ducea către mai mulți bani cheltuiți la farmacie.

Eu m-am enervat și i-am zis opinia mea. Dar mă gândesc cu groază că or fi oameni care chiar îi iau în serios. Că or fi copii care sunt „tratați” după opinia unor asistenți de farmacie, deținători ai unor diplome obținute în cursuri scumpe, dar proaste, că e o întreagă industrie și aici. De aceea, am decis să scriu către Help Net următorul mesaj, și să vă spun și vouă, cititorilor, să faceți la fel când vă întâlniți cu din ăștia. Continuarea


6 comentarii

Moldova: beneficiile guvernării cu comuniștii

chiril gaburiciRepublica Moldova și-a ales astăzi un nou guvern, evitând o criză politică ce ar fi putut duce la alegeri anticipate. Noul premier, Chiril Gaburici, are în Cabinet miniștri propuși de două partide, Liberal-Democrat (PLDM) și Democrat (PDM), considerate pro-Europene, și a fost susținut în Parlament de un al treilea, al Comuniștilor (PCRM), considerat pro-rus. Situația este încâlcită și guvernarea va fi dificilă, cu negocieri la fiecare pas. Pe de altă parte, atragerea PCRM într-o alianță în care nu sunt cel mai important partid poate avea beneficii pe termen mediu și lung. Continuarea


Lăsați un comentariu

Programator, activist sau pur și simplu îți pasă? Hackathon pe 21-22 februarie

Open Data DayUn hackathon este un maraton de programare, eveniment în cadrul căruia programatori, designeri, activiști, în general oameni cu idei lucrează intensiv pentru a crea aplicații software pe diverse teme. În week-end-ul următor, pe 21-22 februarie, în București, la ASE, Facultatea de Cibernetică, va avea loc un hackathon prilejuit de Ziua Internațională a Datelor Deschise (Open Data Day).

Evenimentul își dorește să popularizeze datele deschise și să construiască aplicații utile pentru guvernare deschisă, adică pentru transparență, participare, comunitate și instituții prietenoase. Participarea este liberă și sunt invitați în primul rând programatori, dar și studenți, activiști, jurnaliști sau pur și simplu oameni cărora le pasă. Oricine poate propune o idee de proiect, singur sau într-o echipă, sau se poate alătura uneia deja propuse în pagina cu proiecte a evenimentului. Iată câteva exemple:

  • harta codurilor poștale
  • catalog școlar on-line
  • trasee cu bicicleta în București
  • Fix my street! România
  • harta ONG-urilor culturale
  • școli și rezultate școlare

Fiind un eveniment de programare, sigur că cei pricepuți la acest lucru sunt la mare căutare. Dar oricine poate participa, pentru că fiecare proiect are nevoie de voluntari care să ajute cu identificarea și curățarea datelor, sugestii de funcționare sau cu testarea aplicațiilor. Există și un proiect care nu necesită deloc cunoștințe de programare – City Open Data Index.

Pentru a propune o idee nouă sau pentru a vă înscrie la unul din proiecte, vizitați pagina cu proiecte. Puteți să anunțați participarea și să vă decideți la fața locului, intrând în echipa proiectului „Vreau doar să particip”.

Vineri, în preziua hackathonului, va avea loc și o conferință despre guvernare deschisă, cu cinci secțiuni tematice: transparență, justiție, exploatarea resurselor naturale, cultură și business. Detalii despre organizatorii evenimentelor și înscriere găsiți aici.


2 comentarii

Conservarea puterii baronilor prin legea alegerilor locale

comisia cod electoralSăptămâna trecut, Comisia pentru legile electorale din Parlament a luat în discuție legea alegerilor locale. Comisia a stabilit câteva principii cheie și a delegat unei subcomisii responsabilitatea stabilirii detaliilor. Doar că principiile respective blochează orice posibilitate de reformă. Vom avea în continuare: sistem majoritar uninominal cu un singur tur pentru primar și șef de consiliu județean; sistem proporțional pe listă pentru consilii locale și județene, cu prag electoral de 5%. Rămân neschimbate și prevederile privind sancționarea migrației electorale. Toate acestea, împreună, asigură conservarea puterii baronilor locali, în momente cheie ale procesului politic: alegerile și deciziile consiliilor locale.

Votul într-un tur avantajează primarii în funcție

Poziția de primar (respectiv șef de consiliul județean) este una singură, prin urmare are logică doar votul uninominal (un singur candidat, nu o listă) și majoritar (cel de primul loc câștigă). Întrebarea e dacă rămânem cu un singur tur (ca acum) sau revenim la două tururi (cum am avut până în 2008, inclusiv). Diferența este importantă.

Să luăm un exemplu recent.

Într-o comună cu aproximativ 6.000 de alegători. De obicei, vin la vot puțin peste jumătate, deci până în 3.500. Primarul, la al treilea mandat, deși are o condamnare cu suspendare pentru abuz în serviciu, nu-și face griji. N-a făcut el mare lucru pentru comună, dar are o listă atent alcătuită: rude, prieteni, cumetri; angajații primăriei; membrii de partid; beneficiarii de diverse ajutoare sociale; cei pe care primarul i-a ajutat la comisia de fond funciar; alții pe care primarul i-a ajutat într-un fel sau altul. Toți aceștia, împreună cu familiile lor, însumează câteva sute de alegători, poate puțin peste o mie. Primarul are grijă ca în campanie să le amintească tuturor că îi datorează ceva. Împreună cu cei convinși de partidul primarului prin televizor, sunt de obicei suficienți pentru a garanta primul loc.

La fel s-a întâmplat și în 2012: primarul, sprijinit de USL, a obținut 1.482 de voturi din cele 3.214, adică 46% și a câștigat. Pe locul doi, un independent a obținut 951 de voturi, adică 29%, restul de voturi mergând către alți trei candidați. Era o șansă mare ca în turul 2, toți ceilalți candidați să se alieze împotriva primarului, care își atinsese potențialul maxim, aproape exclusiv pe filiere neortodoxe. Realizări, după cum spunea, nu prea are, dimpotrivă, comuna arată destul de rău, deși resurse are.

Dar în 2012 nu a existat un tur doi. Un primar condamnat cu suspendare, cu performanțe proaste, a reușit realegerea speculând sistemul electoral care îi avantajează pe cei în funcție, mai ales dacă sunt susținuți de partidul aflat la guvernare.

Continuarea


2 comentarii

”Domnul general Opriș” sau cum au deturnat serviciile o dezbatere civilă

avp sriDacă ați urmărit știrile de azi, ați văzut declarațiile șefului STS, Marcel Opriș, cu privire la un atac cibernetic declanșat de o televiziune în timpul campaniei electorale. Toate relatările spun că declarațiile au fost făcute „într-o dezbatere”, dar nu dau detalii despre aceasta. Au fost două ore și jumătate de dezbatere în Parlament, la grupul parlamentar PNL, despre legile Big Brother declarate neconstituționale și ce trebuie făcut. Majoritatea intervențiilor, din partea politicienilor și a reprezentanților societății civile, au fost surprinzător de deschise, în sensul că au susținut nevoia ca procesul de legiferare să fie mai transparent, să fie controlat din Parlament, nu din structurile militarizate și să țină cont integral de poziția Curții Constituționale.

Opriș a vorbit aproximativ 10 minute, a precizat că nu acceptă drept la replică și nu va avea alte intervenții, a aruncat bomba și a plecat, cu presa alergând după el. Doar intervenția lui a fost preluată de presă. A fost o manevră bine executată de servicii, care au deturnat atenția publicului de la contexul defavorabil lor către un subiect care le pune în lumină bună: suntem victimele unor atacuri „catastrofale”, trebuie să ne apărăm, avem nevoie de legislație etc. etc. Este exact argumentul pe care îl tot aducea Maior, de fiecare dată când ieșea public.

Dincolo de incidentul Opriș, au fost mai mulți deputați – Ludovic Orban, Radu Zlati, Varujan Pambuccian sunt câteva exemple – care au spus explicit că deciziile CCR trebuie respectate și că un compromis necesar pentru stabilirea unor garanții de securitate nu poate să limiteze alte drepturi fundamentale. Aproape toți deputații prezenți au spus mai mult sau mai puțin clar că procesul de legiferare trebuie să treacă sub controlul direct al Parlamentului, cu consultarea serviciilor, dar nu la inițiativa lor. A făcut tristă excepție tocmai vicepreședintele Comisiei de control a SRI, deputatul Popa.

Din partea organizațiilor civice, intervențiile au fost mai ferme, așa cum era de așteptat. Li s-a atras respectuos atenția profesioniștilor din servicii că au sarcina să ne apere fără să ne restrângă libertățile și dacă nu pot să o facă, au opțiunea să lase pe alții care se descurcă. Au fost subliniate evoluțiile din Uniunea Europeană și că în țări care au tot felul de legi de tip Big Brother, inclusiv Franța, atentatele nu au fost prevenite. S-a discutat mult despre riscurile aduse de sărăcie și de inegalitățile sociale, în condițiile în care teroriștii recrutați în țări occidentale provin din zone cu mari probleme sociale. A apărut în discuție și problema instituției CSAT, care emite hotărâri secrete cu putere de lege – da, avem legislație obligatorie, dar secretă, dacă nu știați.

fota aidA fost și o excepție, o organizație care a susținut poziția contrară. Este vorba de Asociația pentru Implementarea Democrației, organizație abonată la proiecte europene în parteneriat cu Ministerul de Interne și alte instituții publice, condusă de un fin al lui Ponta și reprezentată la dezbatere de marele om civic Iulian Fota, nimeni altul decât fostul consilier pe probleme de securitate al fostului președinte Băsescu, un alt mare iubitor de servicii. Fota a avut o lungă pledoarie pro-SRI, urmată de un moment de umor involuntar din partea generalului Dumbravă, reprezentantul SRI, care și-a început intervenția mulțumindu-i lui Fota și spunând că parcă au comunicat telepatic. Părea că mai degrabă au comunicat prin ordin pe unitate.

Găsiți aici înregistrarea întregii dezbateri.

Mă întorc la prestația șefului STS, pentru a lămuri ghilimelele din titlu. Opriș și-a început intervenția spunând că a fost deranjat că i s-a atras atenția că îi este plătit salariul de contribuțiile celor prezenți. A mai fost deranjat și a cerut unor mai tineri activiști să i se adreseze cu „domnule general” sau „domnule director”, formularea „domnule Opriș” părându-i-se insuficient de politicoasă. Vorbim aici de un domn – pardon domn general sau domn director – care s-a format intelectual și profesional integral în timpul regimului comunist, apoi a activat permanent în structuri de informații și care pretinde a da lecții de democrație.

Iar dacă vă întrebați despre imaginea de la începutul articolului, este Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, întreținându-se amical cu cei trei reprezentanți ai SRI. Nu a ales să stea acolo, ci așa erau așezate lucrurile de către organizatori. Deocamdată, asta e viziunea politicului despre cum stau lucrurile în țară.


5 comentarii

Lui Traian Băsescu îi stătea mai bine în sânul familiei

basescu-pmpDupă ce ne-a informat câteva luni exclusiv despre afacerile familiei, începând cu cel mai tânăr membru, Traian Băsescu a revenit azi la afacerile țării. S-a prezentat „spontan” la Congresul Partidului Mișcarea Populară pentru a vorbi despre orice altceva decât afacerile partidului. Nu am urmărit discursul în direct, ci doar relatarea din presă (gandul.info, foto Mediafax), deci e posibil ca impresia mea să fie deformată de absența contactului direct. Judecând după eterogenitatea discursului și saltul aparent fără logică de la o temă la alta, am rămas cu impresia că fostul președinte a vorbit doar pentru că îi place să se audă, îi place să creadă că are încă un cuvânt greu. Parafrazând o celebră butadă, a ratat ocazia să mai tacă puțin.

Băsescu a inclus în discursul său de la teme de-a dreptul mondene până la relații internaționale, trecând prin marile dileme de politică internă. Probabil că mesajul ar fi avut alt ecou de la Cotroceni. Dar PMP a ajuns un fel de Gambrinus unde se adună la o berică iluștrii necunoscuți ce se cred buricul națiunii și își dau cu părerea. Partidul a rămas pe mâna unor oportuniști ce au rămas fără ciolan prin alte locuri, unii din ei de-a dreptul dubioși, adică ce a mai avut loc pe lângă personalitatea Elenei Udrea. După doar doi ani, PMP este o epavă anchilozată asemănătoare cu PNȚCD. Probabil că ar putea să fuzioneze și să se certe pe ștampile. Cam aici e relevanța cadrului ales de fostul președinte pentru a reveni în spațiul public.

Discursul a enumerat câteva teme importante de politică internă și externă. Însă au fost doar enumerate, superficial, pentru că Traian Băsescu a alocat timp mai ales pentru meschine probleme personale, „listuța” lui. A început prin a spune că el încă mai crede în onestitatea Elenei Udrea, ceea ce probabil că ar fi dus în derizoriu orice a continuat. A pierdut din nou ocazia să tacă în legătură cu fratele său: uman e de înțeles că îi este alături, dar ori lasă justiția să își facă treaba, ori recunoaște implicit că are o legătură cu întreaga afacere. Și, mai ales, nu a uitat de noua sa dispută cu „serviciile” care l-au trădat. Aici a atins punctul cel mai jos al discursului. Acum patru luni încă mai era președintele-jucător atot-puternic. Acum ne spune că președintele nu poate, nu știe, nu are resurse; iar câteva minute mai târziu să își aducă aminte că are și alte surse de informare, precum sinteza de presă sau memoriile primite de la cetățeni. Poate așa se explică derapajul conspiraționist care este apărarea Elenei Udrea: a citit prea multe memorii trimise de oameni cu prea mult timp liber.

Nu a uitat fostul președinte să arunce câte o săgeată către actualul șef al statului, cel care se bucură acum de popularitatea pe care fostul o avea cu zece ani în urmă. „Dacă fostul preşedinte iese o dată pe lună şi explică ce nu a făcut Klaus Iohannis sau ce a făcut greşit, mandatul triumfător, cu acceptabilitate enormă, o să se scufunde mai repede decât Titanicul”, ar fi spus președintele, citat de Adevărul. Uită însă că ne-a spus doi ani, aproape zilnic, la 18:30, ce nu a făcut Ponta, de era aproape să-l facă președinte.


43 comentarii

Cazul Udrea ne amintește că trebuie să îi mulțumim lui Traian Băsescu

Băsescu la CotroceniPare un consens între comentatori că “mărturisirea” Elenei Udrea îngroapă definitiv „băsismul”. Acest lucru este spus în diverse forme atât de cei ce l-au urât dintotdeauna pe Traian Băsescu, cât și de cei ce s-au arătat pe parcurs dezamăgiți de el. Sunt așa de mulți cei ce „se dezic” de fostul președinte, de zici că într-adevăr băsismul a murit. În acest context defavorabil, îmi reafirm poziția băsistă, din ce în ce mai minoritară și am de observat un lucru esențial: îi datorăm și lui Traian Băsescu că ne delectăm cu confesiunile foștilor aroganți din interiorul sau de la poarta pușcăriei.

Vă reamintesc, dacă ați uitat, că unitatea anti-corupție a procuraturii, indiferent că se numea DNA sau PNA, a avut ani buni în care nu a făcut nimic. Ani buni în care singurul corupt dovedit vreodată era un deputat Bivolaru, și ăla fugit în străinătate. Instrumentul principal pentru ducerea în ridicol a eforturilor anti-corupție era procurorul-șef, în a cărui numire cuvântul final îl are președintele. Chiar dacă în interiorul instituției erau destui magistrați gata să își facă treaba, șeful ei avea toate pârghiile pentru a nu îi lăsa.

A fost nevoie ca președintele Băsescu să dea credit unui magistrat independent, curajos și decis să aplice legea, pentru ca să se ajungă rapid la masa critică de procurori care să determine schimbarea. Este meritul lui Băsescu că a apărat independența instituției chiar și atunci când a devenit evident că nu se va opri la opoziție. Fostul președinte a rămas ferm în promovarea unui DNA independent chiar și atunci când anchetele au ajuns la primari și parlamentari PDL, la miniștri în funcție în cabinetul Boc, la pupile politice precum Ridzi, la fratele său, la ginerele președintelui și, iată, la anturajul Elenei Udrea.

Acest val de succese DNA există și pentru că TB a acceptat să lase magistrații să își facă treaba, prin numirile la conducerea instituției. Am votat pentru Traian Băsescu de două ori în alegeri, am votat împotriva suspendării la primul referendum și am stat acasă la al doilea, pentru că era opțiunea favorabilă președintelui. Am făcut aceste alegeri conștient, calculat, iar acțiunile lui Băsescu în domeniul justiției au jucat un rol important în alegerile mele. Sunt convins că niciunul dintre Năstase, Geoană, Antonescu sau Ponta nu ar fi procedat la fel, ci, dimpotrivă, ar fi încercat să schimbe direcția.

Mă felicit pentru că am votat bine, alegând de fiecare dată opțiunea favorabilă lui Traian Băsescu. Chiar dacă la finalul celor două mandate simt mai degrabă o dezamăgire pentru rezultatul de ansamblu, nu voi uita niciodată că îi datorăm fostului președinte un „mulțumesc” pentru că ne-a ajutat să trăim într-o țară mai curată. Din această perspectivă, am fost și rămân un băsist.


4 comentarii

Syriza are propria alegere de făcut: radicalizare sau moderație

syrizaLogoSYRIZA, partidul auto-declarat „stânga radicală”, a primit cele mai multe voturi la alegerile generale din Grecia, conform sondajelor. Așteptăm rezultatele finale pentru a afla numărul exact de mandate, dar cel mai probabil va fi sub 50% (nu cu mult), dar mai mult ca orice alt partid. SYRIZA se pregătește de guvernare.

SYRIZA este acronimul de la Coaliția pentru Stânga Radicală, un nume suficient de beligerant încât să pună în gardă o lume obișnuită ca radicalismul să nu fie cel mai important curent politic. Să notăm că la alegerile din Grecia a participat și un Partid Comunist, care ideologic este mai aproape de forma leninistă a stângii cu care ne-am obișnuit noi, aceea preocupată mai mult de monopolul asupra puterii. SYRIZA este mai degrabă o mișcare marxistă, preocupat de lupta împotriva capitalismului ca sistem și de redistribuirea bunurilor până la disoluția proprietății. Pe de altă parte, programul SYRIZA recunoaște principiile democrației și separației puterilor și pune accent pe drepturile fundamentale ale persoanelor.

Din lecțiile istoriei, sunt multe probleme practice cu programele de acest tip. Niciodată nu s-au potrivit cu realitatea și că atunci când au ajuns să le implementeze, fără excepție, primele principii la care au renunțat partidele respective au fost cele legate de drepturi și libertăți. Apare apoi problema firii oamenilor, căci redistribuirea nu o fac roboții; nu e de mirare că toate sistemele centralizate suferă de corupție generalizată. Răspunsul ideologilor este că renunțăm temporar la anumite puncte din program, în numele viitorului luminos de după câștigarea luptei cu… oricine ar fi dușmanul (de obicei, capitaliștii, străinii, America, everii, masonii etc.). Pericolul radicalismului stă tocmai în acest tip de derapaj autoritar. UPDATE. Două ore mai târziu, SYRIZA a anunțat alianța cu naționaliștii de la ANEL. Lucrurile încep prost.

SYRIZA are la dispoziție și alt traseu, al moderației. Continuarea


2 comentarii

SRI are o problemă cu supravegherea judecătorească

infografic sriProfitând cinic de atentatele din Franța, Serviciul Român de Informații este în plină campanie de marketing pentru a ne vinde propriile produse legislative, cunoscute sub numele popular de „Legile Big Brother”. Trimite comunicate de presă, inclusiv duminica; găsește că suntem victimele unor atacuri cibernetice succesive deși mai ieri eram neatinși tocmai pentru că ne apăra SRI; și-a activat prietenii (nu vreau să zic agenții) din societatea civilă și din presă pentru a arăta că are sprijin civic; a comandat sondaje la domnul Dâncu (întâmplător, acesta pozează și în amic din societatea civilă) din care reiese că și poporul susține securitatea; a umflat cu pompa un incident de securitate la aeroportul din Cluj; și a mai dat ordin pe unitate și la CNCD să spună prostii despre discriminarea clienților cu abonament. Totul pentru a pune presiune pe judecătorii Curții Constituționale, cei care au declarat neconstituționale unele prevderi din primele două legi Big Brother și se pregătesc să o analizeze pe a treia (cea a securității cibernetice).

Problema de fond a tuturor acestor legi este că fiecare încearcă să introducă o cale prin care SRI obține acces discreționar la diversele date cu caracter personal pe care ar urma să le rețină diverși operatori publici sau privați. Poate că Serviciul ar fi avut mai mult succes dacă nu s-ar fi lăcomit și ar fi propus reglementări moderate, prin care defineau foarte riguros cine și când poate accesa astfel de date, sub control judecătoresc. Continuarea


6 comentarii

Autostrada Comarnic-Brașov sau Mama lu’ Șova lovește din nou

Firma lu' mama lu' ȘovaIeri, guvernul a publicat mai multe informații despre negocierile în curs privind contractul de construcție și operare a autostrăzii Comarnic-Brașov, inclusiv potențialul cost. Surpriza neplăcută a fost să aflăm că această investiție ar urma să ne coste nu mai puțin de 8,45 miliarde de euro, plătiți în tranșe în următorii 30 de ani. Reacțiile au fost aproape exclusiv negative, unele vehement de negative. Cel mai plastic exemplu l-am găsit la Moise Guran, care, sub titlul DNA-ul, voi ce ați păzit?, observă că în aceste condiții costul este comparabil doar cu tunelele pe sub Canalul Mânecii sau Marea Neagră.

În afară de controversele tehnice, țin să observ din nou strânsa legătură între contracte păguboase ale statului român negociate de fostul ministru Dan Șova și afacerile avocățești ale mamei adoptive a domniei sale, marea avocată Ana Diculescu-Șova. Două astfel de coincidențe le-am observat încă de anul trecut, în cazul contractului Bechtel, unde ministrul Șova a negociat cu mama sa și a pierdut 37,2 mln euro din banii noștri, și al proiectului Roșia Montana. Atât Bechtel cât și Gabriel Resources au apelat la serviciile firmei de avocatură Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP), iar acel „Diculescu” din numele firmei se referă chiar la mama lu’ Șova.

Auzind de un nou contract dubios negociat de Dan Șova, am deschis cu interes site-ul firmei în cauză, de unde am aflat următoarele la secțiunea „Key Projects”:

We assist the consortium including two German construction companies throughout the tendering procedure for the award of the design, finance, construction, operation and maintenance of the Comarnic-Brasov motorway.

Chiar și în engleză, lucrurile sunt clare: firma lu’ mama lu’ Șova îi asistă legal pe șmecherii care au obținut acea ofertă nemaipomenită de la statul român, reprezentat de departamentul condus de Șova. Vă asigur că atât Șova cât și mama sa consideră că nu este nicio problemă, că nu avem niciun conflict de interese. Eu aștept răspunsul DNA la întrebarea lui Moise Guran.


5 comentarii

Ipocrizia „acordurilor naționale”: de unde să avem atâția bani?

Buget publicAstăzi, că e ziua lui Eminescu și dă bine la popor, a mai răsărit o propunere de „acord național”, unul pentru cultură, prin care să alocăm un procent din PIB pentru acest domeniu. Sursa propunerii este ministrul culturii, căci nu îi e greu să vorbească. Atunci când va fi întrebat despre fapte, va ridica probabil din umeri și va spune că el a cerut, dar dacă nu s-a dat… Acest reflexiv, nu s-a dat, acoperă ipocrizia tuturor propunerilor de pacte și acorduri politice. Cine să dea toți acești bani, că nu cad din cer? Tot noi, plătitorii de taxe. Doar că, parafrazându-l pe Preda, de unde să dăm, dacă n-avem?

Formularea acordurilor în procente din PIB este înșelătoare. Cunosc oameni, altfel informați, care cred că e același lucru cu un procent din bugetul public, și atunci „6% pentru educație” sună chiar meschin, cine știe cât dăm pe salarii. Doar că bugetul public înseamnă doar 32% din PIB. De fapt, chiar mai puțin: prognoza e 31,9%, dar niciodată nu reușim să atingem obiectivul; să lăsăm totuși rotunjit. Și atunci, ce înseamnă toate aceste Acorduri transformare în procente din buget:

  • Pact Educație: 6% PIB –> 19% Buget
  • Pact Apărare: 2% PIB –> 6% Buget
  • Pact Sănătate: 5% PIB –> 16% Buget
  • Pact Cultură: 1% PIB –> 3% Buget
  • Pact Cercetare: 1% PIB –> 3% Buget

Dintr-un foc am cheltuit 47% din bugetul public anual. Să adăugăm câteva cheltuieli obligatorii, fără de care statul nu ar mai funcționa sau am avea mari supărări populare: Continuarea


3 comentarii

Noi Acorduri și Strategii pentru noi culmi de progres și civilizație

#jesuisacordLa produs hârtii stăm bine. Zilele trecute, Președintele și-a notat prima mare realizare a mandatului, Acordul tuturor partidelor pentru asigurarea unui buget rezonabil ministerului apărării. Lasă că și fostul președinte a avut două realizări similare, Pactul pentru Educație, respectiv cel pentru Justiție. Cel pentru educație a dus și la o lege nouă. În practică însă, nu au existat efecte concrete. După ce au semnat, toate partidele au ignorat documentele respective, când nu le-au încălcat de-a dreptul. Poate că problema a fost că se numeau „Pact”, iar noul nume, „Acord”, e de bun augur.

Nu râdeți, că e serios. Atât de serios încât premierul s-a gândit că vrea și el mărețe realizări din aceeași categorie. Ieri, a revenit în forță pe Facebook, cerând un Acord între toate partidele pentru o nouă Constituție și un nou sistem electoral. Altfel, nu se poate face nimic, zice premierul. Curg like-urile și share-urile într-o veselie, de unde au dedus strategii guvernamentali că au găsit soluția.

Astăzi un nou apel la Acord politic național ne izbește dinspre palatul Victoria: pentru Masterplanul de Transport. Știți dumneavoastră, acel document plătit cu bani grei unei firme de consultanță pe care fiecare ministru al transportului trage pe unde i se năzare lui sau pe unde cer baronii locali linii negre și roșii, reprezentând drumuri și autostrăzi. Ei bine, zice premierul, fără Acord nici n-are rost să se apuce „experții” de treabă, că oricum nu se face nimic. Cred că aici a nimerit-o: chiar nu se face nimic.

Vedem aici simbioza dintre Acord și Strategie, lucruri mari amândouă. Să ne uităm puțin la Ministerul Muncii, care are în sarcină spinoasa problemă a sărăciei. E important, pentru că după ce dăm la o parte zgomotul de pe agenda publică, vedem că cetățenii sunt afectați în primul rând de nivelul scăzut de trai. Chiar înainte de finalul anului, cu un mare efort (a se citi: atunci au catadicsit consultanții plătiți cu bani grei să-și termine treaba), Ministerul Muncii ne-a aruncat în dezbatere publică trei Strategii, una mai pompoasă ca alta: Strategia Naţională privind Incluziunea Socială și Reducerea Sărăciei 2014 – 2020; Strategia naţională “O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilităţi” 2015 – 2020; Strategia Natională pentru Promovarea Imbatranirii Active si Protectia Persoanelor Varstnice 2014 – 2020.

Vă dați seama, dacă facem un Acord Politic Național pentru implementarea acestor Strategii Naționale. Sărăcia și marginalizarea vor dispărea ca prin miracol și vom fi cu toții fericiți într-un mare consens național, cum nu s-a mai văzut de pe vremea lui Iliescu. Sau poate chiar a predecesorului lui Iliescu, tovarășul acela bâlbâit care ne-a condus pe cele mai înalte culmi.


9 comentarii

Șase ani la Colțul Străzii

ChibițiiAcum 6 ani, pe 11 ianuarie 2009, am scris primele două rânduri la Colțul Străzii. Atât are primul articol al acestui blog, două rânduri. Sincer, nu mai țin minte ce am avut în minte când am compus acest articol introductiv și de ce m-am oprit la cele câteva cuvinte. Cu siguranță a fost ceva foarte complex care trebuie citit printre rânduri. Ca dovadă, iată, șase ani mai târziu numără 1.905 articole (plus acesta) care însumează atât de multe rânduri că nu le mai pot număra.

Dintre statistici, îmi place mai mult să văd că au fost 1.670.681 vizualizări și 28.294 de comentarii. Chiar dacă cifrele astea nu se referă la cititori unici și includ și comentariile noastre, ale autorilor, tot îmi dau sentimentul că nu scriem chiar degeaba. Avem și 202 abonați la blog, prin WordPress. La un moment dat, înainte să dispară Google Reader, notasem 315 abonați la fluxul RSS; acum nu mai știu câți sunt. Înseamnă însă că am convins destui oameni să citească fiecare articol. Pagina de Facebook, concepută inițial ca o anexă a blogului, are azi 3.341 de likes și se putea spune că are o viață proprie, pentru că o folosim pentru reacții scurte, mai ales prin imagini. Mai ales albumul cu Citate alese are mare succes.

Am numărat 37 de autori care au scris cel puțin un articol, fie prin contul propriu, fie trimis prin email. Ce-i drept, doar 12 au scris mai mult de 10 articole; iar dacă ridicăm pragul la 20, mai rămânem doar 8. Unul din obiectivele inițiale a fost să avem o diversitate a perspectivelor asupra lucrurilor din jurul nostru. Încă nu ne-a ieșit așa de bine (mi s-a spus și că scriu prea mult), dar mai încercăm.

Mulțumim tuturor celor care scriu, citesc și comentează!

Acum, că tot suntem la aniversară, mi-ar plăcea un cadou din partea cititorilor, constând în câteva rânduri despre colțul străzii, într-un comentariu la acest articol. Știu că nu e ușor să începi cu pagina goală, așa că îmi permit să formulez câteva întrebări:

1. Ce îți place cel mai mult la Colț și ai vrea să vezi mai des?

2. Ce îți place mai puțin și ai vrea să încetăm să facem?

3. Dintre autorii care scriu mai rar, pe cine ai vrea să citești mai mult?

4. Tu când începi să scrii?

Desigur, întrebările nu sunt obligatorii.

Îndemnul de a ne spune câteva vorbe despre Colțul Străzii se adresează atât cititorilor, cât și colegilor autori de Colț. Pe aceștia din urmă i-aș îndemna să dea un exemplu și să fie printre primii care răspund. Mărturisesc că aș vrea să aud și de la cei două-sute-și-ceva de abonați tăcuți.