La colțu' străzii


3 comentarii

Perspectiva dragniană asupra legii

liviu-dragneaLegea spune că un ales local (primar, consilier local sau județean) care părăsește partidul pe lista căruia a fost ales pierde și mandatul respectiv. Vicepremierul Liviu Dragnea a anunțat că are în plan o ordonanță de urgență prin care să permită aleșilor locali, temporar, să schimbe partidul. Sunt multe știri în acest anunț. Una este despre veșnica problemă nerezolvată (dar de ce trebuie rezolvată?) a migrației politice. A doua este despre coincidența că, înainte de alegeri, cei avantajați de propunerea lui Dragnea sunt PSD, că e la putere, și PMP-ul lui Udrea, că s-a înființat după alegeri. Dar știrea cea mai importantă cred că este despre perspectiva dragniană asupra legii, căci avem șanse mari să ne lovim de ea cel puțin un mandat de-aici încolo. Continue reading


5 comentarii

Un motiv de vot în primul tur: Macovei mai multe voturi ca Udrea

macovei-udreaLa alegerile prezidențiale din noiembrie, pentru prima dată în România, își anunță participarea două femei: Monica Macovei și Elena Udrea. În tot istoricul electoral post-decembrist, o singură dată a mai candidat o femeie. În 2000, Grațiela Bârlă a obținut doar 61.455 de voturi (dar presupun că scopul ei a fost mai degrabă să facă reclamă propriului cabinet de avocatură). În acest an însă, dacă vor reuși să strângă semnăturile necesare, avem două candidate cu experiență politică și care își doresc să câștige din motive politice: Macovei pentru a promova un sistem de valori, Udrea pentru a promova un sistem de clienți politici.

Primul tur al alegerilor se anunță destul de plictisitor, în ciuda inflației de candidați anunțați. E foarte puțin probabil ca în cele două luni rămase până la alegeri să vedem o schimbare masivă a opiniei populare, care să ducă în turul doi pe altcineva decât pe Ponta și Johannis. Există posibilitatea ca PSD să organizeze un vot controlat pentru un alt candidat, mai ușor de bătut de Ponta în turul doi, așa cum suspectăm că a făcut cu Vadim în 2000. Suspectul principal e Tăriceanu, dar nici Udrea nu e de lepădat. Însă nici PSD nu mai e ce-a fost, nici vremurile nu mai sunt ca acum 14 ani. Investigațiile DNA de la referendum și lupa Internetului sunt argumente în fața cărora să dea înapoi „poporul pesedist”. Așa că miza majoră a alegerilor, postul de Președinte, va rămâne pentru al doilea tur.

În prima etapă, cei care nu sunt convinți nici de Johannis, nici de Ponta, își pot căuta o miză proprie, alta decât răul cel mai mic din turul doi. Promovarea unei idei, a unui candidat, a unei etnii, sau, dimpotrivă, sancționarea cuiva sau a tuturor prin vot anulat sau neprezentare, fiecare își face propria strategie. Evenimentele recente din Partidul Mișcarea Populară mi-au dat și mie o miză personală pentru primul tur: vreau ca Monica Macovei să obțină mai multe voturi ca Elena Udrea.

E un progres să avem două candidate cu intenții serioase, dar participarea femeilor la alegerile de orice fel, și în particular la prezidențiale, rămâne dureros de scăzută. Îmi doresc ca măcar atunci când se trage linia, cea care are mai multe voturi să nu fie un fel de Dragnea blond și cu fustă, ci cineva care merită respect pentru activitatea politică. De aceea voi merge la vot și voi vota cu Monica Macovei, presupunând că va avea semnăturile necesare. Despre turul doi vorbim altă dată.


3 comentarii

Pelerinajul lui Ponta

CAMPUS TEOLOGIC – INAUGURARE – CLUJ

Pe 29 iulie 2014, la Craiova, premierul Victor Ponta și-a anunțat candidatura la alegerile prezidențiale. Deși este social-democrat, principalele mesaje ale lui Ponta au fost conservatoare: românism, Biserică, familie, tradiție. De aici începem Pelerinajul lui Ponta, punctând aparițiile publice sau acțiunile politice ale candidatului-premier în contexte religioase.

Mai jos enumerăm evenimentele de acest tip. Am folosit imagini din mass-media sau, acolo unde nu este specificat altfel, de pe pagina personală de Facebook a candidatului Ponta. Vom actualiza lista pe măsură ce Pelerinajul lui Ponta continuă. Dacă am ratat vreo acțiune, vă rugăm să ne semnalați la comentarii.

De asemenea, puteți vedea evenimentele pe o hartă interactivă, urmând acest link sau vizitând pagina de hărți interactive a blogului. Am folosit programul gratuit CartoDB Odyssey, un instrument foarte ușor de utilizat pentru a crea povești foarte frumoase. Cei de la The sponge au făcut și un tutorial pentru acest program. Vom actualiza și traseul interactiv al Pelerinajului. Din păcate, varianta gratuită de WordPress pe care o utilizăm nu permite folosirea funcției „iframe”, astfel încât nu putem să avem harta integrată în post; cei care doresc să o integreze în propriul site pot să folosească codul de la finalul articolului. Acesta fiind spuse, să ne alăturăm premierului în Pelerinajul lui Ponta.

31 iulie, București: Continue reading


10 comentarii

„Ca să mă fac de râs”

elena_udrea___mamaia3_12592800Un țăran vine la târg cu un cal. Se așează în mijlocul târgului și așteaptă. Vine un cumpărător și-l întreabă:

- Bade, vinzi calul?

- Îl vând, lua-l-ar gaia.

Circumspect, cumpărătorul încercă să ghicească problema:

- Da’ ce-are de stă așa bleg, e bolnav?

- E bolnav,  lua-l-ar gaia.

- Dar măcar mănâncă?

- Nu mănâncă, lua-l-ar gaia.

- Dar când era bine, trăgea la căruță, nu?

- Nu trăgea deloc, lua-l-ar gaia.

- Atunci alerga bine?

- Ăsta? Moare de leneș, lua-l-ar gaia.

- Măcar e liniștit, te-ascultă?

- E nebun, dacă nu ești atent dă cu copita, lua-l-ar gaia.

Cumpărătorul cedează:

- Auzi, bade, da’ de ce l-ai mai adus la târg?

- Să-l fac de râs, lua-l-ar gaia.

Eu am râs când am auzit bancul și în general reacția e cea scontată, ascultătorii se amuză. Unii zic că e sec. Nu doar dialogul absurd este sursa umorului ci, ca în cele mai multe bancuri, prostia. Râdem de prostia omului care-și aduce calul la târg ca să-l facă de râs. Nu râdem de prostia calului, că el n-are nicio vină, dar dacă el, calul, s-ar fi adus singur la târg să se facă de râs, atunci probabil că am fi râs și mai tare.

Am citit zilele astea mai multe știri care vorbesc despre intenția Elenei Udrea de a candida cu orice preț la alegerile prezidențiale din acest an, din partea Partidului Mișcarea Populară, trăgându-l pe linie moartă pe actualul nominalizat, C. Diaconescu. Umblă zvonul că această decizie ca fi luată la ședința Colegiului Național al PMP, de săptămâna viitoare. Am încercat să mă gândesc la un motiv bun pentru care Elena Udrea insistă cu această candidatură și mi-a venit în minte bancul povestit mai sus, apoi titlul acestui articol.


4 comentarii

Vă recomandăm: Blogul lui lloopp

Power of WordsVă recomandăm să urmăriți Blogul lui lloopp (lloopp.wordpress.com). Cititorii obișnuiți de La Colțu’ Străzii vor recunoaște pseudonimul (fostului?) nostru colaborator, cel care a scris 84 de articole din septembrie 2011 și până acum. Nu știu pe ce căi ale Internetului a ajuns Lloopp la colțul nostru virtual, dar știu că i-am remarcat mai întâi comentariile pertinente la alte articole, apoi l-am invitat să scrie și el. Recent, lloopp a fost foarte activ cu seria Ajută-ți aproapele, în care se preocupă de cum putem câștiga coeziunea socială ce ne lipsește în România. Seria a avut destul de mulți cititori, dar, fără să contestăm utilitatea subiectului, am avut o discuție în interiorul grupului de autori despre cât de compatibilă este tematica și abordarea ei cu conținutul general al blogului. În urma acestei discuții, lloopp a decis să își deschidă propriul blog.

Am dat aceste detalii pentru a sublinia că apreciem efortul lui lloopp, chiar dacă nu suntem de acord  întotdeauna cu abordarea propusă. De asemenea, am vrut să dau un exemplu în care un comentator devine colaborator (nu e singurul, chiar dacă nu toți cei invitați și-au făcut curajul de a scrie). Ba chiar e un exemplu de succes, pentru că, iată, llopp și-a descoperit propria zonă de interes și pornește pe cont propriu. Îi urez mult succes și invitația de a scrie din când în când la Colț rămâne deschisă. Până atunci, iată cel mai recent articol al lui lloop, pe care a ales să îl trimită prin email (în ortografia autorului): Continue reading


3 comentarii

SRI se luptă mai mult cu drepturile cetățenilor decât cu ciber-teroriștii

maior-ungureanu-2-mediafax-foto-andreea-alexandruSăptămâna trecută a trecut mai puțin băgată în seamă, acoperită fiind de condamnarea lui Voiculescu, o știre cu titlul „România – ținta unui atac cibernetic din partea unor grupări extremist-teroriste”. În presa românească, primii care au vorbit despre acest subiect sunt cei de la România TV, care au obținut declarații de la purtătorul de cuvânt al SRI și de la un membru al comisiei de control a activității SRI din Camera Deputaților, nimeni altul decât patronul postului în cauză. De altfel, este canalul media care face permanent reclamă marii personalități a șefului SRI, George Maior (foto Mediafax). Nu e deloc de mirare că știrea dată de România TV este despre vigilența și eficiența Serviciului, iar deputatul Ghiță profită să promoveze ideea că „nu suntem pregătiți”, insinuând că trebuie să facem ceva – spre exemplu, adaug eu, să aprobăm legislația de supraveghere cerută de SRI.

Doar că, urmărind firul știrii, descoperim că lucrurile sunt cam ca la radio Erevan: nu doar România, ci SUA, UE și aliații lor sunt ținta; atacul are cel puțin 10 luni vechime, iar informații publice au apărut de cel puțin șase luni; au reapărut informații despre atac pentru că o firmă de securitate IT a publicat un raport detaliat, inclusiv cu exemple din România; există suspiciune puternice că nu e vorba de grupări teroriste, ci chiar de Rusia; România este una dintre țările cu multe victime pentru că lipsesc educația și bunele practici în domeniul IT în instituții publice, lucru pentru care SRI nu face nimic; în fine, deși știe de cel puțin jumătate de an de problemă, SRI nu reușește să ajute instituțiile afectate să scape de programele spion. În schimb, prin postul de televiziune prieten, SRI și avocații (era să scriu agenții) săi din Parlament acoperă știrea profitând pentru a promova ideea că trebuie să facem ceva, exact când în discuție sunt legile despre securitate cibernetică sau cea privind folosirea de cartele pre-pay sau accesul la rețelee Wi-Fi doar cu buletinul. Ca o coincidență ironică, tot săptămâna trecută a apărut și știrea că astfel de legi au fost trecute recent tot de Rusia. Continue reading


2 comentarii

Libertatea presei? Unde începe și unde se oprește? Scandalul Antenelor

plangere Antene8 august 2014, Dan Voiculescu este condamnat la 10 ani de închisoare cu executare și plata daunelor în valoare de 60 milioane de euro și confiscarea sediului firmei sale Grivco, sediu în care funcțioenază și Antena 3. Aceeași măsură de confiscare se aplică și pentru sediul unde funcționează Antena 1.

După aflarea verdictului s-a pornit un ”concert” mediatic și nu numai care ridica problema libertății presei. În primele secunde nu am înțeles mesajul – cu ce era împiedicată libertatea presei? Am înțeles apoi, dar tot refuz să leg cele două evenimente pentru că îmi doresc foarte mult să trăiesc într-o societatea care își dorește normalitatea – respectarea statului de drept și a legilor. Continue reading


9 comentarii

Voiculescu și poporul

Dan VoiculescuSunt printre cei care simt o satisfacție morală legată de decizia de condamnare a lui Dan Voiculescu. La fel ca în cazul Năstase, este un moment în care era mare nevoie „să se facă dreptate”. Voiculescu nu „doar” a furat, nu e un găinar oarecare. A fost întotdeauna, în întreaga sa carieră, în mijlocul unor operațiuni de spoliere sistematică a bunurilor publice. Înainte de ’89 a activat în comerțul exterior, participând direct la devalizarea țării în beneficiul familiei Ceaușescu, neuitând să tragă și foloase personale. După schimbarea de regim putea să se convertească în om de afaceri onorabil, cu banii strânși înainte, și nimeni nu l-ar fi întrebat cum i-a făcut. A ales să continue afaceri oneroase cu statul și să își crească astfel exponențial averea. Ar fi putut să se oprească și probabil ar fi rămas un miliardar liniștit. Dar a vrut să fie și recunoscut pentru calități pe care evident nu le are („dom’ profesor”, geniu antreprenorial, instanță morală, mare politician etc.). Și-a folosit banii furați într-un program sistematic de poluare a opiniei publice, cu rezultate devastatoare pentru sănătatea morală a țării. A încercat apoi să oprească, prin orice mijloace, progresul din justiției, pentru a se face scăpat. Toate acestea le-a făcut cu tupeu și nerușinare, folosindu-și tribuna mediatică pentru a ne disprețui în față. Pentru această carieră mizerabilă, merită pedeapsa maximă și sunt mulțumit că justiția și-a spus cuvântul. Continue reading


7 comentarii

DNA vs Baroni

dnavsbaroni2

Baronii păreau să fie nemuritori, până ce s-au întâlnit cu DNA. În 26 din cele 42 de județe (inclusiv Bucureștiul), fie președintele Consiliului Județean, fie primarul municipiului reședință de județ, s-au întâlnit cu DNA în ultimii cinci. Între timp, am avut alegeri, deci unii dintre ei nu mai sunt în funcție, dar problemele juridice rămân. Am luat în calcul dosarele încheiate cu condamnare sau aflate încă în diverse stadii ale cercetării penale sau trimise în instanță, nu și pe cele încheiate cu achitări. Sper că nu am uitat pe nimeni.

Harta de mai sus, în care jumătate din România este colorată de procurori, este grăitoare pentru lupta ce se dă între DNA și Baroni. E mai ușor să înțelegem presiunea continuă a acestora din urmă pentru „lichidarea” inamicului de către politicieni. În unele locuri, sunt doi investigați sau condamnați. Spre exemplu, la Constanța Mazăre și Constantinescu luptă unul lângă altul. Râmnicu-Vâlcea are deja doi primari condamnați. Iar la Bacău primarul și președintele CJ tocmai au intrat în atenția anchetatorilor (pe fostul primar, Sechelariu, nici nu l-am mai pus pe listă, că e istorie).

Pentru cei ce vor o versiune mai dinamică, am testat cu această ocazie programul gratuit CartoDB (disponibil online), cu rezultatul de mai jos: Continue reading


18 comentarii

Macovei

Monica MacoveiDacă ne uităm strict la fișa postului și la calitățile omului, Macovei se potrivește cel mai bine funcției de președinte dintre cei anunțați până acum. Analiza atentă a inițiativelor legislative venite la promulgare, controlul civil și transparența structurilor de ordine, numirea în funcții cheie în justiție, arbitraj între partide sau reprezentare externă: pe toate le-ar face mai bine ca ceilalți candidați. Nu e însă suficient, pentru că înainte de a fi președinte trebuie să câștige alegerile. E un neajuns al democrației că între ceea ce trebuie să faci pentru a fi ales și funcție în sine este așa o mare diferență. În timp, vom găsi metode să minimizăm acest neajuns, așa cum au făcut și alții. Până atunci însă, Macovei nu prea are șanse să fie aleasă. Bănuiesc că știe și ea asta; care e scopul pentru care candidează putem doar să speculăm. Continue reading


27 comentarii

De ce Iohannis?

Scriu acum cât am mintea odihnită de august fiindcă în toamnă-iarnă atmosfera publică va fi insuportabilă. Se vede viitura mizeriei electorale de p-acum dar de la distanța de aici parcă se distinge mai limpede și pădurea de copaci.

De ce Iohannis? În primul rând fiindcă apare drept unica varianta decentă și cu ceva șanse. Pentru că adjectivul cosmopolit ar da grozav, un pic de antiteză la neaoș. Mai mult: Continue reading


2 comentarii

Mândrie și transparență

Lansat pe viitură în campania electorală, Victor Ponta aplică neabătut tehnica ce l-a consacrat, seara și televiziunea. Ieri a fost la Digi și, apud Hotnews, a vorbit despre tema centrală a campaniei sale, mândria de a fi român, proiectată pe diverse planuri. Tot ca de obicei, Ponta ne-a servit amestecul standard de populism, superficialitate și minciuni, cu o doză de lucuri banale, dar de bun simț, care să dea oarece credibilitate. Spre deosebire de alte dăți, am găsit în discursul premierului un subiect discutat des, dar pus acum într-o perspectivă cu care sunt de acord:

  • Facand proceduri care tin ani de zile si punand cel mai mic pret am reusit sa fim pe utlimul loc la absorbtia fondurilor europene
  • Nu mai putem porni de la prezumtia de vinovatie, ne autoblocam
  • Cand am scos din proceduri la fonduri europene … asa am ajuns de la 7 la 37%
  • Eu nu cred ca trebuie sa spun tot timpul ca 27 de tari din UE sunt cinstite si  noi furam (sursa)

Sunt de acord cu aproape toate afirmațiile premierului. Una din marile probleme ale distribuției fondurilor europene în România, poate cea mai mare, este excesul de proceduri, care îngroapă buna intenție într-un vraf de hârtii. E mai important să produci hârtiile, decât să faci treaba, iar lucrul ăsta l-au înțeles și executanții. Acest exces nu înlătură problema de fond, adică furtul banilor, pentru că cei ce oricum nu aveau de gând să facă treaba sunt cei mai pricepuți la făcut hârtii. Până acum, răspunsul tuturor autorităților responsabile a fost să ceară noi proceduri, adică să fugă de responsabilitate, ceea ce închide cercul vicios. Mai sunt de acord și că nu doar la noi se fură, ci peste tot. Însă trebuie să recunoaștem că la noi se fură ceva mai multe (relativ la suma existentă), sau măcar comparabil cu frații noștri greci sau italieni. În fine, sunt de acord că înlăturând din procedurile excesive se deblochează fondurile, ceea ce e bine.

Însă tot nu rezolvăm problema de fond, adică furtul. Aici Ponta intră iar în nota populistă, bâgând gunoiul sub preș: și alții fură, noi să fim mândri că suntem români. Soluția pe care cele mai multe dintre țările UE o aplică cu succes este una simplă: transparența. Este foarte dificil să furi atunci când oricine poate să te urmărească. Regula de aur este că atunci când lucrezi cu bani publici accepți că activitatea devine de interes public. Astfel, sunt făcute publice documente de achiziții, contracte, rapoarte periodice și alte informații, cât mai detaliat, în formate ușor de prelucrat și înțeles. Procedurile sunt mai simple, dar nu doar organele de anchetă, ci și jurnaliști, activiști sau cetățeni au acces direct la aceste informații. În epoca Internetului, suspiciunile sunt verificate și informația se propagă cu rapiditate. Riscul de a fi prins crește și atunci scade tentația de a fura.

Chiar și în România avem exemple că lucrurile ar putea să se miște. Multe dintre anchetele actuale sunt legat de publicarea transparentă a declarațiilor de avere și de interes. ANI lucrează la un site pe care căutare și corelarea acestor declarații să se facă mai ușor. Alt exemplu, anul trecut au fost publicate pe portalul național de date deschise unele informații despre achiziții publice. Oricine poate lua datele să vadă cine e campion la bani publici. Sunt volunari care deja au luat datele, le-au curățat (pentru că sunt într-o stare destul de proastă) și au făcut vizualizări despre contracte sau despre cumpărări directe. Îmbunătățirea datelor publicate, actualizarea în timp real și stimularea unor astfel de aplicații ar putea fi un insturment eficace în urmărirea furturilor.

cumpararidirecte2013

Mi-ar place ca mândria declamată de Ponta, care este nu doar candidat la președinție, ci și prim ministru, să își asume o astfel de temă națională: transparența sau guvernarea deschisă. Să vină să ne spună că suntem mândri nu doar pentru că furăm la fel de mult ca alți europeni, ci mai ales pentru că suntem mai deschiși ca ei. Aștept să văd dacă vreunul dintre candidații la președinție va face acest pas, să aleagă transparența ca mesaj principal. Fie și alături de mândrie.


Scrie un comentariu

Proteste triste cu oameni veseli

mars-3-stefan-sandu

Săptămâna asta a fost un marș de protest împotriva administrației capitalei (foto Mediafax), care nu e în stare să facă orașul accesibil altcuiva decât mașinilor. Săptămâna trecută a fost un protest în fața SRI împotriva legilor supravegherii Internetului. Acum câteva săptâmâni un protest împotriva defrișărilor ilegale. Sau marșul bicicliștilor, mai devreme anul ăsta. La sfârșitul anului trecut, a fost un protest împotriva modificării codului penal. Împotriva exploatării gazelor de șist se protestează periodic. Cu siguranță au fost și alte proteste, pe alte teme, în ultimele șase luni. Diversitatea tematică e mare. Diversitatea participanților e ceva mai mică.

Oamenii care protestează sunt veseli, senini. Sunt nemulțumiți de lucrurile împotriva cărora protestează, dar sunt mulțumiți că fac ceva, că și-au învins propria reticență și nu mai stau acasă. Dacă autoritățile nu-i ascultă direct, măcar să o facă atunci când sunt în stradă. Dar sunt puțini – cel mult câteva sute la un protest „obișnuit” (Roșia Montana e o excepție)- și cam aceiași. O mână de oameni care încearcă să facă ceva, măcar să convingă și pe alții să li se alăture, dacă autoritățile nu-i ascultă. Din păcate pentru ei, sunt puțini cei care răspund chemării la unitate. Protestatarii, veseli sau nu, rămân o minoritate cu valori altfel decât cei mai mulți dintre concetățenii lor.

Protestele sunt triste, dar nu pentru că sunt puțini oameni, ci pentru că cei chemați să le răspundă sunt surzi la cerințele străzii. Municipalitatea continuă să toarne beton; SRI dă ordine și Parlamentul să execută; bicicliștii n-au piste; defrișările continuă; codul penal este modificat pe ici, pe colo, sau dacă nu, o altă lege care crește imunitatea „aleșilor”; Chevron a terminat explorările, așteptăm verdictul; și tot așa. Rareori un protest duce la o schimbare reală, sau măcar la oprirea unei evoluții (cum spuneam, Roșia Montana e o excepție).

Nu știu cât timp protestele vor mai fi triste. Dar mă bucur că oamenii au puterea să rămână veseli. Și sper că vor avea succes – dacă nu să schimbe lucrurile împotriva cărora protestează, măcar să trezească și alți oameni veseli.


18 comentarii

Alegerea Ioanei Petrescu și Doctrina Hagi

victor_ponta_ioana_petrescu_04731200Nu există măsură de politică economică care să fie integral bună sau rea, pentru că finanțele publice sunt un joc cu sumă nulă. Ca să pui undeva, trebuie să iei de altundeva, banii nu cad din cer (nici măcar atunci când îi fabrică din nimic Banca Centrală). Mai concret, pentru că beneficiarii (sau plătitorii) finali sunt întotdeauna cetățenii, orice măsură face o redistribuire: ia de la unii, dă altora. Cei de la care ia vor fi nemulțumiți, cei care primesc vor fi bucuroși. Cel mai des măsurile sunt complexe și au diverse efecte în timp, nu e deloc ușor să estimezi cine sunt nemulțumiții și cine bucuroșii. Un exemplu trivial este abolirea TVA: efectul imediat este bucurie pentru toți, o scădere generalizată a prețurilor; dar după șase luni, când nu vor mai fi bani de educație, sănătate sau ordine publică, va fi o nemulțumire generală. Continue reading


31 comentarii

Catre Ioana Petrescu

Articolul acesta este dedicat colegei blogger de pe WordPress, Ioana Petrescu. Colegei de generatie naIoana-Maria Petrescuscuta in 1980, care in iarna lui 1989-1990 poate ca se uita in acelasi timp cu mine la televizor bucuroasa si fascinata de abundenta de desene animate. Care a invatat in acelasi timp cu mine sa ii spuna invatatoarei doamna in loc de tovarasa. Care poate ca a invatat in gimnaziu dupa aceleasi manuale de Educatie Civica pe care le-am citit si eu. Nebunei si idealistei care crede ca si mine ca poate schimba Romania in bine, si care, mai mult decat atat, a pus pe pauza o cariera academica in tara cu cel mai mare PIB din lume pentru a face asta. Am incredere in tine ca poti avea o contributie majora la schimbarea in bine a Romaniei.  Continue reading