La colțu' străzii


Lasă un comentariu

Cum s-a cântat Criza în românește? 7 hituri pentru 7 ani de criză

Că tot se cântă azi în finala marelui concurs muzicalo-geo-politic Eurovision. Care cântece de criză v-au rămas, care-s doinele crizei financiare așa cum s-a simțit ea în spațiul carpato-dunărean, ce fredonați instictiv în românește la această întrebare? Pentru grăbiți sau leneși, dați direct cu degetul mai jos pentru culegerea mea de videoclipuri de criză.

Dacă anii ’90 au intuit bine ploaia care va veni, că gașca de la bloc nu mai e deloc, azi serbăm iar victoriaaaa… banii vorbeeeesc, fericirea-i la bursă (dar nici p-aia n-o am!), țara te vrea prost și emigrant iu es eeeii, nu pot să nu mă întreb generația asta douămiistă ce refrene sociale îngână? Cam pauză, când compari cu anii ’90 dar să zicem că nici tumultul social nu mai e ce-a fost. Sau poate m-am blocat eu în logica bătrânicioasă a lui „pe vremea mea”. Continuarea


Un comentariu

Asteptandu-l pe Godot sau despre hainele noi ale imparatului?

Am cautat recent informatii oficiale despre pavilionul Romaniei la Expo 2015 dinpavilion-romania-expo-milano-2015 Milano. Am aflat astfel ca acest demers are un buget relativ generos (3,5 milioane euro). N-am avut placerea sa vad cu proprii ochi aceasta tarasenie. Spun tarasenie pentru ca am incredere deplina in comentariile pe care le-am primit de la un bun prieten nascut, crescut si traitor intr-o tara membra fondatoare a UE. Dupa ce am avut placerea de a-l avea musafir (placut impresionat de Delta Dunarii de data asta) in Romania, a mers in directia Milano pentru ca avea de vizitat Milano Expo 2015.

Voi incerca o parafraza a mesajului primit zilele acestea. Continuarea


13 comentarii

Întreprinderile publice de fotbal

Dacă am decis să abordez, probabil pentru prima dată pe acest blog preponderent politic, subiectul fotbal este doar pentru că de ceva vreme există voci care pun în discuție finanțarea, sub diverse forme, a unor cluburi de fotbal de către autorități publice locale. Sunt microbist (susțin un club implicat în lupta pentru evitarea retrogradării), deci aș putea fi subiectiv, așa că voi încerca să fiu cât mai tehnic cu putință.

Dezbaterea, sau mai degrabă semnalarea dubiilor unora, cred că a pornit de la momentul  în care autoritățile locale au finanțat un ONG pentru a premia Petrolul Ploiești cu ocazia câștigării Cupei României în 2013. Apoi a fost discuția despre posibila înființare a unei secții de fotbal a CSA Steaua în războiul dintre Armată și FCSB. Mai nou, odată cu accederea ASA Targu Mureș pe primul loc în Liga 1, subiectul a ajuns și în presa de sport centrală.

În esență, din câte înțeleg eu, finanțările de la autoritățile publice locale se acordă unor ONG-uri care ulterior le transferă clubului de fotbal sau clubul de fotbal e organizat ca ONG și primește direct finanțarea. Probabil că aceasta este ”găselnița” identificată pentru a nu încălca legislația privind finanțele publice locale. Finanțările se acordă fie în mod curent, regulat, fie ocazional, la atingerea vreunei performanțe. Continuarea


Un comentariu

Instantanee social-democrate de 1 mai

greva-generala-1024x573Acum două zile, pe 30 aprilie, 32.000 de funcționari din administrația locală, din 36 de județe, au fost în grevă, cerând majorarea salariilor și tichete de masă. Mai mult de o treime dintre ei au salariul minim pe economie și sub un sfert depășesc salariul mediu, deci revendicările au în spate o nevoie reală. Sindicaliștii sunt nemulțumiți și pentru că actual guvern social-democrat a promis înainte de alegeri că va lua măsurile necesare pentru îmbunătățirea situației, dar nu s-a ținut de cuvânt.

Guvernul nu a avut un răspuns pozitiv, mai ales că premierul este în turneu în țările arabe. Mai mult, cu câteva zile înainte de greva anunțată, guvernul a încercat să intimideze participanții la grevă. Din ordinul ministrului-delegat pentru dialog social, Liviu Marian Pop, prefecții ar fi trebuit să „amintească” funcționarilor că li se pot cere daune dacă greva va fi declartă ilegală. Ironic, baza legală este o lege din 2011 a fostului guvern de dreapta, pe care PSD a promis „să o îndrepte”, iar actualul ministru este un fost sindicalist. Continuarea


4 comentarii

Trucul Black Friday pe scăderea TVA

Sau cum previzibil pică Guvernu’ de fraier și cu banii și cu efectele populismelor, lipsă: înainte de data scăderii TVA la alimente, retailerii cresc susținut prețurile acestor produse.

Deși Ponta își ține scăderea TVA afiș sus pe headerul de la facebook, se întâmplă inevitabil prognoza cum că marile lanțuri de magazine vor înghiți mare parte din scăderea TVA înghesuind la un capăt producătorii și la celălalt clienții. Dar așa-i când guvernezi fără niciun fel de studii de impact sau planificare, doar pe după metoda „las’ că ne-om descurca noi„. Nici măcar nu-i poți acuza de oligopol pe retaileri, că greu demonstrezi o astfel de înțelegere, mai ales când intuitiv o vor face toți, de la atotaprovizionatul CareFură până la ultimul șaormist. Că și ăla va înțelege că toate din „cu de toate” poartă TVA iar el e ultima verigă din lanț, cel care va încasa propriu-zis mai puțin cu 15%. Nici măcar nu e ceva nou. Scamatoria cu reducerea iluzorie care țâșnete din pălăria magazinelor ce au mărit prețul în prealabil se repetă an de an în mult trâmbițata Black Friday, cum i-am prins pe unii în fapt și pe aici.

Abia după ce distribuitorii și producătorii își vor regla conturile în noul cadru comercial, vor rezulta și eventualele firimituri pentru cumpărător, puțin probabil un rest proporțional cu scăderea oficială. Guvernul ar putea să-și asmute Consiliul Concurenței sau Fiscul pe comercianți dar ar trage contabilicește vorbind gloanțe oarbe. Să-i fie de bine, de-ajuns toți anii ăștia când statul a înfulecat un sfert din fiecare masă a fiecărui român. Chit că până la urmă ajung la firme sau la consumatorii finali, banii ăștia rezultați din scăderea substanțială a TVA la alimente stau mai bine în portofelul persoanelor fizice sau juridice, decât în pixul și cheremul bugetar.

Recunosc, nu mă deranjează că Ponta fură idei liberale, chiar și plagiind.

ponta tva


22 comentarii

Paradoxul ING: nu poți să fii client dacă ești deja client

Am nevoie de un credit ipotecar. Zilele trecute, am coborât frumos din tramvai pe Ștefan cel Mare, unde sunt din două în două uși e o bancă, și am investit două ore pentru a primi oferte. Știu că există și opțiunea teoretică a brokerului de credite, dar nu știu de unde să iau unul de încredere, așa că m-am dus direct la bănci.

Se întâmplă că am economisit mai bine de două treimi din valoarea apartamentului pe care vreau să-l cumpăr și îmi trebuie doar diferența. Sunt deci un client solvabil, adică atractiv, pentru că, în aceste condiții, nu are cum să scadă valoarea imobilului ipotecat sub suma împrumutată. În plus, nu am niciun fel de alt credit. Funcționarii bancari au reacționat previzibil la această situație, adică mi-au făcut oferte, au rulat simulări de credite, au încercat să mă momească cu mici „bonusuri” de tipul „un comision de analiză dosar mai mic” – adică îmi iau mai puțini bani pentru că mă bagă în seamă. Da, sunt rău și nu îmi plac deloc băncile.

În ciuda opiniei mele proaste despre bănci, trebuie să recunosc că lucrurile îmi par bine așezate în beneficiul clientului. Indicatorul DAE (dobânda anuală efectivă) impus de BNR este clar și nu lasă loc pentru ascunderea unor costuri. Toate băncile au avut oferte cu o dobândă compusă identic, dintr-un factor variabil, dar independent de bancă (ROBOR) și o marjă fixă a băncii. Toți mi-au spus că oferă și credite în euro, dar recomandă creditele în lei; nimeni nu a încercat să îmi ofere altă monedă. O singură bancă (sucursală a uneia grecești) a încercat să sugereze că la suma asta aș putea avea și un credit de nevoi personale, mai ușor de acordat, dar cu dobândă dublă. Comisioanele sunt de doar două tipuri, de analiză a dosarului (la unele e zero) și de administrare anuală. Costurile fixe (evaluare, asigurare, norariale) sunt și ele clare. Pe scurt, cel puțin în ce privește informarea potențialului client, am rămas plăcut impresionat.

Singura excepție a fost ING. Întâmplarea face ca la această bancă să am o parte din banii economisiți. Deci sunt deja client, dar la altă filială decât Ștefan cel Mare. Ei bine, doamnele de la filiala în cauză mi-au spus senine că nu pot să îmi dea o ofertă personalizată, similar cu ce am primit de la alte câteva bănci, pentru că… sunt deja client la altă filială. Să fac eu bine să întreb acolo. Nu au simțit că ar fi ceva în neregulă cu această cerință, nici măcar când le-am explicat că în mod evident nu voi traversa orașul, ci voi intra la concurența bine reprezentată în jur.

Am primit un fel de descriere generală a ofertei. Am citit cu interes că marja fixă a ING, ca ofertă inițială, este cam de două ori mai mare decât la celelalte bănci. Dar, dacă îmi fac asigurarea de viață aferentă (toate băncile o cer) în grupul lor, se reduce marja respectivă cam la jumătate. Adică la nivelul celorlalte bănci. Am ezitat puțin dacă să plec pur și simplu sau să le explic cum m-am păcălit deja cu ING Asigurări și nu intenționez să repet greșeala. Până la urmă, am plecat. Sunt convins că ING va rezolva în curând problema: va schimba numele băncii, așa cum face cu numele companiei de asigurări, ca să uite clienții de prostiile făcute anterior.


9 comentarii

Hei, aude cineva????? Absurd de Românica

Halal timbru-fiscal-de-2-leiadministrație!

De dimineață am aflat de la Poșta Română că nu mai există timbre fiscale pentru că Imprimeria Română nu le mai produce. Am nevoie și eu, ca tot cetățeanul, de un timbru fiscal în valoare de 2 lei pentru a intra în posesia cazierului judiciar necesar pentru completarea dosarului de adopție.

De la Poștă mi se recomandă să sun la secția de poliție de care aparțin și să mi se comunice o soluție. Sun și primesc răspunsul „Păi, Imprimeria Națională nu le mai produce. Sunați la ei și reclamați asta. Noi nu vă putem ajuta.”

Continuarea


2 comentarii

Nihil sine procedură. Atunci când procedura ne face să răspundem ca un robot și nu ca un om.

cncdMai rău decât articolul Mihaelei Rădulescu cu „Adam și Eva (Toleranța pe la spatele normalității)” mă enervează răspunsul pe care l-am primit de la CNCD, în urma sesizării pe care am trimis-o.

Aseară văd articolul și îmi spun, inițial, că n-are sens să mă enervez tare din cauza asta. Dar imediat îmi dau seama că are sens, pentru că în felul acesta unii dau în stanga și în dreapta cu opiniile (pentru care primesc multe felicitări pe pagina de Facebook) și alții aleg să tacă mâlc (cum chiar doamna spune, la un moment dat, în articol). Zis și facut. Mă gândesc că e caz de expus la CNCD (pentru cine încă nu știe, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării). Articolul era proaspăt, poate nu apucase nimeni de la Consiliu să îl vadă și trebuie sesizat.

N-am căutat, recunosc, să văd care sunt cerințele standard pentru o astfel de sesizare/plîngere. Lista e la ei pe site, e adevărat. Continuarea


4 comentarii

Ministrul Marius Nica sau ascensiunea securistului tânăr

unde e ministrul?Premierul Ponta a anunțat astăzi numirea unui tânăr într-o poziție foarte importantă. Marius Nica, 34 de ani, a fost numitMinistrul Fondurilor Europene. Va coordona un domeniu vital pentru dezvoltarea României. Dar nu lipsa de experiență a lui Nica mi-a atras atenția, ci cariera lui educațional și profesională, strâns legată de diversele servicii de informații din România.

Marius Nica, de loc din Sînpetru, jud. Brașov, absolvit Liceul Militar Dimitrie Cantemir de la Breaza și a venit la București în 1999, la 18 ani, pentru a se înscrie la Facultatea de Informații a Academiei Naționale de Informații. Adică la școala de cadre a SRI. A absolvit facultatea în 2003 și imediat și-a găsit de lucru, devenind ofițer MApN, însărcinat cu prelucrarea, analiza și sinteza de informații. Până aici totul este în regulă, este traiectoria normală a oricărei persoane care dorește să facă o carieră în domeniul informațiilor. Orice profesionist în domeniu – și da, avem nevoie de profesioniști în domeniu – ar urma un drum similar.

Doar că, după 5 ani, Marius Nica a renunțat la carieră, pentru politică. Sau poate a fost detașat, că e o vorbă care zice că din servicii nu pleci de bună voie. Poate că nu m-aș fi gândit la această vorbă dacă Nica nu ar fi sărit, în februarie 2008, direct pe poziția de consilier la biroul de parlamentar european al Rovanei Plumb. Adică la două luni după alegeri, reprezentanta României în PE a considerat necesar să aibă în echipă un ofițer de informații, fără vreo altă specializare sau pregătire. Doar atât, un ofițer de informații. Continuarea


7 comentarii

Cum ne-au curtat mercenarii de care vorbea ieri Tolo: „Vă mulțumim că ne citiți!”

Nu-i de mirare că Elena Udrea își tocmise postaci când ea însăși se dădea un ascultător anonim spunându-și oful obsesiv-narcisist într-o celebră intervenție la radio.

Acum vreo cinci ani mă entuziasmam într-un scurt monolog bloggerist de ideea unui București femeie. Mi-ar plăcea să pot folosi adjectivul posesiv la feminin precum Timișoara mea, Constanța mea fiindcă eu cred că diva rămâne brandul Bucureștiului, dar asta e altă poveste. În acel context, într-un paragraf nefericit aminteam aiurea de Elena Udrea pe care o bântuia nestăvilita-i ambiție a unei candidaturi la Primăria Capitalei. O femeie reprezentativă pentru București, nu? Nu.

Și uite așa pe acea obscură postare telegramă a unui blog atunci la început, ne-am trezit vizitați de oastea digitală a doamnei Udrea. Blogul o fi fost el proaspăt în peisaj dar anii în care m-am hârșâit pe tot felul de forumuri mi-au ascuțit flerul pentru trolli sau postaci. Nu zic că nu mă mai provoc dar am nevoie de un troll mai deștept de atât ca să-mi consume nervii. Și-apoi ăla își merită timpul și nervii dacă chiar pornește o polemică deșteaptă.

Însă postacii de atunci erau rudimentari în mijloace, i-am șters plictisit de cât de plictisiți spamau pe subiectul candidaturii „lu’ Duamna”, cu U de la Udrea. După ping-pong-ul moderării, unul din ei, zis gica a răbufnit atunci isteț cu un  comentariu hâtru cu care și-a câștigat dreptul la vizibilitate.Postac

De la Tolo citire:
O persoană anonimizată în referatul procurorilor, ”care se ocupa de comunicare pentru PD-L București și, apoi, pentru Elena Udrea”, primea 3.000 de euro pe lună, banii săi.
În plus, tot din șpagă, alți pînă la 10.000 de euro lunar mergeau la o echipă de ”postaci” cărora persoana de la comunicare le indica în fiecare zi, în scris, care era mesajul pe care urmau să-l propage.
”Postacii” erau monitorizați și plătiți ”la bucată”. Rapoartele cu frecvența în care ei intrau pe siteuri și bloguri și încercau să influențeze discuția ajungeau și la Elena Udrea. Chiar fostul ministru recunoaște că-i veneau rapoartele comentariilor de pe net, dar susține că nu le citea ”pentru că erau mii de mesaje”.

Fiindcă treceam chiar prin vârtejul crizei, sper că gica al meu și-a încasat norma pentru acel mesaj, asta dacă n-om fi stat la taclale chiar cu șeful comunicării și deci coordonatorul armatei de postaci, cel cu 3000 Euro pe lună. Despre care acum aflăm că erau bani publici, într-o Românie a lui 2010 care tocmai tăiase salariile și pensiile.


11 comentarii

Minele de aur ale DNA: restituiri și denunțuri

radu_mazare_catuseAm pierdut șirul investigațiilor pe care le-a început DNA în ultimele săptămâni. Miniștri, parlamentari, baroni locali și alți înalți oficiali, aleși sau numiți, sunt invitați de procurorii anti-corupție să își afle situația de suspect sau inculpat, de la caz la caz. Unii rămân peste noapte în arest, apoi își aduc avocații să îi scape de cele 30 de zile de arest preventiv, mulțumiți măcar cu un arest la domiciliu. Unii zic că valul de investigații are legătură cu alegerile, că „s-a dat drumul”; alții că ar fi polițe politice plătite în direct de taberele în continuă mișcare din interiorul partidului de guvernare. Cred că și unii, și alții, greșesc, pentru că au ipoteza tacită că DNA e controlat politic. Mai cred că mulți dintre ei greșesc intenționat, tocmai pentru a transmite că DNA e controlat politic și altfel să își pună în lumină mai puțin rea patronii politici. Dacă ne uităm la sursele noilor dosare, DNA are două „mine de aur”: restituiri și denunțuri.

Restituirea proprietăților naționalizate a fost timp de 20 de ani o uriașă afacere transpartinică, din care mulți au obținut foloase necuvenite. Sunt marii rechini ai restituirilor care au recuperat sume fabuloase. Sunt intermediarii politici care au tras sforile pentru a ieși cum trebuie. Sunt trepădușii politici, puși de formă în comitete și comiții de retrocedare, să închidă ochii și să semneze hârtii pentru un spor la salariu, sau, pentru cei mai fâșneți, să își tragă și ei o bucățică din șpagă. Sunt rețelele de „profesioniști” – evaluatori, experți, consilieri, notari, avocați – profesii liberale care s-au transformat în rețele de ilegalități. Toți împreună au construit o afacere ilegală de proporții uriașe, despre care știm toți, dar am privit-o neputincios. Continuarea


Un comentariu

Reforma electorală: progrese și controverse de etapă

Zgonea Voicu Arpad PambuccianComisia specială privind legile electorale a finalizat un prim pachet de proiecte de lege, cele referitoare la funcționarea și finanțarea partidelor și la alegerile locale. Acestea trebuie să intre în vigoarea înainte de luna iunie pentru a se aplica la alegerile locale de anul următor, așa cum spune o decizie a Curții Constituționale: modificările la legile electorale se fac cu cel puțin 12 luni înainte de de alegeri. Comisia lucrează acum la al doilea pachet, ce are în centru alegerea Parlamentului și votul la distanță, electronic sau prin corespondență. Cele mai importante schimbări din primul pachet sunt relaxarea puternică a condițiilor de înființare și funcționare a unui partid și introducerea finanțării publice a campaniilor electorale. Faptul că aceste subiecte au ajuns pe agenda Comisiei este un lucru bun în sine. Partea mai puțin bună este că formele adoptate în Comisie au puncte slabe, introduse intenționat sau nu, care pot genera efecte secundare neplăcute. Toate proiectele de lege intră acum în procedură parlamentară unde, cel puțin teoretic, lucrurile se mai pot îndrepta. Dintre cele trei legi, cea a finanțării partidelor este cea mai controversată și tocmai aceasta a fost trecută, printr-un artificiu procedural, pe o procedură rapidă de adoptare.

În noiembrie anul trecut, când participarea masivă a cetățenilor nemulțumiți a dat frisoane majorității parlamentare și a dus la înfrângerea lui Ponta, Parlamentul a decis re-convocarea Comisiei privind legile electorale, cu un mandat restrâns. Parlamentarii aveau pe listă trei subiecte importante: găsirea unei soluții pentru votul în diaspora, la presiunea publicului; revizuirea sistemului de vot pentru Parlament, pentru că cel actual nemulțumește pe toată lumea, cetățeni și partide deopotrivă; și găsirea unor soluții la problemele structurale legate de finanțarea partidelor, unde există atât presiune internațională (vezi raportul GRECO despre care am mai scris), cât și nemulțumire internă. Toate partidele sunt depășite de costurile crescânde ale campaniei și intră tot mai mult în atenția Curții de Conturi, iar de aici până la DNA mai e doar un pas. În urma presiunii societății civile, în principal prin campania Politică fără Bariere, dar și a unor inițiative interne în partide, Comisia și-a extins relativ repede mandatul să cuprindă și legea partidelor politice, una din cele mai restrictive din Europa și contestată încă de la adoptare.

Tot la presiunea societății civile, și probabil cu teama de la alegeri încă în suflet, partidele au acceptat să deschidă parțial procesul decizional. Ședințele Comisiei au fost difuzate în direct pe site-ul Camerei. Au avut acces organizații cu expertiză în domeniu, care au prezentat Comisiei punctele lor de vedere și au participat la dezbateri. Oricine a putut să trimită propuneri, care au ajuns pe masa Comisiei. Însă atunci când lucrările s-au desfășurat pe subcomisii tematice, au fost mai puțin transparente și au amintit de vechea practică în care câțiva reprezentanți ai partidelor stabilesc totul în spatele ușilor închise. Este și cazul noii legi a finanțării partidelor, un proiect scos din sertar, probabil de PSD, și adoptat ca atare. Dar să luăm pe rând cele trei proiecte adoptate. Continuarea


8 comentarii

Ce-o fi fost în mintea slătinenilor când au ales un hoț dovedit?

valcov-prinaPe 7 decembrie 2012, Curtea de Apel Craiova l-a condamnat definitiv pe Minel Florin Prina la 4 ani de închisoare cu suspendare și șase ani de supraveghere. În perioada 2004-2006, Prina, fost administrator public al Consiliului Local Slatina, în complicitate cu viceprimaul de la acea vreme Gabriel Marian Diaconu, condamnat și el, dar cu executare, a atribuit ilegal 18 contracte de lucrări publice unei firme private, care la rândul ei subcontracta lucrări fictive către o firmă unde cei doi aveau un inters material.

La acel moment, Primăria condusă de Darius Vâlcov nu s-a considerat lezată, deși magistrații au demonstrat contrariul. Primarul nu a fost implicat personal în proces. Doar două zile mai târziu, pe 9 decembrie 2012, Vâlcov a câștigat detașat alegerile pentru un mandat de senator de Slatina, obținând 74% din voturile din colegiul său. Tot în 2012, dar în iunie, Vâlcov câștigase și al treilea mandat de primar, reprezentând PSD, după ce la primele două reprezentase PDL. Pe afișele electorale, cum este cel alăturat, Prina apărea ca viitor viceprimar.

În urma alegerii lui Vâlcov în Senat, mandatul de primar s-a vacantat. Au fost organizate alegeri parțiale pe data de 3 februarie 2013. Au participat nouă candidați și cetățenii l-au ales cu 70% din voturi pe reprezentantul PSD, Minel Florin Prina. Nu, nu este o coincidență de nume. Este același Prina, condamnat cu doar două luni înainte pentru că a furat din banii publici. Pentru că a fost condamnat cu suspendare, a avut dreptul să candideze, iar cetățenii din Slatina au considerat că e numai bun să administreze din nou bani publici.

Ieri, pe 13 martie 2015, procurorii l-au reținut pe primarul din Slatina, Minel Florin Prina, într-un dosar în care este implicat și fostul primar și actual senator și ministru, Darius Vâlcov. Cei doi sunt acuzați că au atribuit ilegal lucrări publice unei firme private, de la care au primit ulterior un comision. Sigur că cei doi rămân nevinovați până la finalul procesului. Dar cel puțin în cazul lui Prina e vorba de un hoț dovedit, reales de cetățeni și pus să facă același lucru. Surpriză, a făcut la fel!

Despre Minel Florin Prina putem presupune că are exces de tupeu, dar nu și de inteligență. Altfel nu ar fi băgat iar mâna adânc în sac, deși era anchetat pentru aceleași fapte. Dar ce să mai zicem de cetățenii din Slatina? Au ieșit la vot să-l aleagă cu bucurie pe hoțul dovedit (și nu sunt singurii!). Oare ce așteptări aveau de la primarul lor?


15 comentarii

Disperarea corupților naște mari analiști americani

bashamA început de ieri să se rostogolească o poveste cu „prea multă anti-corupție” pornită de la un articol găzduit de ziarul american New York Times. Autorul, un analist american (vom reveni la el imediat) recită noua mantră a corupților disperați: e prea mult, lăsați-ne. Prea multe arestări, prea multe cătușe, pare multe condamnări. Nu mai e loc în pușcării, ne iau și familiile, nu se mai construiește nimic în țara asta. E prea mult spectacol justițiar. Americanul reia toate aceste lucruri dându-le un ștaif de analiză internațională. Se mai uită cineva că e același individ care, în 2013, numea proiectul RMGC de la Roșia Montana „a state of the art development project”, iar pe Ponta îl găsea nici mai mult, nici mai puțin decât „un Tony Blair de Balcani”?

New York Times este un ziar prestigios, dar articolul a apărut la pagina de opinii trimise de colaboratori externi, un fel de poșta redacției. Da, e interesant pentru americanul mediu, că vorbește de o țară îndepărtată și puțin bizară. Dar aici se oprește valoarea lui intelectuală și începe efectul de lobby. Este știrea zilei la Antena3, la România TV, că doar patronii și clienții lor sunt primii vizați de anticorupție. Evident că aflăm că marele ziar NYT sau chiar de-a dreptul americanii ne spun că avem prea multă anti-corupție.  Continuarea


4 comentarii

Restituirea proprietăților: răspunderea guvernului Ponta e o vorbă goală

ponta-angajarea-raspunderii-guvernuluiUn nou scandal izbucnește la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP): președintele și cei doi vice-președinți și-au prezentat demisia după instanțele au început să amendeze ANRP pentru neîndeplinirea la termen a obligațiilor legale. Doar în luna februarie, se plâng demisionarii, amenzile însumate au depășit de trei ori salariile lor. Premierul Ponta a reacționat cu înțelegere: „situația e deosebit de gravă, trebuie să facem ceva”, și a dat sarcină miniștrilor de finanțe și justiție să găsească o soluție până miercuri. Dar, domnul prim-ministru, soluția deja există: este o lege pentru care în urmă cu aproape doi ani, în mai 2013, ați angajat răspunderea guvernului, dar pe care nu ați implementat-o niciodată. Continuarea