La colțu' străzii


Un comentariu

Oare ce înseamnă pentru Victor „victoria” în alegeri?

Rezultate prezidențialeAghiotanții lui Ponta ne transmit fără oprire mesajul victoriei: jocurile sunt făcute, astrele se așează, sondajele sunt excelente, ce să mai, doar timpul îl mai desparte pe campion de laurii săi. Undeva pe fundal se agită tema DNA, care ar putea să fie singurul factor care să mai schimbe istoria, dar tonul este mai degrabă cel cu care alungi ghinionul. Ca într-un scenariu bine pus la punct, Ponta face pe modestul, zice că nu s-a terminat, mobilizează oamenii. Tocmai oamenii sunt lăsați puțin în afara peisajului, pentru că victoria lui Victor ar putea fi pusă în discuție de votanții neînțelegători.

N-ar fi prima data când PSD (sub diverse denumiri) are aceeași problemă: cel mai mare partid în turul 1, pierde în turul 2. Iliescu, Năstase și (aproximativ) Geoană au pățit-o pe rând. PSD a câștigat doar atunci când a reușit să-l ducă pe Vadim pe locul 2 în primul tur. De data asta nu i-a mers nici cu Tăriceanu, nici cu Udrea, decizia se amână pentru 16 noiembrie. Situația de acum seamănă cel mai mult cu cea din 2004: Năstase la o distanță de vreo 10 puncte procentuale de contracandidat (coincidență, un primar popular), astrele aliniate, sondajele calibrate, doar poporul nu și nu.

În PSD luptele interne au început deja de pe la începutul anului, acum doar ies la suprafață. Dragnea a profitat de problemele cuplului Hrebenciuc-Șova, care-l trag în jos și pe Sârbu-socru, ca să fure startul, riscând să-l supere iar pe Ponta. Că i-a mers e un semn că celelalte grupări au fost luate prin surprindere. Amenințările de astă vară cu excluderea au fost trecute sub tăcere și Victor stă cuminte și se uită cum pierde puterea, deși pare a câștiga alegerile. Foștii lui prieteni buni, Dragnea și Ghiță, împart deja tortul guvernării, iar Ponta va fi, la nici 45 de ani, un excelent președinte marionetă, numai bun de plimbat pe la reuniuni și pus să explice europenilor și americanilor ce e cu toate potlogăriile pe care le votează parlamentul controlat de alianța dintre baroni și securiști. Probabil că nici Geoană nu ar fi dat mai bine în postura asta. Presupunând, desigur, că Ponta câștigă.

Oare vrea Ponta să câștige? Despre Constantinescu se zicea în derâdere că era cel pe care Coposu îl trimitea după țigări. Ei bine, Seniorul nu era omul care să facă astfel de mizerii, chiar dacă domina relația politică, dar Dragnea este, iar Ponta o știe. Victoria lui Viorel s-ar putea să-l transforme din „tatăl cel bun al partidului” în papagalul cel colorat al băieților deștepți. În vocea cu care Ponta face pe modestul se simte un pic de tristețe, pentru că victoria s-ar putea să fie plină de umilință.


2 comentarii

Diavolul e în detalii. Undeva pe la Trezorerie.

directia-de-trezorerie-si-contabilitate-publica-a-sectorului-6-1Mare vâlvă a făcut și s-a făcut când domnul Eugen Teodorovici, Ministrul Fondurilor Europene, a anunțat introducerea mecanismului cererilor de plată în iunie 2013. Care ca să zică, mare ușurare ne-a adus ăstora de implementăm proiecte finanțate din fonduri structurale (știu, niște nenorociți!). Ba mai mult, ne-a mai și tras de mânecă prin iunie 2014 să ne grăbim cu cererile de plată. Pentru că, nu-i așa, șeful domniei sale, Primul Ministru, trebuie să se poată lăuda că e campion la absorbție. Și repede, că vin alegerile.

Că să le explic celor ce nu se ocupă cu fonduri europene, mecanismul cererilor de plată, introduse prin modificarea Ordonanței de urgență 64/2009, acordă beneficiarilor privați de fonduri europene (S.C., O.N.G., etc.) posibilitatea ca în 3 zile de la emiterea documentului justificativ (factură, stat de plată, etc.) să solicite Autorității de Management (AM) / Organismului Intermediar (OI) transferul sumelor necesare achitării respectivelor obligații. Conform prevederilor legale sumele trebuie virate beneficiarului în 15 zile de la depunerea cererii de plată, musai într-un cont deschis la Trezoreria Statului. În 5 zile de la primirea sumelor beneficiarul și, dacă e cazul, partenerii săi trebuie să facă plățile. În zece zile, pentru sumele respective beneficiarul trebuie, cel puțin pe POSDRU, să depună o ”cerere de rambursare aferentă cererii de plată”. Desigur, noi, beneficiarii, trebuie să respectăm termenele cu religiozitate. Pentru ei termenele sunt, ca de obicei, pur orientative. Continue reading


10 comentarii

Mici lucruri interesante într-o campanie anostă

Guest-post: berenger

Dincolo de ce spun mai toți candidații, un lucru este cert pentru perioada de după alegerile prezidențiale: actuala majoritate parlamentară NU se va modifica. Momentele 2004 sau 2009, când noul președinte a forțat o majoritate pe placul său, nu se vor mai repeta. Motivele sunt foarte multe, dar cele mai evidente sunt că noul președinte – bineînțeles, dacă nu va fi Ponta – va fi mult mai slab, ca om politic, decât Băsescu anului 2004 sau 2009, iar majoritatea PSD mult mai puternică și mai închegată. Singurul punct negativ al acestei majorități este absența unui lider puternic care să preia de la Ponta frâiele. Iar asta are implicații mult mai importante decât pare la prima vedere.

Al doilea lucru cert este că, odată cu ieșirea lui Băsescu de pe scenă (și iese, nu și-a mai lăsat nicio portiță), în cariera politică a tuturor candidaților au loc transformări importante.

Oricât ar părea de curios, Ponta pierde enorm de mult din puterea personală, chiar dacă va câștiga alegerile. Ponta a devenit șef adevărat peste PSD reușind să treacă peste logica inițială a alegerii sale (înțelegere între baroni puternici pentru un lider slab) datorită contextului în care ura pentru Băsescu permitea și unui criminal PSD să câștige alegerile în fața celui mai bun contracandidat… dacă acesta ar fi existat (că la acea perioadă era vorba de USL, nu doar de PSD, e irelevant). În fapt, acesta este singurul lucru care îl face pe Ponta favorit la prezidențiale, pentru că guvernarea, cu toate manifestările de dărnicie (ultima: dublarea alocațiilor pentru copii proveniți din anumite familii cu probleme sociale) este, pur și simplu, catastrofală. În acest moment, Ponta e cel mai puternic om din România. Peste două luni, dacă pleacă la Cotroceni, Ponta nu mai are autoritatea asupra partidului pe care o avea Iliescu în perioada 90-96, iar toată lupta sa împotriva unui președinte ce-și bagă nasul peste tot îi va ruina orice brumă de autoritate. Fără frica de a exagera prea mult, Ponta va fi mort politic peste două luni, împăiat și pus în geam. Dacă pierde alegerile, oricum nu mai contează. Continue reading


11 comentarii

Tupeistul zilei: Hrebenciuc sau Plumb

Nu pot să mă hotărăsc cine e tupeistul zilei:

(a) Hrebenciuc, care în timp ce era urmărit penal, știind că e urmărit, îl suna pe Șova să aranjeze o lege prin care să fie amnistiate faptele de care e cercetat.

sau

(b) Plumb, care și-a înmatriculat ditamai mașinoaia în Bulgaria, ca să nu plătească taxa introdusă chiar de ea pe când era ministru, deși a câștigat o căruță de bani publici ca europarlamentar.

Cum votați, (a) sau (b)?


6 comentarii

Notă informativă – Am întâlnit-o pe Monica Macovei

Monica Macovei la BrasovPovestea e destul de simplă: pe 4 august, dacă îmi amintesc bine, a apărut anunțul candidaturii ei și totodată un site unde te puteai înscrie: macoveipresedinte.ro. Nu știam exact pentru ce mă înscriu, dar o adresă de mail și un număr de telefon mi-a fost ușor să ”donez”. Oricum aveam reticențe față de această candidatură – fără susținere politică, fără acces la media, fără fonduri de campanie și un plan bine pus la punct îmi era greu să cred că va reuși ceva. Bine, nici măcar nu îmi era prea clar cum ar defini ea reușita în această campanie – din punctul meu de vedere un procent de voturi mai mare decât cel reușit de Nicușor Dan la alegerile pentru Primăria capitalei din 2012 ar fi reprezentat un rezultat bun. Oricum, în mare, în ambele cazuri avem același tipar al alegătorilor.

Site-ul indicat mai sus era, la acea dată, o simplă și singulară pagină. Fără detalii, fără informații – după cum am spus, o candidatură nepregătită. Impresia a rămas și în săptămânile următoare: echipa ei de campanie căuta voluntari pentru strângerea semnăturilor necesare neavând pregătit nimic; ba chiar și-au adus aminte să adune listele de semnături strânse de voluntari tocmai în ziua precedentă depunerii acestora. Până la urmă nici lista pe care semnasem eu nu a mai ajuns la ei – dar dacă au reușit să strângă cu adevărat semnăturile necesare cine sunt eu să mă îndoiesc de validitatea acestora?

Surpriza, pentru mine, a reprezentat-o mail-ul primit luni, 13 octombrie, la ora 15. Continue reading


34 comentarii

Dezamăgirea Macovei

nu_macoveiAm citit programul politic sau Decalogul Monicăi Macovei și am rămas cu un gust amar. Pentru a fi dezamăgit de cineva, trebuie să ai unele așteptări. Dintre cei 14 candidați, consideram (și încă mai cred) că Macovei are cel mai bun profil pentru funcția de președinte. Știam că în Parlamentul European a urmat adesea o linie conservatoare în chestiunile sociale, dar prin prisma experienței în domeniul drepturilor omului, mă așteptam să se poziționeze ceva mai echilibrat, mai la stânga. Mă grăbesc să precizez că pentru mine axa stânga-dreapta nu acoperă suficient spectrul ideologic, ci prefer (cel puțin) un cadran cu două axe, una în plan social și una în plan economic. Am explicat mai pe larg într-un articol mai vechi.

În România, în care excluderea socială este des întâlnită și afectează numeroase grupuri, începând cu săracii, așteptam ca Macovei, promotoare a drepturilor, să vină cu un program inclusiv, unul care să spună mai mult decât „îi respectăm pe toți, dar…”. Am găsit în schimb ceea ce ar putea fi prototipul unui partid neoconservator românesc. Lasă că e ușor utopic, inadecvat la realitatea românescă. Dar presupunând că ar fi implementat, ar rezulta o societate extraordinară dacă se întâmplă să fii născut într-o familie deja bogată sau dacă ai un venit bun. Altfel, ar fi destul de trist și ar fi, inevitabil, doar vina ta, a săracului. Mesajul „sărăcia nu e un accident” apare într-un videoclip intens promovat pe rețelele sociale de echipa Macovei, în contextul „corupția e sărăcie”. Dar l-am simțit în tot programul, mai direct și mai sincer, vorbind despre ideologia celor ce au scris Decalogul.

Sunt puțin dezamăgit și de ceea ce ar fi trebuit să fie componenta forte a programului Macovei, adică justiția. Mai exact, sunt puțin speriat. Viziunea este excesiv bazată pe pedeapsă, încât uneori mi se pare că e mai mult despre ordine decât despre dreptate. Instituțiile cu epoleți puternic întârite sunt foarte bune împotriva marilor corupți, dar mi-e un pic teamă că ochiul lor s-ar putea îndrepta asupra mea (dacă, spre exemplu și spre rușinea mea, aș fi sărac). Mi-am adus aminte că Macovei a lipsit cu desăvârșire din discuția despre legile din categoria „big brother” adoptate (repetat) de Parlament și respinse (repetat) de Curtea Constituțională. Aș fi așteptat aici mai multe cuvinte despre prevenție, mai ales despre relația dintre stat și cetățean. Ce-i drept, am notat elementele de transparență, binevenite, dar aș fi vrut să citesc despre participare, despre colaborare, despre guvernare deschisă în general.

La anunțul candidaturii lui Macovei, m-am bucurat, gândindu-mă ce deși nu are șanse, aș putea să îi dau un vot pozitiv în primul tur. După ce am citit programul, m-am gândit că nu mai vorbim de vot pozitiv, dar aș putea să o votez, cu lehamite, pe principiul răul cel mai mic. Pe măsură ce îi văd campanie, preponderent pe Internet, dezamăgirea a crescut. Am ajuns la momentul la care pot să spun că sigur nu voi vota Macovei. Ar fi un vot nu doar risipit, ci chiar potențial periculos, pentru cazul că echipa Macovei se gândește serios să lanseze un astfel de partid.


4 comentarii

Politică fără bariere – de unde începem?

PfB9E aproape consens că politica a devenit afacerea închisă a unor cercuri de putere reprezentate de cele câteva partide mari. Acestea se unesc și se reunesc în alianțe, uneori nasc aripi și facțiuni, întotdeauna cam cu aceiași oameni. Ca să ajungi să contezi politică ești obligat să treci prin aceste partide. Altfel, riști să stai pe margine până rămâi fără iluzii. Dar și prin partidele mari, filtrele interne nu sunt bazate pe abilități și valori, ci pe relații: adică promovează mai ales cei ce seamănă celor ce sunt la conducere. De aici și reproducerea fidelă a obiceiurilor politicienilor de la o generație la alta. Acestă stare de fapt folosește lipsa de implicare a oamenilor și în același timp o alimentează, într-un cerc vicios ce se rostogolește indiferent la nemulțumirile societății. Cum rupem cercul?

Nu există un răspuns simplu, dar trebuie să începem de undeva. Am văzut că schimbările periodice ale algoritmului electoral nu au impactul așteptat. Se întâmplă și pentru că indiferent care e formula de repartizare a mandatelor, dacă materia primă – candidații – e proastă, și rezultatul va fi prost. Iar materia primă e furnizată de partide. Să încercăm să facem un pas în spate și să lucrăm la condițiile de bază pentru intrare în politică: legea partidelor politice și condițiile de înscriere a candidaților. Acum e nevoie de 25.000 de oameni, din minim 10 județe (minim 700 pe județ) ca să faci un partid. Sunt cele mai restrictive condiții din UE. Dacă vrei, spre exemplu, să faci un partid la tine în oraș, interesat de alegerile locale și de guvernare locală, nu ai voie. E o limitare absurdă, care anulează premizele unei democrații sănătoase.

Campania Politică fără Bariere, o inițiativă a societății civile, propune o schimbare tocmai la acest nivel. Propunerea este centrată pe două teme majore. Prima este simplificarea cerințelor de înregistrare a unui partid: doar trei membri, fără cerințe de distribuire în teritoriu. Pentru a elimina riscul ca politica să se transforme în afacere imobiliară, trebuie eliminate prevederile prin care partidele politice primesc cu prioritate sedii de la autoritățile publice locale. Iar pentru a evita diluarea campaniei electorale, va fi introdus filtrul depunerii unui număr (rezonabil) de semnături și pentru partide politice, la toate tipurile de alegeri. În plus, se va permite fiecărui cetățean să semneze pentru înscrierea în alegeri a unuia sau mai multor partide. Ca urmare acestor amendamente, un partid va fi simplu de înființat, la fel de simplu ca orice altă asociație, ceea ce permite un cadru de dezbatere a ideilor. Acele idei (deci partide) care conving un număr rezonabil de cetățeni, se pot înscrie în alegeri. Cetățenii au dreptul să susțină participarea la alegeri a mai multor candidați (independenți sau susținuți de partide) cu potențial, urmând să îl aleagă pe cel mai bun în urma dezbaterilor din campanie.

A doua temă mare este condiții similare pentru partide mari, partide mici sau nou înființate și candidați independenți. Schimbările propuse vin să corecteze puncte slabe observate la alegerile de până acum. Vorbim aici de: reducerea numărului de semnături necesare la înscrierea în diferite tipuri de alegeri; un prag electoral corect pentru independenți la alegerile locale (pentru a evita situații precum cea a lui Nicușor Dan, care nu a primit mandatul deși a avut de trei ori mai multe voturi decât oricare dintre cei aleși pe listă de partid); eliminarea garanțiilor financiare la înscrierea în alegeri; și distribuirea finanțării de la buget proporțional cu numărul de voturi obținut, indiferent dacă este vorba de partide parlamentare sau nu, precum și echilibrat în funcție de rezultatul la alegerile locale și cele parlamentare.

Campania a început prin publicarea într-o scrisoare publică adresată candidaților la alegerile prezidențiale, care sunt îndemnați să își exprime poziția față de aceste propuneri. Trebuie să remarcăm că între cei 14 candidați se numără și liderii tuturor partidelor parlamentare (UNPR și PC sunt niște anexe la PSD), iar în Parlament se va decide o eventuală modificare legislativă. Pagina de Facebook oficială a campaniei este locul unde sunt centralizate răspunsurile, atunci când vor veni, dar și spațiul comun al susținătorilor. Un like și distribuirea către cunoscuți a informației înseamnă un minim de sprijin pentru idee. Pentru a face mai mult, în această fază, puteți scrie candidaților cerându-le să răspundă la scrisoare. Campania va continua după alegeri, focalizarea mutându-se pe Parlament.


9 comentarii

Ce ar trebui să facă civilii când agenții se războiesc?

base_ponta_dosarSuntem la jumătatea campaniei electorale pentru președinte. Președintele în exercițiu, dar care nu mai candidează, îl acuză în direct la televizor pe prim-ministrul în exercițiu și candidatul cu cele mai mari șanse, că a fost, cândva, acum 15 ani, agent acoperit al Serviciului de Informații Externe. În același timp era și procuror, ceea ce îl plasa în afara Constituției. Președintele mai insinuează și că acest lucru îi creează o vulnerabilitate premierului, pentru că ar fi sub controlul SIE. Implicit, președintele recunoaște că SIE scapă controlului public.

Președintele nu prezintă dovezi, ci spune că a dedus toate aceste lucruri. Dar spune și că dacă ar prezenta dovezile, ar încălca legea; ne face cumva cu ochiul. Nu explică de ce a așteptat până acum să ne spună ceva, deși aparent știa de cel puțin un an. Premierul răspunde în doi peri: președintele e tulburat, el și-a servit țara, se duce să se roage pentru președinte. Nu spune clar, explicit, fără urmă de îndoială, nici da, nici nu. Poate să fie orice. Cere SRI să ia atitudine. Nu știm ce treabă are SRI.

Coincidență, SIE nu are director civil în exercițiu, ci unul interimar, dintre ofițeri. Continue reading


6 comentarii

Medalia Spionul Credincios

CAMPUS TEOLOGIC – INAUGURARE – CLUJPreședintele Băsescu și-a aranjat un interviu la o televiziune de știri, altă dată înfierată pentru mogulism, în care ne-a spus că premierul-candidat Ponta ar fi fost, între 1997 și 2001, agent acoperit al Serviciului de Informații Externe. Cu accent pe Externe. Mai de-a dreptul spus, spion.

CV-ul lui Ponta ne arată că în perioada menționată ar fi făcut diverse cursuri prin Statele Unite, Grecia, Marea Britanie și Italia. Să precizăm că astea au rămas acolo după ce CV-ul a fost periat și au fost scoase unele a căror existență nu era chiar sigură. Un spion foarte activ, s-ar putea zice.

Dar în aceeași perioadă Ponta a fost și procuror. Constituția zice că nu e voie să fii simultan procuror și spion, ceea ce ar fi o problemă. Totuși, în 2002, procurorul-potențial-spion Ponta a primit distincția Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler. E clar, și-a servit patria, altfel nu primea medalie. Lăsați mofturile astea cu Constituția.

În fine, aflat în pelerinaj, candidatul socialist Ponta și-a găsit timp să anunțe că se va ruga pentru Băsescu, pe care îl vede cam tulburat. Un gest frumos, cu adevărat creștin, e normal pentru un candidat socialist să treacă măcar o dată pe zi pe la biserică, mai schimbă și el o vorbă cu ceilalți agenți, cei în sutană. Oricum, asta arată că Ponta a luat în serios medalia pentru Serviciu Credincios.

Un spion credincios, procuror sau prim-ministru, e credincios până la capăt. Doamne ajută!


Scrie un comentariu

Ponta cel Bun le rezolvă pe toate

Ponta la MioveniZilele trecute, între două biserici, Candidatul Ponta s-a oprit în vizită la uzinele Dacia de la Mioveni, unde a discutat despre soarta drumului Pitești-Sibiu. Compania producătoare este desigur interesată ca drumul respectiv să fie ridicat la rang de autostradă, pentru a-și putea duce în bune condiții producția la export (cu beneficii pentru toată lumea). Mai mult, drumul este inclus și în planurile europene, deci s-ar putea finanța din fonduri europene. Doar că în Master Planul de Transport al României, produs recent de guvern, acest segment era prevăzut doar ca drum expres. Nu-i nimic! După ce a ascultat doleanțele companiei, Ponta și-a pus pălăria de Prim-Ministru și a rezolvat-o:

Am stabilit foarte clar că în Programul Operaţional de Transport, pe care Guvernul îl va aproba până la sfârşitul acestui an în baza Master-Planului de Transport, segmentul Piteşti-Sibiu este trecut ca segment de autostradă. Vă spun acest lucru în calitate de prim-ministru, nu în calitate de candidat la preşedinţie. (sursa)

Boala indicațiilor prețioase e grea la români. Dintotdeauna ne-a plăcut să vină Vodă și să rezolve personal lucrurile. Dar și mai mult îi place lui Vodă, indiferent ce nume a purtat de-a lungul timpului, să meargă El Însuși la fața locului și să facă ordine. Nu contează că absurdul situației nu cunoaște limite, Ponta cel Bun a rezolvat problema! Continue reading


Scrie un comentariu

Lupta cu absurdul

Liste electoraleGuest-post: Stelică

Acum ceva vreme scriam si era gazduit aici un text despre listele electorale (n.r.: Stelică, cetățean român rezident în Canada, nu se regăsește în Registrul Electoral, deși are drept de vot; fiind un cetățean „încăpățânat”, insistă că ar trebui să fie acolo. L-am rugat să ne povestească dialogul cu autoritățile).

Am insistat trimitind de 2 ori petitie direct de pe siteul registrului electoral (in urma verificarii daca sunt in listele electorale) si o data trimitind o alta petitie impatrit, celor 4 muschetari sefi ai Autoritatii Electorale Permanente (presedinte, vicepresedinti si secretar general).

Am trimis o alta si ministrului de externe, intrucit ei ar avea, dupa cit am sapat eu, lista cu cetatenii romani cu domiciliul in strainatate (posesorii faimosului abtibild care transforma pasaportul din act de calatorie in act de domiciliu). De aici la circa o saptamina am primit o scrisoare cum ca au primit petitia mea cu numarul…. si ca o vor analiza, urmata de un lung extras din legea cu petitiile cum ca au 30 de zile, iar daca problema e complexa o pot prelungi la 45 pina sa trimita un raspuns. (Ramine in suspans aceeasi dilema: legea zice 30 de zile, fara alt adaos. Ei sunt sigur ca vor pune un adaos: „zile lucratoare”, ceea ce va schimba radical durata.)

De la AEP n-am fost informat care din cele mai multe plingeri a primit prezentul raspuns de mai jos. Datat 25 septembrie la mine a ajuns pe cale internetului abia in 30 septembrie (aspect de neglijat): Continue reading


2 comentarii

O zi din viața justiției

catuseO trecere prin știrile zilei de azi, pe doar câteva site-uri, mi-a dat următoarea listă:

Primarul din Rădăuți
Doi judecători și un procuror
Angajat permise Covasna
Președintele CJ Brașov
Senatorul SR Stănescu
Rompetrol
Deputata Niculescu Mizil
Deputatul Diniță
Fostul ministru Pantiș
Lukoil
11 firme din Cluj și Bihor
Romatsa Baia Mare
108 persoane aduse, 112 percheziții în București și trei județe
Fostul prefect de Galați
Fostul șef al parchetului sector 4
14 persoane, 6 percheziții în Dolj și Olt
Un medic acuzat de malpraxis

Urmăriți, inculpați sau condamnați, au trecut azi prin mâinile magistraților. Lista nu e completă, pe lângă cei enumerați sunt și alte nume, în unele dintre cazuri. Cu siguranță mi-au scăpat alte știri, mai ales din cele locale.

Într-o singură zi. Una singură. Marți. O zi ca oricare alta.

Corupție, furt, evaziune, malpraxis, mai vechi și mai noi, toți se declară nevinovați. Vorba unei persoane importante, mândri că suntem români.


Scrie un comentariu

Un Văcăroiu, sau măcar un Boc, pentru liniștea lui Ponta

iliescu_nastaseLa doar 42 de ani, Victor Ponta are prima șansă în alegerile prezidențiale. În fața acestui fapt, lăsând la o parte preferințele politice, este rațional să ne gândim ce va urma. Întrebarea cea mai importantă este cine va fi prim-ministru, iar nominalizarea va fi decizia lui Ponta. Actual premier abia a prins gustul puterii. Acum mai puțin de cinci ani, când a ajuns președintele PSD, era doar compromisul temporar până ce taberele din partid găsesc altă soluție. Între timp, și-a consolidat poziția, a câștigat alegerile parlamentare, este omul momentului. Îi place să fie în centrul atenției, să fie adulat, ascultat, să dea indicații și ordine. Își va găsi Ponta un premier care să îl lase să fie solistul guvernării? Are forța politică să își impună succesorul?

Președintele are puteri executive limitate, dar în funcție de personalitatea proprie și de capitalul politic pe care îl are poate să își mărească semnificativ aria de influență. Ion Iliescu a guvernat între 1992 și 1996 prin intermediul lui Nicolae Văcăroiu, dar s-a mulțumit cu o influență scăzută între 2000 și 2004, pe când creștea steaua lui Adrian Năstate. Similar, Traian Băsescu a condus guvernul între 2009 și începutul lui 2012 cu ajutorul lui Emil Boc, a intrat în conflictul care a dus la ruperea D.A. când a vrut să-l controleze pe Călin Popescu-Tăriceanu, iar coabitarea cu Victor Ponta a arătat ca un război de gherilă. În plus față de Iliescu, Băsescu și-a dorit și puterea reală și lumina reflectoarelor. Dintre toți președinții post-decembriști, singurul care nu a încercat să acapareze guvernul a fost Emil Constantinescu; probabil că acum îi pare rău.

Nu încape îndoială că Ponta și-ar dori să fie măcar un Iliescu, dacă nu un Băsescu. Sintagma „guvernarea de la televizor” nu e doar o vorbă goală și nu are în spate doar o tactică de marketing. Lui Ponta îi place în mod evident să fie la televizor și să ne povestească cum va rezolva toate problemele. Să nu uităm și că are în spate o rețea de clienți politici care au investit în el și așteaptă dividentele. Sunt toate semnele că actualul premier va căuta puterea. De altfel, prima lui opțiune a fost să rămână premier și să caute un președinte de tip Constantinescu. A fost împins către candidatură atât de calcule politice (are cele mai mare șanse dintre posibilii candidați ai partidului) cât și de presiunea celor din jurul doi care abia așteaptă să se elibereze locul.  Continue reading


6 comentarii

Câte necazuri îți poate aduce un amărât de plagiat!

Ponta-care-copiazăVictor Ponta și-a plagiat lucrarea de doctorat. Lucrul acesta a ajuns în presă. N-a fost mare problemă pentru un premier ambițios: vreo două comisii schimbate abuziv, câteva minciuni spuse cu zâmbetul pe buze, repetate de media prietenă până devin adevăr, acoperirea unei decizii academice cu una administrativă și gata. Banalități, doar nu o să se împiedice cariera viitorului președinte de mici probleme etice. Însă Ponta, ca orice adevărat mare om de stat, are și alte calități: ambiție, ranchiună, nervi, răzbunare, toate îi sunt la îndemână. Aici încep problemele.

Povestea despre plagiat a fost publicată prima dată în revista Nature de un jurnalist despre care echipa Ponta a constatat că s-ar cunoaște cu fostul ministru al educației, Funeriu. Savanții guvernamentali au ignorat vechea zicală „corelația nu înseamnă cazualitate” și au dedus că Funeriu e de vină pentru izbucnirea scandalului. Varianta că plagiatul în sine ar fi problema nu au luat-o în calcul, am stabilit deja că premierul – și prin slugarnică extindere și savanții guvernamentali – nu se împiedică în mici probleme de etică.

Funeriu e de vină, deci Funeriu trebuie pedepsit. Corpul de control a fost trimis la Ministerul Educației să găsească dovezile vinii lui Funeriu. În paradigma guvernamentală este firesc ca dușmanul marelui om să fie musai vinovat și de alte grave păcate. Astfel au descoperit că ar fi o problemă cu nișe licențe Microsoft care ar fi fost achiziționate ilegal de minister în perioada Funeriu. Victorie! Fiind buni profesioniști, savanții guvernamentali nu s-au gândit că ar mai putea fi și detalii istorice ale cazului, așa că l-au trimis la DNA. Continue reading


4 comentarii

Presa rusă: bucureștenii și Elena Udrea protestează pentru autonomia Transcarpatiei

Screen shot KP 2014-09-30 at 4.11.20 PM

Dacă v-ați săturat deja de campania pentru prezidențiale (care, culmea, nici n-a început oficial) cu pseudo-dezbaterile ei, poate vreți să aflați cum se vede aceasta pe la alții. Iată un titlu din ziarul Komsomolskaya Pravda ilustrat cu o fotografie de la un eveniment al Partidului Mișcarea Populară (traducere mot-a-mot): „În Ungaria și în România se cere autonomia Transcarpatiei”. În descrierea pozei jurnaliștii KP spun că este vorba despre un marș organizat în fața Parlamentului României și că fotografia este pusă la dispoziție de echipa candidatei la președinția României, Elena Udrea.

Articolul începe cu o referire la cea mai recentă vizită a lui Victor Orban cu ocazia deschiderii anului universitar la Institutul Rakoczi Ferenc din Transcarpatia și explică modul în care Ungaria sprijină și promovează ideea federalizării Ucrainei și acordării autonomiei regiunii Transcarpatia, regiune locuită de mulți etnici maghiari și români. Urmează o analiză detaliată a discursului premierului ungar cu trimiteri constante la intențiile Ungariei de a-i apăra pe maghiarii de pretudindeni, de a susține autonomia maghiarilor din Transcarpatia. După ce autoarea amintește de deloc întâmplătoarea întrerupere pe perioadă nelimitată a livrărilor de gaze din Ungaria către Ucraina, urmează și un paragraf dedicat României. Mai exact marșului de la București, despre care eu nu am citit/văzut nimic. Traducerea integrală a paragrafului: Continue reading