La colțu' străzii


2 comentarii

Primăria Capitalei și corupția

sorin-oprescu-dnaÎn luna iunie, Mădălin Dumitru, Directorul Direcției Infrastructură din Primăria Capitalei, a fost reținut de DNA. El este acuzat de fals in declarații, efectuarea de acte de comerț incompatibile cu funcția deținută, participare la delapidare în formă continuată, luare de mită, abuz in serviciu și trafic de influență. Prin vorbe simple, Dumitru cerea comisioane de la firme private la acordarea lucrărilor publice de care era responsabil.

În iulie, Andrei Creci și Catia Fălan, șef serviciu în cadrul Direcției Juridice a Primăriei Capitalei au fost puși sub control judiciar, fiind acuzați de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave. Măsura ce control judiciar vine după ce DNA a constatat că cei doi au întocmit acte false, pe care le-au transmis procurorilor după ce au fost semnate de primarul Oprescu, cu scopul de a acoperi faptele anterioare. Fapta de care sunt acuzați cei doi este restituirea ilegală a unui teren în zona Herăstrău.

Tot în iulie, DNA a început cercetările penale în cazul rețelei de fibră optică NetCity, în urma unui plângeri a Asociației Națională a Internet Service Providerilor. În acest dosar, procurorii analizează faptele, fără a fi pus sub acuzare vreo persoană. Încă.

La începutul lunii septembrie, Continue reading


3 comentarii

O țară veselă: sfânta primă zi de școală

PontaIeri a început noul an școlar. Preafericită coincidență, 15 septembrie a picat în prima zi din săptămână și în ajunul campaniei electorale. Politicienii de toate culorile nu au ratat ocazia de a se afișa prin circumscripție, la concurență cu preoți de o singură culoare, dar bine aleasă. Evident că nu au ratat nici ocazia să se facă de râs, că doar de-aia sunt politicieni. Rețelele sociale au fost ieri animate de imagini și citate din gândirea marilor oameni de stat și biserică (cele două se confundă adesea). Nici pagina noastră de Facebook (lăsați și un like, dacă tot treceți pe acolo) nu a făcut excepție. Am selectat câteva astfel de instantanee pentru posteritate.

Să începem chiar cu întâi stătătorul prim-ministru, cel care s-a deplasat în propriul colegiu electoral, la o școală din Tg. Jiu, de unde ne-a blagoslovit astfel: „Nu știu dacă mai e vreun copil, chiar și de clasa întâi, care să nu știe să umble pe computer, să nu aibă telefon cu Internet”. Spre informarea premierului, în anul 2012 organizația Salvați Copiii estima că jumătate dintre copiii de vârstă școlară din România se află în risc de sărăcie. În traducere pentru Ponta, asta înseamnă că au probleme în a-și asigura mâncarea de zi cu zi, ce să mai vorbim de telefonul cu Internet. România rămâne țara din UE cu cel mai ridicat nivel al abandonului școlar din motive de sărăcie, în ciuda (sau și din cauza?) celor doi ani de glorioasă guvernare Ponta.

Continuăm cu subalternul pe linie guvernamentală (și nu numai), ministrul educației, Remus Pricopie. Continue reading


9 comentarii

Dependența de manuale

Azi începe școala. În loc de plictisitorul festivism cu care ne-am obișnuit, avem un mic scandal autohton: la primele două clase nu sunt manuale. Pentru că anul trecut s-a schimbat programa școlară, vechiel manuale sunt cam depășite. Ministrul Pricopie a încercat să introducă manuale digitale dacă tot facem manuale, dar proiectul său – singurul său proiect propus chiar de el, nu de alții – s-a transformat într-un fiasco. Începe școala și nu avem manuale. Dar de ce ne trebuie manuale? V-ați întrebat vreodată de ce este obligatoriu ca elevii să lucreze de pe manual?

De fapt, din punct de vedere legal, dar și din perspectiva rațională, manualul nu este deloc obligatoriu. Legea spune că trebuie să ai programă și profesor. Prima descrie ceea ce trebuie să știe elevul la finalul cursului, iar cel de-al doilea își folosește competențele pentru a parcurge traseul clasic: evaluarea inițială a elevului, educarea pe parcursul anului, evaluarea finală, să vedem dacă am atins obiectivele. Manualul este doar un instrument de parcurs, ca oricare altul. Un profesor cu adevărat bun este mai mult încurcat de manual, pentru că el trebuie să lucreze diferit cu fiecare elev în parte, în funcție de nivelul său la un moment dat, iar manualul, care este static, îi poate impune o uniformizare nedorită.

Din păcate, nu părem pregătiți să facem acest pas. În primul rând, prea mulți profesori lucrează „după manual”, nu „după programă”. Așa s-au obișnuit, așa e mai simplu, așa pot să explice părinților, așa au un reper. De obicei, aceștia nu fac educație de calitate, pentru că în loc să adreseze în principal nevoile individuale ale elevilor, preferă un reper extern. Este și nu este vina lor: înainte de a-i pune la zid, să ne gândim că este un efect de sistem. De la pregătirea inițială, din facultate, care e foarte precară, până la practica curentă a inspecțiilor formale, prea puține lucruri îi îndeamnă să se schimbe. Au de suportat și presiunea unui public needucat despre educație. „Sincer, nu-mi vine să cred că suntem în această situație. Să înceapă școala și copilul meu să nu aibă de pe ce învăța”, spune un părinte; „trebuie să rezolve într-un fel, nu se poate să nu aibă copii de pe ce învăța. Mâine vom da banii pentru toate, la ședință”, adaugă altul. Ambele interviuri sunt făcute în București (sursa) și surprind foarte bine starea de spirit a părinților. Pe elevi nu i-a întrebat nimeni ce părere au despre absența manualelor; în general, ei sunt doar obiectul educației.

E interesant că, pus cu spatele la zid, ministrul a vorbit despre soluția corectă: „copii vor lucra de pe fișe”, a spus el într-un interviu televizat. Altfel spus, învățătorii vor pregăti fiecare lecție folosind orice surse vor considera necesar, nu neapărat manualul. Vor organiza conținutul orei așa cum e mai bine pentru momentul la care se află. Vor putea să dea fiecărui elev sarcini individualizate. Pe scurt, vor face educație cu concepte moderne, dincolo de limitările manualului, care rămâne doar una din multele cărți disponibile. Sigur că acest lucru ridică probleme logistice suplimentare, de la banala întrebare cine plătește multiplicarea fișelor (banală, dar care poate să omoare discuția din start), până la serioasa dilemă dacă învățătorul este în stare să producă fișele respective.

La această ultimă întrebare nu știm să răspundem. Poate învățătorul să producă fișele? Ne referim desigur la conținutul lor. Nu știm pentru că nu s-a preocupat nimeni de o astfel de abordare. E mai simplu pentru toată lumea să îi dai un manual, decât să-ți bați capul să pregătești fiecare învățător în parte. Așa cum e mai simplu pentru educator să ia manualul de-a gata, decât să își folosească timpul pentru a concepe fișele, altele în fiecare zi (deși jumătate din normă ar fi acoperită de timpul de pregătire al orelor…). Iar părinții oricum nu înțeleg fișele, dar înțeleg manualul: e un concept simplu, o carte; e palpabil; e certificat de cineva, nu se știe de cine; și costă bani, deci trebuie că valorează ceva. Rămânem deci dependenți de manuale. Ceea ce e rău.


Scrie un comentariu

Alegeri locale în Canada

Guest-post: Stelică

Preambul: In 1992, 1996 si in 2000 am incercat acolo unde eram sa ma implic in calitate de observator sau membru in comisiile electorale. Totdeauna am fost primit cu amabilitate, mi s-au luat datele de contact, dar atit. De fiecare data am subliniat ca vreau sa o fac benevol, necerind nici un ban. Intre timp am schimbat tara. 

Si acum continuarea: alegeri locale in provincia Quebec in 2013.

Am aflat ca pe site-ul primariei a aparut anuntul ca pentru alegerile locale din 3 noiembrie-2013 se fac angajari: personal pentru alegerile locale.

Am intrat pe site-ul primariei la sectiunea alegeri si am facut o aplicatie pe net in 23 august. Un formular extrem de simplu, cu niste date generale si cu o intrebare daca am mai participat la alegeri locale si daca da in ce functie. De asemenea erau trecute functiile si tu bifai ce vroiai. (Eu am bifat atit pentru ziua de vot cit si pentru ziua de vot anticipat).

I-am spus unui amic de asta si ca astept. Ne-am amuzat zicind ca nu voi fi ales, ca sunt emigrant de prea putina vreme si nu stiu legea electorala… Imi vine mereu in cap Martin Eden a lui London si teoria expusa in carte cu angrenajul perfect setat sa te arunce si dintr-o data se rupe un dinte si nu mai te sare, si asa esti ales.

In 9 oct primesc un plic cum ca am fost angajat pentru a fi membru intr-o comisie de vot aici unde locuiesc si ca miercuri 16 oct trebuie sa merg la instruire ce va dura vreo ora si ceva. Nu ma mai asteptam. Din 23 august pina acum… Dar de, cind nu te astepti se intimpla. (Martin Eden, angrenajul si-a rupt un dinte si sunt ales). Continue reading


Un comentariu

Câtă încredere aveți în universitățile din România?

Aracis Diploma SNSPAN-am văzut întrebarea asta în niciun sondaj: câtă încredere aveți în universitățile din România? Au fost testate nenumărate instituții și organizații, uneori întreg „sistemul de educație”, niciodată universitățile. Intuitiv, cred că ar fi rezultat o încredere relativ mare, declarativ, mai ales universitățile sunt așezate lângă partide și parlament. Dar după ce am văzut zilele acestea, în urma acțiunii numite de presă „facultatea fără bac”, încrederea se arată destul de scăzută. Nici măcar universitățile nu au încredere una în alta, dimpotrivă, se arată convinse că ceilalți vor trișa. De fapt, întreaga esență a întregului scandal este de încredere și mă tem că este foarte bine fundamentată. Continue reading


9 comentarii

Ce zic Șefii. Ce vor să zică Șefii de fapt

Nu degeaba au apărut termeni precum “vorbești afacereza” sau “corporateza”. Politețea organizațională devine ușor ușor o supralimbă ale cărei nuanțe pot deveni zăpăcitoare pentru vorbitorul uzual. Iau de exemplu banalul “te rog” care nu poate lipsi din vocabularul unui superior care ține la maniere, că așa a văzut el că dă bine. “Te rog”-ul îmbibat cu un ton directorial nu mai reprezintă de mult o rugăminte propriu-zisă, o opțiune de considerat a destinatarului, un hatâr făcut emițătorului ci un ordin direct. Deși vorbești aceeași limbă, trebuie să înțelegi și supralimba vorbită de fapt. Nu că n-ar fi fost dintotdeauna așa, și tovarășul manager comunist discuta într-un limbaj de lemn similar, cu propriile răsuciri lingvistice că deh, “nu găsea altă rimă”.

Mai mult, că tot e 2014 anul Brâncoveanu și tocmai s-au împlinit trei sute de ani de la execuția sa: dacă angajatul mediu vorbitor de limbă română din prezent s-ar trezi trimis în timp funcționar la curtea domnitorului, ar pricepe ce și cum, ar înțelege vorbele românești dincolo de arhaisme, dar de fapt n-ar înțelege nimic. Și cel mai probabil că și-ar pierde capul dintr-o gafă comunicațională. Ei bine, în zilele noastre suntem norocoși. Cel mult îți poți pierde jobul.

Șeful - Office Space

Așadar, ce zic Șefii? Și ce vor să zică Șefii de fapt?

Continue reading


6 comentarii

Manuale digitale: cum și-a îngropat Pricopie singurul proiect original

pricopieÎn aproape doi ani de mandat în care s-a dovedit un de om de paie și nu un om de stat, Remus Pricopie a avut un singur proiect original, nedicatat de unul din șefi: manualele digitale. A ieșit public cu această propunere încă de la începutul lui 2013, promițând că vor fi gata până la 15 septembrie 2013. Cu totul nesperat, a avut reacții pozitive din toate părțile, chiar dacă era consens doar pe idee, nu și pe implementarea ei. Suntem, iată, aproape de 15 septembrie 2014 și mai durează până vom avea noi manuale. Proiectul condus de Pricopie, unicul lui proiect original, este aproape de final, dar singurul care mai crede în forma cu care a ajuns aici este doar ministrul. Mai grav, Pricopie a reușit contraperformanța de a decredibiliza chiar ideea de manuale digitale, în ciuda susținerii inițiale. A ajuns aici printr-o succesiune de greșeli a căror responsabilitate o poartă în întregime.

Pricopie a preluat portofoliul Educației într-un moment delicat. Reforma începută în 2011, odată cu adoptarea noii legi a educației naționale, era undeva pe drum. Sub ministreriatul lui Funeriu adminsitrația reușise, cu multă greutate și întârziere, să adopte cam o treime din normele necesare pentru aplicarea legii și apucase să aplice o parte din ele, mai ales în mediul universitar. În rest, lucrurile erau și sunt în continuare confuze. Prevederi ale noii legi coexistau cu norme vechi, sprijinul „sistemului” pentru reformă nu era pe deplin asigurat, se schimbase guvernul și nu mai era clar nici sprijinul politic. În preuniversitar, toate proiectele majore, începând cu curriculum național, erau blocate de indecizie. Un astfel de context este în același timp periculos și plin de oportunități pentru un politician. Este locul în care poate arăta că are anvergură sau că nu-și poate depăși condiția. Pricopie avea în față în primul rând o decizie strategică majoră: înainte cu reforma Miclea, înapoi la reglementarea anterioară sau o cu totul nouă reglementare. Din nefericire și pentru el, și pentru noi, în aproape doi ani de mandat a fost paralizat: n-a făcut nimic din proprie inițiativă. Lucrurile sunt astăzi, cu câteva zile înainte de începerea școlii, la fel de confuze ca în 2012. Continue reading


27 comentarii

Pățanii de client „premium” la Raiffeisen (a.k.a. Banca Agricolă)

raiffeisenreusimProbabil s-a pierdut în negura marketingului că atunci când banca austriacă Raiffeisen a intrat pe piața românească a cumpărat Banca Agricolă, un instrument financiar dubios muls de diverși securiști și politicieni. Pentru austrieci erau însă importante filialele și, poate, personalul. Am însă uneori impresia că au achiziționat și cultura autohtonă a Băncii Agricole, care a anihilat-o pe cea austriacă. Mi-am adus aminte de acest lucru recent când am aflat că am devenit, fără să știu, client „premium” al băncii și că acest lucru înseamnă doar alergătură în plus.

Sunt clientul Raiffeisen de vreo 12 ani. Când i-am ales, voiam să scap de BCR (îngrozitori!) și am zis că austriecii sunt mai serioși, plus că acolo avea contul angajatorul meu și pe vremea respectivă înseamna că am acces la salariu cu vreo două zile mai devreme decât la alte bănci. Mi-am deschis un cont la Agenția Piața Romană, cea mai la îndemână. Între timp, am devenit și client „persoană juridică”, cu un cont deschis la Agenția Sebastian, aflat acum în adormire, că antreprenoriatul nu mi-a mers. Continue reading


5 comentarii

Listele electorale (văzute din Canada)

Liste electoraleGuest-post: Stelică

Acum ceva vreme am trimis o opinie cum ca listele electorale nu-s prea corecte, argumentind cu cresteri destul de mari intre 2 alegeri, ba chiar si in cele 2 saptamini dintre tururile prezidentiale, cu cifrele recensamintelor si cu procentul foarte ridicat al celor din listele electorale fata de populatia totala. Eu sustinind ca listele electorale ar trebui sa aiba cam 15 milioane de votanti.

Argumentul serios, perfect valabil si la care nu ma gindisem desi fac parte din aceasta categorie esta ca in listele electorale sunt toti cetatenii romani cu drept de vot din toata lumea… Se produsese in mintea mea o confuzie grava, fiindca aici, in Canada cei ce sunt plecati de mai mult de 5 ani de zile pierd dreptul de vot, reprimindu-l imediat in momentul reintoarcerii (aici votul este strict legat de o adresa si nu poti vota pe liste electorale speciale, existind insa atit votul prin anticipatie cit si votul prin corespondenta). Evident, cu ceva exceptii (diplomati, militari in misiuni…). Adica aplicam regula asta si pentru romani atunci cind argumentam, desi stiam clar ca nu exista.

Am incercat sa vad daca sunt in listele electorale, dar incercarea a fost dupa alegerile europarlamentare si n-am obtinut nimic. Am zis ca site-ul nu functioneaza. Vazind articolele din presa cum ca Autoritatea electorala spune ca sunt asteptati la urne tot peste 18 milioane plus vreo 600 de mii din afara, am intrat iar pe site.  Continue reading


2 comentarii

Victoria independenților în politică

Niște țăraniPrimele efecte ale ordonanței traseiștilor sunt mai puțin așteptate: s-au înmulțit independenții. Primii care și-au părăsit partidul au fost, previzibil, mercenarii lu’ domnu’ Dan, adică cei din PPDD, începând cu Iași și București. Au început plecările și din PDL și PNL. Am văzut știri din București, Gorj, Bistrița, Tulcea, probabil că sunt și alții despre care presa nu a aflat încă. Dar au plecat și din PSD la UNPR, la Ilfov sau la Vâlcea. Majoritatea celor plecați au în comun un lucru: nu s-au grăbit deloc să se înscrie în alt partid, ci s-au anunțat independenți. Ironic, ordonanța lui Dragnea înseamnă victoria independenților în politică, așa cum cerea cei ce făceau diverse lucruri pe vot astă primăvară.

Aceste mișcări sunt surprinzătoare pentru că ne așteptam la o migrație către PSD și sateliții săi. Privite la rece, lucrurile nu sunt chiar așa de mirare. Vorbim mai ales de consilieri locali și județeni, adică cei legați fără putință de scăpare de partid. Spre deosebire de primari sau președinți de consiliu județean, care își pierd mandatul doar dacă demisionează din partid, consilierii rămân fără funcție și dacă sunt excluși din partidul pe listele căruia au fost aleși. Acesta era de fapt mijlocul prin care liderii de partid își controlau consilierii: cum mișca unul în front și vota altfel decât îi cerea partidul, cum era exclus și automat pierdea funcția. Continue reading


7 comentarii

Ponta, taxele și comisarul

Comisia Europeană, versiunea 6Scriam acum două zile că nominalizarea Corinei Crețu pe poziția de comisar pentru politici regionale, un portofoliu important și relevant pentru România, ar însemna un punct important pentru Ponta într-un domeniu – afaceri externe – în care până acum s-a remarcat doar prin plimbări prin China și alte dictaturi asiatice fără rezultate concrete. La acel moment, afacerea părea încheiată, premierul anunța cu un zâmbet larg marea reușită și arunca săgeți către tabăra președintelui, spunând că a reușit să-i țină departe de negociere și să obțină un rezultat bun. Se pregătea deci să își asume integral meritul.

În cursul zilei de ieri, prin canalul media de casă, Ponta afișa aceeași siguranță: „am obținut un portofoliu important”, spunea el fără urmă de dubiu, în timp ce adăuga niște glumițe ieftine despre contracandidații politici. Ieri, spre seară, a apărut în spațiul public, via Euractiv.com, o schemă intermediară, atribuită lui Juncker și datată 2 septembrie, în care România primea portofoliul mult mai puțin interesant al Ajutorului Umanitar și nici măcar numele comisarului nu era clar. Doar la Belgia mai vedem semnele de întrebare ce apar la România (vezi imaginea alăturată, sursa). Surprinzător, după siguranță afișată cu doar o zi în urmă, echipa de zgomote a candidatului Ponta nu a avut nicio reacție.

Astăzi însă, planul de refacere a imaginii pare să se fi pus în mișcare, în nota caracteristică a PSD. Pe de o parte, găsirea vinovaților. În debutul ședinței de guvern, Ponta ne-a spus că el a obținut, dar că apoi au mers Băsescu și Johannis la Bruxelles și au dat totul peste cap (lasă că despre Johannis ne spunea ieri că n-are nicio influență). Aceeași televiziune preferată a preluat instant mesajul, de parcă era textul pregătit. Pe de altă parte, ni se oferă și o veste bună din mărețele împliniri ale candidatului Ponta: scad taxele! Taxa pe construcții speciale, cunoscută și ca „taxa pe stâlp”, scade cu o treime, de la 1,5% la 1%, iar guvernul, în mărinimia lui, va da banii autorităților locale (lasă că taxa asta a introdus-o tot Ponta, pe când nu era candidat). Luate împreună, lipsa de reacție de ieri și cârpeala de azi, mă fac să cred că într-adevăr Ponta a pierdut la scor în jocul politic european și încearcă obișnuita mascaradă mediatică.


Un comentariu

Iar vin chinezii!

Ponta în ChinaȘtiți bancul cu poporul chinez? Hai că vi-l spun la final. Premierul Ponta se află din nou în vizită de lucru în China, de unde aruncă pe piața media din România săgeți de miliarde de euro, bani chinezești investiți la noi în țară. Dar nu e prima dată când se întâmplă asta. În iulie 2013, Ponta și-a terminat turneul prin dictaturile asiatice cu o vizită în China. De acolo, ne-a spus că investitorii chinezi abia așteaptă să vină în România și să facă mega-proiecte, precum Cernavodă (energie nucleară), Târnița (hidro), autostrăzi, linii de tren de mare viteză sau privatizarea Oltchim. În noiembrie anul trecut, România a organizat forumul China – Europa de Est, ocazie cu care chiar au venit chinezii cu geamantanul plin de promisiuni. Pentru buna desfășurare a show-ului mediatic, au fost semnate un teanc de memorandumuri și protocoale, niciunul cu valoare juridică ridicată, în care era vorba de investiții posibile de 8,5 miliarde de euro, majoritatea în energie. Din listă dispăruseră autostrăzi sau căi ferate, dar intraseră termocentrale (Rovinari, Deva) și un parc eolian (singurul proiect care implică o firmă privată, poate merită semnalată coincidența că patronul ei este domnul Păunescu, implicat și la B1TV). Prin martie anul acesta, vicepremierul Dragnea a vizitat China, de unde ne-a povestit din nou despre aceleași proiecte în energie, ba a mai semnat un nou acord cadru, în urma căruia chinezii ar putea să se gândească să înceapă analiza tehnică pentru demararea procedurilor de începere a lucrului la linia de tren de mare viteză. Dragnea vorbea deja de acorduri de peste 20 de miliarde de euro.

Între timp, toate investițiile majore programate au rămas la stadiul de acorduri de principiu, cu excepția notabilă a celor din zona IT și telecom, care sunt făcute de firme private fără implicarea statului român. De la autostrăzi chinezii s-au retras, de cale ferată nici nu s-au apucat, în energie se gândesc să înceapă studiile de fezabilitate. Altfel, chinezii rămân investitori mici, iar deficitul comercial al României în relația cu China se menține la peste 1,5 miliarde de euro – bani reali, nu pe hârtie. Astăzi, Victor Ponta este din nou la Beijing și vorbește cu încredere de investițiile chineze în România. Proiectele nu lipsesc: Cernavodă, Târnița, Rovinari, Deva, autostrăzi, tren de mare viteză… stați puțin, tot astea? Sigur, detaliile se mai schimbă: în loc de autostrada Comarnic-Brașov, de unde chinezii au dat bir cu fugiții, vorbim de Pitești-Craiova (imediat o trece Rus pe master-planul lui Șova!); în loc de calea ferată București-Constanța, acum e vorba de București-Iași-Chișinău (că doar votează și frații de peste Prut); iar chinezii au obținut și tehnologie canadiană pentru Cernavodă, gata, s-a rezolvat. Mai noi, chinezii sunt interesați și de imobiliare, dar nu oriunde, ci la Craiova, poate la capătul autostrăzii.

Între timp, vicepremierul Dragnea îi asigură pe chinezi că găsim noi o soluție și la regulile astea europene, o pacoste pe capul nostru, iar spre exemplificare primarul din Craiova spune că investiția imobiliară este de fapt cu bani publici, iar contractul va fi negociat direct, nu prin licitație publică. Facem orice, doar-doar or veni chinezii. Dar chiar dacă nu vin, nu-i bai. Ponta se alege președinte și organizează un nou mare Forum regional cu prietenii asiatici. La anul o ia pe Daciana de mânuță și mai dă o fugă în China, de unde ne va anunța că vin chinezii la Cernavodă, Tarnița, Rovinari, Deva, autostrăzi, căi ferate ș.cl.  Continue reading


7 comentarii

Corina Crețu poate fi un punct important câștigat de Ponta

Corina CrețuDe când este prim-minstru, Ponta s-a făcut remarcat în politica externă mai degrabă prin bâlbe decât prin realizări. A venit la putere cu un bagaj de neîncredere în relația cu partenerii europeni și americani, obținut atât din acțiunile din vara lui 2012 cât și din mitomania proprie, de la doctoratul plagiat la obișnuința discursului dublu, unul pentru europeni, altul pentru români. A încercat să refacă relațiile, dar pentru fiecare pas înainte a găsit mereu ocazia să facă unul înapoi, fie prin greșeli proprii, cum sunt legile dubioase trecute prin Parlament sau, mai rău, prin ordonanțe de urgență, fie prin contre puse de președinte. L-a angajat pe Tony Blair, care i-a adus o strângere de mână cu Obama și câteva articole naive plasate de „analiști americani”. A sperat că amicii socialiștii vor câștiga alegerile europene, dar n-a fost să fie. A avut cumva noroc cu Putin, care ne-a forțat pe toți să strângem rândurile în fața amenințării directe, dar chiar și acest noroc este cu probleme pentru Ponta, care tocmai încerca să își construiască imaginea de legătură între est și vest. În timp ce negocia o vizită în Rusia, pentru „relansarea relațiilor”, Putin s-a gândit să invadeze Ucraina, bucată cu bucată. S-a făcut prietenul lui Erdogan în timp ce acesta își crește autoritatea și autoritarismul și are periodic episoade de violențe de stradă. I-a mai rămas China, dar de la chinezi a obținut până acum doar vorbe, căci doar cu vorbe s-a dus; „Putem să înţelegem că nu vă este uşor cu legislaţia europeană, nici nouă nu ne-a fost uşor”, le-a spus Dragnea chinezilor, ceea ce sintetizează excelent problema de fond a lui Ponta.

Iată însă că oportunitatea vine de unde ne așteptam mai puțin, adică de la componența noii Comisii Europene, condusă de un creștin-democrat și nu de un socialist. Aparent, președintele Băsescu a mai punctat o dată, lăsând impresia că și-a folosit influența pentru a negocia păstrarea portofoliului Agricultură pentru Dacian Cioloș. Însă contextul i-a fost favorabil lui Ponta. Mai întâi, că noua Comisie este rezultatul unui compromis între populari și socialiști, ceea ce lasă o marjă importantă de manevră pentru guvernele cu o majoritate solidă într-o direcție sau alta. Apoi, Juncker a apucat să promită că va avea în Comisie cel puțin jumătate din poziții ocupate de femei, dar statele membre nu se grăbesc deloc să propună femei. Așa că același Juncker a rugat frumos statele să facă măcar două propuneri, să fie loc de negociere, dar puțini au dat curs rugăminții. Ei bine, chiar și echipa lui Ponta, care altfel s-a dovedit mai degrabă naivă în afaceri externe, a văzut oportunitatea de a îl ocoli pe Băsescu în relația cu noul șef al Comisiei, ajutându-l pe acesta din urmă să își construiască echipa. Corina Crețu e femeie, are experiență politică, reprezintă socialiștii într-o țară dominată de partidul afiliat acestora și, de bine de rău, e eligibilă pentru postul propus.

Știrea zilei este că Juncker a acceptat-o pe Crețu și va urma audierea în Parlamentul European. Ne putem pune întrebarea ce treabă are Crețu cu politicile regionale, amintindu-ne cum s-a întors Vosganian cu coada între picioare din excursia similară la Bruxelles. Mi se pare o falsă problemă, sunt diferențe majore. Fără să fie tehnocratul perfect, cum era Cioloș la Agricultură, Crețu rămâne o politiciană cu experiență în PE, unde este din 2007 și a avut timp să-și consolideze relațiile. Nu este căzută din necunoscut, ca Vosganian, este din interiorul sistemului și e puțin probabil ca în contextul înțelegerii între populari și socialiști să aibă cineva interesul să dărâme pe una de-a lor. Experiența politică transformată în capacitatea de a construi o echipă viabilă este atu-ul Corinei Crețu, prin care balansează lipsa experizei tehnice în domeniul vizat. Nu în ultimul rând, Crețu este o politiciană decentă, care nu crează probleme de imagine Comisiei (pentru că extrasele ilicite din viața personală, care vor abunda la noi, contează mai puțin într-o lume așezată sau, dimpotrivă, chiar ajută).

Dacă la final Corina Crețu va obține poziția de Comisar, Ponta marchează primul punct important într-o zonă în care, până acum, Băsescu a reușit să-l facă să pară insignifiant. Rămâne de văzut dacă va reuși să anuleze avantajul prin alte gafe, de la ordonanțe din pixul lui Dragnea la vizite prin China fără rezultate concrete.


11 comentarii

Liberalism de dreapta

După ce PD a achiziționat un L, via PLD, plecat din PNL, a turat motoarele pe turnanta creștin-democrației, comportându-se ca un veritabil partid conservator. Să fim înțeleși, nu e un lucru rău în sine, eu doar deplâng soarta L-ului, căci asta mă doare.

PNL, după ce o vreme a oscilat între naționalism în retorica lui Antonescu, liberalism economic și conservatorism social la guvernare, și aproape liberalism în atitudinea majorității reprezentanților în PE, a simțit dintr-o dată fiorul conservator năpădindu-l și a sărit tot în tabăra creștin-democrației. Acolo s-a reîntâlnit cu L-ul fugar, care a tras după el întreg PD-ul, rezultând nici mai mult nici mai puțin decât Alianța Creștin-Liberală. Ce-o fi acela un creștin liberal, doar Dumnezu știe.

În acestă fugă haotică printre doctrine, un pic de L s-a făcut pierdut sub forma partidului liberal-reformist. Adică și liberalism și reformă, să fim limpede, nu mai umblăm cu jumătăți de măsură. PLR-ul lui Tăriceanu s-a jurat să salveze adevăratul L, și nici n-a început bine sesiunea parlamentară, că s-a unit cu PC-ul deținului Voiculescu formând în parlament Grupul Liberal-Conservator. Nu mai spune că în Europa reprezentanții conservatorilor combat de zor din grupul socialist. Kafka zâmbește de acolo de unde e el.

„Liberalismul” românesc pare să aibă rostul unui „L” de pus la butoniera partidului. E de bonton, ca papionul.


3 comentarii

Perspectiva dragniană asupra legii

liviu-dragneaLegea spune că un ales local (primar, consilier local sau județean) care părăsește partidul pe lista căruia a fost ales pierde și mandatul respectiv. Vicepremierul Liviu Dragnea a anunțat că are în plan o ordonanță de urgență prin care să permită aleșilor locali, temporar, să schimbe partidul. Sunt multe știri în acest anunț. Una este despre veșnica problemă nerezolvată (dar de ce trebuie rezolvată?) a migrației politice. A doua este despre coincidența că, înainte de alegeri, cei avantajați de propunerea lui Dragnea sunt PSD, că e la putere, și PMP-ul lui Udrea, că s-a înființat după alegeri. Dar știrea cea mai importantă cred că este despre perspectiva dragniană asupra legii, căci avem șanse mari să ne lovim de ea cel puțin un mandat de-aici încolo. Continue reading