La colțu' străzii


2 comentarii

Iar vin chinezii!

Ponta în ChinaȘtiți bancul cu poporul chinez? Hai că vi-l spun la final. Premierul Ponta se află din nou în vizită de lucru în China, de unde aruncă pe piața media din România săgeți de miliarde de euro, bani chinezești investiți la noi în țară. Dar nu e prima dată când se întâmplă asta. În iulie 2013, Ponta și-a terminat turneul prin dictaturile asiatice cu o vizită în China. De acolo, ne-a spus că investitorii chinezi abia așteaptă să vină în România și să facă mega-proiecte, precum Cernavodă (energie nucleară), Târnița (hidro), autostrăzi, linii de tren de mare viteză sau privatizarea Oltchim. În noiembrie anul trecut, România a organizat forumul China – Europa de Est, ocazie cu care chiar au venit chinezii cu geamantanul plin de promisiuni. Pentru buna desfășurare a show-ului mediatic, au fost semnate un teanc de memorandumuri și protocoale, niciunul cu valoare juridică ridicată, în care era vorba de investiții posibile de 8,5 miliarde de euro, majoritatea în energie. Din listă dispăruseră autostrăzi sau căi ferate, dar intraseră termocentrale (Rovinari, Deva) și un parc eolian (singurul proiect care implică o firmă privată, poate merită semnalată coincidența că patronul ei este domnul Păunescu, implicat și la B1TV). Prin martie anul acesta, vicepremierul Dragnea a vizitat China, de unde ne-a povestit din nou despre aceleași proiecte în energie, ba a mai semnat un nou acord cadru, în urma căruia chinezii ar putea să se gândească să înceapă analiza tehnică pentru demararea procedurilor de începere a lucrului la linia de tren de mare viteză. Dragnea vorbea deja de acorduri de peste 20 de miliarde de euro.

Între timp, toate investițiile majore programate au rămas la stadiul de acorduri de principiu, cu excepția notabilă a celor din zona IT și telecom, care sunt făcute de firme private fără implicarea statului român. De la autostrăzi chinezii s-au retras, de cale ferată nici nu s-au apucat, în energie se gândesc să înceapă studiile de fezabilitate. Altfel, chinezii rămân investitori mici, iar deficitul comercial al României în relația cu China se menține la peste 1,5 miliarde de euro – bani reali, nu pe hârtie. Astăzi, Victor Ponta este din nou la Beijing și vorbește cu încredere de investițiile chineze în România. Proiectele nu lipsesc: Cernavodă, Târnița, Rovinari, Deva, autostrăzi, tren de mare viteză… stați puțin, tot astea? Sigur, detaliile se mai schimbă: în loc de autostrada Comarnic-Brașov, de unde chinezii au dat bir cu fugiții, vorbim de Pitești-Craiova (imediat o trece Rus pe master-planul lui Șova!); în loc de calea ferată București-Constanța, acum e vorba de București-Iași-Chișinău (că doar votează și frații de peste Prut); iar chinezii au obținut și tehnologie canadiană pentru Cernavodă, gata, s-a rezolvat. Mai noi, chinezii sunt interesați și de imobiliare, dar nu oriunde, ci la Craiova, poate la capătul autostrăzii.

Între timp, vicepremierul Dragnea îi asigură pe chinezi că găsim noi o soluție și la regulile astea europene, o pacoste pe capul nostru, iar spre exemplificare primarul din Craiova spune că investiția imobiliară este de fapt cu bani publici, iar contractul va fi negociat direct, nu prin licitație publică. Facem orice, doar-doar or veni chinezii. Dar chiar dacă nu vin, nu-i bai. Ponta se alege președinte și organizează un nou mare Forum regional cu prietenii asiatici. La anul o ia pe Daciana de mânuță și mai dă o fugă în China, de unde ne va anunța că vin chinezii la Cernavodă, Tarnița, Rovinari, Deva, autostrăzi, căi ferate ș.cl.  Continue reading


6 comentarii

Corina Crețu poate fi un punct important câștigat de Ponta

Corina CrețuDe când este prim-minstru, Ponta s-a făcut remarcat în politica externă mai degrabă prin bâlbe decât prin realizări. A venit la putere cu un bagaj de neîncredere în relația cu partenerii europeni și americani, obținut atât din acțiunile din vara lui 2012 cât și din mitomania proprie, de la doctoratul plagiat la obișnuința discursului dublu, unul pentru europeni, altul pentru români. A încercat să refacă relațiile, dar pentru fiecare pas înainte a găsit mereu ocazia să facă unul înapoi, fie prin greșeli proprii, cum sunt legile dubioase trecute prin Parlament sau, mai rău, prin ordonanțe de urgență, fie prin contre puse de președinte. L-a angajat pe Tony Blair, care i-a adus o strângere de mână cu Obama și câteva articole naive plasate de „analiști americani”. A sperat că amicii socialiștii vor câștiga alegerile europene, dar n-a fost să fie. A avut cumva noroc cu Putin, care ne-a forțat pe toți să strângem rândurile în fața amenințării directe, dar chiar și acest noroc este cu probleme pentru Ponta, care tocmai încerca să își construiască imaginea de legătură între est și vest. În timp ce negocia o vizită în Rusia, pentru „relansarea relațiilor”, Putin s-a gândit să invadeze Ucraina, bucată cu bucată. S-a făcut prietenul lui Erdogan în timp ce acesta își crește autoritatea și autoritarismul și are periodic episoade de violențe de stradă. I-a mai rămas China, dar de la chinezi a obținut până acum doar vorbe, căci doar cu vorbe s-a dus; „Putem să înţelegem că nu vă este uşor cu legislaţia europeană, nici nouă nu ne-a fost uşor”, le-a spus Dragnea chinezilor, ceea ce sintetizează excelent problema de fond a lui Ponta.

Iată însă că oportunitatea vine de unde ne așteptam mai puțin, adică de la componența noii Comisii Europene, condusă de un creștin-democrat și nu de un socialist. Aparent, președintele Băsescu a mai punctat o dată, lăsând impresia că și-a folosit influența pentru a negocia păstrarea portofoliului Agricultură pentru Dacian Cioloș. Însă contextul i-a fost favorabil lui Ponta. Mai întâi, că noua Comisie este rezultatul unui compromis între populari și socialiști, ceea ce lasă o marjă importantă de manevră pentru guvernele cu o majoritate solidă într-o direcție sau alta. Apoi, Juncker a apucat să promită că va avea în Comisie cel puțin jumătate din poziții ocupate de femei, dar statele membre nu se grăbesc deloc să propună femei. Așa că același Juncker a rugat frumos statele să facă măcar două propuneri, să fie loc de negociere, dar puțini au dat curs rugăminții. Ei bine, chiar și echipa lui Ponta, care altfel s-a dovedit mai degrabă naivă în afaceri externe, a văzut oportunitatea de a îl ocoli pe Băsescu în relația cu noul șef al Comisiei, ajutându-l pe acesta din urmă să își construiască echipa. Corina Crețu e femeie, are experiență politică, reprezintă socialiștii într-o țară dominată de partidul afiliat acestora și, de bine de rău, e eligibilă pentru postul propus.

Știrea zilei este că Juncker a acceptat-o pe Crețu și va urma audierea în Parlamentul European. Ne putem pune întrebarea ce treabă are Crețu cu politicile regionale, amintindu-ne cum s-a întors Vosganian cu coada între picioare din excursia similară la Bruxelles. Mi se pare o falsă problemă, sunt diferențe majore. Fără să fie tehnocratul perfect, cum era Cioloș la Agricultură, Crețu rămâne o politiciană cu experiență în PE, unde este din 2007 și a avut timp să-și consolideze relațiile. Nu este căzută din necunoscut, ca Vosganian, este din interiorul sistemului și e puțin probabil ca în contextul înțelegerii între populari și socialiști să aibă cineva interesul să dărâme pe una de-a lor. Experiența politică transformată în capacitatea de a construi o echipă viabilă este atu-ul Corinei Crețu, prin care balansează lipsa experizei tehnice în domeniul vizat. Nu în ultimul rând, Crețu este o politiciană decentă, care nu crează probleme de imagine Comisiei (pentru că extrasele ilicite din viața personală, care vor abunda la noi, contează mai puțin într-o lume așezată sau, dimpotrivă, chiar ajută).

Dacă la final Corina Crețu va obține poziția de Comisar, Ponta marchează primul punct important într-o zonă în care, până acum, Băsescu a reușit să-l facă să pară insignifiant. Rămâne de văzut dacă va reuși să anuleze avantajul prin alte gafe, de la ordonanțe din pixul lui Dragnea la vizite prin China fără rezultate concrete.


7 comentarii

Liberalism de dreapta

După ce PD a achiziționat un L, via PLD, plecat din PNL, a turat motoarele pe turnanta creștin-democrației, comportându-se ca un veritabil partid conservator. Să fim înțeleși, nu e un lucru rău în sine, eu doar deplâng soarta L-ului, căci asta mă doare.

PNL, după ce o vreme a oscilat între naționalism în retorica lui Antonescu, liberalism economic și conservatorism social la guvernare, și aproape liberalism în atitudinea majorității reprezentanților în PE, a simțit dintr-o dată fiorul conservator năpădindu-l și a sărit tot în tabăra creștin-democrației. Acolo s-a reîntâlnit cu L-ul fugar, care a tras după el întreg PD-ul, rezultând nici mai mult nici mai puțin decât Alianța Creștin-Liberală. Ce-o fi acela un creștin liberal, doar Dumnezu știe.

În acestă fugă haotică printre doctrine, un pic de L s-a făcut pierdut sub forma partidului liberal-reformist. Adică și liberalism și reformă, să fim limpede, nu mai umblăm cu jumătăți de măsură. PLR-ul lui Tăriceanu s-a jurat să salveze adevăratul L, și nici n-a început bine sesiunea parlamentară, că s-a unit cu PC-ul deținului Voiculescu formând în parlament Grupul Liberal-Conservator. Nu mai spune că în Europa reprezentanții conservatorilor combat de zor din grupul socialist. Kafka zâmbește de acolo de unde e el.

„Liberalismul” românesc pare să aibă rostul unui „L” de pus la butoniera partidului. E de bonton, ca papionul.


3 comentarii

Perspectiva dragniană asupra legii

liviu-dragneaLegea spune că un ales local (primar, consilier local sau județean) care părăsește partidul pe lista căruia a fost ales pierde și mandatul respectiv. Vicepremierul Liviu Dragnea a anunțat că are în plan o ordonanță de urgență prin care să permită aleșilor locali, temporar, să schimbe partidul. Sunt multe știri în acest anunț. Una este despre veșnica problemă nerezolvată (dar de ce trebuie rezolvată?) a migrației politice. A doua este despre coincidența că, înainte de alegeri, cei avantajați de propunerea lui Dragnea sunt PSD, că e la putere, și PMP-ul lui Udrea, că s-a înființat după alegeri. Dar știrea cea mai importantă cred că este despre perspectiva dragniană asupra legii, căci avem șanse mari să ne lovim de ea cel puțin un mandat de-aici încolo. Continue reading


5 comentarii

Un motiv de vot în primul tur: Macovei mai multe voturi ca Udrea

macovei-udreaLa alegerile prezidențiale din noiembrie, pentru prima dată în România, își anunță participarea două femei: Monica Macovei și Elena Udrea. În tot istoricul electoral post-decembrist, o singură dată a mai candidat o femeie. În 2000, Grațiela Bârlă a obținut doar 61.455 de voturi (dar presupun că scopul ei a fost mai degrabă să facă reclamă propriului cabinet de avocatură). În acest an însă, dacă vor reuși să strângă semnăturile necesare, avem două candidate cu experiență politică și care își doresc să câștige din motive politice: Macovei pentru a promova un sistem de valori, Udrea pentru a promova un sistem de clienți politici.

Primul tur al alegerilor se anunță destul de plictisitor, în ciuda inflației de candidați anunțați. E foarte puțin probabil ca în cele două luni rămase până la alegeri să vedem o schimbare masivă a opiniei populare, care să ducă în turul doi pe altcineva decât pe Ponta și Johannis. Există posibilitatea ca PSD să organizeze un vot controlat pentru un alt candidat, mai ușor de bătut de Ponta în turul doi, așa cum suspectăm că a făcut cu Vadim în 2000. Suspectul principal e Tăriceanu, dar nici Udrea nu e de lepădat. Însă nici PSD nu mai e ce-a fost, nici vremurile nu mai sunt ca acum 14 ani. Investigațiile DNA de la referendum și lupa Internetului sunt argumente în fața cărora să dea înapoi „poporul pesedist”. Așa că miza majoră a alegerilor, postul de Președinte, va rămâne pentru al doilea tur.

În prima etapă, cei care nu sunt convinți nici de Johannis, nici de Ponta, își pot căuta o miză proprie, alta decât răul cel mai mic din turul doi. Promovarea unei idei, a unui candidat, a unei etnii, sau, dimpotrivă, sancționarea cuiva sau a tuturor prin vot anulat sau neprezentare, fiecare își face propria strategie. Evenimentele recente din Partidul Mișcarea Populară mi-au dat și mie o miză personală pentru primul tur: vreau ca Monica Macovei să obțină mai multe voturi ca Elena Udrea.

E un progres să avem două candidate cu intenții serioase, dar participarea femeilor la alegerile de orice fel, și în particular la prezidențiale, rămâne dureros de scăzută. Îmi doresc ca măcar atunci când se trage linia, cea care are mai multe voturi să nu fie un fel de Dragnea blond și cu fustă, ci cineva care merită respect pentru activitatea politică. De aceea voi merge la vot și voi vota cu Monica Macovei, presupunând că va avea semnăturile necesare. Despre turul doi vorbim altă dată.


3 comentarii

Pelerinajul lui Ponta

CAMPUS TEOLOGIC – INAUGURARE – CLUJ

Pe 29 iulie 2014, la Craiova, premierul Victor Ponta și-a anunțat candidatura la alegerile prezidențiale. Deși este social-democrat, principalele mesaje ale lui Ponta au fost conservatoare: românism, Biserică, familie, tradiție. De aici începem Pelerinajul lui Ponta, punctând aparițiile publice sau acțiunile politice ale candidatului-premier în contexte religioase.

Mai jos enumerăm evenimentele de acest tip. Am folosit imagini din mass-media sau, acolo unde nu este specificat altfel, de pe pagina personală de Facebook a candidatului Ponta. Vom actualiza lista pe măsură ce Pelerinajul lui Ponta continuă. Dacă am ratat vreo acțiune, vă rugăm să ne semnalați la comentarii.

De asemenea, puteți vedea evenimentele pe o hartă interactivă, urmând acest link sau vizitând pagina de hărți interactive a blogului. Am folosit programul gratuit CartoDB Odyssey, un instrument foarte ușor de utilizat pentru a crea povești foarte frumoase. Cei de la The sponge au făcut și un tutorial pentru acest program. Vom actualiza și traseul interactiv al Pelerinajului. Din păcate, varianta gratuită de WordPress pe care o utilizăm nu permite folosirea funcției „iframe”, astfel încât nu putem să avem harta integrată în post; cei care doresc să o integreze în propriul site pot să folosească codul de la finalul articolului. Acesta fiind spuse, să ne alăturăm premierului în Pelerinajul lui Ponta.

31 iulie, București: Continue reading


8 comentarii

„Ca să mă fac de râs”

elena_udrea___mamaia3_12592800Un țăran vine la târg cu un cal. Se așează în mijlocul târgului și așteaptă. Vine un cumpărător și-l întreabă:

- Bade, vinzi calul?

- Îl vând, lua-l-ar gaia.

Circumspect, cumpărătorul încercă să ghicească problema:

- Da’ ce-are de stă așa bleg, e bolnav?

- E bolnav,  lua-l-ar gaia.

- Dar măcar mănâncă?

- Nu mănâncă, lua-l-ar gaia.

- Dar când era bine, trăgea la căruță, nu?

- Nu trăgea deloc, lua-l-ar gaia.

- Atunci alerga bine?

- Ăsta? Moare de leneș, lua-l-ar gaia.

- Măcar e liniștit, te-ascultă?

- E nebun, dacă nu ești atent dă cu copita, lua-l-ar gaia.

Cumpărătorul cedează:

- Auzi, bade, da’ de ce l-ai mai adus la târg?

- Să-l fac de râs, lua-l-ar gaia.

Eu am râs când am auzit bancul și în general reacția e cea scontată, ascultătorii se amuză. Unii zic că e sec. Nu doar dialogul absurd este sursa umorului ci, ca în cele mai multe bancuri, prostia. Râdem de prostia omului care-și aduce calul la târg ca să-l facă de râs. Nu râdem de prostia calului, că el n-are nicio vină, dar dacă el, calul, s-ar fi adus singur la târg să se facă de râs, atunci probabil că am fi râs și mai tare.

Am citit zilele astea mai multe știri care vorbesc despre intenția Elenei Udrea de a candida cu orice preț la alegerile prezidențiale din acest an, din partea Partidului Mișcarea Populară, trăgându-l pe linie moartă pe actualul nominalizat, C. Diaconescu. Umblă zvonul că această decizie ca fi luată la ședința Colegiului Național al PMP, de săptămâna viitoare. Am încercat să mă gândesc la un motiv bun pentru care Elena Udrea insistă cu această candidatură și mi-a venit în minte bancul povestit mai sus, apoi titlul acestui articol.


4 comentarii

Vă recomandăm: Blogul lui lloopp

Power of WordsVă recomandăm să urmăriți Blogul lui lloopp (lloopp.wordpress.com). Cititorii obișnuiți de La Colțu’ Străzii vor recunoaște pseudonimul (fostului?) nostru colaborator, cel care a scris 84 de articole din septembrie 2011 și până acum. Nu știu pe ce căi ale Internetului a ajuns Lloopp la colțul nostru virtual, dar știu că i-am remarcat mai întâi comentariile pertinente la alte articole, apoi l-am invitat să scrie și el. Recent, lloopp a fost foarte activ cu seria Ajută-ți aproapele, în care se preocupă de cum putem câștiga coeziunea socială ce ne lipsește în România. Seria a avut destul de mulți cititori, dar, fără să contestăm utilitatea subiectului, am avut o discuție în interiorul grupului de autori despre cât de compatibilă este tematica și abordarea ei cu conținutul general al blogului. În urma acestei discuții, lloopp a decis să își deschidă propriul blog.

Am dat aceste detalii pentru a sublinia că apreciem efortul lui lloopp, chiar dacă nu suntem de acord  întotdeauna cu abordarea propusă. De asemenea, am vrut să dau un exemplu în care un comentator devine colaborator (nu e singurul, chiar dacă nu toți cei invitați și-au făcut curajul de a scrie). Ba chiar e un exemplu de succes, pentru că, iată, llopp și-a descoperit propria zonă de interes și pornește pe cont propriu. Îi urez mult succes și invitația de a scrie din când în când la Colț rămâne deschisă. Până atunci, iată cel mai recent articol al lui lloop, pe care a ales să îl trimită prin email (în ortografia autorului): Continue reading


3 comentarii

SRI se luptă mai mult cu drepturile cetățenilor decât cu ciber-teroriștii

maior-ungureanu-2-mediafax-foto-andreea-alexandruSăptămâna trecută a trecut mai puțin băgată în seamă, acoperită fiind de condamnarea lui Voiculescu, o știre cu titlul „România – ținta unui atac cibernetic din partea unor grupări extremist-teroriste”. În presa românească, primii care au vorbit despre acest subiect sunt cei de la România TV, care au obținut declarații de la purtătorul de cuvânt al SRI și de la un membru al comisiei de control a activității SRI din Camera Deputaților, nimeni altul decât patronul postului în cauză. De altfel, este canalul media care face permanent reclamă marii personalități a șefului SRI, George Maior (foto Mediafax). Nu e deloc de mirare că știrea dată de România TV este despre vigilența și eficiența Serviciului, iar deputatul Ghiță profită să promoveze ideea că „nu suntem pregătiți”, insinuând că trebuie să facem ceva – spre exemplu, adaug eu, să aprobăm legislația de supraveghere cerută de SRI.

Doar că, urmărind firul știrii, descoperim că lucrurile sunt cam ca la radio Erevan: nu doar România, ci SUA, UE și aliații lor sunt ținta; atacul are cel puțin 10 luni vechime, iar informații publice au apărut de cel puțin șase luni; au reapărut informații despre atac pentru că o firmă de securitate IT a publicat un raport detaliat, inclusiv cu exemple din România; există suspiciune puternice că nu e vorba de grupări teroriste, ci chiar de Rusia; România este una dintre țările cu multe victime pentru că lipsesc educația și bunele practici în domeniul IT în instituții publice, lucru pentru care SRI nu face nimic; în fine, deși știe de cel puțin jumătate de an de problemă, SRI nu reușește să ajute instituțiile afectate să scape de programele spion. În schimb, prin postul de televiziune prieten, SRI și avocații (era să scriu agenții) săi din Parlament acoperă știrea profitând pentru a promova ideea că trebuie să facem ceva, exact când în discuție sunt legile despre securitate cibernetică sau cea privind folosirea de cartele pre-pay sau accesul la rețelee Wi-Fi doar cu buletinul. Ca o coincidență ironică, tot săptămâna trecută a apărut și știrea că astfel de legi au fost trecute recent tot de Rusia. Continue reading


2 comentarii

Libertatea presei? Unde începe și unde se oprește? Scandalul Antenelor

plangere Antene8 august 2014, Dan Voiculescu este condamnat la 10 ani de închisoare cu executare și plata daunelor în valoare de 60 milioane de euro și confiscarea sediului firmei sale Grivco, sediu în care funcțioenază și Antena 3. Aceeași măsură de confiscare se aplică și pentru sediul unde funcționează Antena 1.

După aflarea verdictului s-a pornit un ”concert” mediatic și nu numai care ridica problema libertății presei. În primele secunde nu am înțeles mesajul – cu ce era împiedicată libertatea presei? Am înțeles apoi, dar tot refuz să leg cele două evenimente pentru că îmi doresc foarte mult să trăiesc într-o societatea care își dorește normalitatea – respectarea statului de drept și a legilor. Continue reading


9 comentarii

Voiculescu și poporul

Dan VoiculescuSunt printre cei care simt o satisfacție morală legată de decizia de condamnare a lui Dan Voiculescu. La fel ca în cazul Năstase, este un moment în care era mare nevoie „să se facă dreptate”. Voiculescu nu „doar” a furat, nu e un găinar oarecare. A fost întotdeauna, în întreaga sa carieră, în mijlocul unor operațiuni de spoliere sistematică a bunurilor publice. Înainte de ’89 a activat în comerțul exterior, participând direct la devalizarea țării în beneficiul familiei Ceaușescu, neuitând să tragă și foloase personale. După schimbarea de regim putea să se convertească în om de afaceri onorabil, cu banii strânși înainte, și nimeni nu l-ar fi întrebat cum i-a făcut. A ales să continue afaceri oneroase cu statul și să își crească astfel exponențial averea. Ar fi putut să se oprească și probabil ar fi rămas un miliardar liniștit. Dar a vrut să fie și recunoscut pentru calități pe care evident nu le are („dom’ profesor”, geniu antreprenorial, instanță morală, mare politician etc.). Și-a folosit banii furați într-un program sistematic de poluare a opiniei publice, cu rezultate devastatoare pentru sănătatea morală a țării. A încercat apoi să oprească, prin orice mijloace, progresul din justiției, pentru a se face scăpat. Toate acestea le-a făcut cu tupeu și nerușinare, folosindu-și tribuna mediatică pentru a ne disprețui în față. Pentru această carieră mizerabilă, merită pedeapsa maximă și sunt mulțumit că justiția și-a spus cuvântul. Continue reading


7 comentarii

DNA vs Baroni

dnavsbaroni2

Baronii păreau să fie nemuritori, până ce s-au întâlnit cu DNA. În 26 din cele 42 de județe (inclusiv Bucureștiul), fie președintele Consiliului Județean, fie primarul municipiului reședință de județ, s-au întâlnit cu DNA în ultimii cinci. Între timp, am avut alegeri, deci unii dintre ei nu mai sunt în funcție, dar problemele juridice rămân. Am luat în calcul dosarele încheiate cu condamnare sau aflate încă în diverse stadii ale cercetării penale sau trimise în instanță, nu și pe cele încheiate cu achitări. Sper că nu am uitat pe nimeni.

Harta de mai sus, în care jumătate din România este colorată de procurori, este grăitoare pentru lupta ce se dă între DNA și Baroni. E mai ușor să înțelegem presiunea continuă a acestora din urmă pentru „lichidarea” inamicului de către politicieni. În unele locuri, sunt doi investigați sau condamnați. Spre exemplu, la Constanța Mazăre și Constantinescu luptă unul lângă altul. Râmnicu-Vâlcea are deja doi primari condamnați. Iar la Bacău primarul și președintele CJ tocmai au intrat în atenția anchetatorilor (pe fostul primar, Sechelariu, nici nu l-am mai pus pe listă, că e istorie).

Pentru cei ce vor o versiune mai dinamică, am testat cu această ocazie programul gratuit CartoDB (disponibil online), cu rezultatul de mai jos: Continue reading


18 comentarii

Macovei

Monica MacoveiDacă ne uităm strict la fișa postului și la calitățile omului, Macovei se potrivește cel mai bine funcției de președinte dintre cei anunțați până acum. Analiza atentă a inițiativelor legislative venite la promulgare, controlul civil și transparența structurilor de ordine, numirea în funcții cheie în justiție, arbitraj între partide sau reprezentare externă: pe toate le-ar face mai bine ca ceilalți candidați. Nu e însă suficient, pentru că înainte de a fi președinte trebuie să câștige alegerile. E un neajuns al democrației că între ceea ce trebuie să faci pentru a fi ales și funcție în sine este așa o mare diferență. În timp, vom găsi metode să minimizăm acest neajuns, așa cum au făcut și alții. Până atunci însă, Macovei nu prea are șanse să fie aleasă. Bănuiesc că știe și ea asta; care e scopul pentru care candidează putem doar să speculăm. Continue reading


27 comentarii

De ce Iohannis?

Scriu acum cât am mintea odihnită de august fiindcă în toamnă-iarnă atmosfera publică va fi insuportabilă. Se vede viitura mizeriei electorale de p-acum dar de la distanța de aici parcă se distinge mai limpede și pădurea de copaci.

De ce Iohannis? În primul rând fiindcă apare drept unica varianta decentă și cu ceva șanse. Pentru că adjectivul cosmopolit ar da grozav, un pic de antiteză la neaoș. Mai mult: Continue reading


2 comentarii

Mândrie și transparență

Lansat pe viitură în campania electorală, Victor Ponta aplică neabătut tehnica ce l-a consacrat, seara și televiziunea. Ieri a fost la Digi și, apud Hotnews, a vorbit despre tema centrală a campaniei sale, mândria de a fi român, proiectată pe diverse planuri. Tot ca de obicei, Ponta ne-a servit amestecul standard de populism, superficialitate și minciuni, cu o doză de lucuri banale, dar de bun simț, care să dea oarece credibilitate. Spre deosebire de alte dăți, am găsit în discursul premierului un subiect discutat des, dar pus acum într-o perspectivă cu care sunt de acord:

  • Facand proceduri care tin ani de zile si punand cel mai mic pret am reusit sa fim pe utlimul loc la absorbtia fondurilor europene
  • Nu mai putem porni de la prezumtia de vinovatie, ne autoblocam
  • Cand am scos din proceduri la fonduri europene … asa am ajuns de la 7 la 37%
  • Eu nu cred ca trebuie sa spun tot timpul ca 27 de tari din UE sunt cinstite si  noi furam (sursa)

Sunt de acord cu aproape toate afirmațiile premierului. Una din marile probleme ale distribuției fondurilor europene în România, poate cea mai mare, este excesul de proceduri, care îngroapă buna intenție într-un vraf de hârtii. E mai important să produci hârtiile, decât să faci treaba, iar lucrul ăsta l-au înțeles și executanții. Acest exces nu înlătură problema de fond, adică furtul banilor, pentru că cei ce oricum nu aveau de gând să facă treaba sunt cei mai pricepuți la făcut hârtii. Până acum, răspunsul tuturor autorităților responsabile a fost să ceară noi proceduri, adică să fugă de responsabilitate, ceea ce închide cercul vicios. Mai sunt de acord și că nu doar la noi se fură, ci peste tot. Însă trebuie să recunoaștem că la noi se fură ceva mai multe (relativ la suma existentă), sau măcar comparabil cu frații noștri greci sau italieni. În fine, sunt de acord că înlăturând din procedurile excesive se deblochează fondurile, ceea ce e bine.

Însă tot nu rezolvăm problema de fond, adică furtul. Aici Ponta intră iar în nota populistă, bâgând gunoiul sub preș: și alții fură, noi să fim mândri că suntem români. Soluția pe care cele mai multe dintre țările UE o aplică cu succes este una simplă: transparența. Este foarte dificil să furi atunci când oricine poate să te urmărească. Regula de aur este că atunci când lucrezi cu bani publici accepți că activitatea devine de interes public. Astfel, sunt făcute publice documente de achiziții, contracte, rapoarte periodice și alte informații, cât mai detaliat, în formate ușor de prelucrat și înțeles. Procedurile sunt mai simple, dar nu doar organele de anchetă, ci și jurnaliști, activiști sau cetățeni au acces direct la aceste informații. În epoca Internetului, suspiciunile sunt verificate și informația se propagă cu rapiditate. Riscul de a fi prins crește și atunci scade tentația de a fura.

Chiar și în România avem exemple că lucrurile ar putea să se miște. Multe dintre anchetele actuale sunt legat de publicarea transparentă a declarațiilor de avere și de interes. ANI lucrează la un site pe care căutare și corelarea acestor declarații să se facă mai ușor. Alt exemplu, anul trecut au fost publicate pe portalul național de date deschise unele informații despre achiziții publice. Oricine poate lua datele să vadă cine e campion la bani publici. Sunt volunari care deja au luat datele, le-au curățat (pentru că sunt într-o stare destul de proastă) și au făcut vizualizări despre contracte sau despre cumpărări directe. Îmbunătățirea datelor publicate, actualizarea în timp real și stimularea unor astfel de aplicații ar putea fi un insturment eficace în urmărirea furturilor.

cumpararidirecte2013

Mi-ar place ca mândria declamată de Ponta, care este nu doar candidat la președinție, ci și prim ministru, să își asume o astfel de temă națională: transparența sau guvernarea deschisă. Să vină să ne spună că suntem mândri nu doar pentru că furăm la fel de mult ca alți europeni, ci mai ales pentru că suntem mai deschiși ca ei. Aștept să văd dacă vreunul dintre candidații la președinție va face acest pas, să aleagă transparența ca mesaj principal. Fie și alături de mândrie.