Categories
random Stiri

Ipocrizia „acordurilor naționale”: de unde să avem atâția bani?

Buget public

Astăzi, că e ziua lui Eminescu și dă bine la popor, a mai răsărit o propunere de „acord național”, unul pentru cultură, prin care să alocăm un procent din PIB pentru acest domeniu. Sursa propunerii este ministrul culturii, căci nu îi e greu să vorbească. Atunci când va fi întrebat despre fapte, va ridica probabil din umeri și va spune că el a cerut, dar dacă nu s-a dat… Acest reflexiv, nu s-a dat, acoperă ipocrizia tuturor propunerilor de pacte și acorduri politice. Cine să dea toți acești bani, că nu cad din cer? Tot noi, plătitorii de taxe. Doar că, parafrazându-l pe Preda, de unde să dăm, dacă n-avem?

Formularea acordurilor în procente din PIB este înșelătoare. Cunosc oameni, altfel informați, care cred că e același lucru cu un procent din bugetul public, și atunci „6% pentru educație” sună chiar meschin, cine știe cât dăm pe salarii. Doar că bugetul public înseamnă doar 32% din PIB. De fapt, chiar mai puțin: prognoza e 31,9%, dar niciodată nu reușim să atingem obiectivul; să lăsăm totuși rotunjit. Și atunci, ce înseamnă toate aceste Acorduri transformare în procente din buget:

  • Pact Educație: 6% PIB –> 19% Buget
  • Pact Apărare: 2% PIB –> 6% Buget
  • Pact Sănătate: 5% PIB –> 16% Buget
  • Pact Cultură: 1% PIB –> 3% Buget
  • Pact Cercetare: 1% PIB –> 3% Buget

Dintr-un foc am cheltuit 47% din bugetul public anual. Să adăugăm câteva cheltuieli obligatorii, fără de care statul nu ar mai funcționa sau am avea mari supărări populare:

  • Transferuri către autorități locale: 25% din Buget, cu aproximație, obligatoriu conform legii
  • Asistenț socială: aproximativ 12%, și ne referim la alte tipuri de asistență decât cele din bugetul asigurărilor sociale, toate direcționate către cei mai nevoiași dintre cetățeni
  • Cheltuieli de personal și funcționare a administrației: minim 15% din Buget, adică toți oamenii și toate bunurile necesare să distribuie ceilalți bani (inclusiv justiție, poliție etc.)

Am mai contabilizat încă 52% din bugetul public. Adunați la cei 47% de mai sus și constatăm că mai rămânem cu 1% din buget cu care vom face următoarele (lista nu este exhaustivă):

  • construim autostrăzi de-a lungul și de-a latul țării
  • co-finanțăm proiecte din fonduri europene
  • plătim datoria externă cu tot cu dobânzi
  • dăm cadouri Bisericii și baronilor locali, să trăiască și ei
  • furăm, luăm comisioane, tragem tunuri, după cum e obiceiul locului

Sigur că nu se poate face acest lucru, iar problema este că refuzăm să recunoaștem realitatea: suntem prea săraci pentru toate acele pacte și acorduri. Ca să punem 1% din PIB undeva, oriunde, trebuie să cheltuim 3% din bugetul nostru anual, iar acești bani trebuie luați din altă parte. Este o imensă ipocrizie în spatele acestor declarații, pentru că nimeni, niciodată, nu menționează și partea a doua, de tipul „2% pentru Apărare, luați de la…”. Chiar, de unde luăm banii ăștia, domnule președinte?

Categories
random Stiri

Partidul FB dă piept cu IRL

Pentru cei mai puțin familiarizați cu jargonul spațiilor virtuale, FB înseamnă Facebook, iar IRL vine de la In Real Life, „în viața adevărată” în engleză. Acronimul IRL este folosit pe forumuri sau în jocuri on-line, pentru a face diferența între activitățile din spațiul virtual și cele față-în-față. IRL își are rădăcinile într-o vreme în care viața virtuală era în bună măsură un joc de rol, iar utilizatorii purtau diverse măști, nedeclinându-și adevărata identitate. Pe măsură ce on-line-ul devine o parte tot mai consistentă a vieții noastre „adevărate”, distincția se estompează. Facebook, care insistă ca utilizatorii să își folosească numele reale, joacă un rol important în această transformare.

Partidul Facebook este o expresie folosită de politicieni și jurnaliști pentru a explica înfrângerea lui Ponta în alegeri. Teoria lor este că oamenii organizați pe Internet, cu precădere pe Facebook, au făcut diferența. Nu sunt puțini politicienii social-democrați care sunt convinși că au pierdut pentru că nu au știut să manipuleze „cu Facebook-ul” la fel de bine cum au făcut-o „cu televizorul” (ceea ce ne spune ceva despre PSD și consultanții săi, dar asta e altă discuție). Întrebarea care preocupă acum clasa politică este în ce măsură angajamentul on-line poate fi transformat în capital politic stabil IRL, capital care să conducă la diferențe semnificative în distribuirea puterii.

Metodele obișnuite de angajament online – petiția, forumul, blogul, comentariul, mai nou distribuirea prin like&share – cer un efort minim, dar au și un efect minim. Politicienii și decidenții au ignorat acest efect, tocmai pentru că nu se compara cu cel al metodelor cinice de manipulare mediatică și utilizare imorală a banilor publici, prin care țin captiv un public mai puțin educat, dar prezent la vot, adică IRL. Ultimele algeri prezidențiale au arătat că e posibil ca o mobilizare preponderent virtuală (deși vorbim aici și de contacte între diasporă și țară pe alte canale) să decidă rezultatul unui scrutin cu miză mare. Oamenii de pe FB au ieșit în stradă, mulți au stat multe ore la coadă, pentru a vota. E doar un accident pe fondul unei enervări în fața evidentelor abuzuri ale premierului-candidat sau e începutul unei schimbări majore?

Tot la aceste alegeri, Monica Macovei și-a strâns semnăturile de susținere și a obținut aproape 5% din voturi cu o campanie preponderent on-line. 200.000 de semnături nu sunt deloc puține, chiar dacă vin din toată țara. Dau exemplul Macovei pentru că am încredere că sunt semnături reale, spre deosebire de cele ale altor candidați, chiar șefi de servicii secrete. Tot Macovei a avut și un număr (mai mic) de voluntari dispuși să stea în stradă sau să meargă în caravane prin țară pentru a difuza mesajul în care cred. Iată că oamenii de pe FB sunt dispuși să aloce chiar mai mult timp și efort activității politice. Încă nu știm cum se desfășoară campanie de transformare a acestui entuziasm într-un nou partid. Avem contra-exemplul Nicușor Dan, care a făcut același drum la scară mai mică în 2012 – campanie on-line, număr bun de voturi, promisiune că va organiza un nou partid, dar care este aproape dispărut din spațiul public.

Negoiță: Champs Elysees

Asistăm însă la un foarte interesant exercițiu de auto-organizare a Partidului FB pentru o cauză care nu implică alegerea unei figuri salvatoare, ci, dimpotrivă, demiterea unui personaj sinistru. Primarul sectorului 3, Robert Negoiță, cunoscut mai puțin pentru realizările politice și mai mult pentru problemele cu fiscul, pentru suspiciunile de proxenetism și pentru că l-a plagiat pe Mugur Isărescu în lucrarea de doctorat, a reușit să enerveze cetățenii din sector prin ofensiva de betonare a spațiilor verzi, prin lucrări urbanistice la limita legii și de un oribil prost gust. Enervarea s-a exprimat cu precădere on-line, cu obișnuitele petiții, articole, campanii de email-uri sau pur și simplu distribuirea unor imagini și citate anti-Negoiță. Există însă și o componentă IRL, prin grupuri informale, între care cel mai vizibil este Prietenii Parcului IOR, creat ad-hoc pentru a răspunde proiectului primarului de construcție a unei costisitoare săli polivalente în parc. Campania a avut un neașteptat succes IRL, pentru că Negoiță a renunțat, cel puțin pentru moment, la proiect.

Încurajați și de acest succes, supărați că celelalte „lucrări edilitare” contestate continuă chiar și când nu au toate avizele în regulă, și enervați de atitudinea arogantă a primarului („dacă nu vă convine, mutați-vă în alt sector”), contestatarii au pornit un ambițios proiect care vizează demiterea primarului Negoiță. Conform legii, mai întâi trebuie ca cel puțin 25% dintre cetățenii cu drept de vot domiciliați în sectorul 3 să ceară inițierea unui referendum de demitere. Apoi, trebuie ca la referendum majoritatea să voteze pentru demitere. Organizarea întregului demers se întâmplă, desigur, pe Facebook. La algerile prezidențiale au fost înregistrați 402.877 alegători în sectorul 3, deci în primă fază trebuie strânse puțin peste 100.000 de semnături pentru inițierea referendumului.

Nu avem date statistice relevante, dar intuitiv Partidul FB va trebui inevitabil să ia în piept Real Life inclusiv în faza de strângere de semnături, ca să nu mai vorbim de referendumul propriu-zis. Foarte probabil fluxul de semnături venit de la persoanele active în rețeaua socială și cunoscuții lor se va opri înainte de atingerea pragului de 100.000. Vor fi necesare acțiuni în stradă și chiar din ușă în ușă. Vremea nu ajută, iarna sunt puțini oameni în parc, unde ar fi fost un bun prilej de colectare a semnăturilor. Echipele de strângere de semnături, iar apoi cele care vor transmite mesajul pentru vot, vor avea nu doar de investit timp personal, ci și de înfruntat vremea rea și atitudinea potrivnică a susținătorilor lui Negoiță, poate chiar agresivitatea celor plătiți de primar.

Probabil că Negoiță e ticălos, dar nu neapărat și prost. La fel ca toți ceilalți primari, are propriul public captiv, dependent de ajutoarele sociale de la primărie. Controlează direct (vezi ziarul Ring) sau indirect (prin PSD și aliați) o gamă largă de canale media, care vor transmite teza primarului, anume că acțiunea este a unui partid și nu a unui grup de cetățeni onești. Astfel va fi creată și întreținută o atitudine ostilă opozanților. Mai mult, Negoiță este tipul de primar-mafiot care vine la întâlniri cu cetățenii împreună cu o gașcă de bătăuși în civil. Aceștia pot fi lesne trimiși să agreseze echipele de campanie (vezi filmul de mai jos). Să nu uităm că Poliția Locală, controlată de primar, este în multe locuri transformată în mica armată privată a acestuia și nu în instrumentul de protecție a cetățenilor.

Pentru a duce la bun sfârșit întreaga operațiune de demitere a primarului Negoiță va fi deci nevoie de un efort hotărât și consistent nu doar virtual, ci și pe teren. Această coborâre IRL a Partidului FB este un test important și merită urmărit cu atenție. Va fi o victorie dacă măcar semnăturile vor fi strânse, indiferent de rezultatul referendumului. Dacă acest lucru se întâmplă, vom ști cu certitudine că modul de a face politică în România a pornit pe un drum al schimbării din care nu mai poate fi întors.

Categories
random Stiri

Pașaportul românesc (pentru un cetățean ce locuiește în străinătate)

Pasaport

Guest-post: Stelică

In Romania este o nebunie a legilor. O lege data acum este modificata in primul rind in momentul in care apar normele metodologice de aplicare a legii, care norme sunt adoptate prin hotarire de guvern, apoi este modificata si rasmodificata de cele mai multe ori prin Ordonanta de urgenta – inca una din multele hibe lasate intentionat de politicieni in Constitutie- pina cind i se schimba sensul si spiritul. Am sa va dau exemplu legea 248/2005, legea privind regimul liberei circulatii a cetatenilor.

Legea a fost votata in iulie 2005 si intrata in vigoare in ianuarie 2006. Iata mai jos lista modificarilor:

  • 2006: 29 Ianuarie 2006 17 Martie 2006 07 Aprilie 2006 25 Mai 2006
  • 2007: 01 Ianuarie 2007 09 Noiembrie 2007
  • 2008: 24 Mai 2008 10 Decembrie 2008
  • 2009: 2009
  • 2010: 20 Noiembrie 2010
  • 2012: 12 Decembrie 2012
  • 2013: 13 August 2013
  • 2014: 01 Februarie 2014

 Legea evident este dublata de o HG/94 privind normele de aplicare, care HG a fost si ea modificata  de HG 978/ 2 august 2006 si HG 922/12 august 2009.

Cautarile astea au inceput fiindca atunci cind am reinnoit pasaportul l-am facut la Consulat si ei mi-au impus sa cer Pasaport pe care e lipit un abtibild cu numar pe care scrie : « Acest cetatean are domiciliul in Canada ». Atunci n-am dat prea mare importanta, dar am avut ceva surprize oarecum neplacute. 

  1. In Romania cind ma legitimez cu pasaportul romanesc toti stiu sa se uite la pagina cu pricina si apoi incep micile magarii sau fraze cu dublu inteles de care eu nu mai vreau sa aud: (nu se poate asa repede, veniti peste 2 zile). Cu un alt pasaport e si mai interesant.
  2. La repatriere, desi pasaportul este valabil pe 10 ani si mai are destula vreme, tovarasii de la militie de la evidenta populatiei ti-l iau. (Da, da, cica au trecut de primarii. Eu nu cred in asa ceva. Ce naste din pisica soareci maninca.) Cind ii intrebi de ce, iti spun nonsalant ca trebuie anulat din cauza abtibildului. Pai am nevoie de el, spui. Pai cereti altul ? Cum adica altul ? Dati-mi dumneavoastra altul, fara abtibild, ca mai e valabil inca multi ani si aveti tot ce va trebuie ! Nu se poate, trebuie alta cerere si alte taxe!

De curind am vazut alta si mai gogonata din punctul meu de vedere. Te duci la consulat si aplici pentru un pasaport romanesc. Ei bine, ei iti cer dovada ca tu ai dreptul sa stai in statul respectiv. Ceri un act romanesc iar ei iti conditioneaza eliberarea actului romanesc de calatorie de prezentarea de acte din tara unde stai. Dar sa luam legea pe rind.

 In legea 248, atit la adoptare, cit si in forma de azi, exista niste inadvertente voit lasate asa :

Art. 8. – (1) Paşaportul diplomatic este documentul de călătorie care se eliberează de Ministerul Afacerilor Externe, în condiţiile prezentei legi, următoarelor categorii de persoane, în scopul facilitării reprezentării de către acestea a intereselor statului român în străinătate: […]

Art. 12. – Paşaportul de serviciu este documentul de călătorie care se eliberează de Ministerul Afacerilor Externe, în condiţiile prezentei legi, următoarelor categorii de persoane:[…]

Art. 15. – (1) Paşaportul simplu se eliberează, la cerere, cetăţenilor români care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege şi nu se află în una dintre situaţiile de suspendare a dreptului de a călători în străinătate. […]

Pasapoartele pentru privilegiati sunt definite ca documente de calatorie, cele pentru ceilalti nu. Nu e grav, o sa-mi spuneti. Ba da, va raspund eu, pentru ca pe lipsa de definitie intentionat lasata deoparte spun eu, se bazeaza argumentele tuturor oficialilor cu care am purtat corespondenta electronica pentru pasaportul cu abtibild.

 Continuam. Iata articolul 34 din lege asa cum a fost votat initial :

Art. 34. – (1) Cetăţeanului român care şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat i se aplică în paşaportul simplu de către autorităţile competente, la cererea acestuia, menţiunea privind stabilirea domiciliului în acel stat, dacă se află în una dintre următoarele situaţii:

  1. a) a dobândit un drept de şedere pentru o perioadă de cel puţin un an sau, după caz, i s-a prelungit succesiv dreptul de şedere, în decurs de un an, pe teritoriul statului respectiv;
  2. b) a dobândit un drept de şedere pe teritoriul statului respectiv, în scopul reunificării familiale cu o persoană care domiciliază pe teritoriul acelui stat;
  3. c) a dobândit un drept de lungă şedere sau, după caz, un drept de şedere permanentă pe teritoriul statului respectiv;
  4. d) a dobândit cetăţenia statului respectiv.

[…]

 (3) Actele necesare, procedura şi termenele de soluţionare a cererii privind aplicarea în paşaportul simplu a menţiunii privind stabilirea domiciliului în străinătate se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Si iata cum arata articolul 34 astazi :

ART. 34

(1) Cetăţeanul român care şi-a stabilit domiciliul în străinătate poate solicita eliberarea unui paşaport simplu electronic ori a unui paşaport simplu temporar cu menţionarea ţării de domiciliu, când se află în una dintre următoarele situaţii:

 a) a dobândit un drept de şedere pentru o perioadă de cel puţin un an sau, după caz, i s-a prelungit succesiv dreptul de şedere, în decurs de un an, pe teritoriul statului respectiv;

  1. b) a dobândit un drept de şedere pe teritoriul statului respectiv, în scopul reunificării familiale cu o persoană care domiciliază pe teritoriul acelui stat;
  2. c) a dobândit un drept de lungăşedere sau, după caz, un drept de şedere permanentă pe teritoriul statului respectiv;
  3. d) a dobândit cetăţenia statului respectiv;
  4. e) a dobândit un drept de muncăori este înscris într-o instituţie privată sau publică cu scopul principal de a urma studii, inclusiv de formare profesională.

(2) Cetăţeanul român posesor al unui certificat de înregistrare ori al unui document care atestăre zidenţa într-un stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană, eliberat de autorităţile competente dintr-un stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau din Confederaţia Elveţiană, poate solicita eliberarea unui paşaport simplu electronic ori a unui paşaport simplu temporar cu menţionarea ţării de domiciliu în acel stat.

[…]

 (7) Actele necesare, procedura, condiţiile şi termenele de soluţionare a cererilor privind eliberarea paşapoartelor cu menţionarea ţării de domiciliu se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

 Modificarea partii introductive este adusa de legea 175/2013.

Deosebirile sunt esentiale. Daca initial cel ce locuia in strainatate putea sa ceara sau nu mentiunea domiciliului in strainatate, prin noua formulare aceasta mentiune este obilgatorie. In felul asta se justifica si lipsa definitiei pasaportului pentru noi muritorii. El nu e numai un act de calatorie, ci un act de calatorie si domiciliu. (Asa ca in baza asta este si legea electorala ce imi pretinde mie, celui ce locuiesc in strainatate, ca in faimosul formular cum ca ma declar nevinovat in scris, imi pretind sa scriu domiciliul in tara unde locuiesc).

 Va ilustrez aceasta prin raspunsul oficial primit de curind de la chiar seful serviciului pasapoarte. El este un al doilea raspuns la o revenire a solicitarii mele legate de faimosul abtibild si in care le citasem articolul 34 al legii asa cum a fost votat. (Prostul de mine, am uitat ca legile se schimba des, iar modificarile de lege sunt si mai dese!!!)

Urmare revenirii la solicitarea anterioară, vă precizăm următoarele:

Referitor la punctul 1, menționăm că în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 248/2005 cu modificările și completările ulterioare, ”cetăţeanul român care şi-a stabilit domiciliul în străinătate poate solicita eliberarea unui paşaport simplu electronic ori a unui paşaport simplu temporar cu menţionarea ţării de domiciliu…”

Prin urmare, în sensul respectării dreptului la libera circulație, textul de lege invocat stabilește, fără a lăsa loc de interpretări,  faptul că cetățeanul român care nu domiciliază/nu mai domiciliază în țară ci într-un stat străin, are posibilitateaîn cazul în care dorește, să solicite un pașaport românesc în care este menționat, obligatoriu, statul de domiciliu.

Așadar, ”posibilitatea” are în vedere oportunitatea consfințită legal de a solicita sau nu un astfel de document și nu posibilitatea de a cere sau nu aplicarea unei mențiuni în pașaport. De altfel, în mod firesc, legislația în vigoare stabilește faptul că cetățeanul român domiciliat într-un stat străin i se poate elibera, la cerere, un pașaportul simplu electronic/temporar cu menționarea țării de domiciliu deoarece persoana în cauză  nu are/nu mai are domiciliul în România și prin urmare nu deține/nu mai deține carte/buletin de identitate.

Aceasta afirmatie imi aduce aminte de un vechi dialog student-profesor acum muuulti ani, cind a venit vorba despre prezenta la scoala si cuvintul facultate. Profesorul respectiv, unul din cei care tineau mortis la prezenta, a spus ca facultate nu inseamna ca e facultativ daca venim sau nu la curs, ci ca e facultativ daca vom termina sau nu. Vedeti dar ce usor s-a schimbat sensul si spiritul articolului 34.

Sa continuam acum cu HG94/2006, modificata de alte 2, 978/2006 si 922/2009. Remarcati va rog ca pe linga nebunia modificarii legii apare si nebunia modificarilor hotaririlor de guvern. Si ea va produce surprize. Va las in compania art 28. cel ce vorbeste de domiciliul in strainatate, articol modificat de HG 922/2009. Acesta e articolul initial

 SECTIUNEA a 2-a

Stabilirea domiciliului in strainatate

ART. 28

(1) Cetateanul roman care si-a stabilit domiciliul in strainatate poate depune cerere pentru aplicarea in pasaportul simplu a mentiunii privind stabilirea domiciliului intr-un anumit stat sau pentru eliberarea unui pasaport simplu, cu mentionarea statului de domiciliu.

(2) Cererile prevazute la alin. (1) se depun personal, in strainatate, la misiunile diplomatice sau

la oficiile consulare ale Romaniei, iar in tara, la serviciile publice comunitare pentru evidenta persoanelor ori la serviciile publice comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor simple, pe a caror raza a avut ultimul domiciliu sau, dupa caz, resedinta, sau la sediul Directiei Generale de Pasapoarte, insotite de urmatoarele documente :

 Deja apare o prima alterare a sensului art 34 din lege, pentru ca articolul 34 nu zice nimic de reinnoire sau de pasaport nou, guvernul acoperind imediat gaura, la reinnoirea pasaportului deja in conformitate cu interpretarea ce o veti gasi mai jos mentiunea devine obligatorie. Sensul legii este deturnat prin normele de aplicare. Asta imi aminteste de o sceneta de la tv de demult cu inventarul de la magazinul de muzica, prin care, in timp un oboi devine o pereche de boi. Cam asa si legea asta. Asa arata acum (dupa HG 922/2009) articolul 28

SECŢIUNEA a 2-a

Stabilirea domiciliului în strãinãtate

ART. 28

(1) Cetãţeanul român care şi-a stabilit domiciliul în strãinãtate poate depune cerere pentru eliberarea unui paşaport simplu, a unui paşaport simplu electronic sau a unui paşaport simplu temporar, cu menţionarea statului de domiciliu.[…]

(5) Cererile prevãzute la alin. (1) trebuie însoţite de urmãtoarele documente:

  1. a) paşaportul anterior, dacã acesta existã;
  2. b) dovada achitãrii taxelor şi tarifelor de emitere a paşaportului prevãzute de lege, completatã pe numele titularului;
  3. c) certificate de stare civilã, în original şi fotocopie;
  4. d) documente eliberate de autoritãţile statului de domiciliu, în original şifotocopie, împreunã cu traducerea în limba românã, dupã caz, din care sã rezulte una dintre urmãtoarele situaţii:
  5. a dobândit un drept de şedere pentru o perioadã de cel puţin un an sau, dupã caz, i s-a prelungit succesiv dreptul de şedere, în decurs de un an, pe teritoriul statului respectiv;
  6. a dobândit un drept de şedere pe teritoriul statului respectiv, în scopul reunificãrii familiale cu o persoanã care domiciliazã pe teritoriul acelui stat;
  7. a dobândit un drept de lungã şedere sau, dupã caz, un drept de şedere permanentã pe teritoriul statului respectiv;
  8. a dobândit şi cetãţenia statului respectiv;
  9. a dobândit un drept de muncã ori este înscris într-o instituţie privatã sau publicã cu scopul principal de a urma studii, inclusiv de formare profesionalã;
  10. a dobândit un certificat de înregistrare sau document care atestã rezidenţa într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European.
  11. e) douã fotografii color identice ale titularului, având dimensiunile 3,5 x 4,5 cm, care respectã condiţiile prevãzute la art. 9.

(6) În cazul în care existã diferenţe între numele şi prenumele înscrise în documentele prezentate potrivit alin. (5) şi cele solicitate a fi înscrise în paşaportul simplu, paşaportul simplu electronic sau paşaportul simplu temporar, cu menţionarea statului de domiciliu, ca urmare a schimbãrii numelui sau prenumelui intervenite în strãinãtate, cererea poate fi acceptatã numai dupã înscrierea menţiunii privitoare la aceastã schimbare pe actul de stare civilã, potrivit prevederilor Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilã cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

 Primul lucru ce sare in ochi este formularea alineatului 1, care formulare, apare ulterior ca parte introductiva a art 34 din legea 248/2005, in legea 175/2013. Asa ca acum nu se mai poate vorbi de diferente crase intre lege si norme de aplicare. Iar eu daca mai vreau pasaport ori il iau asa cum au zis ei, cu abtibild, ori ma priveste…

Si daca aceasta lege a fost modificata de atitea ori va puteti inchipui cum e cu altele. Iar ceea ce am scris este inca o ilustrare (cu materialul clientului) despre cit de iubiti sunt cei ce au ales sa traisca in alta parte.

Categories
random Stiri tu cu cine ai vota

Cultură și compromis pe bani publici

Bibliotecă prăfuită

Săptămâna asta Parlamentul a votat discret legea pentru finanţarea revistelor de cultură reprezentative din România. Legea spune că se vor aloca anual minim 4.500.000 lei, sumă indexată cu inflația (deci aproximativ un milion de euro) pentru finanțarea editării revistelor de cultură. Proiectul a fost depus la Senat în martie și adoptat în septembrie acest an. Iată că acum trece și de Cameră, cu un parcurs foarte rapid pentru viteza de lucru a Parlamentului. Aparent, parlamentarii au devenit brusc interesați de susținerea revistelor de cultură. Problema e că doar anumite reviste vor fi finanțate, ceea ce ne duce cu gândul mai mult la interese de grup decât la interes public.

Acel „reprezentative” din titlul legii ridică automat un semn de întrebare. Cine decide ce e reprezentativ? Dar de ce sunt ele reprezentative pentru cultura română? Astea au fost întrebările imediate ale unei profesioniste în management cultural pe care am enervat-o sâmbătă seara spunându-i de legea asta. Parlamentarii au rezolvat administrativ dezbaterea de principiu, stabilind că reprezentative sunt revistele nominalizate de membrii Alianţei Naţionale a Uniunilor de Creatori, adică șase Uniuni reprezentând Arhitecții, Artiștii Plastici, Cineaștii, Compozitorii și Muzicologii, Scriitorii și Teatrologii. Doar 10% din fonduri vor merge către reviste independente, ale unor editori sau producători neafiliați acestor organisme colective. 

Legea dă libertate deplină acestor Uniuni să propună beneficiarii finanțării, fără să impună niciun fel de standard. În expunerea de motive, inițiatorii spun direct „reviste aparținând Uniunilor reprezentative”, iar în forma inițială legea nu prevederea acel procent de 10% pentru alți editori. Acesta a fost introdus în timpul procedurii parlamentare pentru a mima neutralitatea. Senzația de lege cu dedicație este foarte puternică. Uniunile respective doresc un fond discreționar din care să își finanțeze propriile reviste (și automat proprii oameni, pentru că în costurile eligibile sunt trecute atât salarii cât și drepturi de autor).

Există și alte surse de finanțare din bani publici, dar care cer mai multă muncă și mai multă deschidere. Administrația Fondului Cultural Național organizează anual competiții de proiecte editoriale, având o secțiune pentru Reviste și Publicații Culturale. Pe lista câștigătorilor din 2014, găsim reviste editate de două din cele șase Uniuni beneficiare ale proiectului de lege, respectiv Arhitecții și Scriitorii, și una sprijinită de Teatrologi. Toate sunt în partea de jos a listei, iar unele proiecte ale Scriitorilor nu au fost finanțate. Pe toate domeniile, sunt reviste finanțate de independenți care se clasează mai bine. Cu alte cuvinte, într-o competiție deschisă pentru fonduri publice, revistele ce vor beneficia de finanțare specială nu fac față competiție.

E aproape inutil să mai vorbim de fonduri europene. Organizațiile din România sunt eligibile în cadrul programului Europa Creativă. Dar acesta nu finanțează direct strict proiecte editoriale pentru reviste. Acestea pot fi o componentă a unor proiecte mai largi, inteligente, care să includă diverse metode de abordare a publicului, parteneriate și schimburi de experiență cu alte țări sau alte activități. Nu mă aștept ca Uniunile respective să poată să facă asta, de vreme ce nu sunt măcar capabile să iasă din vechiul mecanism pentru a scoate o revistă mai interesantă.

Nu în ultimul rând, în graba de a adopta proiectul în acest an, pentru ca beneficiarilor aleși să le vină banii din 2015, Parlamentul a ales să ignore alte legi. Conform Constituției, este necesar punctul de vedere al guvernului, pentru că există un impact asupra bugetului de stat. Conform legii finanțelor publice, proiectul ar fi trebuit să prevadă exact de unde se iau banii (din ce taxe, fonduri sau contribuții la buget). Conform legii responsabilității fiscale, proiectul trebuie însoțit de un studiu de impact. Niciunul dintre acestea nu este prezent, deși Consiliul Legislativ a atras atenția Parlamentului că sunt necesare.

Cei trei autori ai legii sunt membrii ai Uniunii Scriitorilor: Varujan Vosganian, Traian Dobrinescu, Gigel Sorinel Știrbu. Deputații și senatorii care au luat cuvântul în timpul dezbaterilor din cele două camere sunt toți membrii au uneia din Uniuniunile beneficiare. În Comisiile de specialitate care au propus adoptarea legii, ignorând Constituția și celelalte legi menționate, sunt numeroși membri ai acelorași Uniuni. Conflictul de interese nu poate fi mai evident de atât.

Nu știu dacă legea aceasta va ajunge să fie aplicată vreodată. Ea ne dă însă un răspuns trist la ce înseamnă cultură „reprezentativă” în Parlamentul României: un compromis mizer, împotriva legii și împotriva bunului simț, pentru a pune mâna pe niște bani publici. Cultura „reprezentativă”, care prea des e ca un parastas, pare a fi cea incapabilă să facă față unei competiții libere cu cultura vie, dar care știe să orchestreze șușanele finanțate pe șest.

Categories
random Stiri

La ce sunt bune cinci exit-poll-uri?

La turul 2 al alegerilor prezidențiale am avut nu mai puțin de cinci sondaje la ieșirea de la urne, conform declarațiilor clienților, adică celor cinci televiziuni care le-au comandat. Am fost sceptic în legătură cu această inflație de măsurători, cunoscând că vom avea rezultate oficiale pe parcursul zilei de luni, iar numărătorile paralele ale partidelor dau rezultate remarcabil de precise în câteva ore. La ce bun atâta efort pentru a afla puțin mai devreme o estimare destul de nesigură? Diferența de rating de la ora 21 justifică investiția? Întrebarea este valabilă mai ales pentru televiziunea publică, cea care a ales o metodă netransparentă de angajare a executantului*. Am primit însă un altfel de răspuns la aceste întrebări în seara alegerilor: e bine să măsoare cât mai mulți, pentru că altfel vor fi împiedicați unii să încerce să fure.

Să aruncăm o privire la rezultatele celor cinci sondaje. Teoretic, marja de eroare statistică este de 0,5%. Spun teoretic pentru că niciuna dintre cele cinci firme implicate nu a publicat metodologia completă. Din tabelul de mai jos observăm că toate cele cinci sondaje au ieșit din marja de eroare. Mai mult, două dintre ele nu au identificat corect câștigătorii, iar un al treilea (cel al CSCI) a greșit anunțul de la ora 21 (date culese până la ora 19) și s-a corectat după ce Ponta a aruncat prosopul.

exit-poll 2014

Aceste rezultate ne amintesc de cele din 2012, de la alegerile locale, când am văzut erori mari, inclusiv la ordinea candidaților în anumite situații. Erori ceva mai mici au fost la alegerile parlamentare din 2012, dar la alegerile pentru Parlamentul European sau la turul 1 din acest an exit-poll-urile au funcționat. Dacă ne uităm și la alegerile prezidențiale din 2009, când sondajele au fost eronate (cu o excepție), eu observ un model: atunci când există o miză reală, când lucrurile sunt la limită, exit-poll-urile greșesc. Atunci când miza e mică (PE) sau nu ne așteptăm la surprize (turul 1 prezidențiale), nu avem probleme.

Această situație bizară este parțial explicată de greșeli de implementare. Alegerile cu miză reprezintă un context mai dificil, deci ar trebui ca firmele să ia măsuri suplimentare pentru a corecta erorile, ceea ce înseamnă că trebuie să aloce mai multe resurse. Dar cel mai probabil clienții sunt puțin dispuși să facă acest lucru. Spre exemplu, la alegerile din acest an CURS-Avangarde a avut (conform propriilor declarații) cel mai mare eșantion și, iată, a avut cel mai bun rezultat. Dar nu cred că este singura explicație.

Revenind la ultima rundă de alegeri, dintre cele cinci sondaje există serioase dubii asupra celui realizat pentru Realitatea TV de Agenția de Rating Politic. La ambele tururi am văzut luări de poziție care pun sub semnul întrebării realizarea în teren a sondajului respectiv. Suficient de multe încât să am și eu serioase dubii. Am văzut în 2012 că același post a scos din neant o firmă care până atunci nu mai făcuse niciun sondaj în teren (Geopol) și care pretinde că a relizat un exit-poll, una dintre cele mai laborioase cercetări din domeniu.

Dintre cele patru firme care rămân, în momentul cheie de la ora 21 două l-au anunțat câștigător pe Iohannis, iar celelalte două pe Ponta. Acestea din urmă au un lucru în comun: sunt în proprietatea unor consultanți ai lui Ponta, adică a unor persoane care au un interes personal uriaș să câștige Ponta: așa arată că își merită banii. Conflictul de interese este prea mare ca să poate fi evitat. Pe baza datelor celor două sondaje, prima ieșire publică a PSD a fost în direcția „de fapt noi am câștigat, așteptați să vedeți numărătoarea reală”. Aici a fost un moment cheie. Dacă am fi avut doar aceste două exit-poll-uri, probabil că și fantoma de la Realitatea ar fi copiat aceleași cifre și cel puțin pentru o noapte Ponta ar fi fost câștigător.

O oră mai târziu, IRES și CURS-Avangarde au ieșit cu cifre actualizate care au mărit diferența între primii doi clasați. CSCI a întors rezultatul, dar doar după ce Ponta și-a recunoscut înfrângerea. În studioul Antena3, lupta cu „regimul” încă se mai ducea (verbal); coincidență, Sociopol a persistat în a îl anunța pe Ponta câștigător., micșorând puțin distanța.

Nu mi-e greu să îmi imaginez scenariul cel mai credibil. La ora 21, atât Sociopol cât și CSCI au primit un ordin simplu: dați-l pe Ponta câștigător. Ambele firme s-au executat. După ce numărătoarea paralelă a PSD a arătat că nu au cum să întoarcă rezultatul, oricât ar fura, CSCI a încercat să își salveze imaginea, schimbând rezulatul; nu întâmplător, patronul CSCI, Sultănescu, este un apropiat al lui Ghiță. Sociopol a rămas pe poziții, răspunzând ordinului din laboratoarele Voiculescu; nu întâmplător, patronul Sociopol, Palada, este un apropiat al lui Voiculescu. Este acest scenariu adevărat? Nu vom știi niciodată cu siguranță. Mă tem însă că da, cineva la PSD a dorit un plan B, și acest Plan B a implicat falsificarea unor sondaje, iar cei direct implicați au acceptat asta.

Ironic, tocmai Mirel Palada, patronul Sociopol, tuna și fulgera după primul tur, când firma sa estimase corect, împotriva celor ce criticau sondajele, spunând că aceștia se decredibilizează. Mai mult, cerea „comunității sociologilor” să ia măsuri împotriva celor ce fac sondaje proaste sau falsificate:

Comunitatea științifică a sociologilor trebuie să ia act de această situație neplăcută și să… Și să… Și să ce? Asta e problema. Și să ce? Nu există sancțiuni pentru asemenea fapte reprobabile, care clatină credibilitatea comunității noastre profesionale. (sursa)

Îi mai aude cineva pe marii sociologi guvernamentali comentând această situație neplăcută? Nu. Îi mai doare de credibilitatea comunității profesionale? Nu. Dar, lăsând la o parte ipocrizia autorului, subiectul rămâne: când își va găsi această comunitate profesională un minim standard de integritate?

Poate că vom ajunge cândva în situația de a nu mai avea nevoie de cinci exit-poll-uri pentru a evita situația în care una din tabere e gata să falsifice jumătate din ele. Dar o vom face doar atânci când nu vor mai exista „profesioniști” gata să falsifice aceste rezultate.

*Despre sondajul de la televiziunea publică. TVR a anunțat licitația cu cinci zile înainte de primul tur, fără să îi facă publicitate, cu condiții dificil de implementat și termen scurt de răspuns. Previzibil, nu au primit nicio ofertă, ceea ce le-a permis, cu aparentă acoperire legală, să treacă la negociere directă pentru că „e urgent”. De fapt, TVR nu a comandat exit-poll la primul tur, deci urgența e trasă rău de păr. Sunt toate premizele pentru a avea un contract cu dedicație. Și aici tot de „profesioniști” e vorba, pentru că integritatea începe de la faza de contractare.

Categories
random Stiri tu cu cine ai vota

Morții sau enervații? Prezență crescută la vot

Update. La ora 16, prezența depășește cu peste 4 puncte procentuale cifra din 2009. Pe de altă parte, a crescut participarea în rural, media de prezență depășind-o pe cea din urban. Pentru străinătate nu avem actualizare la 16, ci abia la 19. Vestea proastă pentru Iohannis este că județele cu cea mai scăzută prezență la vot sunt cele cu electorat maghiar numeros, de unde ar fi putut să se facă diferența. E posibil ca atitudinea UDMR să decidă aceste alegeri.

participare 2009-2014

Datele prezentate de BEC arată o prezență la vot, la 0ra 13, cu peste 3 puncte procentuale mai mare în 2014 decât în 2009: 27,22% față de 24,01%. Mai mult, dacă în 2009 pe tot parcursul zilei procentul participării la vot a fost mai mare în rural decât în urban, în acest an deja de la ora 13 rata de participare în urban a depășit-o pe cea din rural.

Și încă, în 2009 au votat în străinătate, în total, până la ora 21 (atunci nu erau statistici parțiale pentru străinătate) un număr de 147.757 cetățeni. Astăzi, doar până la ora 13, deja votaseră în străinătate 114.607 alegători, iar cozile la vot anunță o zi lungă.

Cred că este unul din efectele neașteptate ale campaniei agresive și arogante a PSD: cetățenii s-au enervat și au ieșit la vot. În același timp, mai cred că este unul dintre efectele mobilizării activelor de partid, la limita sau chiar în afara legii.

Întrebare este cine vor fi mai mulți: cetățenii enervați sau morții lui Dragnea? Vom afla răspunsul peste câteva ore. Până atunci, votați, pentru că da, putem vota mai mult decât pot ei fura. Undeva la sediul PSD niște oameni integri sunt cu siguranță nervoși.

Categories
random Stiri tu cu cine ai vota

Votul în țara lui Dragnea

De azi de dimineață se votează. Din nou, județele „roșii” din sudul țării – Olt, Teleorman, Gorj – țara lui Dragnea, sunt fruntașe la prezență, dar și la votul în secții speciale. Observatorii independenți încearcă să ne spună ce se întâmplă măcar în acele locuri unde au reușit să ajungă, în ciuda piedicilor puse de organizatori. Urmărți hashtagul #reporterlavot pentru a afla ce se întâmplă. Iată câteva astfel de anunțuri culese până la ora 12 pe Facebook:

duba valcea

Observatori pe Olt, ATENȚIE, duba asta (vezi foto) tocmai a descărcat 15 oameni care vor să voteze pe listele speciale.

Turism electoral… nu, ca e putin spus, nu descrie nici pe departe ceea ce se intampla acum in ilfov, olt, giurgiu, calarasi, teleorman… pur si simplu sectiile de vot sunt sub asediul masinilor care transporta oameni la greu. primarii stau in fata sectiilor fara jena, presedintii de sectie sunt depasiti sau mana-in-mana cu politia si primarii. E jale. Si ‪#‎jale‬ e putin spus…

A venit un cetățean cu două buletine vrând să voteze și pentru nevasta dânsului. Replica membrului din comisie? Nu putem azi că avem observatori.

Olt, 5 persoane toti pe liste suplimentare, coboara din masina OT 22 CYA. Dati mai departe

„Si, cu cine votati?” ne intreaba primarul din Corcova dupa interviul luat acum 10 minute. ” Pai, cu Iohannis, evident.” raspundem. ” A, mai bine nu votati atunci, ne stricati noua aicea! Duceti-va si votati la Bucuresti!”

Fabulos! Baronul de Colonești, personaj principal al reportajului pe care l-am publicat ieri, s-a acreditat ca observator în satul în care a fost Primar și a adus 5 matahale cu el, la intimidare. Acum chiar că dacă nu vine lumea la vot și nu votează cum trebuie, Bulă îi notează-n carnețel. Că doar Primar l-a pus pe fi-su, iar locțiitoarea secției e nevastă-sa.

Ok, stau de 10 minute în fața secției de votare 154, Colonești. Tot vin și vin mașini. Din ele coboară oameni în vârstă, iar șoferul rămâne în automobil. Unii dintre votanți au un carton cu o poză lipită, scris cu pixul, cu care vor să voteze.

De dimineata observatorii pozeaza zecile de masini si microbuze care brusc au inceput sa forfoteasca prin tara! urmariti-i la ‪#‎reporterlavot‬ si ajutati-i cum puteti!

Categories
random Stiri

Religia în școli: acordul prezumat este neconstituțional

icoane

Deși agitația politică e la cote maxime, fac(em) o pauză să analizăm o știre scurtă dar cu efecte (potențiale) importante:

Conform hotnews.ro, Curtea Constituțională “a decis astazi ca este neconstitutional articolul din legea educatiei care spune ca “La solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie”. Judecatorii CCR au apreciat ca cei care trebuie sa faca o solicitare sunt parintii care doresc ca aceste cursuri de Religie in scoala sa fie urmate de copiii lor”.

Subiectul acordului prezumat față de acordul explicit (informat) a mai apărut în dezbateri, inclusiv în proiectul inițiat de ASUR – discuții despre relația dintre Statul Român și Biserică.

Acrodul prezumat înseamnă pe scurt că o organizație poate decide în numele cetățeanului într-o chestiune ce ține de viața sa privată, efortul de informare și de acțiune căzând pe umerii celui din urmă. Pentru oamenii raționali, așa ceva ar trebui să fie inacceptabil.

Gândiți-vă de exemplu ce absurd ar fi acordul prezumat în viața de zi cu zi: poate mâine vă treziți membru într-un ONG de care nu știați că există sau poate chiar membru într-un partid politic. Sigur, vi se va spune că puteți să solicitați să vă retrageți din partidul pe care nici măcar nu-l susțineți sau din ONG-ul de care nu știați că există. Dar ar fi ridicol.

Dacă exemplele de mai sus vi se par absurde, există două exemple concrete.

Primul este domeniul marketingului online, mai exact marketingul prin e-mail. Orice companie care vrea să se promoveze prin newsletters (e-mailuri comerciale), trebuie să aibă aceptul prealabil al potențialului client. Orice altă variantă este ilegală și comerciantul nu poate argumenta că oferta mea este excepțională, sigur persoana îmi va mulțumi.

Al doilea exemplu este legat de donarea de organe. A existat acum câțiva ani o dezbatre pentru introducerea acordului prezumat – adică medicul să poată preleva organe de la persoane aflate în moarte cerebrală fără acordul prealabil al persoanei, sau acordul explicit al familiei.

Deși se poate spune că o astfel de măsură ar fi avut și efecte pozitive – pare de bun-simț să vrei să salvezi viața unor oameni dacă poți face asta, în final s-a renunțat la propunere pentru că ar încălca autonomia persoanei și ar crește riscul de abuz.

Interesant este că în al doilea caz, chiar Biserica Ortodoxă Română – cea care păstorește orele de religie – a fost vehement împotriva introducerii acordului prezumat, recomandând mai degrabă o „o muncă de educare a populaţiei” pe acest subiect.

Sigur că în cazul orelor de religie, Biserica este direct interesată, atât pentru a se asigura că vor exista cât mai mulți cetățeni obișnuiți de mici cu autoritatea reprezentaților săi, cât și pentru a asigura beneficii directe – posturile de profesori de religie fiind controlate de Biserică.

Argumentele susținătorilor acordului prezumat pentru orele de religie au intrat în trei categorii:

  1. E bine (sau nu e rău) să facă copiii religie, pentru că religia e bună pentru oameni și pentru societate. Acest argumentul poate fi atacat pe diferite părți, dar în ceea ce privește acordul prezumat nici măcar nu există vreo legătură. Dacă oamenii consideră că e ceva bun pentru ei vor face acțiunea necesară pentru a avea parte de acel ceva. Punerea lor în fața faptului împlinit nu-i ajută, mai ales în condițiile în care avem studii care arată că 80% din părinți și elevi nu sunt informați cu privire la statutul orelor de religie.
  2. Sunt(em) mai mulți – cu variantele “nu decide minoritatea” sau “e mai simplu pentru cei mai puțini”. Sigur că nu e vorba de o decizie a unei minorități, pentru că acea minoritate nu decide cine face ora de religie, cei care doresc sunt liberi să o facă. Iar discuția nu este despre cât de simplu e să faci o foaie (acesta e chiar un argument penibil) ci despre corectitudine și principii, după cum atestă și decizia CCR.

Sunt curios care vor fi efectele deciziei CCR, sunt convins că prima etapă va fi de tragere de timp. Se vor căuta apoi probabil găuri legislative care să evite problema neconstituționalității dar care să aducă același rezultat – aducerea a cât mai mulți elevi implicit la ora de religie.

În final, dacă societatea civilă este trează – și cred că a dovedit în acest caz că este – acest proces nu va funcționa și disciplina religie va deveni așa cum ar fi normal facultativă, organizată la cerere, în funcție de apartenența religioasă a solicitanților.

Categories
random Stiri tu cu cine ai vota

Cum m-am hotărât să devin observator


10631256_10152865864326789_1527505498405350716_o

Nu contează câți și cum votăm sau la ce campanii pe rețelele de socializare participăm, contează cine și cum numără voturile.

În primul tur al alegerilor prezidențiale, în București, un deputat  intră într-o secție de vot din buricul târgului și dă indicații precise ca la ora 21 ușile secției să fie închise, chiar dacă afară sute de studenți așteptau să voteze și chiar dacă observatorii internaționali recomandaseră, potrivit legii, ca toți cei care intraseră în clădire să fie lăsați să voteze. Rugat de unul dintre observatori să se legitimeze, acesta îi spune că este deputat de colegiu, iar când i se explică, tot potrivit legii, că prezența și indicațiile lui sunt ilegale, deputatul nostru amenință observatorul internațional că-l scoate din secția de vot cu poliția. Dă, însă, un telefon “la centru” de unde i se spune probabil să părăsească secția și pleacă roșu de furie. La câteva ore distanță, după ora 21, în urnă se descoperă un teanc cu vreo 50 de buletine de vot, încă lipite între ele, dar ștampilate în căsuța Victor Ponta. Datorită vigilenței observatorilor, acele voturi sunt anulate. După aceasta încercare eșuată, președintele secției de vot încearcă de două ori să numere voturile lui Klaus Iohannis ca fiind ale lui Victor Ponta. Unul dintre observatori îl vede, îi atrage atenția și pune buletinele de vot acolo unde le era locul.

Sunt 18 553 de secții de votare în țară și 294 peste hotare. 50 de voturi în fiecare secție sau chiar 10  puse acolo unde trebuie reprezintă procentele care vor face diferența. În majoritatea secțiilor de votare nu sunt acreditați observatori independenți, adică cei de care se tem cel mai tare sforarii din partide.

Între timp, Biroul Electoral Central, același care a ignorat solicitările de prelungire a programului de vot în diaspora, încă ezită să dea un răspuns solicitărilor de acreditare a noilor observatori pentru turul II, deși legea nu interzice, dimpotrivă în anii trecuți s-a permis acest lucru. Iar  fiecare zi de ezitare este o zi pierdută până la termenul limită de depunere a dosarelor. Asta și pentru că sunt două lucruri de care politicienii neaoși se tem ca necuratul de tămâie: prezența masivă la vot și alegerile corecte. Prezența și opțiunea de vot nu le pot influența, dar în contextul actual cred că observarea alegerilor nu este doar un drept al nostru, al tuturor, ci și cea mai importantă formă de implicare și de responsabilitate civică.

Postările pe facebook nu-s suficiente.  Eu merg să-mi apăr votul.

M-am înscris deja pe site-ul Centrului pentru Resurse Civice, cei care au monitorizat primul tur de scrutin și, după încercările de fraudare înregistrate pe 2 noiembrie, încearcă să acrediteze observatori noi pentru 16 noiembrie atât pentru secțiile din țară cât și pentru cele din străinătate. Data limită până la care ne putem înscrie este duminică, 9 noiembrie.  Formularul este aici. Încă avem timp să fim mai mulți și mai inteligenți decât se așteaptă ei.

Categories
random Stiri tu cu cine ai vota

Un ultim cuvânt de la ceilalți candidați

Orice candidat la președinție trebuie să prezinte 200.000 de semnături. Presupunând că nu le-a falsificat, e un fel de vot de încredere în alb. Apoi, fiecare candidat obține niște voturi – mai multe sau mai puține. Măcar acestor oameni, susținătorii și votanții, ar trebui să le spună două vorbe candidatul, după ce se anunță rezultatele. În timpul campaniei, eu am urmărit paginile oficiale ale tuturor candidaților, ba le-am citit și programele, le-am suportat și mesajele electorale. Și eu aștept un scurt cuvânt de rămas bun, înainte să le șterg site-ul din bookmarks și să le dau unlike la paginile de Facebook. Hai să vedem ce am primit.

Nu voi vorbi despre Victor Ponta și Klaus Iohannis, pentru că pe aceștia îi vedem pe toate televizoarele, pentru simplul motiv că au intrat în turul 2 și mai au două săptămâni de campanie. Vom reveni la ei după 16 noiembrie.

Tăriceanu poza profil

Pe locul trei a fost Cătălin Popescu-Tăriceanu, susținut prin vot de 508.572 de cetățeni. Tăriceanu a fost prompt în a le mulțumi și la fel de prompt în a face ceea ce aștepta toată lumea, adică să anunțe că-l susține pe Ponta. Pe baza voturilor respective, a sărit brusc pe prima poziție în lista scurtă a posibililor premieri, în eventualitatea că noul lui cel-mai-bun-prieten va fi ales președinte. Putem spune că Tăriceanu chiar a fost sincer când a mulțumit din suflet votanților. După aceea, și-a pus cravata roșie, și-a aranjat părul grizonant, a făcut o poză și și-a pus-o la profilul paginii oficiale, pregătindu-se de o pauză. În fond, de aici e treaba lui Ponta.

udrea_multumesc

A patra în preferințele cetățenilor, cu 493.376 de voturi, a fost Elena Udrea. Singura candidată mai bună decât țelina, după cum ne spunea un clip oficial în ultimele zile de campanie, și-a gratulat susținătorii cu un zâmbet și un autograf, precum vedetele. Apoi s-a așezat cuminte, așteptând să fie un pic curtată. Cum Iohannis nu s-a simțit, ba dimpotrivă, a zis că nu negociază, a sărit și Udrea să anunțe că nu are nimic de dat. Poate un pic lui Ponta, dacă cere. La ora la care scriu aceste rânduri, încă mai așteaptă, dar cu demnitate. E bună și la negocieri.

macovei al treilea pol

Mult mai hotărâtă s-a arătat candidata de pe locul 5, Monica Macovei. Imediat după închiderea urnelor a anunțat că s-a născut al treilea pol în România. Se bazează desigur pe cele 421.648 de voturi pe care le-a primit, cetățeni împreună cu care dorește să înființeze un nou partid. Lucrurile par a fi destul de avansate, și Macovei promite că va anunța numele formațiunii și va începe demersurile înainte de finalul săptămânii. Între timp, candidata nu negociază nici ea nimic, dar așteaptă de la cei de pe primele două locuri să garanteze independența justiției. Sigur că amândoi au garantat-o deja în programe, dar cine mai stă să citească? Altfel, sunt convins că încă un partid conservator era exact ce ne trebuia pe scena politică.

dan diaconescu interesul

Pe locul șase, cu 382.286 voturi, domnu’ Dan Diaconescu, se afla în seara alegerilor în studioul Antena 3, unde cu vizibilă satisfacție se lăsa rugat de cel de pe primul loc, Ponta, și un grub de slujnaliști de-ai lui (Gâdea, Grecu, Ursu, Savaliuc) să spună că „îi dă voturile”. Prudent cum îl știm, domnu’ Dan nu a zis nici da, nici nu, lăsând loc de negociere cu toate părțile. Este și mesajul pe care l-a transmis susținătorilor: trebuie să votăm și în turul 2, este în interesul nostru. Încă nu le-a spus cu cine. Anticipez că va mai negocia o vreme, apoi va afla care e interesul lui personal și îl va transmite într-o formă frumoasă și celor ce l-au votat.

Vadim Bombonită Cronică

Doar al șaptelea – unde sunt vremurile de glorie de altă dată? – a sosit veșnicul, unicul, marele tribun al României Mari, Corneliu Vadim Tudor. Doar 349.416 cetățeni au mai votat cu cel ce în 2000 intra în turul doi și care acum, iată, nu mai are niciun fel de coledgi, căci a pierdut și la Senat și la Parlamentul European și, iată, la prezidențiale. În ziua alegerilor, în stilul binecunoscut, Vadim identifica fără greș conspirațiile împotriva sa și, conform spuselor proprii, „dădea de pământ cu mafia electorală a PSD”, diagnosticând fără reținere „bombonita cronică” de care suferă Ponta. Doar două zile mai târziu, același Vadim descoperea că arestarea lui Hrebenciuc este o rușine și arestările trebuie să înceteze, motiv pentru care semnează un pact cu Oprea, membru identificat al tripletei infracționale, și își anunță sprijinul pentru numita mafie. Lung drumul de la împușcarea mafiei pe stadioane cu mitraliera, cum ne promitea același Vadim în 2000.

kelemen joi

Consolarea lui Vadim ar putea fi că a luat mai multe voturi decât Kelemen Hunor, candidatul UDMR, pe care îl găsim abia pe locul nouă, cu 329.727 de voturi, luate aproape exclusiv din secuime. S-ar zice că nici măcar toți maghiarii nu au fost convinși de candidații „lor”. Văzând rezultatele slabe, Kelemen nu a găsit de cuviință să spună ceva susținătorilor paginii în română, ci a vorbit doar celor de pe pagina în maghiară, dar n-am înțeles nimic (mint, mi-a tradus google, niște vorbe goale oricum). Trebuie să recunoaștem că UDMR în general și Kelemen în particular se află într-o poziție neplăcută. Sunt aliați la guvernare cu PSD, care însă a făcut o mizerabilă campanie negativă bazată pe temeri naționaliste scoase de la naftalina anilor ’90. Ar vrea să rămână la guvernare, dar li se arată pisica Tăriceanu (ați observat că încă nu au desemnat ministru la Cultură, după luni bune de la demisia lui Kelemen?). În fine, când să găsească în susținerea la alegeri o cale de împăcare, Ponta îl scoate din căciulă pe Vadim. Acum Kelemen trage de timp și ne spune ca în cântec: ne vedem joi.

melescanu ponta

De la locul 10, unde îl găsim pe Teodor Meleșcanu, intrăm în zona gri a celor ce au luat mai puține voturi decât numărul de semnături inițiale. Pentru Meleșcanu s-au pronunțat 104.131 de persoane, de unde se vede că stocul de agenți, securiști, rezerviști și alți epoleți nu e chiar așa de mare, sau poate au avut alte ordine pe unitate. Meleșcanu nu a găsit de cuviință să transmită public un mesaj către susținători, ceea ce nu surprinde: ei nu își transmit mesaje public, ci doar pe căi securizate. Totuși, unii strategi social-democrați s-au gândit că poate foștii ofițeri nu sunt chiar cei mai intuitivi oameni și au nevoie de un mesaj mai direct, așa că i-au construit rapid o poză din care rezultă clar pe cine susține Meleșcanu în turul doi. Interesant e că poza este de o calitate la fel de proastă ca toate materialele de campanie ale lui Meleșcanu. Oamenii ăștia țin la detalii.

tamagotast

Pe poziția 11 îl găsim pe al doilea candidat maghiar, Szilagyi Zsolt (sper că așa se scrie), pentru care au votat doar 53.146 de oameni, semn că proporția celor duși cu pluta între etnicii maghiari e cam la fel de mare ca între etnicii români. Pe de altă parte, dintre toți candidații, Szilagyi e singurul care atunci când vede o înfrângere o tratează cu sinceritate și seriozitate ca pe o înfrângere, și nu încearcă să o prezinte ca pe o victorie de etapă. Așadar, după ce a mulțumit alegătorilor pe limba lor, i-a îndemnat să-l susțină pe Iohannis în turul doi (prilej de nou delir naționalist în tabăra Ponta) și și-a anunțat bilingv demisia din fruntea partidului.

funar multumiri

Reprezentantul Dacilor în alegeri, Gheorghe Funar, a convins 45.405 de cetățeni că poate există un sâmbure de adevăr atunci când spune că Dacii sunt izvorul tuturor civilizațiilor, iar el, „haiducul științific” este alesul. S-a clasat astfel pe locul 11. Prea puțin pentru a câștiga alegerile, dar uriaș față de cei 700 de admiratori ai paginii de Facebook, singurul vehicul de comunicare directă folosit de candiat în campanie. Pe durata campaniei, Funar s-a remarcat prin stilul epistolar, scriind cel puțin o misivă pe zi, fie către public, fie către diverse autorități. După alegeri, s-a adresat desigur BEC, CCR și oricui a mai dorit să-l asculte, sesizând frauda, dar și-a găsit și timp să le mulțumească celor ce l-au votat. Aproape că îmi pare rău că nu l-am votat.

branza arata bine

Nu pot să mă abțin de la școlărescul joc de cuvinte ce mare brânză a făcut William Brânză? Iată că nu a fost pe ultimul loc, ci s-a clasat pe 12, cu 43.a94 de voturi. Dintre acestea, a avut 237 chiar în orașul de baștină, Câmpina, și un pic peste 2.000 în tot județul Prahova, unde are diverse afaceri, inclusiv o televiziune. Dar majoritatea susținătorilor au fost din afara țării, cu precădere din sudul Italiei. Brânză se laudă că ar fi fost pe primul loc în Catania, dar până nu văd date oficiale nu îl cred. Desigur că el consideră că a avut un succes. Așa că și la terminarea alegerilor a făcut exact același lucru ca în campanie: a adăugat o poză în care el arată bine, în sensul ăla italienesc de bărbat fatal, bine făcut, puternic, neînfricat, aparent o mașină, dar cu o privire care lasă să se înțeleagă că înăuntru este un suflet tandru ce se așteaptă descoperit. Evident, au curs like-urile. Cred că Brânză are o colecție impresionantă de poze din astea.

Ne apropiem de finalul listei. Pe locul 13, cu doar 28.805 voturi, îl găsim pe candidatul socialiștilor, Constantin Rotaru. Se vede treaba că adevăratele idei socialiste nu prea mai prind la masele de oameni ai muncii de la orașe și sate. Dar să nu disperăm: Alternativa Socialistă consideră că a fost un rezultat bun, „date fiind condițiile” și ne anunță că în curând va posta și un film cu candidatul, care să ne spună părerea lui. Serios, Rotaru, cu multele sale voturi, este prea ocupat să vorbească direct cetățenilor, în aceste trei zile de la alegeri. Sunt convins că masele de alegători așteaptă cu înfrigurare mesajul video.

amaritei

Pe ultimul loc, cu 7.895 de voturi, s-a clasat Mirel Mircea Amariței, reprezentantul partidului ProDemo. Rămâne un mister de ce a candidat Amariței sau cum de a reușit să strângă semnături pentru partid și pentru candidatură. Mă rog, foarte probabil că nu a reușit, ci le-a falsificat, dar nu avem dovezi. Este un bun exemplu că barierele administrative nu țin deoparte decât pe cei cu intenții curate; cei dispuși să fenteze regulile le vor depăși oricum. Comunicarea directă a lui Amariței a strălucit prin absență. Pe lângă un site neterminat, a avut și o pagină de Facebook, pe care ne-a spus, pe 23 octombrie, că este „ fiu al Moldovei şi al Daciei străbune, urmaş al lui Decebal şi al lui Ştefan Voievod” și face un legământ etc. etc., apoi ne-a lăsat să gândim la vorbele lui până în ziua alegerilor, pe 2 noiembrie, când a postat un fel de comentariu la Republica lui Platon copiat de pe site-urile de referate. Nu a considerat necesar să transmită un mesaj votanților după alegeri. Dar chiar așa, care votanți?