Categories
Stiri

Cultură și sănătate: o discuție despre priorități

Acum câțiva ani, d. Daniel Barbu, atunci ministrul culturii, a fost forțat să demisioneze după ce a spus public că sunt prea mulți bani la programul național hiv/sida, comparat cu domeniul culturii. Aparent, prioritățile ministrului erau greșite: în condițiile unui buget limitat, cetățenii preferau să fie alocați bani mai întâi pentru sănătate. Dar dacă d. Barbu ar fi luat banii de la bolnavi și i-ar fi dat culturii, fără să zică nimic, oare ar fi rămas ministru.

Întrebarea nu e retorică. Astăzi, prioritățile par a se fi schimbat. Nu mai de parte de luna august, Ministerul Culturii propunea introducerea, prin ordonanță de urgență și fără dezbatere publică, a unei taxe noi: „taxa pe Internet” ar fi urmat să finanțeze cinematografia română. Dincolo de problema de constituționalitate, într-o țară care nu a rezolvat încă accesul la servicii de bază, ideea unei taxe pe care să o plătească toți, în beneficiul unui număr foarte mic de persoane, e cel puțin bizară. Documentul nu a fost adoptat, ca urmare a opoziției industriei telecom, dar nici nu a fost retras.

Luna aceasta guvernul a găsit bani pentru o achiziție controversată: va aloca 10 milioane de euro pentru achiziționarea unei opere de artă. Din nou, lipsește dezbaterea: de vreme ce avem 10 milioane de euro, ce putem face cu ei? „Cumințenia pământului” e doar un proiect. Un alt proiect ar putea fi noul Spital de Arși. În luna august, într-o discuție despre ministrul sănătății și primarul sectorului 1 rezulta un cost de aproximativ 3 milioane de euro pentru clădirea nouă, fără dotări. Primăria se obliga să facă o investiție în dotări, iar unele echipamente și mai ales personalul veneau de la actualul spital. E rezonabil să presupunem că diferența de 7 milioane de euro ar fi suficientă pentru a finaliza proiectul.

Nu am dat întâmplător acest exemplu. Guvernul actual a venit la putere pe fondul nemulțumirilor populare generate de accidentul din clubul Colectiv, și urmate de fiascoul tratării răniților din acest accident. În centrul eșecului a fost absența unei unități specializate în tratarea arsurilor, iar una din primele promisiuni ale guvernului a fost că va rezolva problema. Până acum, nu a rezolvat nimic, iar singura propunere concretă este cea primăriei sector 1. Ar avea nevoie de 3 milioane de euro pentru a fi demarată, dar… nu sunt bani. În schimb, sunt 10 milioane pentru statuetă.

Discuția este despre priorități. În condițiile în care există un fond disponibil și mai multe proiecte concurente, pe care îl alegi? Cum iei decizia? Răspunsul normal ar fi că prin dezbatere. Nu este și răspunsul guvernului.

Categories
random Stiri

Incompetența statului omoară drepturi. Despre Ministerul Sănătății și vaccinuri

vaccin

Statul se arată incompetent în a veghea la binele copiilor. În cazul de faţă, vorbim de vaccinări. În loc să-și recunoască incompetența, apelează la vechea soluție cinică: aruncă problema în brațele cetățenilor. Cu această ocazie, vrea să limiteze dreptul la educație, fără să îi pese că afectează tocmai familiile cele mai sărace.

Ministerul Sănătății pregătește un proiect de lege prin care să impună vaccinarea obligatorie. În sine, nu e un lucru rău, dimpotrivă, e bine ca anumite vaccinuri să le facă toți copiii. Dar mă îngrozește pedeapsa propusă: interzicerea dreptului la educație. Copiii care nu au făcut toate cele 8 vaccinuri obligatorii nu vor mai fi primiți la grădiniță sau școală.

Las la o parte evidenta neconstituționalitate a proiectului, căci dreptul la educație e universal și nu poate fi îngrădit administrativ. Discut mai ales lipsa atroce de viziune. Dincolo de grupurile vizibile, dar minoritare, ale celor ce resping vaccinarea din motive… spirituale (m-am exprimat politicos), cei mai mulți copii nevaccinați vin din familii modeste. Au un deficit cronic de acces la servicii de sănătate, pentru că părinții nu au bani de dat pe drumuri și șpăgi la doctori, iar mulți dintre medicii de familie ignoră obligația de a merge ei la copii. Ministerul Sănătății nu suflă o vorbă despre faptul că nu are niciun sistem de monitorizare a felului în care angajații sau contractorii săi, medici de familie și pediatri, își îndeplinesc obligațiile legale cu privire la copii.

Tocmai acestor familii sărace li se va trânti ușa grădiniței în nas, pentru că nu au făcut vaccinurile. Un pretext excelent pentru un alt segment corupt al administrației de a scăpa de acești copii problematici, care „nu contribuie”. Ce credeți că vor face părinții, vor alerga la medic sau vor zice că asta e, trăiește copilul și fără grădiniță? Mai târziu, când vor ajunge la școală, vor avea aceeași problemă. Câți dintre ei vor renunța și la școală?

Soluția la problemă este un sistem adecvat pentru monitorizarea binelui copiilor. Avem instituții publice responsabile cu acest lucru și suntem în secolul tehnologiei. Unde e baza de date cu toți copiii din țara asta, în care să avem monitorizarea situației de risc, inclusiv lipsa vaccinărilor? Aceeași bază de date care să îmi arate clar medicul pediatru sau de familie responsabil pentru fiecare copil în parte, conform legii. Da, știu, întrebări retorice, multe întrebări retorice.

Categories
random Stiri

Cum și-a anulat PNL de bună voie dreptul la alegeri parțiale în Parlament

mihai_voicu_vicepresedinte_pnl_despre_legea_alegerilor_parlamentare

În chestiunea colegiilor parlamentare vacante, PNL și-a dat un frumos auto-gol prin execuția de exceopție a vicepreședintelui Mihai Voicu, deputat și șef al Comisiei pentru legi electorale.

PNL a obținut trei decizii în instanță care ar obliga guvernul să organizeze alegeri parțiale pentru colegiile vacante. Opoziția își dorește aceste alegeri pentru că ar avea șanse bune să își întărească poziția în Parlament. Conform datelor din sondaje, liberalii ar putea câștiga cele mai multe dintre aceste colegii vacante.

Doar că, între timp, comisia amintită a adoptat noua lege electorală, creație a numitului vicepreședinte liberal, în cooperare cu deputatul-ministru Nicolicea, UNPR. La măsuri tranzitorii, aceasta nu prevede nimic de situația colegiilor vacante, ci pur și simplu abrogă vechea lege.

În treacăt fie spus că, în fața instanței, guvernul Ponta a emis un monumental exemplu de nesimțire și tupeu, explicând prin avocații săi că legea nu prevede nicio sancțiune, prin urmare nu este obligatorie.

Acum să presupunem, prin reducere la absurd, că Ponta se căiește și vrea să organizeze alegeri parțiale. Legal, nu poate. Vechea lege, care definește procedura, e abrogată. Noua lege nu are procedură. Mai mult, conform legii în vigoare nici nu mai există colegii uninominale. La limită, dacă toți parlamentarii și-ar da demisia mâine, până la alegerile la termen nu vom mai avea Parlament.

Nici nu e de mirare că în această situație, Ponta nu numai că nu se căiește, ba chiar face mișto de liberali. Aceștia o merită, iar dacă au ajuns să merite glumițele lui Ponta, e chiar vai de ei. Desigur, deputatul Mihai Voicu rămâne un cadru de nădejde și un specialist renumit al legilor electorale.

Categories
Stiri

Aventura uluitoare a lui Ilan Shor nu e încă un film, ci realitatea din Moldova

Shor_ilan_mironovich

Milioane, afaceri spectaculoase, un jaf de miliarde, fotbal, show-biz și politică, totul în jurul unui tânăr evreu ce face avere în mica republică moldovenească: pare rețeta unui film hollywoodian de succes. Dar nu, este viața lui Ilan Shor, cel ce se pregătește să ajungă primar în orășelul Orhei de peste Prut.

Ilan Shor s-a născut pe 6 martie 1987, în Israel. Familia lui s-a mutat în Republica Moldova doi ani mai târziu, împreună cu afacerile conduse de tatăl său. Îi place să își povestească viața în reviste glossy. La 13 ani ar fi avut trei magazine de telefoane mobile; la 14 ani, prima mașină, un Peugeot 406; la 16 ani, o minitipografie. A schimbat vreo zece școli și a terminat liceul chiar la instituția școlară fondată de tatăl său. La 18 ani, i-a murit tatăl și a moștenit afacerile familiei, în primul rând profitabila rețea de duty-free din Moldova; ceva interese pe la bănci; și acțiuni la aeroport.

Deși locuiește în Chișinău, s-a legat de micul orășel Orhei, 33.000 de locuitori, prin fotbal. A cumpărat echipa locală, Viitorul. A numit-0 FC Milsami, un nume inventat de el, să sune bine. În 2015, a câștigat campionatul moldovenesc. E prima dată în istorie când câștigă o echipă care nu e nici din Chișinău, nici din Tiraspol, cele două capitale ale unui stat ce nu e prea mic pentru a nu fi rupt în două.

În 2010, s-a însurat cu Jasmin, o cântăreață din Rusia, cu aproape zece ani mai în vârstă ca el. Jasmin (e nume de scenă) e de origine daghestaneză, nu este exagerat de talentată, dar a fost decorată recent ca artist emerit al poporului rus. Putin i-a înmânat personal decorația.

Shor este milionar în dolari, conform propriilor declarații, dar ar avea datorii uriașe, de aproape 300 de milioane, conform detractorilor săi. Este acuzat că ar fi actorul principal în Furtul Secolului, în care a dispărut un miliard de dolari din băncile moldovenești. Un raport internațional îl acuză că din postura de șef al Consiliului de Administrație al unei bănci locale ar fi orchestrat frauda. A fost reținut o perioadă, apoi plasat în arest la domiciliu, unde se află și astăzi.

În 2014, intra în consiliul de administrație al băncii amintite, dar și în cel al aeroportului din Chișinău. Prelua controlul asupra altor două bănci. Și tot în 2014 începea să investească în mass-media. O firmă controlată de el operează azi aeroportul. Unii spun că ar fi doar o fațadă pentru niște interese obscure, poate locale, poate rusești.

A obținut cetățenia Republicii Moldova, la urgență, ca pentru un investitor respectabil. Până acum, cetățenia a fost doar un fel de moft, căci un pașaport israelian are oricum mai multe avantaje. E suspectat că are contacte politice cu fostul premier Vlad Filat, căruia i-ar fi cumpărat un avion, dar și cu mai vechiul președinte comunist Vladimir Voronin, căruia i-ar fi oferit o clădire pentru sediu.

În urmă cu o lună și ceva s-a hotărât să devină activ politic și să candideze la primăria din Orhei. Vorbește prost românește, ceva mai bine rusește. Reprezintă Mișcarea Social-Politică Ravnopravie, al cărui program prevede intrarea Moldovei în Federația Rusă.

Astăzi sunt alegeri locale în Orhei. Mai întâi sondajele, apoi rezultatele parțiale, îl dau câștigător pe Ilan Shor din primul tur. Cetățenii din Orhei par să îl iubească așa cum e el. Promite că dacă va fi ales va învățat limba română, va cumpăra o casă la Orhei și va aduce bani în localitate. Deocambdată are sechestru pe avere. Dar chiar de-ar pierde tot în scandalul Furtul Secolului, probabil că ar putea să recupereze dacă își va vinde drepturile pentru un film inspirat din viața lui. Și are doar 28 de ani.

Categories
random Stiri

Educație: România se împrumută la Banca Mondială deși puteam lua bani gratis de la Uniunea Europeană

Capută din site-ul Băncii Mondiale

Pe agenda ședinței de guvern de ieri este un Memorandum care prevede semnarea unui acord de împrumut de 200 milioane de euro de la BIRD (parte a grupului Băncii Mondiale), pentru Proiectul privind învăţământul secundar. La o privire superficială, poate părea un lucru bun: iată, investim în educație. Analizând mai atent, trebuie să ne întrebăm de ce împrumutăm acești bani, pe care îi vom restitui apoi cu dobândă (mică, dar dobândă), deși am putea să facem aceleași lucruri cu bani (aproape) gratis de la Uniunea Europeană, fie din fondurile ce rămân necheltuie în acest exercițiu bugetar, fie din noile programe operaționale. Inevitabil, răspunsul la această întrebare ne duce către incompetență, dar și către suspiciuni de conflict de interese.

Să remarcăm mai întâi că Ministerul Educației, beneficiarul finanțării, este ca de obicei complet opac cu privire la acest subiect. Un împrumut de o astfel de dimensiune este o chestiune de interes public. Nicăieri în comunicările publice ale Ministerului nu găsim referiri la acest proiect, iar de dezbateri publice nu poate fi vorba. Este, din păcate, regula și nu excepția la acest Minister. Găsim însă informații despre proiect de pe site-ul Băncii Mondiale (se deschide în pagină nouă), care este obligată de regulile de funcționare să lucreze transparent și, spre deosebire de autoritățile românești, chiar respectă aceste reguli. 

Aflăm deci că Proiectul privind învățământul secundar își propune să îmbunătățească tranziția de la învățământul secundar superior (liceu) la cel terțiar (universitate) și să îmbunătățească rata de inserție în primul an din învățământul terțiar, adică să scadă numărul celor ce abandonează în primul an de facultate. În acest scop, 75% din bani se vor duce către licee, fiind eligibile aproximativ 80% dintre acestea, cele cu rezultate mai slabe. Acestea pot primi granturi pentru educație remedială (pregătirea elevilor cu rezultate slabe), activități extracurriculare și îmbunătățirea bazei materiale (laboratoare). Restul de 25% din banii împrumutați vor merge la universități pentru programe de atragere a studenților și îmbunătățire a condițiilor din primul an. Sunt eligibile toate universitățile, inclusiv cele particulare. Beneficiarii finali vizați sunt tinerii din grupuri vulnerabile, incluzând: familii sărace, din mediul rural, situații familiale dificile, romi etc. Pentru aceste scopuri nobile România împrumută 200 de milioane de euro de la Banca Mondială.

Să ne uităm puțin la alternativă: fondurile europene. În primul rând, una dintre țintele ambițioasei strategii Europa 2020 se referă tocmai la procentul persoanelor care au absolvit studii universitare în grupa de vârstă 30-34 de ani. Ținta europeană este 40%, față de 37% în acest moment. Ținta României este 26,7%, față de 22,8% acum. În 2014, în urma unei evaluări a Consiliului European, țării noastre i s-a recomandat, printre altele, „să asigure creșterea calității și a accesului la învățământul profesional și tehnic, la ucenicii, la învățământul terțiar și la învățarea pe tot parcursul vieții și să le adapteze la necesitățile pieței forței de muncă.” Devine naturală folosirea fondurilor comunitare pentru programe care urmăresc țintele Europa 2020 și implementarea recomandărilor primite.

Prin urmare, în Acordul de Parteneriat România-UE 2014-2020, una din nevoile de dezvoltare identificate în domeniul educației este, deloc suprinzător, „îmbunătățirea accesului la învățământul terțiar și susținerea participării la acesta”. Corespunzător acestei nevoi, în Programul Operațional Capital Uman găsim mai multe acțiuni grupate sub titlul „Îmbunătăţirea calităţii şi eficacităţii învățământului terțiar, precum și a accesului și participării la acesta”. Toate componentele proiectului finanțat din banii împrumutați își găsesc locul aici. Ar fi suficient ca Autoritatea de Management să deschidă liniile de finanțare, iar beneficiarii enumerați, licee și universități, să facă propuneri de proiecte. Există chiar și bani de asistență tehnică, prin care ar putea fi sprijiniți să scrie și să implementeze aceste proiecte.

Și atunci, de ce trebuie să ne împrumutăm? Nu am cum să răspund cu certitudine la această întrebare. Pot însă să indic niște ipoteze:

  • lipsa cronică de capacitate strategică. Nu e dificil să pui toate aceste componente într-un program, dar cineva trebuie să o facă. Banca Mondială oferă la pachet proiectul scris integral și banii, spre ușurarea funcționarilor responsabili cu gânditul.
  • lobby-ul intens al Băncii Mondiale. Nu din bunătatea inimii stă cineva să scrie proiectul pentru România. Banca Mondială, cu tot obiectivul său de dezvoltare, rămâne o bancă. Își justifică existența (implicit locurile de muncă pentru cei ce se ocupă de asta) și profitul din existența împrumuturilor. Este interesant că România cumpără asistență tehnică, cu bani europeni, de la Banca Mondială, pentru redactarea acelor documente strategice citate. Consultanții Băncii ar fi putut să pună foarte bine componentele împrumutului în programele europene. Dar aici deja ne apropiem de o suspiciune de conflct de interese.
  • flexibilitatea procedurilor în proiectul Băncii Mondiale. Știm deja că pentru fonduri europene procedurile sunt stricte și vor fi și mai stricte, de vreme ce procurorii anit-corupție investighează deja astfel de proiecte. Acordarea granturilor către licee și universități (publice sau private) va fi ceva mai flexibilă cu banii împrumutați, va lăsa Ministerului o marjă mai mare de decizie în selecția beneficiarilor. Lucrul ăsta contează, mai ales că se apropie un nou an electoral.

E posibil ca ipotezele mele să fie excesiv de pesimiste și să existe o explicație rațională. Mă tem însă că nu vom auzi vreodată vreo explicație. Și mai cred că vom vedea cum trec anii, se apropie 2020, vom începe să restituim împrumutul, cu sau fără rezultatele vizate, iar banii europeni vor rămâne tot la Bruxelles, pentru că noi nu vom fi în stare să ne scriem proiectele singuri.

Categories
random Stiri

Cazul Udrea ne amintește că trebuie să îi mulțumim lui Traian Băsescu

Băsescu la Cotroceni

Pare un consens între comentatori că “mărturisirea” Elenei Udrea îngroapă definitiv „băsismul”. Acest lucru este spus în diverse forme atât de cei ce l-au urât dintotdeauna pe Traian Băsescu, cât și de cei ce s-au arătat pe parcurs dezamăgiți de el. Sunt așa de mulți cei ce „se dezic” de fostul președinte, de zici că într-adevăr băsismul a murit. În acest context defavorabil, îmi reafirm poziția băsistă, din ce în ce mai minoritară și am de observat un lucru esențial: îi datorăm și lui Traian Băsescu că ne delectăm cu confesiunile foștilor aroganți din interiorul sau de la poarta pușcăriei.

Vă reamintesc, dacă ați uitat, că unitatea anti-corupție a procuraturii, indiferent că se numea DNA sau PNA, a avut ani buni în care nu a făcut nimic. Ani buni în care singurul corupt dovedit vreodată era un deputat Bivolaru, și ăla fugit în străinătate. Instrumentul principal pentru ducerea în ridicol a eforturilor anti-corupție era procurorul-șef, în a cărui numire cuvântul final îl are președintele. Chiar dacă în interiorul instituției erau destui magistrați gata să își facă treaba, șeful ei avea toate pârghiile pentru a nu îi lăsa.

A fost nevoie ca președintele Băsescu să dea credit unui magistrat independent, curajos și decis să aplice legea, pentru ca să se ajungă rapid la masa critică de procurori care să determine schimbarea. Este meritul lui Băsescu că a apărat independența instituției chiar și atunci când a devenit evident că nu se va opri la opoziție. Fostul președinte a rămas ferm în promovarea unui DNA independent chiar și atunci când anchetele au ajuns la primari și parlamentari PDL, la miniștri în funcție în cabinetul Boc, la pupile politice precum Ridzi, la fratele său, la ginerele președintelui și, iată, la anturajul Elenei Udrea.

Acest val de succese DNA există și pentru că TB a acceptat să lase magistrații să își facă treaba, prin numirile la conducerea instituției. Am votat pentru Traian Băsescu de două ori în alegeri, am votat împotriva suspendării la primul referendum și am stat acasă la al doilea, pentru că era opțiunea favorabilă președintelui. Am făcut aceste alegeri conștient, calculat, iar acțiunile lui Băsescu în domeniul justiției au jucat un rol important în alegerile mele. Sunt convins că niciunul dintre Năstase, Geoană, Antonescu sau Ponta nu ar fi procedat la fel, ci, dimpotrivă, ar fi încercat să schimbe direcția.

Mă felicit pentru că am votat bine, alegând de fiecare dată opțiunea favorabilă lui Traian Băsescu. Chiar dacă la finalul celor două mandate simt mai degrabă o dezamăgire pentru rezultatul de ansamblu, nu voi uita niciodată că îi datorăm fostului președinte un „mulțumesc” pentru că ne-a ajutat să trăim într-o țară mai curată. Din această perspectivă, am fost și rămân un băsist.

Categories
Stiri

Politică, educație și afaceri cu doctorate

culmeaextremeiurgenc5a3e3a0apremierulpontaaemis0ac3aentrecc3a2rnac5a3ic59fipiftie0aordonanc5a3adeurg-default

Povestea a făcut deja știre. Între Crăciun și Anul Nou, guvernul Ponta a modificat, din nou, pentru al treilea an consecutiv, Legea Educației Naționale printr-o ordonanță de urgență de tip fantomă, adică despre care aflăm doar în ziua ședinței de guvern și al cărei text în citim doar în Monitorul Oficial. În plus față de anii precedenți, una din prevederile ordonanței se aplică, până acum, exclusiv premierului Ponta. Începând de săptămâna trecută, i se permite deținătorului unui titlu de doctor să renunțe la el fără alte explicații.

Este deja știre și povestea mai largă, a plagiatului lui Ponta. Acum doi ani au ajuns în presă dovezi cu privire la copierea unei părți consistente a tezei de doctorat de către Victor Ponta. Încă de atunci premierul a abuzat fără scrupule de poziția sa, desființând o comisie academică ce urma să discute cazul, în noaptea de dinaintea ședinței. Ulterior, Comisia de Etică a Universității București a dat un verdict științific de plagiat, solicitând Ministerului Educației retragerea titlului. Un alt abuz s-a petrecut atunci. O Comisie a ministerului a făcut o solicitat a procedurilor și nu a textului lucrării, concluzionând că aceasta nu e plagiat. Decizia s-a bazat pe un raport „independent” al „expertului” G. Mateuț, cunoscut mai degrabă pentru că i-a reprezentat fără succes în instanță pe corupții A. Năstase, D. Voiculesc, R. Fenechiu, O. Hayssam și alții.

După ce a pierdut alegerile, în cadrul unui efort susținut de refacere a imaginii, Ponta a trimis în mod neașteptat o scrisoare Universității București, prin care anunță că renunță la titlul de doctor. Spun neașteptat, pentru că timp de doi ani Ponta a susținut că totul e în regulă. Însă conform legii, nu exista renunțare la titlu, ci doar anulare, în baza dovezilor de plagiat. Ori Ponta refuză să spună cuvintele magice „da, am greșit”. Dincolo de egoul premierului, se pare că miza e mai mare. Jurnalistul Cătălin Prisăcariu arată că premierul Ponta a intrat în Barou fără examen, în baza unei prevederi care permite să devină avocați deținătorilor de doctorate în drept. Dacă ar exista un verdict care califică titlul ca obținut prin fals, se poate pune în discuție legalitatea carierei lucrative de avocat a lui Ponta, chiar dacă acum nu mai practică. Ajungem deci la un nou abuz, prin care premierul încearcă să închidă cazul, emițând un act normativ în beneficiu personal.

Nu știu când și cum se va termina povestea. Premierul are în mână toate pârghiile administrative și are alături tăcerea majorității universităților. Omul care a semnat ultimul abuz, noul ministru al educației, este președintele Consiliului Național al Rectorilor și tocmai a primit mână liberă să scrie o nouă lege a educației, așa cum își doresc cei ce au pus stăpânire pe sistem, fie că sunt rectori-președinți pe viață, deținători de feude universitare în care taie și spânzură, sindicaliști sau funcționari.

Toți aceștia nu au niciun interes să facă lumină în cazul Ponta, pentru că nu au niciun interes să facă lumină în cazul doctoratelor. Pentru acești administratori ai educației, învățământul este doar o mare afacere și între componentele ei doctoratul este una tot mai lucrativă. Tradițional, titlul de doctor era căutat de cei ce doreau o carieră în în cercetare sau universitate, sau, uneori, de cei ajunși la un anume nivel de expertiză în domeniul lor și care doreau să îi da o formă academică. Mai nou, găsim doctori unde nici nu te aștepți, efecte secundare ale unei lumi așezate strâmb.

Pentru mulți, doctoratul este o față a parvenirii, alături de un titlu militar sau măcar trecerea pe la Colegiul Național de Apărare. Prima generație de conducători ai țării, de după revoluție, veneau din partidul comunist și din securitate și nu aveau nevoie de alte blazoane. Noua generație are alte forme de recunoaștere reciprocă: titluri academice și militare. Noile fețe ale parvenirii sunt colonei și doctori. E suficient să-i asculți vorbind pe cei mai mulți dintre aceștia ca să înțelegi că nu ar fi capabili să urmeze un doctorat serios. Așa că au nevoie de cale mai ușoară, în care altcineva le face teza sau pur și simplu o copiază. Pentru asta sunt dispuși să plătească, în bani sau favoruri, iar la primire se găsește întotdeauna un mare nume al universităților românești.

Apoi, avem un rol funcțional al doctoratului, efect secundar al unor idei bune, dar implementate prost. Iată exemplul Ponta: cu doctoratul a evitat un examne dificil și mai greu de falsificat la Barou. În sistemul public în general, doctoratul asigură avansare, sau măcar un plus la salariu. A fost mai întâi masteratul, ca cerință pentru o poziției de conducere, urmează doctoratul, pentru alte beneficii. Nu există subiecte de cercetare câți angajați la stat sunt, dar doctori avem cu sutele și miile, de la administrația locală la poliție. Cât despre capacitatea de a scrie o teză originală, nu avem ce mai comenta.

Mai sunt și impostorii de profesie, „experți” sau „specialiști” în diverse domenii, implicați în administrație sau consultanță. Au nevoie de titlul de doctor pentru a-și acoperi propria lipsă de substanță și sunt dispuși să îl obțină pe calea cea mai scurtă. Mai nou doctoratul a devenit o afacere cu fonduri europene. Universitățile scriu „proiecte POSDRU” pentru burse doctorale (de anul ăsta, vor fi „proiecte POCU”, căci programul operaținal Dezvoltarea Resurselor Umane a fost redenumit Capital Uman). Conceptual, proiectele sunt simple: un număr de burse lunare, la care se adaugă un fond pentru administrare. Bonus, doctoranzii pot să lucreze pentru universitate sau pentru coordonatori. Problema apare la „indicatori”. La final, universitatea trebuie să raporteze către autoritatea de management un număr de doctori. Dacă cineva nu termină, nu se atinge indicatorul. Concluzia ilogică este că toți ce intră la doctorat trebuie să termine, altfel sunt probleme la raportare. O nouă afacere, un nou val de doctori. Nu vorbim neapărat de plagiate, cât de valoarea îndoielnică a cercetării care stă la baza acestor teze.

Există în legea educației naționale o prevedere care spune că tezele de doctorat trebuie publicate on-line, pe un site dedicat, menținut de autoritatea în domeniu. Site-ul respectiv există, a fost activ vreo două luni, acum trei ani. Apoi a fost închis și nimeni nu mai vorbește despre el. În fapt, cei ce au responsabilitatea creării și întreținerii site-ului sunt printre cei ce nu au interesul să existe posibilitatea ca toată lumea să vadă valoarea reală a sutelor de teze în baza cărora România produce doctori în fiecare an. Numărul celor ce se simt cu musca pe căciulă crește, iar pe măsură ce avansăm în timp ei ajung să se integreze în sistem, să ocupe poziții de decizie, să fie tentați să îngroape micul secret murdar din CV.

Cazul Ponta ar putea fi încă o oportunitatea pentru oamenii onești din lumea universitară românească să înceapă campania de transparență care să curețe cancerul afacerii cu doctorate. Nu e nevoie musai de o lege, de o acțiune de sus în jos. Publicarea tezelor de doctorat, ca prim pas, stă în puterea fiecărei universități. Dar nici măcar cea din București, unde am văzut o luare de poziție în cazul Ponta, nu pare dispusă să meargă mai departe. Cât despre reacții la ordonanța cu beneficiar unic, am văzut doar cazuri singulare, voci stinghere. Poate e din cauza vacanței. Sau poate va fi încă o oportunitate pierdută.

Categories
random Stiri

La ce sunt bune cinci exit-poll-uri?

La turul 2 al alegerilor prezidențiale am avut nu mai puțin de cinci sondaje la ieșirea de la urne, conform declarațiilor clienților, adică celor cinci televiziuni care le-au comandat. Am fost sceptic în legătură cu această inflație de măsurători, cunoscând că vom avea rezultate oficiale pe parcursul zilei de luni, iar numărătorile paralele ale partidelor dau rezultate remarcabil de precise în câteva ore. La ce bun atâta efort pentru a afla puțin mai devreme o estimare destul de nesigură? Diferența de rating de la ora 21 justifică investiția? Întrebarea este valabilă mai ales pentru televiziunea publică, cea care a ales o metodă netransparentă de angajare a executantului*. Am primit însă un altfel de răspuns la aceste întrebări în seara alegerilor: e bine să măsoare cât mai mulți, pentru că altfel vor fi împiedicați unii să încerce să fure.

Să aruncăm o privire la rezultatele celor cinci sondaje. Teoretic, marja de eroare statistică este de 0,5%. Spun teoretic pentru că niciuna dintre cele cinci firme implicate nu a publicat metodologia completă. Din tabelul de mai jos observăm că toate cele cinci sondaje au ieșit din marja de eroare. Mai mult, două dintre ele nu au identificat corect câștigătorii, iar un al treilea (cel al CSCI) a greșit anunțul de la ora 21 (date culese până la ora 19) și s-a corectat după ce Ponta a aruncat prosopul.

exit-poll 2014

Aceste rezultate ne amintesc de cele din 2012, de la alegerile locale, când am văzut erori mari, inclusiv la ordinea candidaților în anumite situații. Erori ceva mai mici au fost la alegerile parlamentare din 2012, dar la alegerile pentru Parlamentul European sau la turul 1 din acest an exit-poll-urile au funcționat. Dacă ne uităm și la alegerile prezidențiale din 2009, când sondajele au fost eronate (cu o excepție), eu observ un model: atunci când există o miză reală, când lucrurile sunt la limită, exit-poll-urile greșesc. Atunci când miza e mică (PE) sau nu ne așteptăm la surprize (turul 1 prezidențiale), nu avem probleme.

Această situație bizară este parțial explicată de greșeli de implementare. Alegerile cu miză reprezintă un context mai dificil, deci ar trebui ca firmele să ia măsuri suplimentare pentru a corecta erorile, ceea ce înseamnă că trebuie să aloce mai multe resurse. Dar cel mai probabil clienții sunt puțin dispuși să facă acest lucru. Spre exemplu, la alegerile din acest an CURS-Avangarde a avut (conform propriilor declarații) cel mai mare eșantion și, iată, a avut cel mai bun rezultat. Dar nu cred că este singura explicație.

Revenind la ultima rundă de alegeri, dintre cele cinci sondaje există serioase dubii asupra celui realizat pentru Realitatea TV de Agenția de Rating Politic. La ambele tururi am văzut luări de poziție care pun sub semnul întrebării realizarea în teren a sondajului respectiv. Suficient de multe încât să am și eu serioase dubii. Am văzut în 2012 că același post a scos din neant o firmă care până atunci nu mai făcuse niciun sondaj în teren (Geopol) și care pretinde că a relizat un exit-poll, una dintre cele mai laborioase cercetări din domeniu.

Dintre cele patru firme care rămân, în momentul cheie de la ora 21 două l-au anunțat câștigător pe Iohannis, iar celelalte două pe Ponta. Acestea din urmă au un lucru în comun: sunt în proprietatea unor consultanți ai lui Ponta, adică a unor persoane care au un interes personal uriaș să câștige Ponta: așa arată că își merită banii. Conflictul de interese este prea mare ca să poate fi evitat. Pe baza datelor celor două sondaje, prima ieșire publică a PSD a fost în direcția „de fapt noi am câștigat, așteptați să vedeți numărătoarea reală”. Aici a fost un moment cheie. Dacă am fi avut doar aceste două exit-poll-uri, probabil că și fantoma de la Realitatea ar fi copiat aceleași cifre și cel puțin pentru o noapte Ponta ar fi fost câștigător.

O oră mai târziu, IRES și CURS-Avangarde au ieșit cu cifre actualizate care au mărit diferența între primii doi clasați. CSCI a întors rezultatul, dar doar după ce Ponta și-a recunoscut înfrângerea. În studioul Antena3, lupta cu „regimul” încă se mai ducea (verbal); coincidență, Sociopol a persistat în a îl anunța pe Ponta câștigător., micșorând puțin distanța.

Nu mi-e greu să îmi imaginez scenariul cel mai credibil. La ora 21, atât Sociopol cât și CSCI au primit un ordin simplu: dați-l pe Ponta câștigător. Ambele firme s-au executat. După ce numărătoarea paralelă a PSD a arătat că nu au cum să întoarcă rezultatul, oricât ar fura, CSCI a încercat să își salveze imaginea, schimbând rezulatul; nu întâmplător, patronul CSCI, Sultănescu, este un apropiat al lui Ghiță. Sociopol a rămas pe poziții, răspunzând ordinului din laboratoarele Voiculescu; nu întâmplător, patronul Sociopol, Palada, este un apropiat al lui Voiculescu. Este acest scenariu adevărat? Nu vom știi niciodată cu siguranță. Mă tem însă că da, cineva la PSD a dorit un plan B, și acest Plan B a implicat falsificarea unor sondaje, iar cei direct implicați au acceptat asta.

Ironic, tocmai Mirel Palada, patronul Sociopol, tuna și fulgera după primul tur, când firma sa estimase corect, împotriva celor ce criticau sondajele, spunând că aceștia se decredibilizează. Mai mult, cerea „comunității sociologilor” să ia măsuri împotriva celor ce fac sondaje proaste sau falsificate:

Comunitatea științifică a sociologilor trebuie să ia act de această situație neplăcută și să… Și să… Și să ce? Asta e problema. Și să ce? Nu există sancțiuni pentru asemenea fapte reprobabile, care clatină credibilitatea comunității noastre profesionale. (sursa)

Îi mai aude cineva pe marii sociologi guvernamentali comentând această situație neplăcută? Nu. Îi mai doare de credibilitatea comunității profesionale? Nu. Dar, lăsând la o parte ipocrizia autorului, subiectul rămâne: când își va găsi această comunitate profesională un minim standard de integritate?

Poate că vom ajunge cândva în situația de a nu mai avea nevoie de cinci exit-poll-uri pentru a evita situația în care una din tabere e gata să falsifice jumătate din ele. Dar o vom face doar atânci când nu vor mai exista „profesioniști” gata să falsifice aceste rezultate.

*Despre sondajul de la televiziunea publică. TVR a anunțat licitația cu cinci zile înainte de primul tur, fără să îi facă publicitate, cu condiții dificil de implementat și termen scurt de răspuns. Previzibil, nu au primit nicio ofertă, ceea ce le-a permis, cu aparentă acoperire legală, să treacă la negociere directă pentru că „e urgent”. De fapt, TVR nu a comandat exit-poll la primul tur, deci urgența e trasă rău de păr. Sunt toate premizele pentru a avea un contract cu dedicație. Și aici tot de „profesioniști” e vorba, pentru că integritatea începe de la faza de contractare.

Categories
random Stiri tu cu cine ai vota

Votul în țara lui Dragnea

De azi de dimineață se votează. Din nou, județele „roșii” din sudul țării – Olt, Teleorman, Gorj – țara lui Dragnea, sunt fruntașe la prezență, dar și la votul în secții speciale. Observatorii independenți încearcă să ne spună ce se întâmplă măcar în acele locuri unde au reușit să ajungă, în ciuda piedicilor puse de organizatori. Urmărți hashtagul #reporterlavot pentru a afla ce se întâmplă. Iată câteva astfel de anunțuri culese până la ora 12 pe Facebook:

duba valcea

Observatori pe Olt, ATENȚIE, duba asta (vezi foto) tocmai a descărcat 15 oameni care vor să voteze pe listele speciale.

Turism electoral… nu, ca e putin spus, nu descrie nici pe departe ceea ce se intampla acum in ilfov, olt, giurgiu, calarasi, teleorman… pur si simplu sectiile de vot sunt sub asediul masinilor care transporta oameni la greu. primarii stau in fata sectiilor fara jena, presedintii de sectie sunt depasiti sau mana-in-mana cu politia si primarii. E jale. Si ‪#‎jale‬ e putin spus…

A venit un cetățean cu două buletine vrând să voteze și pentru nevasta dânsului. Replica membrului din comisie? Nu putem azi că avem observatori.

Olt, 5 persoane toti pe liste suplimentare, coboara din masina OT 22 CYA. Dati mai departe

„Si, cu cine votati?” ne intreaba primarul din Corcova dupa interviul luat acum 10 minute. ” Pai, cu Iohannis, evident.” raspundem. ” A, mai bine nu votati atunci, ne stricati noua aicea! Duceti-va si votati la Bucuresti!”

Fabulos! Baronul de Colonești, personaj principal al reportajului pe care l-am publicat ieri, s-a acreditat ca observator în satul în care a fost Primar și a adus 5 matahale cu el, la intimidare. Acum chiar că dacă nu vine lumea la vot și nu votează cum trebuie, Bulă îi notează-n carnețel. Că doar Primar l-a pus pe fi-su, iar locțiitoarea secției e nevastă-sa.

Ok, stau de 10 minute în fața secției de votare 154, Colonești. Tot vin și vin mașini. Din ele coboară oameni în vârstă, iar șoferul rămâne în automobil. Unii dintre votanți au un carton cu o poză lipită, scris cu pixul, cu care vor să voteze.

De dimineata observatorii pozeaza zecile de masini si microbuze care brusc au inceput sa forfoteasca prin tara! urmariti-i la ‪#‎reporterlavot‬ si ajutati-i cum puteti!

Categories
Stiri

Lupta cu absurdul

Liste electorale

Guest-post: Stelică

Acum ceva vreme scriam si era gazduit aici un text despre listele electorale (n.r.: Stelică, cetățean român rezident în Canada, nu se regăsește în Registrul Electoral, deși are drept de vot; fiind un cetățean „încăpățânat”, insistă că ar trebui să fie acolo. L-am rugat să ne povestească dialogul cu autoritățile).

Am insistat trimitind de 2 ori petitie direct de pe siteul registrului electoral (in urma verificarii daca sunt in listele electorale) si o data trimitind o alta petitie impatrit, celor 4 muschetari sefi ai Autoritatii Electorale Permanente (presedinte, vicepresedinti si secretar general).

Am trimis o alta si ministrului de externe, intrucit ei ar avea, dupa cit am sapat eu, lista cu cetatenii romani cu domiciliul in strainatate (posesorii faimosului abtibild care transforma pasaportul din act de calatorie in act de domiciliu). De aici la circa o saptamina am primit o scrisoare cum ca au primit petitia mea cu numarul…. si ca o vor analiza, urmata de un lung extras din legea cu petitiile cum ca au 30 de zile, iar daca problema e complexa o pot prelungi la 45 pina sa trimita un raspuns. (Ramine in suspans aceeasi dilema: legea zice 30 de zile, fara alt adaos. Ei sunt sigur ca vor pune un adaos: „zile lucratoare”, ceea ce va schimba radical durata.)

De la AEP n-am fost informat care din cele mai multe plingeri a primit prezentul raspuns de mai jos. Datat 25 septembrie la mine a ajuns pe cale internetului abia in 30 septembrie (aspect de neglijat):

Nr.F / 7186                                                                          Bucureşti, 25 septembrie 2014

Stimate domnule,

Urmare petiţiei dumneavoastră, dorim să vă aducem la cunoştinţă faptul că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 370 din 2004 pentru alegerea Preşedintelui României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul scrutinului din noiembrie 2014 vă puteţi exercita dreptul la vot în baza actului de identitate valabil, în cazul dvs. paşaportul simplu cu menţiunea domiciliului în străinătate.

În ceea ce priveşte registrul electoral, vă aducem la cunoştinţă faptul că, în prezent, acesta nu este constituit, având în vedere că legislaţia care reglementează regimul juridic al registrului electoral nu este finalizată.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. V din Ordonanţa nr. 4/2014 privind operaţionalizarea Registrului electoral şi pentru modificarea Legii nr. 33/2007, normele metodologice de implementare, funcţionare, administrare şi securitate a Registrului electoral şi a Registrului secţiilor de votare sunt aprobate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Autorităţii Electorale Permanente, însă până în prezent nu a fost adoptat un astfel de act normativ.

       Cu deosebită consideraţie,

                            Coordonator

Echipa tehnică pentru organizarea Alegerilor pentru Preşedintele României din 2014

Pe mine personal acest raspuns m-a lasat perplex. Limba de lemn de fag negeluit, semnatura absconsa si ascunsa, fara identitate, fara raspundere: COORDONATOR, te face sa privesti cu si mai mare suspiciune procesul electoral din Romania indiferent de palier.

In momentul cind ajungi pe site-ul AEP si apoi mai departe la Registrul Electoral afli cum ca primarii fac si dreg, apoi ca de curind au updatat a nu stiu cita oara registrul (varianta 2.2), ba au luat si de la MAE pe cei cu domiciliul in strainatate.

Ba si mai mult, afli ca de aici primarii copiaza listele electorale pentru alegeri.

Deci AEP n-are nici o responsabilitate in a valida aceste liste si modificari.

Numarul oficial de alegatori publicat de AEP, este fals, el fiind cu cel putin 2 mai mare (eu si sotia mea). Ba intre timp mai am confirmarea de la un prieten ca nici ei nu sunt in Registru. Adica numarul de voturi necesare pentru alegerea presedintelui din primul tur nu se poate stabili clar din vreme si nu conform comunicatului AEP, cum ne lamureste un articol pe hotnews.ro (cititi in articol si comunicatul atasat al AEP ca si el e monument de ciudatenie, oferind 2 cifre de alegatori pentru 18 august 2014 – 18.336. 254, si un rind mai jos 18.344.071)

Lucruri importante pentru a da credibilitate unei institutii sunt tratate cu indiferenta sau sictir.

Cu acest raspuns mi se consolideaza inca o data ideea ca numarul electorilor din listele electorale este o minciuna sfruntata (cu toti cei 2-3 milioane de plecati, cu toti cei din Republica Moldova ce au capatat cetatenia Romana). Acest numar urias a servit si serveste interesele clasei politice pentru a avea un numar cit mai mare de consilieri locali, judeteni, de a avea cit mai multi deputati si senatori. Acest numar mare le-a atirnat ca o piatra la ultimul referendum (d-aia cereau verificarea listelor, ca stiau bine ce e in ele), dar apoi s-au temperat pentru ca veneau in citeva luni alegerile generale si atunci trebuiau reduse din circumscriptii.

Domnul sau doamna COORDONATOR imi spune cum ca trebuia adoptata nu stiu ce hotarire, dar nu mi-e clar daca cei de la AEP si-au facut treaba si au trimis propunerea la guvern.

Iata aici si linkul pentru ordonanta cu pricina, si aici faimosul articol V incriminat.

Art.V
(1) In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, Guvernul aproba prin hotarare, la propunerea Autoritatii Electorale Permanente, cu avizul Autoritatii Nationale de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal, normele metodologice de implementare, functionare, administrare si securitate a Registrului electoral si a Registrului sectiilor de votare, inclusiv procedurile, sarcinile care revin autoritatilor publice si termenele de actualizare a Registrului electoral si a Registrului sectiilor de votare, precum si sanctiunile pentru nerespectarea acestora.

(2) In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, primarii efectueaza, prin dispozitie, prima delimitare a sectiilor de votare din tara si stabilesc sediile acestora.

(3) In termen de 30 de zile de la data expirarii termenului prevazut la alin. (2), Autoritatea Electorala Permanenta stabileste prin hotarare prima numerotare a sectiilor de votare.
(4) Dispozitiile art. I pct. 14, art. II pct. 5 si art. III pct. 6 din prezenta ordonanta de urgenta intra in vigoare la 10 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(5) Fondurile privind materialele necesare pentru tiparirea listelor electorale permanente si a copiilor de pe listele electorale permanente se asigura din bugetul de stat.

 Cele 30 de zile au trecut de mult (pot fi si lucratoare).

Intre timp va pot spune ca registrul a fost neoperational mai mult decit spuneau ei. Prin 22 septembrie spunea ca datele vor fi disponibile „dupa 18 septembrie”…

Acum Registrul a ajuns la varianta 2.2 unde au scazut „baremul”: cer numai CNP si numele de familie.