Categories
Stiri

Slăbiciunea democrației românești vizibilă la sectorul 3

UPDATE. În comuna Jilava, județul Ilfov, a câștigat candidatul independent Adrian Mladin, primarul în funcție, aflat în arestul DNA pentru luare de mită. Nu mai am alte comentarii despre sectorul 3.

Cele câteva exit-poll-uri din orașele mari confirmă că USL a câștigat la scor în fața PDL. Vin vremuri grele pentru pedeliști și interesante pentru pesediști și peneliști. Aceștia din urmă, după ce au câștigat, trebuie să împartă prada. Primii însă trebuie să facă rapid o răfuială internă, în încercarea de a reveni cât de cât până în toamnă. Vestea bună, cel puțin în orașele mari, este că PPDD nu a luat nici pe departe voturi câți simpatizanți avea în sondaje.

Eu, la sectorul 5, m-am ales iar cu Marian Vanghelie, care este. În ciuda votului meu potrivnic, Vanghelie a câștigat al patrulea mandat. Dar cum totul este relativ, imediat ce s-au anunțat rezultatele, deja îmi este mai simpatic, pentru că îl compar cu ceilalți șase primari bucureșteni (alte cinci sectoare și primarul capitalei). În această companie, în care singurul cât de cât decent e Chiliman la sectorul 1, Marean al meu chiar arată bine.

Ridicol – pentru noi, cetățenii – mi se pare rezultatul de la sectorul 3. Robert Negoiță este evazionist, cu conturile blocate de ANAF. Este pește și iubitor de minore, pe la pseudo-consursurile miss-PSD. Comparat cu el, Liviu Negoiță, oricât ar fi furat și el, este cu trei clase peste. Cum naiba de l-au votat cetățenii pe Negoiță R.?! Uite aici stă punctul slab al democrației românești.

Categories
Stiri

PSD de la Partidul-Mineriadă la Partidul-Pușcărie. Diversiunea celor 100 de huligani dinspre Dinamo

PSD își duce de 27 de ani eticheta de Partid Mineriadă. De marți pentru următorul sfert de secol, numele PSD trebuie rostit doar în asociere cu cuvintele Pușcărie, Tâlhari, Hoție, Infractori. De la Partidul-Mineriadă la Partidul-Pușcărie și înapoi.

Între un jandarm și un huligan, de fiecare dată voi rămâne de partea jandarmilor. Cine a mai fost pe la meciuri îi știe cum strică cheful tuturor. Avem nevoie de jandarmerie bine organizată care să curețe zona de acești descreierați.

Dar.

Jandarmeria trebuie să răspundă la câteva întrebări foarte importante. De manual.

  • Cum s-a pregătit strategia din această seară, având în vedere proximitatea stadionului Dinamo de Palatul Victoria într-o zi de meci (de handbal)? De la Perla la Guvern sunt două stații de tramvai.
  • Câți jandarmi au fost infiltrați în civil la meciul desfășurat în această seară?
  • Cum de a permis Jandarmeria întâlnirea celor două grupuri de manifestanți?

În rest, nu discut aici despre istoria colaborărilor dintre galerii și partide, mai ales în mitinguri electorale.

Nu de mult partidul unui general izmenar de la Ministerul de Interne era cel mai vechi client al huliganilor de la Dinamo. Există tot felul de conexiuni subterane cu aceste grupuri de huligani. Practic o sută de mineri 2.0. Patetici.

Nu trebuie alunecat după această fentă. Față de anii ’90 jandarmii sunt cu noi, ăsta e norocul acestei generații.

Vorba cuiva, ăștia vor să ne fure și mitingurile.

UPDATE

 Pe forumurile PCH (Peluza Cătălin Hâldan) circulă aceleași zvonuri confirmate de fosta soție a lui Ionuț Negoiță*. Mai precis:

– mai mulți membri ai PCH au fost contactați să spargă protestul
– au plecat de la Hotel Rin, proprietatea fraților Negoiță
– ba chiar poliția i-a văzut îmbarcându-se
– au fost circa 100 de inși

* Fratele Negoiță scapă cu ajutorul ordonanțelor date de Guvern

Categories
random Stiri

Decizia Curții Constituționale, resetare a clasei politice de la Chișinău?

Republica Moldova este, uneori, o țară prea mică pentru toate interesele care se intersectează, în diferite configurații, pe teritoriul ei  : personale, politice, de business, strategice. Vineri, Curtea Constituțională de la Chișinău, analizând o sesizare depusă în noiembrie 2015 de PLDM privind constituționalitatea alegerii președintelui  prin modificarea și completarea Constituției Republicii Moldova în anul 2000 , a decis, cu trei săptămâni înainte de expirarea mandatului actualului președinte, să anuleze modificările din 2000 și să se revină la alegerile prezidențiale prin vot direct. Adică, atunci când toată lumea fie calcula majorități parlamentare care ar putea învesti noul președinte, fie  planifica proteste de amploare care să blocheze procesul și să declanșeze alegeri anticipate, Curtea Constituțională, la sesizarea PLDM, spune stop joc.

Imediat după anunț, majoritatea actorilor politici s-au poziționat de partea deciziei Curții: PD a declarat că Parlamentul va face toate modificările necesare pentru noua modalitate de alegere a șefului statului în timp util, PLDM, PDA și PSRM au încercat să capitalizeze electoral decizia, fiind principalii promotori ai inițiativei, PL, prin vocea lui Mihai Ghimpu, a spus că nu este de acord cu alegerea președintelui în mod direct, PCRM a declarat că decizia Curții e neconstituțională, Renato Usatîi a concluzionat că această decizie îl scoate pentru a doua oară din cursa electorală, Mark Tkaciuk, fosta eminență cenușie a PCRM, a criticat și el decizia Curții, Iurie Leancă a salutat-o, iar Maia Sandu, deși s-a arătat de acord cu alegerea președintelui prin vot direct, s-a pronunțat în continuarea pentru alegeri parlamentare anticipate.

Fără a analiza cum a ajuns pe agenda publică, alegerea președintelui de către popor a rămas una dintre revendicările principale ale protestatarilor din centrul Chișinăului și ale liderilor acestora, Andrei Năstase, Igor Dodon și Renato Usatîi, după ce subiectul alegerilor anticipate ca urmare a imposibilitatății învestirii unui nou guvern a fost încheiat. Mai mult decât atât, Andrei Năsatse, prin Platforma DA, inițiase deja o campanie de strângere de semnături pentru organizarea unui referendum pe tema alegerii șefului statului prin vot direct. Decizia de vineri a Curții Constituționale, intenționat sau ca efect secundar, reduce tensiunea din societate, dând cetățenilor ceea ce își doreau și confiscă organizatorilor protestelor tema centrală a revendicărilor, obligându-i să se poziționeze în jurul unor solicitări cu potențial mobilizator mai mic. În același timp, schimbă agenda publică, punând în centrul preocupărilor, atât ale partidelor cât și ale cetățenilor, un nou subiect imposibil de ignorat: alegerile prezidențiale.

Din 2000, singurele exerciții electorale din Republica Moldova au fost alegerile locale și alegerile parlamentare, rezultatul acestora fiind cel ce distribuia puterea pe scena politică. Toamna lui 2016, când vor fi organizate alegerile prezidențiale, va fi momentul ce va restabili raportul de forțe pentru următorii trei ani, dacă nu se vor întâmpla și alte evenimente neprevăzute. Principalul perdant este, încă de azi, Renato Usatîi care nu are 40 de ani și nu va putea, deci, să participe la competiția electorală. Dificil de crezut că, în absența unor rezultate vizibile la primăria din Bălți și în afara atenției publice generată de proteste, va reuși să-și păstreze capitalul politic acumulat până în prezent. Al doilea perdant este PL; Dorin Chirtoacă, singurul lider cu notorietate, nu are nici el 40 de ani, iar partidul se poate trezi în situația de a nu participa la alegeri sau în situația obținerii unui scor extrem de mic. În cazul în care va sprijini, totuși, candidatul unei eventuale majorități parlamentare coagulate în jurul PD, își va consolida imaginea de partid anexă, fără putere și voință proprie. Al treilea perdant este PCRM: partid divizat în parlament și construit în jurul liderului Vladimir Voronin, care nu se situează nici el pe primele poziții în preferințele electorale, va fi foarte departe de scorul obținut la ultimele alegeri parlamentare. PLDM, partidul care a sesizat Curtea Constituțională cu privire la modalitatea de alegere a președintelui, pe lângă faptul că s-a scindat în parlament, este în căutarea unei noi identități după ce liderul Vlad Filat a fost arestat în dosarul BEM, iar prăbușirea în sondajele de opinie va fi aproape imposibil de surmontat în lunile care au rămas până la alegeri. Un alt perdant este Andrei Năstase și al său partid nou înființat, DA; el și-a construit notorietatea preluând nemulțumirea populației față de partidele aflate la guvernare începând din 2009, nemulțumire pe care a transpus-o, împreuna cu Igor Dodon și cu Renato Usatîi,  în revendicări mai mult sau mai puțin fidele agendei cetățenilor, mai mult sau mai puțin fidele interesului acestora. Decizia de vineri a Curții Constituționale l-a lăsat, însă, fără agendă și fără principalul motor al protestelor care aveau rolul de a-i spori capitalul politic.  În plus, el va trebui să explice în campania electorală parteneriatul cu Usatîi și cu Dodon, parteneriat ce i-a știrbit deja din credibilitate. Nici Iurie Leancă și Maia Sandu nu sunt pregătiți acum pentru alegeri prezidențiale și, cel mai probabil, nici ei, nici vreun alt candidat al partidelor menționate mai sus nu vor reuși să treacă în turul doi. Iar scorul foarte mic, raportat la așteptări, pe care îl vor obține unii dintre ei va fi un argument pentru a-i consiera irelevanți pe scena politică. PD a căzut și el într-o prăpastie electorală din cauza lui Vlad Plahotniuc, dar prin propunerea și sprijinirea  unui candidat, eventual din afara partidului,  care ar putea să treacă în turul doi al alegerilor prezidențiale își va legitima importanța pe scena politică, independent de prăbușirea anterioară din sondaje.

Cine câștigă? Dacă principalul perdant este Renato Usatîi, principalul beneficiar al deciziei este Igor Dodon, deoarece PSRM a rămas fără adversar politic pe eșichierul stâng și va fi, cel mai probabil, unul dintre candidații care vor accede în turul doi, poate chiar noul președinte al Republicii Moldova. Un președinte cu atribuții limitate, însă, nu doar de Constituție, ci și de faptul că Parlamentul, Guvernul și celelalte instituții importante ale statului nu sunt conduse de oameni din propriul partid. Un alt beneficiar este Vlad Plahotniuc; dacă agenda publică era dominată de ideea scoaterii Republicii Moldova din captivitatea lui, decizia Curții Constituționale mută atența asupra alegerilor prezidențiale și, pe măsură ce momentul acestora se apropie, asupra candidaților, deturnând, astfel, canalizarea tensiunii din societate împotriva lui.  În plus, Plahotniuc reușește să păstreze actuala arhitectură instituțională în care a investit și pe care o controlează în mare măsură.

Dincolo de maniera în care decizia Curții Constituționale influențează pozitiv sau negativ actorii politici de la Chișinău și de criticile care i-au fost aduse, există două certitudini: prima, în republica Moldova nu vor avea loc alegeri anticipate ca urmare a imposibilității alegerii șefului statului de către parlament, iar cea de-a doua, scorurile obținute de candidații la funcția de președinte vor fi un indicator al relevanței pe scena politică și, posibil, al dispariției partidelor lor în următoarea perioadă . Felul în care interesele personale, politice, de business sau strategice se intersectează în jurul acestei decizii va deveni mai clar în următoarea perioadă.

Categories
random Stiri

Cum a plagiat ditamai PSD-ul un hip-hoper obscur

PSD plagiază la toate nivelurile.

JustMarshal, un artist hip-hop, a publicat acum aproape doi ani piesa de mai jos, „Vrem Schimbare” (atenție! limbaj necenzurat!).

Unui PeSeDist nemțean i-a plăcut așa tare, că a luat o poză din videoclip, a scris în loc de „JustMarshal”, „PSD îți dă puterea” și a lansat-o în online.

Versiunea artistului:

justmarshal
Proiectul nemtean „PSD ITI DA PUTEREA” va fi implementat de toate organizatiile PSD din Romania

Și versiunea pesedistului:

Încântați, șefii cei mari ai PSD au decis să fie mesajul național al partidului. După care au aflat, cu ajutorul Internetului, de unde vine poza. Probabil că Ponta se prăpădește de râs.

Categories
random Stiri

Capitalul românesc, șpaga și cardul de sănătate

cezar golumbeanu - ceo novensys

Sistemul electronic al cardului de sănătate a picat, din nou, astăzi, a doua oară în mai puțin de 7 zile. Oficialii dau vina pe o pană de curent, un argument infantil într-o lume în care serverele au sisteme care protejează pentru așa ceva.

Cu această ocazie am aflat că sistemul nu mai are mentenanță, pentru că firma însărcinată cu acest lucru este în insolvență. Firma se numea la începutul contractului Novensys. Abonată la mari contracte cu statul, Novensys a crescut ca voinicul din poveste, ajungând la sfârșitul lui 2013 la peste 250 de angajați și o cifră de afaceri pe măsură.

Doar că în 2014, fostul secretar de stat de la Transporturi, Valentin Preda (a.k.a. „am eu un băiat bun” al lui Mazăre) a fost trimis în judecată pentru o șpagă de 200.000 euro la semnarea contractului de atribuire a sistemului pentru rovinieta electronică. Șpăgarii au fost UTI (Umbrărescu) și Novensys. Unul din acționarii Novensys este implicat direct, fiind acuzat că este mituitorul.

Astăzi, Novensys și-a schimbat numele în Vertivi Management, mai are doar 16 angajați și este în insolvență, cu datorii la stat, la angajați, la bănci și la furnizori. Acționarul principal, Cezar Golumbeanu, a creat între timp o nouă firmă, Tangible Corporation, care participă de zor la licitații publice în parteneriat cu Siveco.

Novensys a mai avut contracte precum „Sistem Național Integrat pentru Înregistrarea Cetățenilor: Sistem integrat si sistem pentru administrarea evenimentelor pentru urmărirea datelor personale în timp real”, „Stocarea Datelor Pentru Pașaportul Electronic: Dezvoltarea și implementarea arhivelor electronice integrate, administrarea documentelor și imbunătățire”, sau „Sistem de e-management in cadrul Administratiei Romane a Serviciilor de Trafic Aerian – ROMATSA”. Aștept cu interes să aflu cum funcționează aceste sisteme.

(foto sus: ministrul sănătății arătând cardul de sănătate la semnarea contractului, sursa Gandul.info)

Categories
random Stiri

Asistenta de farmacie de la Help Net care se visează medic

Parcă tot mai des mi se întâmplă să dau pentru asistenți de farmacie care se visează medici, după un curs rapid în care au învățat să vândă cosmetice și medicamente frumos colorate la supra-preț. Sau poate că am trecut prea des pe la farmacie în ultima vreme. Și poate că azi am fost mai obosit și mai supărat, că m-a enervat rău o vânzătoare de la Help Net, care mi-a explicat că ea știe mai bine ca medicul pediatru ce tratament ar trebui să urmeze un copil de doi ani și jumătate. Evident, că știința ei mă ducea către mai mulți bani cheltuiți la farmacie.

Eu m-am enervat și i-am zis opinia mea. Dar mă gândesc cu groază că or fi oameni care chiar îi iau în serios. Că or fi copii care sunt „tratați” după opinia unor asistenți de farmacie, deținători ai unor diplome obținute în cursuri scumpe, dar proaste, că e o întreagă industrie și aici. De aceea, am decis să scriu către Help Net următorul mesaj, și să vă spun și vouă, cititorilor, să faceți la fel când vă întâlniți cu din ăștia.Bună ziua,Am cumpărat astăzi, 21 februarie, în jurul orei 15, medicamente din farmacia Help Net 43 (Str. Mihail Sebastian), în baza unei rețete eliberate de un medic specialist pediatru.Asistenta de farmacie – nu am reținut numele, din păcate – a încercat:– să mă determine să cumpăr o cantitate de trei ori mai mare dintr-un produs, pentru că „se vinde doar la promoție” și „oricum așa se folosește”– să înlocuiesc unul din medicamentele recomandate de pediatru cu altul „mai bun”La observația mea că vreau să respect o rețetă eliberată de medic, mi-a spus doct că:– ea e farmacist și se pricepe– oricum vede mai mulți pacienți decât un medicI-am explicat că pentru a fi farmacist trebuie să facă o facultate și că oricum ea vede clienți, nu pacienți.Mă întreb cum ar fi fost să tratez un copil de doi ani și jumătate după ideile unei asistente de farmacie prea plină de ea. E o întrebare retorică.Vă rog să îmi spuneți dacă aceasta este politica Help Net, ca vânzătorii din farmacii să schimbe rețete eliberate de medici specialiști și să mintă că sunt farmaciști.De asemenea, vă rog să îmi spuneți dacă veți considera că este necesar să luați măsuri în acest caz, și ce măsuri veți lua.Între timp, voi face publică această situație și voi informa și autoritățile competente. Voi informa toți cunoscuții să nu cumpere din farmacii Help Net și voi încerca să infomez și presa.

Categories
random Stiri

Conservarea puterii baronilor prin legea alegerilor locale

comisia cod electoral

Săptămâna trecut, Comisia pentru legile electorale din Parlament a luat în discuție legea alegerilor locale. Comisia a stabilit câteva principii cheie și a delegat unei subcomisii responsabilitatea stabilirii detaliilor. Doar că principiile respective blochează orice posibilitate de reformă. Vom avea în continuare: sistem majoritar uninominal cu un singur tur pentru primar și șef de consiliu județean; sistem proporțional pe listă pentru consilii locale și județene, cu prag electoral de 5%. Rămân neschimbate și prevederile privind sancționarea migrației electorale. Toate acestea, împreună, asigură conservarea puterii baronilor locali, în momente cheie ale procesului politic: alegerile și deciziile consiliilor locale.

Votul într-un tur avantajează primarii în funcție

Poziția de primar (respectiv șef de consiliul județean) este una singură, prin urmare are logică doar votul uninominal (un singur candidat, nu o listă) și majoritar (cel de primul loc câștigă). Întrebarea e dacă rămânem cu un singur tur (ca acum) sau revenim la două tururi (cum am avut până în 2008, inclusiv). Diferența este importantă.

Să luăm un exemplu recent.

Într-o comună cu aproximativ 6.000 de alegători. De obicei, vin la vot puțin peste jumătate, deci până în 3.500. Primarul, la al treilea mandat, deși are o condamnare cu suspendare pentru abuz în serviciu, nu-și face griji. N-a făcut el mare lucru pentru comună, dar are o listă atent alcătuită: rude, prieteni, cumetri; angajații primăriei; membrii de partid; beneficiarii de diverse ajutoare sociale; cei pe care primarul i-a ajutat la comisia de fond funciar; alții pe care primarul i-a ajutat într-un fel sau altul. Toți aceștia, împreună cu familiile lor, însumează câteva sute de alegători, poate puțin peste o mie. Primarul are grijă ca în campanie să le amintească tuturor că îi datorează ceva. Împreună cu cei convinși de partidul primarului prin televizor, sunt de obicei suficienți pentru a garanta primul loc.

La fel s-a întâmplat și în 2012: primarul, sprijinit de USL, a obținut 1.482 de voturi din cele 3.214, adică 46% și a câștigat. Pe locul doi, un independent a obținut 951 de voturi, adică 29%, restul de voturi mergând către alți trei candidați. Era o șansă mare ca în turul 2, toți ceilalți candidați să se alieze împotriva primarului, care își atinsese potențialul maxim, aproape exclusiv pe filiere neortodoxe. Realizări, după cum spunea, nu prea are, dimpotrivă, comuna arată destul de rău, deși resurse are.

Dar în 2012 nu a existat un tur doi. Un primar condamnat cu suspendare, cu performanțe proaste, a reușit realegerea speculând sistemul electoral care îi avantajează pe cei în funcție, mai ales dacă sunt susținuți de partidul aflat la guvernare.

Exemplul este grăitor. Un primar în funcție dispus să apeleze la astfel de metode pentru realegere, are toate atuurile. Poate fi învins doar dacă a enervat foarte tare oamenii din localitate, sau dacă ceilalți candidați se aliază împotriva lui încă din primul tur. Această situație este foarte rară, din cauza diferențelor ideologice și a orgoliilor. Primarul nu trebuie decât să dea suficiente pomeni electorale și să mizeze pe disensiunile dintre contracandidați.

Nu e de mirare că păstrarea sistemului cu un singur tur a fost dorită de PSD, UNPR și UDMR. După ce ordonanța migrației politice și-a produs efectele, aceste trei partide au mai bine de trei sferturi dintre primari și îi doresc realeși, prin orice mijloc.

Pragul electoral și prevederile anti-traseism: dictatură în Consilii

Argumentul formal adus în favoarea pragului electoral ridicat este că generează stabilitate politică pentru că elimină fragmentarea Consiliului (local sau județean). De fapt, motivul este că protejează actualele partide consacrate de intrarea pe scenă unor noi formațiuni politice (împreună cu legea partidelor, despre care am mai vorbit). Păstrarea pragului electoral a fost stabilită în consens de toată comisia, PNL având aceeași poziție cu PSD, UNPR și UDMR.

Nu neg faptul că un prag electoral ridicat ușurează realizarea unei majorități. Negocierile sunt mai ușoare pentru că sunt mai puțini actori. Dar acest lucru nu e neapărat un lucru bun în contextul actual românesc. Deja în majoritatea localităților deciziile sunt influențate decisiv de primar și cercul său de amici, care conduc autoritar urbea. De aceea îi și numim baroni locali (sau baronași, dacă e vorba de o comună).

Aici intră în joc prevederile anti-traseism. Acestea au fost introduse sub influența mandatului 2000-2004, România sub Adrian Năstase, când PSD a racolat pe bandă rulantă primari și consilieri, cu un amestec de șantaj și zăhărel sub forma alocărilor discreționare de bani publici. Au fost cerute de societatea civilă și de opoziție. Doar că nimeni nu a analizat efectele pe termen lung. Legea spune că primarul care își dă demisia din partid își pierde mandatul, iar în cazul consilierilor mandatul este pierdut atât la demisie, cât și la excludere.

De aici vine dictatura baronilor locali: dacă vreun consilier mișcă în front, este exclus din partid și își pierde mandatul. Un motiv pentru excludere se găsește lesne, pentru că toate partidele au în statut prevederi generale de tipul „nu a respectat linia partidului”. Consilierii pot avea propriile șușanele, sunt chiar încurajați, ca să fie mai ușor de controlat. Dar când vine vorba de votat proiectele primarului, nu au drept la opinie. Șefii de filiale locale au folosit fără scrupule acest mecanism, ceea ce a dus la dispariția de facto a unei opoziții constructive în consiliile locale și județene. Primarii pot să propună orice prostii, au deja majoritatea obedientă; cel mult au nevoie să negocieze cu șeful local al partidului aliat. Prin acest mecanism, cele două prevederi – pragul electoral și penalizarea traseismului – asigură consilii locale și județene ușor de controlat, ceea ce contribuie direct la prezervarea puterii baronilor locali.

Decizia transpartinică de a menține intacte toate elementele sistemului actual al alegerilor locale, în principal votul într-un tur la primari, pragul electoral la consilii și prevederile anti-traseism,  contribuie direct la conservarea puterii baronilor. Nu știu exact la ce detalii mai lucrează numita subcomisie, dar cel puțin la acest punct al mandatului Comisiei pentru legi electorale jocurile par a fi deja făcute. Rămâne de văzut dacă și la celelalte puncte – legea partidelor, legea pentru alegerea Parlamentului și introducerea votului la distanță – vom avea progrese, sau Comisia va furniza doar un simulacru de dezbatere, consființind lipsa de voință politică pentru o reformă reală.

Categories
random Stiri

Ipocrizia „acordurilor naționale”: de unde să avem atâția bani?

Buget public

Astăzi, că e ziua lui Eminescu și dă bine la popor, a mai răsărit o propunere de „acord național”, unul pentru cultură, prin care să alocăm un procent din PIB pentru acest domeniu. Sursa propunerii este ministrul culturii, căci nu îi e greu să vorbească. Atunci când va fi întrebat despre fapte, va ridica probabil din umeri și va spune că el a cerut, dar dacă nu s-a dat… Acest reflexiv, nu s-a dat, acoperă ipocrizia tuturor propunerilor de pacte și acorduri politice. Cine să dea toți acești bani, că nu cad din cer? Tot noi, plătitorii de taxe. Doar că, parafrazându-l pe Preda, de unde să dăm, dacă n-avem?

Formularea acordurilor în procente din PIB este înșelătoare. Cunosc oameni, altfel informați, care cred că e același lucru cu un procent din bugetul public, și atunci „6% pentru educație” sună chiar meschin, cine știe cât dăm pe salarii. Doar că bugetul public înseamnă doar 32% din PIB. De fapt, chiar mai puțin: prognoza e 31,9%, dar niciodată nu reușim să atingem obiectivul; să lăsăm totuși rotunjit. Și atunci, ce înseamnă toate aceste Acorduri transformare în procente din buget:

  • Pact Educație: 6% PIB –> 19% Buget
  • Pact Apărare: 2% PIB –> 6% Buget
  • Pact Sănătate: 5% PIB –> 16% Buget
  • Pact Cultură: 1% PIB –> 3% Buget
  • Pact Cercetare: 1% PIB –> 3% Buget

Dintr-un foc am cheltuit 47% din bugetul public anual. Să adăugăm câteva cheltuieli obligatorii, fără de care statul nu ar mai funcționa sau am avea mari supărări populare:

  • Transferuri către autorități locale: 25% din Buget, cu aproximație, obligatoriu conform legii
  • Asistenț socială: aproximativ 12%, și ne referim la alte tipuri de asistență decât cele din bugetul asigurărilor sociale, toate direcționate către cei mai nevoiași dintre cetățeni
  • Cheltuieli de personal și funcționare a administrației: minim 15% din Buget, adică toți oamenii și toate bunurile necesare să distribuie ceilalți bani (inclusiv justiție, poliție etc.)

Am mai contabilizat încă 52% din bugetul public. Adunați la cei 47% de mai sus și constatăm că mai rămânem cu 1% din buget cu care vom face următoarele (lista nu este exhaustivă):

  • construim autostrăzi de-a lungul și de-a latul țării
  • co-finanțăm proiecte din fonduri europene
  • plătim datoria externă cu tot cu dobânzi
  • dăm cadouri Bisericii și baronilor locali, să trăiască și ei
  • furăm, luăm comisioane, tragem tunuri, după cum e obiceiul locului

Sigur că nu se poate face acest lucru, iar problema este că refuzăm să recunoaștem realitatea: suntem prea săraci pentru toate acele pacte și acorduri. Ca să punem 1% din PIB undeva, oriunde, trebuie să cheltuim 3% din bugetul nostru anual, iar acești bani trebuie luați din altă parte. Este o imensă ipocrizie în spatele acestor declarații, pentru că nimeni, niciodată, nu menționează și partea a doua, de tipul „2% pentru Apărare, luați de la…”. Chiar, de unde luăm banii ăștia, domnule președinte?

Categories
random Stiri

Partidul FB dă piept cu IRL

Pentru cei mai puțin familiarizați cu jargonul spațiilor virtuale, FB înseamnă Facebook, iar IRL vine de la In Real Life, „în viața adevărată” în engleză. Acronimul IRL este folosit pe forumuri sau în jocuri on-line, pentru a face diferența între activitățile din spațiul virtual și cele față-în-față. IRL își are rădăcinile într-o vreme în care viața virtuală era în bună măsură un joc de rol, iar utilizatorii purtau diverse măști, nedeclinându-și adevărata identitate. Pe măsură ce on-line-ul devine o parte tot mai consistentă a vieții noastre „adevărate”, distincția se estompează. Facebook, care insistă ca utilizatorii să își folosească numele reale, joacă un rol important în această transformare.

Partidul Facebook este o expresie folosită de politicieni și jurnaliști pentru a explica înfrângerea lui Ponta în alegeri. Teoria lor este că oamenii organizați pe Internet, cu precădere pe Facebook, au făcut diferența. Nu sunt puțini politicienii social-democrați care sunt convinși că au pierdut pentru că nu au știut să manipuleze „cu Facebook-ul” la fel de bine cum au făcut-o „cu televizorul” (ceea ce ne spune ceva despre PSD și consultanții săi, dar asta e altă discuție). Întrebarea care preocupă acum clasa politică este în ce măsură angajamentul on-line poate fi transformat în capital politic stabil IRL, capital care să conducă la diferențe semnificative în distribuirea puterii.

Metodele obișnuite de angajament online – petiția, forumul, blogul, comentariul, mai nou distribuirea prin like&share – cer un efort minim, dar au și un efect minim. Politicienii și decidenții au ignorat acest efect, tocmai pentru că nu se compara cu cel al metodelor cinice de manipulare mediatică și utilizare imorală a banilor publici, prin care țin captiv un public mai puțin educat, dar prezent la vot, adică IRL. Ultimele algeri prezidențiale au arătat că e posibil ca o mobilizare preponderent virtuală (deși vorbim aici și de contacte între diasporă și țară pe alte canale) să decidă rezultatul unui scrutin cu miză mare. Oamenii de pe FB au ieșit în stradă, mulți au stat multe ore la coadă, pentru a vota. E doar un accident pe fondul unei enervări în fața evidentelor abuzuri ale premierului-candidat sau e începutul unei schimbări majore?

Tot la aceste alegeri, Monica Macovei și-a strâns semnăturile de susținere și a obținut aproape 5% din voturi cu o campanie preponderent on-line. 200.000 de semnături nu sunt deloc puține, chiar dacă vin din toată țara. Dau exemplul Macovei pentru că am încredere că sunt semnături reale, spre deosebire de cele ale altor candidați, chiar șefi de servicii secrete. Tot Macovei a avut și un număr (mai mic) de voluntari dispuși să stea în stradă sau să meargă în caravane prin țară pentru a difuza mesajul în care cred. Iată că oamenii de pe FB sunt dispuși să aloce chiar mai mult timp și efort activității politice. Încă nu știm cum se desfășoară campanie de transformare a acestui entuziasm într-un nou partid. Avem contra-exemplul Nicușor Dan, care a făcut același drum la scară mai mică în 2012 – campanie on-line, număr bun de voturi, promisiune că va organiza un nou partid, dar care este aproape dispărut din spațiul public.

Negoiță: Champs Elysees

Asistăm însă la un foarte interesant exercițiu de auto-organizare a Partidului FB pentru o cauză care nu implică alegerea unei figuri salvatoare, ci, dimpotrivă, demiterea unui personaj sinistru. Primarul sectorului 3, Robert Negoiță, cunoscut mai puțin pentru realizările politice și mai mult pentru problemele cu fiscul, pentru suspiciunile de proxenetism și pentru că l-a plagiat pe Mugur Isărescu în lucrarea de doctorat, a reușit să enerveze cetățenii din sector prin ofensiva de betonare a spațiilor verzi, prin lucrări urbanistice la limita legii și de un oribil prost gust. Enervarea s-a exprimat cu precădere on-line, cu obișnuitele petiții, articole, campanii de email-uri sau pur și simplu distribuirea unor imagini și citate anti-Negoiță. Există însă și o componentă IRL, prin grupuri informale, între care cel mai vizibil este Prietenii Parcului IOR, creat ad-hoc pentru a răspunde proiectului primarului de construcție a unei costisitoare săli polivalente în parc. Campania a avut un neașteptat succes IRL, pentru că Negoiță a renunțat, cel puțin pentru moment, la proiect.

Încurajați și de acest succes, supărați că celelalte „lucrări edilitare” contestate continuă chiar și când nu au toate avizele în regulă, și enervați de atitudinea arogantă a primarului („dacă nu vă convine, mutați-vă în alt sector”), contestatarii au pornit un ambițios proiect care vizează demiterea primarului Negoiță. Conform legii, mai întâi trebuie ca cel puțin 25% dintre cetățenii cu drept de vot domiciliați în sectorul 3 să ceară inițierea unui referendum de demitere. Apoi, trebuie ca la referendum majoritatea să voteze pentru demitere. Organizarea întregului demers se întâmplă, desigur, pe Facebook. La algerile prezidențiale au fost înregistrați 402.877 alegători în sectorul 3, deci în primă fază trebuie strânse puțin peste 100.000 de semnături pentru inițierea referendumului.

Nu avem date statistice relevante, dar intuitiv Partidul FB va trebui inevitabil să ia în piept Real Life inclusiv în faza de strângere de semnături, ca să nu mai vorbim de referendumul propriu-zis. Foarte probabil fluxul de semnături venit de la persoanele active în rețeaua socială și cunoscuții lor se va opri înainte de atingerea pragului de 100.000. Vor fi necesare acțiuni în stradă și chiar din ușă în ușă. Vremea nu ajută, iarna sunt puțini oameni în parc, unde ar fi fost un bun prilej de colectare a semnăturilor. Echipele de strângere de semnături, iar apoi cele care vor transmite mesajul pentru vot, vor avea nu doar de investit timp personal, ci și de înfruntat vremea rea și atitudinea potrivnică a susținătorilor lui Negoiță, poate chiar agresivitatea celor plătiți de primar.

Probabil că Negoiță e ticălos, dar nu neapărat și prost. La fel ca toți ceilalți primari, are propriul public captiv, dependent de ajutoarele sociale de la primărie. Controlează direct (vezi ziarul Ring) sau indirect (prin PSD și aliați) o gamă largă de canale media, care vor transmite teza primarului, anume că acțiunea este a unui partid și nu a unui grup de cetățeni onești. Astfel va fi creată și întreținută o atitudine ostilă opozanților. Mai mult, Negoiță este tipul de primar-mafiot care vine la întâlniri cu cetățenii împreună cu o gașcă de bătăuși în civil. Aceștia pot fi lesne trimiși să agreseze echipele de campanie (vezi filmul de mai jos). Să nu uităm că Poliția Locală, controlată de primar, este în multe locuri transformată în mica armată privată a acestuia și nu în instrumentul de protecție a cetățenilor.

Pentru a duce la bun sfârșit întreaga operațiune de demitere a primarului Negoiță va fi deci nevoie de un efort hotărât și consistent nu doar virtual, ci și pe teren. Această coborâre IRL a Partidului FB este un test important și merită urmărit cu atenție. Va fi o victorie dacă măcar semnăturile vor fi strânse, indiferent de rezultatul referendumului. Dacă acest lucru se întâmplă, vom ști cu certitudine că modul de a face politică în România a pornit pe un drum al schimbării din care nu mai poate fi întors.

Categories
random Stiri

Pașaportul românesc (pentru un cetățean ce locuiește în străinătate)

Pasaport

Guest-post: Stelică

In Romania este o nebunie a legilor. O lege data acum este modificata in primul rind in momentul in care apar normele metodologice de aplicare a legii, care norme sunt adoptate prin hotarire de guvern, apoi este modificata si rasmodificata de cele mai multe ori prin Ordonanta de urgenta – inca una din multele hibe lasate intentionat de politicieni in Constitutie- pina cind i se schimba sensul si spiritul. Am sa va dau exemplu legea 248/2005, legea privind regimul liberei circulatii a cetatenilor.

Legea a fost votata in iulie 2005 si intrata in vigoare in ianuarie 2006. Iata mai jos lista modificarilor:

  • 2006: 29 Ianuarie 2006 17 Martie 2006 07 Aprilie 2006 25 Mai 2006
  • 2007: 01 Ianuarie 2007 09 Noiembrie 2007
  • 2008: 24 Mai 2008 10 Decembrie 2008
  • 2009: 2009
  • 2010: 20 Noiembrie 2010
  • 2012: 12 Decembrie 2012
  • 2013: 13 August 2013
  • 2014: 01 Februarie 2014

 Legea evident este dublata de o HG/94 privind normele de aplicare, care HG a fost si ea modificata  de HG 978/ 2 august 2006 si HG 922/12 august 2009.

Cautarile astea au inceput fiindca atunci cind am reinnoit pasaportul l-am facut la Consulat si ei mi-au impus sa cer Pasaport pe care e lipit un abtibild cu numar pe care scrie : « Acest cetatean are domiciliul in Canada ». Atunci n-am dat prea mare importanta, dar am avut ceva surprize oarecum neplacute. 

  1. In Romania cind ma legitimez cu pasaportul romanesc toti stiu sa se uite la pagina cu pricina si apoi incep micile magarii sau fraze cu dublu inteles de care eu nu mai vreau sa aud: (nu se poate asa repede, veniti peste 2 zile). Cu un alt pasaport e si mai interesant.
  2. La repatriere, desi pasaportul este valabil pe 10 ani si mai are destula vreme, tovarasii de la militie de la evidenta populatiei ti-l iau. (Da, da, cica au trecut de primarii. Eu nu cred in asa ceva. Ce naste din pisica soareci maninca.) Cind ii intrebi de ce, iti spun nonsalant ca trebuie anulat din cauza abtibildului. Pai am nevoie de el, spui. Pai cereti altul ? Cum adica altul ? Dati-mi dumneavoastra altul, fara abtibild, ca mai e valabil inca multi ani si aveti tot ce va trebuie ! Nu se poate, trebuie alta cerere si alte taxe!

De curind am vazut alta si mai gogonata din punctul meu de vedere. Te duci la consulat si aplici pentru un pasaport romanesc. Ei bine, ei iti cer dovada ca tu ai dreptul sa stai in statul respectiv. Ceri un act romanesc iar ei iti conditioneaza eliberarea actului romanesc de calatorie de prezentarea de acte din tara unde stai. Dar sa luam legea pe rind.

 In legea 248, atit la adoptare, cit si in forma de azi, exista niste inadvertente voit lasate asa :

Art. 8. – (1) Paşaportul diplomatic este documentul de călătorie care se eliberează de Ministerul Afacerilor Externe, în condiţiile prezentei legi, următoarelor categorii de persoane, în scopul facilitării reprezentării de către acestea a intereselor statului român în străinătate: […]

Art. 12. – Paşaportul de serviciu este documentul de călătorie care se eliberează de Ministerul Afacerilor Externe, în condiţiile prezentei legi, următoarelor categorii de persoane:[…]

Art. 15. – (1) Paşaportul simplu se eliberează, la cerere, cetăţenilor români care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege şi nu se află în una dintre situaţiile de suspendare a dreptului de a călători în străinătate. […]

Pasapoartele pentru privilegiati sunt definite ca documente de calatorie, cele pentru ceilalti nu. Nu e grav, o sa-mi spuneti. Ba da, va raspund eu, pentru ca pe lipsa de definitie intentionat lasata deoparte spun eu, se bazeaza argumentele tuturor oficialilor cu care am purtat corespondenta electronica pentru pasaportul cu abtibild.

 Continuam. Iata articolul 34 din lege asa cum a fost votat initial :

Art. 34. – (1) Cetăţeanului român care şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat i se aplică în paşaportul simplu de către autorităţile competente, la cererea acestuia, menţiunea privind stabilirea domiciliului în acel stat, dacă se află în una dintre următoarele situaţii:

  1. a) a dobândit un drept de şedere pentru o perioadă de cel puţin un an sau, după caz, i s-a prelungit succesiv dreptul de şedere, în decurs de un an, pe teritoriul statului respectiv;
  2. b) a dobândit un drept de şedere pe teritoriul statului respectiv, în scopul reunificării familiale cu o persoană care domiciliază pe teritoriul acelui stat;
  3. c) a dobândit un drept de lungă şedere sau, după caz, un drept de şedere permanentă pe teritoriul statului respectiv;
  4. d) a dobândit cetăţenia statului respectiv.

[…]

 (3) Actele necesare, procedura şi termenele de soluţionare a cererii privind aplicarea în paşaportul simplu a menţiunii privind stabilirea domiciliului în străinătate se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Si iata cum arata articolul 34 astazi :

ART. 34

(1) Cetăţeanul român care şi-a stabilit domiciliul în străinătate poate solicita eliberarea unui paşaport simplu electronic ori a unui paşaport simplu temporar cu menţionarea ţării de domiciliu, când se află în una dintre următoarele situaţii:

 a) a dobândit un drept de şedere pentru o perioadă de cel puţin un an sau, după caz, i s-a prelungit succesiv dreptul de şedere, în decurs de un an, pe teritoriul statului respectiv;

  1. b) a dobândit un drept de şedere pe teritoriul statului respectiv, în scopul reunificării familiale cu o persoană care domiciliază pe teritoriul acelui stat;
  2. c) a dobândit un drept de lungăşedere sau, după caz, un drept de şedere permanentă pe teritoriul statului respectiv;
  3. d) a dobândit cetăţenia statului respectiv;
  4. e) a dobândit un drept de muncăori este înscris într-o instituţie privată sau publică cu scopul principal de a urma studii, inclusiv de formare profesională.

(2) Cetăţeanul român posesor al unui certificat de înregistrare ori al unui document care atestăre zidenţa într-un stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană, eliberat de autorităţile competente dintr-un stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau din Confederaţia Elveţiană, poate solicita eliberarea unui paşaport simplu electronic ori a unui paşaport simplu temporar cu menţionarea ţării de domiciliu în acel stat.

[…]

 (7) Actele necesare, procedura, condiţiile şi termenele de soluţionare a cererilor privind eliberarea paşapoartelor cu menţionarea ţării de domiciliu se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

 Modificarea partii introductive este adusa de legea 175/2013.

Deosebirile sunt esentiale. Daca initial cel ce locuia in strainatate putea sa ceara sau nu mentiunea domiciliului in strainatate, prin noua formulare aceasta mentiune este obilgatorie. In felul asta se justifica si lipsa definitiei pasaportului pentru noi muritorii. El nu e numai un act de calatorie, ci un act de calatorie si domiciliu. (Asa ca in baza asta este si legea electorala ce imi pretinde mie, celui ce locuiesc in strainatate, ca in faimosul formular cum ca ma declar nevinovat in scris, imi pretind sa scriu domiciliul in tara unde locuiesc).

 Va ilustrez aceasta prin raspunsul oficial primit de curind de la chiar seful serviciului pasapoarte. El este un al doilea raspuns la o revenire a solicitarii mele legate de faimosul abtibild si in care le citasem articolul 34 al legii asa cum a fost votat. (Prostul de mine, am uitat ca legile se schimba des, iar modificarile de lege sunt si mai dese!!!)

Urmare revenirii la solicitarea anterioară, vă precizăm următoarele:

Referitor la punctul 1, menționăm că în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 248/2005 cu modificările și completările ulterioare, ”cetăţeanul român care şi-a stabilit domiciliul în străinătate poate solicita eliberarea unui paşaport simplu electronic ori a unui paşaport simplu temporar cu menţionarea ţării de domiciliu…”

Prin urmare, în sensul respectării dreptului la libera circulație, textul de lege invocat stabilește, fără a lăsa loc de interpretări,  faptul că cetățeanul român care nu domiciliază/nu mai domiciliază în țară ci într-un stat străin, are posibilitateaîn cazul în care dorește, să solicite un pașaport românesc în care este menționat, obligatoriu, statul de domiciliu.

Așadar, ”posibilitatea” are în vedere oportunitatea consfințită legal de a solicita sau nu un astfel de document și nu posibilitatea de a cere sau nu aplicarea unei mențiuni în pașaport. De altfel, în mod firesc, legislația în vigoare stabilește faptul că cetățeanul român domiciliat într-un stat străin i se poate elibera, la cerere, un pașaportul simplu electronic/temporar cu menționarea țării de domiciliu deoarece persoana în cauză  nu are/nu mai are domiciliul în România și prin urmare nu deține/nu mai deține carte/buletin de identitate.

Aceasta afirmatie imi aduce aminte de un vechi dialog student-profesor acum muuulti ani, cind a venit vorba despre prezenta la scoala si cuvintul facultate. Profesorul respectiv, unul din cei care tineau mortis la prezenta, a spus ca facultate nu inseamna ca e facultativ daca venim sau nu la curs, ci ca e facultativ daca vom termina sau nu. Vedeti dar ce usor s-a schimbat sensul si spiritul articolului 34.

Sa continuam acum cu HG94/2006, modificata de alte 2, 978/2006 si 922/2009. Remarcati va rog ca pe linga nebunia modificarii legii apare si nebunia modificarilor hotaririlor de guvern. Si ea va produce surprize. Va las in compania art 28. cel ce vorbeste de domiciliul in strainatate, articol modificat de HG 922/2009. Acesta e articolul initial

 SECTIUNEA a 2-a

Stabilirea domiciliului in strainatate

ART. 28

(1) Cetateanul roman care si-a stabilit domiciliul in strainatate poate depune cerere pentru aplicarea in pasaportul simplu a mentiunii privind stabilirea domiciliului intr-un anumit stat sau pentru eliberarea unui pasaport simplu, cu mentionarea statului de domiciliu.

(2) Cererile prevazute la alin. (1) se depun personal, in strainatate, la misiunile diplomatice sau

la oficiile consulare ale Romaniei, iar in tara, la serviciile publice comunitare pentru evidenta persoanelor ori la serviciile publice comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor simple, pe a caror raza a avut ultimul domiciliu sau, dupa caz, resedinta, sau la sediul Directiei Generale de Pasapoarte, insotite de urmatoarele documente :

 Deja apare o prima alterare a sensului art 34 din lege, pentru ca articolul 34 nu zice nimic de reinnoire sau de pasaport nou, guvernul acoperind imediat gaura, la reinnoirea pasaportului deja in conformitate cu interpretarea ce o veti gasi mai jos mentiunea devine obligatorie. Sensul legii este deturnat prin normele de aplicare. Asta imi aminteste de o sceneta de la tv de demult cu inventarul de la magazinul de muzica, prin care, in timp un oboi devine o pereche de boi. Cam asa si legea asta. Asa arata acum (dupa HG 922/2009) articolul 28

SECŢIUNEA a 2-a

Stabilirea domiciliului în strãinãtate

ART. 28

(1) Cetãţeanul român care şi-a stabilit domiciliul în strãinãtate poate depune cerere pentru eliberarea unui paşaport simplu, a unui paşaport simplu electronic sau a unui paşaport simplu temporar, cu menţionarea statului de domiciliu.[…]

(5) Cererile prevãzute la alin. (1) trebuie însoţite de urmãtoarele documente:

  1. a) paşaportul anterior, dacã acesta existã;
  2. b) dovada achitãrii taxelor şi tarifelor de emitere a paşaportului prevãzute de lege, completatã pe numele titularului;
  3. c) certificate de stare civilã, în original şi fotocopie;
  4. d) documente eliberate de autoritãţile statului de domiciliu, în original şifotocopie, împreunã cu traducerea în limba românã, dupã caz, din care sã rezulte una dintre urmãtoarele situaţii:
  5. a dobândit un drept de şedere pentru o perioadã de cel puţin un an sau, dupã caz, i s-a prelungit succesiv dreptul de şedere, în decurs de un an, pe teritoriul statului respectiv;
  6. a dobândit un drept de şedere pe teritoriul statului respectiv, în scopul reunificãrii familiale cu o persoanã care domiciliazã pe teritoriul acelui stat;
  7. a dobândit un drept de lungã şedere sau, dupã caz, un drept de şedere permanentã pe teritoriul statului respectiv;
  8. a dobândit şi cetãţenia statului respectiv;
  9. a dobândit un drept de muncã ori este înscris într-o instituţie privatã sau publicã cu scopul principal de a urma studii, inclusiv de formare profesionalã;
  10. a dobândit un certificat de înregistrare sau document care atestã rezidenţa într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European.
  11. e) douã fotografii color identice ale titularului, având dimensiunile 3,5 x 4,5 cm, care respectã condiţiile prevãzute la art. 9.

(6) În cazul în care existã diferenţe între numele şi prenumele înscrise în documentele prezentate potrivit alin. (5) şi cele solicitate a fi înscrise în paşaportul simplu, paşaportul simplu electronic sau paşaportul simplu temporar, cu menţionarea statului de domiciliu, ca urmare a schimbãrii numelui sau prenumelui intervenite în strãinãtate, cererea poate fi acceptatã numai dupã înscrierea menţiunii privitoare la aceastã schimbare pe actul de stare civilã, potrivit prevederilor Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilã cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

 Primul lucru ce sare in ochi este formularea alineatului 1, care formulare, apare ulterior ca parte introductiva a art 34 din legea 248/2005, in legea 175/2013. Asa ca acum nu se mai poate vorbi de diferente crase intre lege si norme de aplicare. Iar eu daca mai vreau pasaport ori il iau asa cum au zis ei, cu abtibild, ori ma priveste…

Si daca aceasta lege a fost modificata de atitea ori va puteti inchipui cum e cu altele. Iar ceea ce am scris este inca o ilustrare (cu materialul clientului) despre cit de iubiti sunt cei ce au ales sa traisca in alta parte.