Astăzi, că e ziua lui Eminescu și dă bine la popor, a mai răsărit o propunere de „acord național”, unul pentru cultură, prin care să alocăm un procent din PIB pentru acest domeniu. Sursa propunerii este ministrul culturii, căci nu îi e greu să vorbească. Atunci când va fi întrebat despre fapte, va ridica probabil din umeri și va spune că el a cerut, dar dacă nu s-a dat… Acest reflexiv, nu s-a dat, acoperă ipocrizia tuturor propunerilor de pacte și acorduri politice. Cine să dea toți acești bani, că nu cad din cer? Tot noi, plătitorii de taxe. Doar că, parafrazându-l pe Preda, de unde să dăm, dacă n-avem?
Formularea acordurilor în procente din PIB este înșelătoare. Cunosc oameni, altfel informați, care cred că e același lucru cu un procent din bugetul public, și atunci „6% pentru educație” sună chiar meschin, cine știe cât dăm pe salarii. Doar că bugetul public înseamnă doar 32% din PIB. De fapt, chiar mai puțin: prognoza e 31,9%, dar niciodată nu reușim să atingem obiectivul; să lăsăm totuși rotunjit. Și atunci, ce înseamnă toate aceste Acorduri transformare în procente din buget:
- Pact Educație: 6% PIB –> 19% Buget
- Pact Apărare: 2% PIB –> 6% Buget
- Pact Sănătate: 5% PIB –> 16% Buget
- Pact Cultură: 1% PIB –> 3% Buget
- Pact Cercetare: 1% PIB –> 3% Buget
Dintr-un foc am cheltuit 47% din bugetul public anual. Să adăugăm câteva cheltuieli obligatorii, fără de care statul nu ar mai funcționa sau am avea mari supărări populare:
- Transferuri către autorități locale: 25% din Buget, cu aproximație, obligatoriu conform legii
- Asistenț socială: aproximativ 12%, și ne referim la alte tipuri de asistență decât cele din bugetul asigurărilor sociale, toate direcționate către cei mai nevoiași dintre cetățeni
- Cheltuieli de personal și funcționare a administrației: minim 15% din Buget, adică toți oamenii și toate bunurile necesare să distribuie ceilalți bani (inclusiv justiție, poliție etc.)
Am mai contabilizat încă 52% din bugetul public. Adunați la cei 47% de mai sus și constatăm că mai rămânem cu 1% din buget cu care vom face următoarele (lista nu este exhaustivă):
- construim autostrăzi de-a lungul și de-a latul țării
- co-finanțăm proiecte din fonduri europene
- plătim datoria externă cu tot cu dobânzi
- dăm cadouri Bisericii și baronilor locali, să trăiască și ei
- furăm, luăm comisioane, tragem tunuri, după cum e obiceiul locului
Sigur că nu se poate face acest lucru, iar problema este că refuzăm să recunoaștem realitatea: suntem prea săraci pentru toate acele pacte și acorduri. Ca să punem 1% din PIB undeva, oriunde, trebuie să cheltuim 3% din bugetul nostru anual, iar acești bani trebuie luați din altă parte. Este o imensă ipocrizie în spatele acestor declarații, pentru că nimeni, niciodată, nu menționează și partea a doua, de tipul „2% pentru Apărare, luați de la…”. Chiar, de unde luăm banii ăștia, domnule președinte?