Pentru cei mai puțin familiarizați cu jargonul spațiilor virtuale, FB înseamnă Facebook, iar IRL vine de la In Real Life, „în viața adevărată” în engleză. Acronimul IRL este folosit pe forumuri sau în jocuri on-line, pentru a face diferența între activitățile din spațiul virtual și cele față-în-față. IRL își are rădăcinile într-o vreme în care viața virtuală era în bună măsură un joc de rol, iar utilizatorii purtau diverse măști, nedeclinându-și adevărata identitate. Pe măsură ce on-line-ul devine o parte tot mai consistentă a vieții noastre „adevărate”, distincția se estompează. Facebook, care insistă ca utilizatorii să își folosească numele reale, joacă un rol important în această transformare.
Partidul Facebook este o expresie folosită de politicieni și jurnaliști pentru a explica înfrângerea lui Ponta în alegeri. Teoria lor este că oamenii organizați pe Internet, cu precădere pe Facebook, au făcut diferența. Nu sunt puțini politicienii social-democrați care sunt convinși că au pierdut pentru că nu au știut să manipuleze „cu Facebook-ul” la fel de bine cum au făcut-o „cu televizorul” (ceea ce ne spune ceva despre PSD și consultanții săi, dar asta e altă discuție). Întrebarea care preocupă acum clasa politică este în ce măsură angajamentul on-line poate fi transformat în capital politic stabil IRL, capital care să conducă la diferențe semnificative în distribuirea puterii.
Metodele obișnuite de angajament online – petiția, forumul, blogul, comentariul, mai nou distribuirea prin like&share – cer un efort minim, dar au și un efect minim. Politicienii și decidenții au ignorat acest efect, tocmai pentru că nu se compara cu cel al metodelor cinice de manipulare mediatică și utilizare imorală a banilor publici, prin care țin captiv un public mai puțin educat, dar prezent la vot, adică IRL. Ultimele algeri prezidențiale au arătat că e posibil ca o mobilizare preponderent virtuală (deși vorbim aici și de contacte între diasporă și țară pe alte canale) să decidă rezultatul unui scrutin cu miză mare. Oamenii de pe FB au ieșit în stradă, mulți au stat multe ore la coadă, pentru a vota. E doar un accident pe fondul unei enervări în fața evidentelor abuzuri ale premierului-candidat sau e începutul unei schimbări majore?
Tot la aceste alegeri, Monica Macovei și-a strâns semnăturile de susținere și a obținut aproape 5% din voturi cu o campanie preponderent on-line. 200.000 de semnături nu sunt deloc puține, chiar dacă vin din toată țara. Dau exemplul Macovei pentru că am încredere că sunt semnături reale, spre deosebire de cele ale altor candidați, chiar șefi de servicii secrete. Tot Macovei a avut și un număr (mai mic) de voluntari dispuși să stea în stradă sau să meargă în caravane prin țară pentru a difuza mesajul în care cred. Iată că oamenii de pe FB sunt dispuși să aloce chiar mai mult timp și efort activității politice. Încă nu știm cum se desfășoară campanie de transformare a acestui entuziasm într-un nou partid. Avem contra-exemplul Nicușor Dan, care a făcut același drum la scară mai mică în 2012 – campanie on-line, număr bun de voturi, promisiune că va organiza un nou partid, dar care este aproape dispărut din spațiul public.
Asistăm însă la un foarte interesant exercițiu de auto-organizare a Partidului FB pentru o cauză care nu implică alegerea unei figuri salvatoare, ci, dimpotrivă, demiterea unui personaj sinistru. Primarul sectorului 3, Robert Negoiță, cunoscut mai puțin pentru realizările politice și mai mult pentru problemele cu fiscul, pentru suspiciunile de proxenetism și pentru că l-a plagiat pe Mugur Isărescu în lucrarea de doctorat, a reușit să enerveze cetățenii din sector prin ofensiva de betonare a spațiilor verzi, prin lucrări urbanistice la limita legii și de un oribil prost gust. Enervarea s-a exprimat cu precădere on-line, cu obișnuitele petiții, articole, campanii de email-uri sau pur și simplu distribuirea unor imagini și citate anti-Negoiță. Există însă și o componentă IRL, prin grupuri informale, între care cel mai vizibil este Prietenii Parcului IOR, creat ad-hoc pentru a răspunde proiectului primarului de construcție a unei costisitoare săli polivalente în parc. Campania a avut un neașteptat succes IRL, pentru că Negoiță a renunțat, cel puțin pentru moment, la proiect.
Încurajați și de acest succes, supărați că celelalte „lucrări edilitare” contestate continuă chiar și când nu au toate avizele în regulă, și enervați de atitudinea arogantă a primarului („dacă nu vă convine, mutați-vă în alt sector”), contestatarii au pornit un ambițios proiect care vizează demiterea primarului Negoiță. Conform legii, mai întâi trebuie ca cel puțin 25% dintre cetățenii cu drept de vot domiciliați în sectorul 3 să ceară inițierea unui referendum de demitere. Apoi, trebuie ca la referendum majoritatea să voteze pentru demitere. Organizarea întregului demers se întâmplă, desigur, pe Facebook. La algerile prezidențiale au fost înregistrați 402.877 alegători în sectorul 3, deci în primă fază trebuie strânse puțin peste 100.000 de semnături pentru inițierea referendumului.
Nu avem date statistice relevante, dar intuitiv Partidul FB va trebui inevitabil să ia în piept Real Life inclusiv în faza de strângere de semnături, ca să nu mai vorbim de referendumul propriu-zis. Foarte probabil fluxul de semnături venit de la persoanele active în rețeaua socială și cunoscuții lor se va opri înainte de atingerea pragului de 100.000. Vor fi necesare acțiuni în stradă și chiar din ușă în ușă. Vremea nu ajută, iarna sunt puțini oameni în parc, unde ar fi fost un bun prilej de colectare a semnăturilor. Echipele de strângere de semnături, iar apoi cele care vor transmite mesajul pentru vot, vor avea nu doar de investit timp personal, ci și de înfruntat vremea rea și atitudinea potrivnică a susținătorilor lui Negoiță, poate chiar agresivitatea celor plătiți de primar.
Probabil că Negoiță e ticălos, dar nu neapărat și prost. La fel ca toți ceilalți primari, are propriul public captiv, dependent de ajutoarele sociale de la primărie. Controlează direct (vezi ziarul Ring) sau indirect (prin PSD și aliați) o gamă largă de canale media, care vor transmite teza primarului, anume că acțiunea este a unui partid și nu a unui grup de cetățeni onești. Astfel va fi creată și întreținută o atitudine ostilă opozanților. Mai mult, Negoiță este tipul de primar-mafiot care vine la întâlniri cu cetățenii împreună cu o gașcă de bătăuși în civil. Aceștia pot fi lesne trimiși să agreseze echipele de campanie (vezi filmul de mai jos). Să nu uităm că Poliția Locală, controlată de primar, este în multe locuri transformată în mica armată privată a acestuia și nu în instrumentul de protecție a cetățenilor.
Pentru a duce la bun sfârșit întreaga operațiune de demitere a primarului Negoiță va fi deci nevoie de un efort hotărât și consistent nu doar virtual, ci și pe teren. Această coborâre IRL a Partidului FB este un test important și merită urmărit cu atenție. Va fi o victorie dacă măcar semnăturile vor fi strânse, indiferent de rezultatul referendumului. Dacă acest lucru se întâmplă, vom ști cu certitudine că modul de a face politică în România a pornit pe un drum al schimbării din care nu mai poate fi întors.