Categories
Random Stiri

Perspectiva dragniană asupra legii

Legea spune că un ales local (primar, consilier local sau județean) care părăsește partidul pe lista căruia a fost ales pierde și mandatul respectiv. Vicepremierul Liviu Dragnea a anunțat că are în plan o ordonanță de urgență prin care să permită aleșilor locali, temporar, să schimbe partidul. Sunt multe știri în acest anunț. Una este despre veșnica problemă nerezolvată (dar de ce trebuie rezolvată?) a migrației politice. A doua este despre coincidența că, înainte de alegeri, cei avantajați de propunerea lui Dragnea sunt PSD, că e la putere, și PMP-ul lui Udrea, că s-a înființat după alegeri. Dar știrea cea mai importantă cred că este despre perspectiva dragniană asupra legii, căci avem șanse mari să ne lovim de ea cel puțin un mandat de-aici încolo.

Legea împotriva migrației politice uneori încurcă, alteori ajută partidele. Ca regulă generală, le încurcă atunci când sunt la putere și le ajută în opoziție. Așa se face că din opoziție toți strigă împotriva migrației, dar de la putere toți o încurajează. Niciun partid, atunci când s-a aflat la putere, nu s-a dat în lături de la racolări de aleși. Apogeul a fost atins de PSD în perioada Năstase, 2000-2004. În anul 2005, Alianța D.A. a introdus amendamentele anti-migrație în Statutul Aleșilor Locali, desigur după ce a folosit primul an de guvernare să achiziționeze niște primari pesediști.

Amendamentele diferențiază între consilierii locali și județeni, pe de o parte, și primari, pe de altă parte. Consilierii își pierd mandatul atunci când pierd calitatea de membru al partidului pe lista căruia au fost aleși, indiferent dacă sunt excluși sau își dau demisia. Primarii își pierd mandatul doar dacă demisionează din partid. Nu vreau să spun că amendamentele adoptate sunt bune sau utile; dimpotrivă, opinia mea personală este că astfel de măsuri nu sunt o soluție, ci o parte a problemei, dar asta e altă poveste.

În ceea ce privește primarii, schimbarea legislației nu a modificat radical fondul chestiunii, ci doar a complicat viața birocrației de partid. În plus, a condus la tot felul de situații tragi-comice cu primari. Prima victimă a legii a fost chiar PD, pentru că doi ani după adoptarea amendamentelor a dorit să racoleze mai mulți primari liberali prin intermediul efemerului PLD. Una din vedele acestui transfer, primarul de Piatra Neamț Gheorghe „Pinalty” Ștefan, a inventat funcția de „coordonator special”. Astfel, el a rămas formal membru PNL până la finalul mandatului, dar și „coordonator special” pentru PLD, apoi PDL. Metoda, nu neapărat sub această denumire, a fost larg folosită de toți primarii doritori de schimbarea partidului. Apoi, cu o zi înainte de expirarea termenului de depunere a candidaturilor, primarul migrator demisiona din partid și din funcție, înscriindu-se în cursa electorală pe lista altei formațiuni politice. Un exemplu este și proaspăt nominalizatul ministru-delegat pentru buget, Darius Vâlcov, care și-a dat demisia din PDL în mai 2012 pentru a candida pentru PSD în iunie același an. În 2013, un grup de primari PDL din Argeș, doritori să treacă la nou-înființatul PMP, au profitat de prezența șefului filialei în rândul migratorilor și au organizat o ședință locală în care… s-au exclus din partid, devenind liberi să se transfere fără penalizări. Mai recent, primari ca Emil Boc rămân în PNL, dar se înscriu în Fundația Mișcarea Populară, despre care se știe doar că e cu-totul-altceva-decât-partidul.

Toate aceste exemplu, și altele asemenea, cu siguranță că l-au pus pe gânduri pe șeful neîncoronat al baronilor locali, Liviu Dragnea. Sigur că ar vrea ca primarii să treacă liber la PSD, mai ales acum că se anunță alegeri ce pot fi decise de un număr relativ mic de voturi (vreo 70.000 l-au despărțit pe Băsescu de Geoană în 2009). Dar anularea prevederilor anti-migrație nu îi surâde, căci nu se știe când PSD ajunge în opoziție și migratorii pleacă. Așa încât Dragnea a găsit soluția: își dorește o „fereastră de transfer” de vreo două săptămâni în care toți primarii să decidă la ce partid vor să fie. Nimeni nu va fi surprins dacă mulți vor decide că vor la putere, să vină și la ei investiții de la centru. Apoi, după ce PSD își face plinul, revenim la prevederile actuale și gata. Totul prin ordonanță de urgență, în august, să știm exact cine e loial înainte de prezidențiale. Sigur că, teoretic, și viitoarea putere va putea să facă același lucru. Îi va fi însă ceva mai greu pentru că acum se află în situația de a blama măsura, iar între timp se mai gândește Dragnea la ceva.

Nu știu dacă o astfel de ordonanță va ajunge vreodată să fie emisă sau pusă în practică. Însă e de reținut că Dragnea și ciracii săi s-au gândit la ea suficient de mult încât să o lanseze public măcar spre testare, să vadă de zice lumea. Perspectiva dragniană asupra legii este exact împotriva bunului simț comun: unde e lege, e tocmeală. Ne încurcă legea acum, dar ar putea să ne ajute mai târziu? Nu-i nimic, inventăm o excepție pe termen scurt. Le facem cu ochiul și „opozanților” noștri, poate se prind că le e de folos și ne lasă s-o facem. Acest tip de măsură amintește de vestitele exceptări de taxe de prin glorioșii ani ’90, cele care se publicau pe șest și durau o săptămână, iar cine era pregătit făcea o groază de bani cât se poate de albi.

Spun că este îngrijorătoare această perspectivă pentru că Dragnea este în cea mai bună poziție să ajungă viitorul premier al României, dacă Ponta va câștiga alegerile și poate și dacă actualul prim-ministru pierde. Închipuiți-vă că Dragnea ajunge direct la butoane, împreună cu viziunea sa asupra legii. Palpitant, nu?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *