Categories
Random Stiri

Necazurile, domnule, necazurile!

Saptamana trecuta a inceput incurajator, prin exemplul dat de paznicul psiholog. Am avut astazi ocazia sa vorbesc din nou cu dumnealui, spunandu-i ca l-am dat drept exemplu pentru atitudinea civica. Intrebandu-l cum de a ajuns sa fie asa de dedicat ajutorarii celor din jur a raspuns cu capul in pamant „Necazurile, domnule, necazurile!”. I-am spus ca ma asteptam sa fi fost ceva de genul acesta, pentru ca numai cine a suferit in viata poate fi in stare sa se dedice asa ajutorarii celor din jur.

File:UnemployedMarch.jpg

Foarte posibil ca marea trauma emotionala prin care a trecut sa fi fost alta, dar spectrul constant al posibilitatii ramanerii fara serviciu l-a marcat destul de des in ultimii ani. Locul de munca precedent l-a pierdut datorita crizei, fusese sef de echipa. La antepenultimul fusese foarte bine tratat de catre angajator, mai ales datorita patronilor, „ardeleni, domnule!”, dar cumva nici acolo nu a prea mers afacerea. Acum lucrurile s-au mai aranjat, baiatul are si el serviciu, fata din strainatate are o situatie bunicica.

I-am povestit de societatile capitaliste pe care le-am vazut de mai de la nord si vest, si despre cum se ajuta cei de acolo in aceste lucruri marunte de zi cu zi, carat o sacosa, deschis o usa, etc. Despre faptul ca putem ajunge si noi acolo, cate putin, iar oameni ca dumnealui pot pune umarul la atingerea acestui ideal. „Suntem o picatura intr-un ocean, domnule, la unul ca noi sunt sute si mii carora nu le pasa”. I-am impartasit parerea ca asa cum este, Romania se indreapta in directia potrivita, societatea se asaza, ca se vede clar progresul, numai ca viteza la care se intampla lucrurile este foarte mica, si noi pierduti in lupta cotidiana nu o prea percepem. Daca nu se mai intampla iar vreun cataclism geo-politic, vom ajunge si noi acolo, si copiii si nepotii nostri vor trai intr-o societate mai normala, nu ne zbatem degeaba.  Colegii de serviciu sau rudele care vin mai rar in tara, o data la cativa ani, percep evolutia. „Domnule, sa stii ca mi s-a mai zis, un roman stabilit in America mi-a zis asta, ca s-a schimbat arhitectura, orasul, multe arata mai modern. Se simte ca schimbarea momentan e inca pe la suprafata, si mai este de lucru in adancime, dar se vede, cladirile, strazile, totul arata mai bine de la vizita la vizita”.
Iata ca mai sunt oameni buni in aceasta tara, oameni pe care iti face placere sa ii intalnesti in viata de zi cu zi. Simt ca sunt mult mai multi decat cei care se vad, dar cumva, tin asta mai mult pentru ei, nu o arata mai mult necunoscutilor. Unii dintre noi au curajul de a se expune, de a-si arata bunatatea umana, cu riscul de a fi dezamagiti. Pentru ca se simt ca „o picatura intr-un ocean” au nevoie de sprijin sa le aratam ce este mai bun din noi. Ei fac asta zilnic, si sunt bine, o poate face fiecare dintre noi. Riscati sa faceti fapte bune.

Romania fara o coeziune sociala a ajuns la cheremul oportunistilor certati cu legea. Romanii saraci si fara orizont sunt la mila acestor kapitalisti si ajung sa depinda financiar de mila acestora cand au necazuri. Daca va intrebati ce este in poza de mai jos, ei bine, este o coada la o cantina a saracilor deschisa in Chicago de mafiotul Al Capone. Reteta „binefacerilor” este veche.

Ajuta-ti aproapele saptamana 5, 9 exemple : Paznicul psihologochelarii de jucarie „salvati” de un sofer de pe trecerea de pietoni; alte 3 gesturi de curtoazie in metrou; doi montaniarzi pe langa Cabana Padina stand o ora intreaga la dispozitia necunoscutilor care se auto-invitau sa se dea pe tiroliana. Cel mai amuzant exemplu, o domnisoara statea pe un scaun in metrou. La un moment dat, a urcat in metrou un domn de varsta a treia si s-a oprit in dreptul dumneaei sa citeasca ziarul. Domnisoara s-a ridicat pentru a-i oferi locul. Dupa ce s-a asezat domnul a observat ca de fapt domnisoara nu dorea sa coboare, ci chiar i-a oferit locul. S-a ridicat si a rugat-o sa se aseze la loc. Dupa 1-2 gesturi de invitatie reciproca, domnisoara si-a reocupat locul. Doua statii mai tarziu, dumneaei chiar a coborat, iar domnul s-a asezat din nou. Mult mai amuzant decat sa ii vezi pe aceeasi certandu-se pe acelasi loc, nu?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *