Categories
Random Stiri

Si cu restul societatii ce facem, domnule?

De ceva vreme fac drumuri regulate pe la un spital privat pentru a ma ocupa de unele aspecte de sanatate neglijate in ultima vreme. Destul de  des vedeam la intrare un angajat al firmei de paza care incerca un pic stangaci sa ridice moralul celor care intrau sau ieseau din spital prin urari de genul „Sa traiti” „O zi buna” „Multa sanatate”.

Astazi domnul trecut de 50 de ani s-a intrecut pe sine, sau am reusit eu sa surprind mai multe din ceea ce face in fiecare zi. A ajutat o mama care facea echilibristica intre bebele blond cu ochi albastri, scoica de bebe, poseta si teancul de acte medicale sa se aseze pe scaun, sa isi puna ordine in lucruri si tinandu-i loc la coada de la receptie. Luand in grija bagajele doamnei cat era ocupata la receptie a observat ca aceasta a uitat o foaie in scoica. Cand acea hartie i-a fost ceruta de cei de la receptie, domnul nostru a aparut prompt langa mama cu hartia in mana intinsa. La un moment dat mi s-a adresat si mie, intreband daca ma poate ajuta cu vreo informatie, sa nu stau degeaba la coada.

In timp ce asteptam taxi-ul in fata cladirii, l-am vazut conducand un pacient la taxi, si apoi dand curtenitor indicatii unei doamne care cauta o adresa din apropiere. Am intrat in vorba, felicitandu-l pentru atitudinea dumnealui. Mi-a explicat ca sistemul acesta in care traim acum te indobitoceste prin stres, griji si alergatura, si ca parca oamenii erau mai buni unii cu ceilalti si se purtau mai frumos in public  inainte de revolutie. „Stresul domnule, te face neom, de nu te mai intelegi cu lumea! Parca eram mai oameni inainte de revolutie  decat acum!”. La replica mea ca totusi sistemul medical de la privat e totusi ceva mai bun a aprobat din cap afirmativ apoi a spus ceva de genul „si cu restul societatii ce facem, domnule?” in timp ce ma urcam in taxi. Ne-am urat reciproc sanatate, despartindu-ne bucurosi ca am gasit pe cineva cu atitudine asemanatoare fata de cei din jur.

Ma bucur ca am intalnit pe acest om, sa-i zicem „paznicul psiholog”. E reconfortant sa vezi pe altcineva care gandeste si actioneaza in viata de zi cu zi la fel ca tine, desi te despart ani, educatie si va invartiti in cercuri diferite din societate. Pe cineva care nu s-a abrutizat si a ramas om, chiar daca in meseria de agent de paza gandirea este de obicei atributia mai putin folosita. Mai ales intr-o societate in care daca spui multumesc cuiva se uita chioras la tine, crezand ca l-ai injurat de mama, apoi chiar si dupa ce ii repeti zambind cuvantul, parca tot nu-i vine a crede ca e pe bune si nu il iei in balon. Sau ca sa citez un coleg de birou dupa ce i-am vorbit de conceptul de ajutat aproapele „parca vad ca se uita chioras la mine cel pe care ma ofer sa il ajut, sa nu care cumva sa am vreun gand ascuns, ceva”.

Nu ii impartasesc domnului agent de paza parerea cum ca „era mai bine pe vremea lui Ceausescu” pentru ca am vazut societati capitaliste mai la vest si nord de noi in care oamenii sunt mai curtenitori, zambitori, relaxati si dispusi sa ajute necunoscutii. Data viitoare cand voi trece pe acolo si-l voi intalni ii voi povesti, sa stie ca se poate. Mi-a intarit determinarea de a continua demersul ajuta-ti aproapele, asa ca merita sa i se spuna ca telul unei societati romanesti cu o mai mare coeziune sociala este realizabil in timpul vietii lui.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *