Categories
random Stiri

Continuă ciuntirea Legii Educației

Mai încet cu descentralizarea, doctorat la FF, masteratul didactic îngropat și un miros intens de tunuri imobiliare, sunt doar câteva dintre lucrurile care răzbat din cea mai nouă modificare prin ordonanță de urgență a legii educației. Bonus, așteptăm întoarcerea la minister a Ecaterinei Andronescu.

Scriam zilele trecute că Guvernul a mai emis o ordonanță de urgență „fantomă” pentru modificarea legii educației. O numesc fantomă pentru că textul nu este disponibil pentru consultare publică și nici măcar nu se anunță intenția emiterii unui astfel de act. Aflăm doar după ce a fost aprobat. De când PSD a venit la putere, este a treia oară când guvernul procedează în acest mod. În această seară a apărut textul ordonanței în Monitorul Oficial. Și de această dată modificările sunt numeroase. Multe dintre ele sunt detalii a căror urgență este imposibil de dovedit și care ar fi avut nevoie de o discuție publică. Le enumăr pe cele care mi-au sărit în ochi la prima lectură și voi reveni la unele subiecte:

  • moartea descentralizării: școlile pierd dreptul de a angaja direct profesori, se revine la concursul național organizat de Minister. De asemenea, directorii nu mai sunt angajați de consiliul de administrație al școlii, ci de inspectoratul județean. Se întoarce și vestita „detașare în interesul învățământului”, adică numirea unui director pe post vacant, de către inspectorat, fără concurs
  • politizare până la capăt: primarul poate fi membru al CA al școlii
  • manuale: ministerul devine unica instituție cu competențe de a elabora manuale (nu prind șpilul, trebuie să mai studiez)
  • imobiliare: se simte miros de tunuri cu cluburi sportive școlare (voi reveni)
  • os de ros pentru sindicaliști: reprezentanții sindicatele devin observatori permanenți la ședințele CA din toate tipurile de unități de învățământ, la toate nivelurile
  • o atenție pentru finanțatori: se întorc universitățile private pe persoană fizică
  • o atenție pentru fanfaroni: se întoarce și doctoratul la fără frecvență, că era greu pentru politicieni să dea pe la școală și să se preacă a cerceta
  • fuga de responsabilitate: o încercare elaborată de a fenta legislația privind incompatibilitățile, conflictul de interese și declararea averilor și intereselor, pentru rectori, prorectori, decani, prodecani și directori de departamente
  • veșnicii senatori: dispare limita de două mandate pentru membrii Senatelor universitare
  • rectori după model Putin: interdicția de a ocupa funcția de rector mai mult de 8 ani se transformă în limitarea la două mandate succesive; dar după o pauză, mai vin două mandate succesive.
  • masteratul didactic îngropat înainte să se nască: devine echivalent cu actualul sistem, vestitul „modul psiho-pedagogic”
  • dreptate, dar nu pentru căței: cresc veniturile indirect, prin scăderea normei, dar doar pentru profesorii cu peste 25 de ani vechime, deși marea problemă este la debutanți

La final, remarc că PSD a transmis „pe surse” că ministrul Pricopie va fi schimbat. Nu e mare pierdere, pentru că a fost un ministru slab și fricos, controlat atent de grupul Andronescu. Dar să ne amintim că Ecaterina Andronescu și-a rezolvat recent problemele de incompatibilitate și tocmai a refuzat, fără un motiv aparent, mandatul liniștit de europarlamentar pe care îl câștigase la urne. Nu voi fi surprins să aflu că se va întoarce cât de curând la minister, trecându-și marioneta înapoi în linia a doua. Va fi mai rău.

Categories
Stiri

Admitere la liceu, greseli, educatie si incredere

Articolul este dedicat celor care au inteles articolul precedent, si s-au simtit vreodata atinsi de frica. Voi incepe cu o poveste spusa de profesorul meu de biologie, domnul Țurcanu, in primul an de liceu. S-au dat niste teste de inteligenta, invatare, si alte aptitudini similare unor elevi la inceputul liceului. Apoi au fost impartiti in 2 clase, clasa A si clasa B. Celor din clasa A li s-a zis ca ei sunt cei mai buni, si au fost tratati ca atare, pe tot parcursul liceului. Celor din clasa B li s-a spus ca ei sunt cei din a doua jumatate, si au fost tratati ca atare pe tot parcursul liceului. Ca rezultat, cei din clasa A au avut rezultate extraordinare, cum era de asteptat, iar cei din clasa B, cel mult peste medie. Cel mai bun din clasa B cu greu se ridica deasupra mediei celor din clasa A. Va intrebati cum de cel mai bun din clasa B era peste media din clasa A, cand de fapt el trebuia sa fie sub cei din clasa A? E simplu, in clasa A au fost alocati numerele pare de la evaluare, si in clasa B au fost alocati numele impare. Adica cel cu potentialul cel mai mare, dupa 4 ani in care i s-a spus ca e printre cei mai slabi, cu greu a depasit media celor care li s-a spus timp de 4 ani ca sunt cei mai buni. Cei cu potential mediu pentru ca li s-a spus timp de 4 ani ca sunt cei mai buni, au obtinut rezultate mai bune.

http://www.soulseeds.com/wp-content/uploads/2012/11/you-can-do-it-252x300.jpg

Aceasta povestioara spusa de un excelent pedagog, ne-au pastrat catorva dintre noi o bruma de incredere pe tot timpul liceului. Vedeti dumneavoastra, dragi cititori, eu eram in clasa B de mate-fizica a micului liceu teoretic de provincie. Datorita unui ADHD minor, pentru mine fractia de la sfarsitul unei probleme a fost rezolvata 4/2=4 pentru o fractiune de secunda, iar profesorul care a corectat lucrarea, din graba, mi-a taiat toata demonstratia in loc de scazut cateva sutimi, interesandu-l rezultatul, nu si daca am inteles ce aveam de facut. Bineinteles ca acasa am fost crucificat: rusinea familiei, o sa rada toata lumea de noi, nu o sa ajungi nimic in viata, plus corectia fizica de rigoare. Nu au crezut ai mei in mine nici cat sa depuna contestatie. Alti parinti au tras sfori sa isi mute copiii de la o clasa la alta, din diverse motive, nu s-a intamplat si pentru ratatul de mine. Directorul liceului a chemat-o pe mama mai tarziu sa ii arate lucrarea, si cum sta situatia.

Cum de a ajuns profesorul de biologie sa ne spuna povestea ? Diriginta clasei A, care ne era profesoara de franceza, ne spunea destul de des ca „voi aia de la B mai slabutii”, pana cand s-a saturat de discursurile mele de 30 de minute in care o rugam sa nu isi mai prajeasca creierii cu noi astia prostii, ca nu meritam atentia distinsei profesoare, si mai bine sa faca un pustiu de bine sa ne lase in parc. Din intamplare profesoara din gimnaziu m-a invatat o franceza foarte buna, asa ca „ascultatul” nu ma speria. Incerca sa ma reduca la tacere amenintandu-ma ca ma duce la biroul directorului. Eram foarte bucuros sa aud asta, „poate va mai putea constata si altcineva esecul dumneavostra pedagogic” replicam eu. Apoi asmutea clasa asupra mea „daca nu taci, va dau lucrare de control”. „Inca un esec pedagogic doamna, folositi un lucru normal, o evaluare, ca instrument de coercitie, si ma mai si ostracizati public, acum va rog chiar eu sa mergem in biroul directorului”.  La absolvirea liceului, doamna respectiva plangea cu lacrimi de crocodil ca sunt foarte nerecunoscatori toti elevii, si ca nimeni de la clasa ei nu a venit sa ii multumeasca, nu a primit nici o floare, etc. Sunt curios daca a realizat acum, dupa 16 ani, de ce. Ei bine, in comunitatile mici, vestile umbla repede, asa ca domnul Țurcanu a avut grija sa ne dea un pic de incredere prin acea povestioara.

Domnul Țurcanu cerea doar un lucru de la noi, sa intelegem „de ce” se intampla niste lucruri. „Denumiri de melci, si alte nebunii latinesti scrantitoare de limba, nu o sa va aduceti aminte, dar procesele si fenomenele daca le-ati inteles, o sa le tineti minte toata viata”. Si asa a fost, stiu cum functioneaza genetica, in linii mari, la fel si selectia naturala, si evolutia, si anatomia umana. Era un bagaj de snoave si intamplari hazlii, despre cum cel slab si istet invinge pe cel puternic si arogant. Ii mai datorez altceva domnului Țurcanu, excelenta limba engleza pe care o vorbesc acum. In cancelariile de provincie e o mancatorie extraordinara pe ore, pe catedre, pe orice. Un cadru didactic nou, cum ar fi profesoara de engleza, iesit de pe bancile facultatii si fara „spate” este mancat cu fulgi cu tot, de profesori in primul rand, apoi cu moralul la pamant si de elevi. Domnul Țurcanu a luat-o sub aripa lui protectoare, mergeau pe drum spre casa o buna bucata impreuna. Multa lume ii suspecta de oarece legaturi amoroase (diferenta de varsta era de peste 20 de ani). Eu stiu ce ii spunea dumnealui, aceleasi povesti hazlii, sub alte forme, despre cum cel slab si istet invinge pe cel puternic si arogant.

Asa ca noi aia slabii din clasa B am reusit urmatoarele : – singurii 2 din tot judetul care au dat BAC-ul la astronomie (Dami si cu mine) de citeau cei din comisie din manual sa vada daca am raspuns corect; – cele mai mari 2 note din liceu la filosofie la BAC primite de la spaima de comisiilor (Tataie si cu mine). Tataie e chiar absolvent de filosofie si editor la o revista; – singurul din liceu care a luat BAC-ul din prima si apoi a intrat la facultate la arhitectura fara sa faca o ora de meditatie dupa ce a facut armata. Dami e un arhitect care a construit ceva pe la mall-uri, pe la birouri, spatii comerciale si alte cele prin Bucuresti;- Dami, Dudu, Tataie si cu mine am fost, impreuna cu alti colegi, sufletul cenaclului literar din localitate pentru doi ani, si mari rozatori si comentatori de literatura SF;- subsemnatul scrie la colt de strada si lucreaza in IT;- alti colegi sunt politisti, asistente, lucreaza in IT, etc samd.

Ei bine, am facut o gresala, care mi-a marcat o buna bucata din viata. Parintii mei m-au aruncat la gunoi, asa m-am simtit. Numai ca s-a mai gasit cate cineva care sa creada in noi. Care sa ne spuna ca suntem mai buni decat ni se spunea, si asa si era. Cresc flori foarte frumoase si pe gramezile de gunoi. E OK sa gresesti in viata. Iti poate deschide orizonturi nebanuite. Esecul acesta m-a ajutat sa fac fata unor situatii cu mult mai demoralizatoare, si le-am depasit, cu succes. Acum sunt in stare sa trag si pe altii dupa mine. Dami, cel mai introvertit si „mut” coleg de liceu este un baiat extraordinar de jovial si expansiv acum. Si el este un castigator. Tataie, a fost din totdeauna.

E OK sa gresesti in viata. Nu esti acea gresala, e doar un episod trecator din viata ta. Important e sa nu persisti in gresala, sa iti inveti lectia, sa nu mai gresesti alta data, si sa nu te dai batut. Esti mai bun de atat! Gaseste-ti pe cineva care crede in tine si asculta mai mult acea persoana decat pe toti ceilalti care iti spun ca esti un ratat pentru ca gresesti. Daca nu ai obtinut un rezultat foarte grozav la admiterea in liceu, nu e sfarsitul lumii, las-o asa si pregateste-te pentru BAC. Daca ai luat BAC-ul cu nota mica, e OK si asa, concentreaza-te la admiterea in facultate. Daca ai note mici in facultate, nu te demoraliza, daca ai restante, sa stii ca am avut colegi care au luat restanta dupa 30 de incercari, important e sa iei diploma. Fa toate pe bune, prin fortele tale, prin inteligenta ta, poti !

La facultate, daca ai noroc, o sa intalnesti pe altii ca tine, prieteni pe care o sa ii ai pe viata. Adevarata incercare este in viata, la serviciu, ca parinte, si asa mai departe. E OK sa faci greseli, atata timp cat inveti lectia, nu persisti in gresala, te ridici si lupti in continuare. Dupa ce reusesti, ajuta-ti aproapele.

Categories
Stiri

Despre educatie si perpetuarea traditiilor familiale

Vorbeste mai incet ca ne da nenea paznicu’ afara! Stai potolit ca se uita lumea la noi, ne facem de ras! Daca te impiedici si cazi te rup in bataie! Nu te urca singura pe tobogan, o sa cazi, sa nu ai incredere in tine niciodata, stai aici langa bunica! Cum adica “de ce?”, pentru ca ti-am zis eu, de aia! Al lu’ cutare e mai bun ca tine, are numai 10, tu vii numai cu 7, sa pui burta pe carte ca altfel nu ajungi nimic in viata!

Suna familiar? Ce sta in spatele tuturor acestor cuvinte? Frica lasata mostenire de-a lungul generatiilor intregi. Si pe mine m-au batut ai mei de m-au stins, si uite, am ajuns bine, o sa ii altoiesc si eu pe copiii mei. Parinti sau bunici care isi proiecteaza propriile frici asupra copiilor, si le lasa mostenire. Frica de a nu fi facuti de ras in public, frica de a nu se rani copilul, frica de a nu esua in viata, frica de a nu fi pus in situatie de inferioritate fata de ceilalti. Un excelent exemplu de succes al perpetuarii traditiilor familiale, nu-i asa? Imaginati-va ca mana dreapta, perfect sanatoasa, va este pusa in ghips si legata de gat. Cat de bine va mai puteti descurca in viata de zi cu zi? Ei bine, acesta este efectul acestor frici mostenite asupra multora dintre noi, desi avem capacitatea, nu ne atingem maximul potentialului nostru, de frica. Stiind ca mana e sanatoasa, nu va vine sa spargeti ghipsul, sa dati cu el de pereti ? La fel este si cu intelectul, care este mult mai capabil fara “ghipsul” fricii.

Este nevoie ca cercul sa fie rupt, aceasta traditie sa nu fie lasata mostenire. Educatia bazata pe frica este de fapt esecul parintelui, dovada a incompetentei lui. E mai simplu sa arati spectrul fricii, ca e “lupul”, “iti trag vreo doua”, “ma faci de ras”, “nu ajungi nimic in viata”. Rezultatul, este acelasi ca si in orice alt caz cand treaba este facuta de mantuiala, un esec.

http://images.kaneva.com/filestore0/11880/170441/men%20vs%20women%20mirror.jpg

Cat de enervante sunt femeile acelea isterice, pe care le intalnim deseori, care tipa tot timpul, sunt nervoase si se sperie din orice? Da, stiu, unii vor face ceva aluzii despre lipsa de atentie din partea unui mascul. Ei bine, nu asta este problema, ci tot frica. Femeile pornesc din start cu 25% mai putina incredere in propriile forte decat au de fapt capacitatea, spre deosebire de barbati care pornesc cu 25% mai multa incredere decat e cazul.

De aceea sunt cele mai predispuse la frica pe care mamele lor o lasa mostenire. Pe care tatii autoritari o cresc excesiv in perioada adolescentei, tatilor fiindu-le frica de oprobiul public al legaturilor premaritale si consecintelor acestora. Multi barbati se folosesc instinctiv de aceasta frica si de lipsa de incredere a femeilor, spunandu-le ca nu sunt bune de nimic, si exploatandu-le frica prin amenintari sub diverse forme : fizice, economice sau psihologice. Bineinteles, barbatii fac asta tot de frica, frica de respingere, de a ramane singur, de a nu avea pe cineva care sa faca pentru ei tot ce a facut mama lor pana atunci. Aceste femei ajung mame, iar frica pe o inoculeaza devreme in copiii lor, din primii ani de viata. Tatal autoritar functioneaza ca si instrument de coercitie, el fiind de asemenea un produs al unui set de valori traditionale, mai ales intr-o societate latina, unde predomina mentalitatea de pater familias. El constata si repeta ca progenitura e vai steaua ei si nu este in stare de nimic, in loc sa ii dea incredere, pentru ca nu are de unde sa ii dea.

Frica aceasta se extrapoleaza si la nivel de societate, si anume prin modul in care sistemul educational este construit. Trebuie sa inveti pe de rost si sa regurgitezi pana la ultima virgula pentru a lua nota maxima. Cu rare exceptii, creativitatea este ucisa din start: “nu e ca-n curs/manual/cum ti-am zis eu”. Foarte multi copii “de nota 10″ cu greu reusesc in viata reala, pentru ca nu sunt obisnuiti cu esecul. Sunt obisnuiti sa aiba lectia invatata si sa ia examenul. Ce te faci cand nu ti-a predat nimeni lectia de viata? Si mergi la interviu dupa interviu, cu lipsa de incredere crescanda, fricile implantate crescand la fiecare interviu ratat? Unii ajung sa accepte orice loc de munca si sa fie si supusi oprobiului cum ca “esti fraier ca accepti, n-ai invatat nimic in facultatea aia?”, numai si numai pentru ca nu vor sa isi dezamageasca parintii. Altii ajung in posturi “caldute” unde nu fac nimic deosebit, nici nu sunt platiti cine stie ce, si au un continuu sentiment de ratare, pentru ca le e frica sa incerce mai mult. Altii reusesc un pic mai mult, si ajung in posturi de conducere, devenind tortionari, proiectand fricile mai jos, amenintand frecvent pe subalterni cu datul afara.

La serviciu sau pe strada cand nu poti convinge pe cineva cu argumente il iei la bataie? De ce protejezi un necunoscut dar iti lovesti propriul copil? Cumva pentru ca ti-e frica de reactia adultului la agresiunea fizica, pe cand copilul nu are forta ta? Dureaza cateva minute sa ii explici copilului DE CE intr-un fel sau in celalalt, pe cand amenintarea cu bataia, sau chiar aplicarea corectiei vei fi nevoit sa o faci toata viata. Te simti confortabil cu teama de esec, oprobiu public si lipsa ta de incredere? Atunci de ce ii faci si pe altii sa se simta la fel, de ce le implantezi in ceilalti?

Iti place sa traiesti in societatea aceasta in care ne este frica de noi si de ceilalti si de tot, in care nu avem incredere in noi si in ceilalti si in nimeni? Cercul acesta poate fi rupt, ajuta-ti aproapelefii un bun cetatean, invata sa fii un parinte mai bun.