redeți dumneavoastră că e ușoară politica? Că viața candidaților e simplă? Poate doar dacă fac parte din cele 5-6 partide care au sechestrat competiția introducând, prin tacit consens, numeroase obstacole administrative în cale oricui vine din afara cercului lor strâmt. Pentru toți ceilalți, a ajunge pe buletinul electoral cere un efort serios. Ce-i drept unii sunt comici în eforturile lor. Dar ajung să fie comici pentru că noi toți acceptăm să ne fie furată viața politică de un grup de tovarăși fără scrupule.
Probabil că cea mai ghinionistă candidată este Aura Speranța Ungureanu. Domna Ungureanu, tânără avocată, a dorit să reprezinte România în Parlamentul European ca independentă. S-a prezentat la BEC cu 108.000 semnături, în ultima zi, pe la 21:30. Avea documentele în dezordine, așa că s-a apucat să le așeze. A durat totul mai bine de trei ore, iar la miezul nopții s-a închis BEC-ul și nu i-au mai primit dosarul. Candidata a revenit cu trei petiții la BEC, toate respinse. Uite-așa doamna Ungureanu a rămas doar cu speranța.
Poate tot un fel de ghinion a lovit și Partidul România Mare, din care a mai rămas doar trecutul glorios. Mai întâi că cei doi corifei, Corneliu Vadim Tudor și Gheorghe Funar s-au certat. Al doilea a organizat un puci și l-a exclus pe primul; însă cumva primul a rămas cu ștampila. Așa se face că ambele facțiuni au depus liste de candidați. BEC nu a procedat precum înțeleptul din poveste, ci a acceptat doar o listă pe a domnului Vadim. Echipa domnului Funar a trimis nenumărate contestații, care au umplut ordinea de zi a BEC câteva ședințe la rând (vezi un exemplu mai jos). Nemiloși, oamenii legii le-au respins pe toate.
Doar că surpriză! Analizând listele PRM-Vadim, BEC a constatat că sunt neconforme și… le-a respins și pe-asta. Dacă lucrurile rămân așa, e prima dată după revoluție când nu vom avea ocazia să votăm cu România Mare.
Revenind la independenți, Eduard Cismas și-a descoperit cam târziu vocația politică. Auzind probabil știrea despre termenul final pentru depunerea candidaturilor s-a gândit că e ceva ce ar putea face și el. Așa că a doua zi a scris BEC, cu o întrebare simplă și la obiect „ce acte și cum pot candida”. Poate că cineva mai aspru sau mai nervos i-ar fi răspuns domnului Cismas în același stil.
Însă la Secretariatul BEC lucrează oameni serioși, care au formulat un text birocratic perfect, în care potențialului candidat nu i se răspunde precis, ci este trimis la lege. Nu știu dacă domnul Cismas a urmat instrucțiunile BEC pentru a afla că nu are dreptul să candideze.
Un alt partid strivit de lupte interne este PNȚCD. Și aici președintele „de la televizor”, Aurelian Pavelescu, este contestat de președintele „din acte” (mă rog, din actele lui), Eugen Romulus Moisescu. Așa se face că domnul Moiesescu cere respingerea listelor semnate de domnul Pavelescu și, desigur, acceptarea propriilor liste. Este neclar dacă domnul Moisescu are și liste de semnături sau le-ar vrea pe ale domnului Pavelescu; înclin către a doua variantă, dar, până la urmă, tot de PNȚCD e vorba, nu? BEC a decis că dreptatea ar fi de partea domnului Pavelescu, respingând cererile domnului Moisescu.
Între timp, aripa domnului Pavelescu a achiziționat un europarlamentar în funcție, pe domnul Bodu. Prin urmare, revendică statutul de partid europarlamentar, care i-ar da dreptul la un loc în BEC. Al doilea petent ca număr de cereri pe ordinea de zi a BEC este deci PNȚCD, care nu se lasă învins de nenumăratele respingeri. Până la urmă, BEC a publicat o hotărâre pe această temă, numai să scape de insistentul domn Pavelescu. Iar la final, deși au admis listele partidului, membrii Biroului au decis să excludă una din candidate, pentru că a uitat să depună declarația cu privire la colaborarea cu fosta securitate.
Alianța Națională a Agricultorilor este o foramațiune nouă, alcătuită din partide noi, și fără experiență în politică. În plus, sunt agricultori, nu intelectuali. Așa că au avut unele probleme cu completarea formularelor de participare în alegeri: 5 candidați au uitat să precizeze dacă au colaborat sau nu cu Securitatea; alți doi nu și-au trecut ocupația, dar unul nici nu are ocupație; și unul a uitat să semneze. Până aici am înțeles, sunt mici scăpări. Dar doi candidați au trecut în acte alt partid decât cel din partea căruia candidează (!), iar alți doi alte nume decât cel real (!!). În cele din urmă, listele Agricultorilor au fost, cu regret, respinse.
O atitudine ambiguă față de alegeri a avut Alianța Partidul Popular European (Creștini Democrați) și Democrați Europeni (nb. ei și-au ales numele, nu e glumă). Nu, nu a vrut să candideze, ci doar să împiedice pe alții să o facă. APPE(CD)DE a contestat semnele electorale ale Mișcării Populare și Forței Civice, susținând că seamănă prea tare cu al lor. Tribunalul a constat în cazul FC că nu seamănă, iar în cazul PMP că da, seamănă, dar cei de la PMP au fost cei ce l-au înregistrat primii. Norocul contestatarilor că nu candidează, ar fi trebuit să își schimbe semnul!
Fără a mai intra în detalii să notăm și că cetățenii Nicolae Toteanu, Doina-Elena Noghin, Adrian Toader, Valentin Eugen Dăianu, Vasile Iuștiuc și Dănuț Liga au dorit să candideze. BEC le-a respins dosarele, pentru că nu aveau în regulă listele cu semnături. Unii dintre ei au recunoscut cinstit că au încercat, dar nu au reușit să strângă semnăturile necesare. Au fost și alți cetățeni care ar fi dorit să candideze, dar s-au întâlnit cu aceeași problemă, a numărului foarte mare de semnături cerute (100.000 pentru un independent, 200.000 pentru un partid). Aceasta rămâne o problemă de fond a politicii românești, în care un grup restrâns de partide au pus restricții administrative intrării în politică unor oameni din afară.
Desigur că unii dintre candidați au avut și altfel de… hm, situații. Domnul Iuștiuc, despre care deducem din cele declarate că ar fi pompier miliar, cadru de nădejde al MAI, este nemulțumit de neprincipialitatea aleșilor, care una declară, alta fac, sau, cum se exprimă candidatul în întâmpinarea către BEC, „deși usturoi au mâncat, gura nu le miroase”. Prin urmare, domnul Iuștiuc contestă participarea în alegeri a tuturor celorlalți candidați, independenți sau de partid. Sobru până la capăt, BEC a respins contestația fără alte comentarii.
O altfel de problemă a avut Mircea Diaconu, găsit incompatibil pe când era senator; unii spun că pedeapsa prevăzută de lege – trei ani de meditație fără acces la funcții publice – se referă strict la funcția de senator, iar alții că se extinde la toate funcțiile eligibile. BEC a avut a doua poziție și i-a respins candidatura. Domnul Diaconu a găsit clemență la Tribunalul București, care i-a admis contestația. Cuvântul final îl va avea Curtea de Apel București.
Să ne întoarcem la final la chestiunea semnăturilor. Un număr neașteptat de mare de partide au fost respinse de BEC pentru că nu au avut semnături în regulă: PRM, amintit mai sus, Noua Republică, Alternativa Socialistă, Partidul Dreptății Sociale, Partidul Ecologist Român și Partidul Verde. În cazul tuturor acestor partide, BEC nu a găsit aât probleme de fond, adică semnături false sau inacceptabile, ci probleme de formă, adică foile pe care se aflau semnăturile nu corespundeau întru totul cerințelor procedurale: numerotare greșită, lipsa unor însemne precum semnătura sau CNP-ul persoanei care a procesat listele (deci nu ale susținătorilor!), sau antet greșit. Chestiunea antetului a fost foarte frustrantă, pentru că doar cu o lună înainte de termenul limită, BEC a publicat formularul solicitat, iar acesta diferă față de cele folosite în anii anteriori. Astfel au fost anulate eforturile celor ce au început devreme strângerea semnăturilor, iar pentru independenți și partide mici câteva săptămâni de teren chiar contează.
În anul 2014, e tot mai acuta nevoia găsirea unor metode și proceduri care să permită deschiderea competiției politice unui număr cât mai mare de competitori, care să diminueze importanța aspectelor birocratice în favoarea luptei de idei, ca parte a mult doritei reforme a clasei politice.