Am observat că se discută tot mai mult în mediul online despre boicot ca strategie civică pentru alegerile europene din 25 mai. Logica este următoarea: dacă un număr suficient de mare de persoane boicotează alegerile, atunci numărul total de voturi primit de toate partidele și candidații va fi atât de mic încât întreaga clasă politică își va pierde legitimitatea. În opinia unei părți consistente a comunității Uniți Salvăm, boicotul este dublat de protestul de stradă: mesajul va fi cu atât mai puternic cu cât mai multe persoane vor refuza participarea la alegeri, dar vor ieși în stradă. Teoretic, totul sună bine; însă nu cred că în contextul românesc actual strategia boicotului poate să funcționeze, din câteva motive.
1. Practic, este aproape imposibil să transmiți mesajul corect
Absența de la vot poate să însemne două atitudini: fie „puțin îmi pasă, orice s-ar întâmpla”, fie „îmi pasă, dar este inacceptabil ce se întâmplă și nu vreau să girez acest lucru”. Strategia boicotului mizează pe al doilea mesaj. Dar în realitate cel puțin jumătate din populație are deja prima atitudine: pur și simplu s-a distanțat atât de tare de politică, încât nu mai vrea să știe nimic.
