Categories
Stiri

Strategii electorale: de ce nu cred în boicot

Am observat că se discută tot mai mult în mediul online despre boicot ca strategie civică pentru alegerile europene din 25 mai. Logica este următoarea: dacă un număr suficient de mare de persoane boicotează alegerile, atunci numărul total de voturi primit de toate partidele și candidații va fi atât de mic încât întreaga clasă politică își va pierde legitimitatea. În opinia unei părți consistente a comunității Uniți Salvăm, boicotul este dublat de protestul de stradă: mesajul va fi cu atât mai puternic cu cât mai multe persoane vor refuza participarea la alegeri, dar vor ieși în stradă. Teoretic, totul sună bine; însă nu cred că în contextul românesc actual strategia boicotului poate să funcționeze, din câteva motive.

1. Practic, este aproape imposibil să transmiți mesajul corect

Absența de la vot poate să însemne două atitudini: fie „puțin îmi pasă, orice s-ar întâmpla”, fie „îmi pasă, dar este inacceptabil ce se întâmplă și nu vreau să girez acest lucru”. Strategia boicotului mizează pe al doilea mesaj. Dar în realitate cel puțin jumătate din populație are deja prima atitudine: pur și simplu s-a distanțat atât de tare de politică, încât nu mai vrea să știe nimic.

<--break->“>Teoretic, poți să transmiți prin comunicare a doua atitudine. Practic, e aproape imposibil să acoperi realitatea. Grupul „îmi pasă, dar nu particip” va fi pur și simplu acoperit de masa „nu îmi pasă”. Mai rău, susținătorii boicotului pot ajunge lesne în ridicola situația încercată de președintele Băsescu acum doi ani, căutând să explice că cei ce au stat acasă de fapt au sprijinit demersul lor.</p>



<p>În acest context, componenta a doua a strategiei, adică protestul, poate deveni o capcană. În momentul de maximă amploare a protestelor de anul trecut, au participat cam 50.000 de oameni în toată țara. E puțin probabil să se ajungă la această cifră în ziua alegerilor, dar și așa va fi foarte greu să de extrapolat la câteva milioane de oameni tăcuți, care să fie înrolați fără voia lor în tabăra boicotului.</p>



<p><strong>2. Jocul numerelor dezavantajează boicotul</strong></p>



<p>Atunci când am descris strategia, am vorbit de „un număr suficient de mare de persoane”. Ei bine, câte? Să presupunem că nu avem problema de transmitere a mesajului semnalată mai sus. Chiar și în această situație, de la ce prag în sus au boicotat suficiente persoane încât mesajul să fie transmis, clasa politică să fie ilegitimă și strategia să aibă succes?</p>



<p>Nu există un răspuns „corect” la această întrebare, dar realitatea ne arată că de fapt partidele nu vor avea nicio problemă indiferent cât de jos va coborî participarea. Avem primari aleși cu mai puțin de 20% din voturile cetățenilor înscriși pe liste (50% participare, 30% dintre aceștia au votat cu câștigătorul). UNPR, un partid nevotat de nimeni, născut în Parlament, a făcut să existe majoritate parlamentară timp de aproape doi ani. Președintele Băsescu își continuă liniștit mandatul în ciuda unui vot popular masiv împotriva sa. Actuala majoritate parlamentară se sprijină pe „achiziția” a aproape jumătate din reprezentanții PD-DD de către PSD-UNPR-PC. Exemplele sunt numeroase și grăitoare.</p>



<p>La limită, nucleele de susținători ale partidelor, persoanele care nu se informează, dar votează din inerție și cele îndemnate să voteze prin metode mai puțin ortodoxe înseamnă, împreună, cel puțin 20-25% din electorat, e un prag sub care cu greu se poate coborî. La nevoie, partidele vor împrumuta cu cinism un slogan inventat chiar de societatea civilă: cine nu votează, nu contează.</p>



<p><strong>3. Nu există o strategie post-boicot</strong></p>



<p>În fine, de dragul discuției, să spunem că și jocul numerelor poate fi câștigat. Boicotul este masiv, clasa politică își pierde legitimitatea și mai mult decât atât, se rușinează așa de tare în fața cartonașului roșu arătat de cetățeni încât își dau toți demisia și lasă locul liber. Ce urmează?</p>



<p>Pentru motivele de mai sus cred că strategia boicotului nu are cum să funcționeze, adică măcar să transmită mesajul corect, dacă nu și să producă efecte concrete în viața politică. Consider că la acest moment principala armă a cetățenilor este implicarea politică, participarea la decizii și angrenarea într-un dialog – în săli de dezbatere sau prin proteste de stradă – cu guvernanții. Votul este un instrument important ce nu trebuie neglijat.</p>



<p>O variantă de compromis este prezentarea la vot și anularea buletinului prin ștampile multiple (în nici un caz prin vot alb, căci acesta poate fi lesne falsificat). Eventual poate funcționa un mesaj comun scris cu pixul de fiecare participant la acțiune. Spun doar că dau mai multe șanse aceste strategii, nu și că sunt de acord cu ea: personal prefer un vot valid. Dar voi reveni la această discuție în următorul articol.</p>

		</div><!-- .entry-content -->

	</div><!-- .post-inner -->

	<div class=
Categories
Stiri

Acesti aproape candidati, merita sa le fie cunoscute stradaniile

Acesti aproape candidati, merita sa le fie cunoscute stradaniile