Categories
Stiri Tu cu cine ai vota

Dragnea, Chițoiu, Udrea, Blaga sau un alt îmbârligător

Îmbârligătorul e o figură centrală a politicii românești. Este în general un om fără charismă și pe care nu l-ar vota nimeni dacă s-ar prezenta singur în alegeri, dar este esențial mecanismului de sifonare a banilor publici care ține în viață partidele românești. Îmbârligătorul are relații cu toate centrele de putere, din partidul să și din celelalte; cunoaște toți clienții politici actuali și potențiali; înțelege cum funcționează adminsitrația și justiția; știe câți și unde sunt banii publici; și pune toate aceste lucruri la un loc.

Sunt îmbârligători mari și mici. Pe cei mici îi găsim pe la județe sau roind în jurul celor mari, așteptând să se deschidă o cale de parvenire. La centru sunt îmbârligătorii mari, cei ce învârt legile și marile contracte. Uneori, câte unul se arată mai tare ca toți ceilalți și devine, vremelnic, îmbârligător-șef. Uitați-vă la Zgonea, intrat în partid pe post de umil servitor al lui Hrebenciuc, cel care a dominat îmbârligăturile din cel mai mare partid românesc timp de un deceniu. Zelul lui Zgonea l-a recomandat pentru un post de îmbârligător mic-spre-mare, este președintele Camerei și învârte voturile și ordinea de zi. Este acum la ordinele lui Dragnea, noua stea a îmbârligăturilor social-democrate, dorindu-și din tot sufletul său negru să-i ia locul șefului. 

Fiecare partid are îmbârligătorii lui. Mulțumită democratizării informației prin dezvoltara Internetului, ne este mai ușor să îi vedem în acțiune, mai ales pe cei mari. În PSD, locul lui Hrebenciuc a fost luat de Dragnea, dar sarcina vice-premierului este mult mai dificilă, căci îmbârligătorii mici sunt infinit mai puternici. PNL este reprezentant la vârful executivului de Chițoiu, omul care nu s-a sfiit să includă într-o ordonanță de urgență o prevedere dorită de soția sa, și pe care partidul se cam teme să-l tragă la răspundere (liberalii au însă o pleiadă de îmbârligători, cunoscuți drept oamenii lui Crin). În PDL, locul memorabilei triplete BVB (Blaga-Videanu-Berceanu) a fost luat în ultimii ani de guvernare de Udrea, împinsă de la spate de președinte. UMDR este un partid de îmbârligători profesioniști, putem să-i nominalizăm pe toți.

Vizibilitatea crează probleme îmbârligătorilor. Hrebenciuc a avut o domnie așa de lungă și pentru că era ușor să stea în umbră. Dar enervarea populară din 2004 i-a vizat deopotrivă pe Năstase El Însuși și pe îmbârligătorii pesediști, precum Hrebenciuc sau Cozmâncă. Pentru Băsescu-PDL, BVB sau Udrea au fost pietre de moară aproape tot timpul. PNL pierde constant capital politic, din cauza lui Chițoiu&Co. Singurul caz special e UDMR, care are alt tip de organiare, dar chiar și acolo maghiarii sătui de alde Verestoy, Frunda și ceilalți doresc să-și facă un alt partid.

Specia nouă de îmbârligători are și ambiții. Hrebenciuc, Blaga sau Chițoiu stau liniștiți în sectorul umbros al sforarilor, fără să își dorească să fie în față. Sunt fericiți să îi lase acolo pe Năstase, Ponta, Băsescu, Predoiu sau Antonescu, atât timp cât aceștia nu se bagă pe afacerile lor. În schimb, Dragnea sau Udrea au ambiții, vor să fie iubiți, votați, vor să fie ei și lideri, și îmbârligători. Până acum, nu prea le-a mers.

Unul dintre motivele pentru care politica românească e atât de mizerabilă este tocmai că partidele funcționează pe bază de îmbârligători. Relații politice devin rapid clientelare, actorii politici devin complici și orice încercare de schimbare este rapid eliminată de rețelele de îmbârligare. Coșmarurile îmbârligătorilor se numesc transparență, cinste, onorare, așa că își aduc toate resursele în lupta împotriva lor.

E întristător că unul dintre primele gesturi ale unui partid nou înființat, Partidul Mișcarea Populară, este să atragă o îmbârligătoare de marcă, pe Udrea. Asta după ce încă de anul trecut adusese mici îmbârligători locali, spre exemplu la Argeș. Este simptimatic că imediat ce a schimbat partidul, ca și când totul ar fi normal și firesc, Udrea începe să explice cine și cum ar trebui să se mai mute, sau cum ar putea unul și altul să ocolească legea pentru a activa alături de ea. În fond, ăsta e harul îmbârligătorului, să găsească astfel de soluții.

Întotdeauna m-a enervat că la fiecare scrutin am de ales, implicit, și îmbârligătorul cel mai puțin nociv, conștient că existența îmbârligătorilor este un rău în sine. Încă mai caut un partid care să mă reprezinte ideologic, dar care măcar să încerce să facă o altfel de politică. Peste tot însă dau de îmbârligători. Oare de partidul ăla al lui Nicușor Dan se mai aude ceva?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *