Categories
Stiri

Modificarea legii educației, prin ordonanță, în beneficiul mediocrității din universitățile de stat

A apărut în Monitorul Oficial ordonanța de urgență privind schimbarea legii educației naționale emisă în ajunul Crăciunului, în mare secret. Așa cum spuneam și săptămâna trecută, textul nu a fost disponibil înainte de publicare, ci doar un comunicat laconic al ministerului. Nu e nicio surpriză că din comunicatul respectiv lipseau mici „detalii” despre schimbări pe placul lobby-ului feudalilor universitari, mergând până la reformularea creativă a unui articol declarat neconstituțional de CCR la prima încercare de introducere prin ordonanță de urgență, anul trecut.

Toate aceste (mici) modificări indică destul de limpede beneficiarii principali ai noii ordonanțe de urgență în domeniul educației: universități de stat, cu calitate sub mediocră, apărute ca ciupercile după ploaie prin toată țara, care vor continua să supraviețuiască fără niciun interes în creșterea calității, pentru că au acces facil la fonduri publice. Prin principalul lor instrument de lobby, Consiliul Național al Rectorilor, își cresc influența asupra modului cum sunt alocate aceste fonduri. În plus, se deschid larg porțile universităților de stat pentru angajarea ca profesori asociați a oricărui neavenit ca „specialist recunoscut” prin criterii stabilite arbitrar de conducerea universității (să vezi acum ce se umple Parlamentul de „profesori”!). Dar să le luăm pe rând:

1. Este eliminată posibilitatea ca Statul să taie parțial sau complet finanțarea unei universități care încalcă grav legea. Astfel, este abrogat alineatul (b) al art. 125, prin care ministerul educației putea „reduce sau elimina temporar sau definitiv accesul la finanțările din surse publice, la propunerea Consiliului de etică și management universitar”, pentru universitățile care nu se conformau unor principii fundamentale enumerate de art. 124, precum respectarea legilor, transparența deciziilor, libertatea academică a personalului, asigurarea calității etc. În aceste condiții, singurele sancțiuni rămân revocarea rectorului (inutilă, dacă Senatul este cel care girează încălcarea principiilor respective) și desființarea universității (un proces lung și greoi, dificil de aplicat în practică, dar și o decizie radicală, care nu se ia ușor).

2. Dispare competiția între universități pentru granturi doctorale din fonduri publice. Prin modificarea art. 160 din LEN, granturile doctorale se vor aloca prin decizie a ministerului educației, în locul competiției organizate de CNCS. Astfel, se reintroduce arbitrariul deciziei politice în alocarea fondurilor publice pentru doctorat.

3. Este permis accesul la fonduri publice pentru programe de masterat și doctorat tuturor universităților, indiferent de calitatatea cercetării. În filozofia LEN, universitățile erau clasificate pe trei niveluri (trei categorii): centrate pe educație, educație și cercetare științifică/artistică, cercetare avansată și educație. Distincția era dată de calitatea programelor de cercetare. Pentru a stimula dezvoltarea cercetării, universitățile centrate pe educației putea finanța din fonduri publice doar programe de licență, cele de nivelul doi și programe de masterat, iar cele avansate și programe de doctorat. Ordonanța abrogă exact alineatul (art. 193, alin. 10) care stabilea limitele de acces la finanțarea publică. De-acum, orice universitatea anonimă poate organiza programe de doctorat cu bani publici, lucru ce trebuie corelat și cu punctul 2 de mai sus.

4. Aduce decizia privind fondurile de dezvoltare instituțională la nivelul Ministerului Educației. Conform legii, cele mai bune universități din fiecare categorie (vezi mai sus) primesc granturi de dezvoltare instituțională. Metodologia și criteriile de departajare erau decise prin hotărâre de guvern, acum vor fi decise prin ordin de ministru. Va fi mai simplu pentru ministrul educației să controleze cine primește bani, iar procesul va fi mai puțin vizibil.

5. Crește importanța Consiliului Național al Rectorilor față de alți parteneri sociali, prin adăugarea unor nuanțe în art. 221.

6. Permite angajarea unor cadre didactice asociate pentru funcția de asistent universitar. Anterior, acest lucru era permis doar de la funcția de lector/șef de lucrări în sus. Pare un lucru mărunt. Este un ajutor pentru universitățile mici, care nu își permit / nu atrag nici măcar asistenți universitar ca angajați permanenți. Dar la ce e bună o universitate care nu poate să facă nici măcar acest lucru?

7. Reintroduce, într-o formă mascată, posibilitatea de a păstra ca titulari cadre didactice pensionate, declarată neconstituțională anterior.  Prima încercare de a modifica LEN astfel încât să permită cadrelor didactice să rămână titulare și după împlinirea vârstei de pensionare (65 de ani) a fost prin OUG 92/2012, inițiată de Andronescu. Acea ordonanță adăuga un alineat (7), la art. 289: „Personalului didactic care a avut calitatea de titular i se poate recunoaste aceasta calitate, anual, de catre senatul universitar, conform metodologiei prevazute la alin. (6), cu conditia renuntarii la pensie pe perioada in care ramane titular”. Acest alineat a fost respins de Curtea Constituțională, la sesizarea Avocatului Poporului. Noua ordonanță reformulează aceeași idee:

Reîncadrearea în funcția de personal didactic a personalului didactic pensionat se face anual, cu menținerea drepturilor și obligațiilor care decurg din activitatea didactică desfășurată anterior pensionării, cu aprobarea senatului universitar, conform metodologiei prevăzute la alin. (6), cu condiția suspendării pensiei pe durata reîncadrării (sublinierea mea)

Argumentul acceptat de CCR a fost că se introduce o formă de titularizare care nu include concursul. În noua formulare pensionarul e tot titular, dar nu-i mai spunem așa.

8. Deschid larg poarta pentru angajarea oricui, indiferent de calificare, pe post de profesor universitar, pentru că ar fi „specialist recunoscut”. Legea educației impunea unele limitări. În primul rând definea specialist recunoscut în domeniu prin ”invenții, inovații, premii, publicații științifice, din țară sau din străinătate”. Ordonanța elimină această sintagmă, deci specialistul va fi definit de fiecare universitate cum dorește. Apoi, legea cerea ca și acești „specialiști recunoscuți” să îndeplinească standarde minimale, respectiv să aibă titlul de doctor și să corespundă criteriilor stabilite de Senatul universității pentru funcția pe care o ocupă. Ordonanța anulează și această limitare. Pe scurt, rămâna la arbitrariul conducerii universității să spună că X este „specialist recunoscut”și să-l facă profesor asociat. Probabil că vom asista la un val de politicieni, vedete de televiziune, absolvenți de Colegiu Național de Apărare și alți parveniți deveniți profesori prin universități de stat, pe baza criteriului arbitrar „specialiști recunoscuți”.

Categories
Stiri

Răspunderea Guvernului Ponta, angajată pe legea retrocedărilor, este nulă

Ce înseamnă „angajarea răspunderii guvernului”? Dacă o lege trecută prin această procedură nu este respectată, și se poate arăta că nu a fost respectată din vina exclusivă a autorităților, nu înseamnă că acel guvern ce a dat legea trebuie să plece? Căci dacă nu pleacă, atunci răspunderea sa este nulă, este doar o vorbă goală, o minciună. Este cazul guvernului Ponta.

În luna aprilie 2013, Guvernul Ponta și-a angajat răspunderea pe proiectul lege a retrocedărilor, după ce CEDO a impus României să găsească o soluție echitabilă prin care să despăgubească pe cei afectați de naționalizările regimului comunist. Proiectul a fost adoptat de Parlament și a devenit legea 165/2013. În discursul său din Parlament, premierul a spus, printre altele:

Ori suntem cu toţii responsabili şi încercăm să rezolvăm o problemă, ori jucăm cartea demogagiei şi neseriozităţii

Sunt prevăzute în lege termene clare (sursa)

Unele din aceste termene clare se refereau la acțiuni ale instituțiilor publice:

  • în termen de 30 de zile de la adoptarea legii se constituie comisii locale pentru inventarierea terenurilor, iar în termen de 180 de zile de la constituire comisiile prezintă inventarele realizate;
  • până la 1 martie 2014, Agenția de Cadastru realizează situația comparativă a terenurilor cerute și disponibile
  • până la 1 iulie 2014, Agenția Domeniilor Statului publică lista imobilelor din Fondul Național

Astăzi, 23 decembrie, în Monitorul Oficial a fost publicată o ordonanță de urgență (115/2013) prin care aceste termene sunt prorogate:

  • comisiile locale trebuie să prezinte inventarele în termen de 180 de zile de la publicarea ordonanței, adică peste șase luni începând de azi
  • Agenția de Cadastru primește termen 1 septembrie 2014
  • iar Agenția Domeniilor Statului are ca noul termen la 1 ianuarie 2015

Se deschide larg ușa prelungirii la infinit a termenelor, căci nimic nu poate împiedica Guvernul ca peste șase luni să publice o nouă ordonanță de urgență, cu noi prelungiri.

Toate lucrurile specificate în lege stau în sarcina autorităților publice. Că ele nu au fost îndeplinite este exclusiv vina acestora. Ce mai înseamnă „răspunderea guvernului”? Cine plătește pentru ignorarea legii?

Această ordonanță a fost adoptată și publicată în strict secret. Conform informațiilor din Monitorul Oficial, ar fi fost adoptată în ședința de guvern din 18 decembrie. Nu găsim însă nicio referire la viitoare OUG 115/2013 nici în lista actelor propuse spre dezbatere, nici în cea a celor adoptate, ambele făcute publice pe site-ul guvernului. Ordonanța a fost publicată în Monitor în Ajunul Crăciunului, după-amiaza. Este evident că guvernul știe că a făcut o mizerie și vrea să o ascundă sub preșul dezinteresului public.

Tot astăzi, în același număr din Monitorul Oficial, mai apare o ordonanță, 114/2013, trecută în aceleași condiții, secret total. Și aceasta este tot o mizerie. Prin ea sunt trecute o serie de complexe hoteliere din administrarea RAPPS în cea a altor instituții. Astfel:

  • Vila Covasna (valoare de inventar peste 1 milion de euro) trece la Ministerul Apărării
  • Complexul Palat Olănești (valoare: peste 10 milioane de euro) trece la SRI
  • Complex hotelier Bradul din Covasna (valoare: peste 2.5 milioane de euro) trece la Secretariatul pentru Culte, în folosința Episcopiei Ortodoxe a Covasnei, adică revine BOR

În afară de caracterul mizerabil al celor două acte, mai au ceva în comun: imobilele respective ar fi putut la fel de bine să fie folosite pentru despăgubirea proprietarilor, nu pentru desfătarea unor atârnători la bugetul de stat de prin armată, SRI și Biserică!

Pe scurt, răspunderea guvernului Ponta este nulă.

Categories
Stiri

Moș Guvernul și feudele universitare

Pentru premierul Ponta deja devine un obicei: de Crăciun, taman când toată lumea intră în vacanță, schimbă legea educației naționale prin ordonanță de urgență. Și anul acesta, ca și anul trecut, țintele sunt finanțarea și asigurarea calității, cu precădere în învățământul universitar. E foame de bani prin feudele universitare, așa că Moș Guvernul le aduce, iar, un cadou de Crăciun.

Anul trecut, pe 19 decembrie 2012, a fost OUG 92/2012, ultima a mandatului Ponta I. A sărit în ochi modificarea prevederilor privind incompatibilitatea între funcțiile de rector și ministru, așa încât cei doi miniștri, Pricopie și Costoiu, să ocupe portofoliile de la educație și cercetare păstrând și pozițiile de rectori. S-a vorbit mai puțin despre reorganizarea ARACIS, agenția care se ocupă cu evaluarea calității în învățământul superior. Ordonanța reglementa din nou modul de alegere a membrilor consiliului ARACIP și făcea loc pentru amânarea folosirii clasificării europene a universităților.

Anul acesta, atenția cade pe reașezarea învățământului obligatoriu. Dintr-o trăsătură de condei ajungem la învățământul obligatoriu de unsprezece ani, cu clasa pregătitoare, patru de primar, patru de gimnaziu și două de liceu sau tehnologic. Nu e un lucru rău, în principiu, să fie mai multă educație gratuită (căci obligtoriu înseamnă musai și gratuit), dar cât costă și cum vom pune în practică treaba asta, nu ne spune nimeni. Cel mai probabil nu vor fi efecte concrete imediate, dat fiind că nu există capacitate de a impune rămânearea elevilor încă un an în liceu, așa cum nu a fost până acum nici pentru clasa a noua.

Fac o paranteză. Ca fapt divers, s-a întâmplat să particip în noiembrie și decembrie la niște întâlniri unde se dezbătea strategia națională în educație 2014-2020, a cărei adoptare este o precondiție pentru accesarea fondurilor europene în domeniul resurselor umane. Ideea creșterii numărului de ani de învățământ obligatoriu nu a fost luată nicio clipă în calcul. Curat viziune ministerială!

Închid paranteza și revin la OUG de astăzi, 23 decembrie 2013. Încă nu am văzut textul ordonanței, că nu există nicăieri publicat spre dezbatere publică (despre opacitatea extremă a ministerului educației am mai scris, nu s-a schimbat nimic). Găsim un comunicat de presă al ministerului în care sunt înșiruite schimbările, foarte pe scurt. Sunt multe și în majoritatea cazurilor urgența nu e deloc vizibilă.

Cele mai importante, cel puțin la prima vedere, sunt tot cele care se referă la asigurarea calității în sistemul universitar. Se modifică – din nou! – chestiuni legate de funcționarea ARACIS și alegerea membrilor, adică exact obiectul ordonanței de anul trecut. Acest lucru trebuie coroborat cu anunțui ministrului cercetării că se renunțe oficial la clasificarea europeană a universităților, „la cererea Consiliului Național al Rectorilor”, și se revine la folosirea unor indicatori de calitate pentru finanțarea universităților. Pe scurt, se schimbă și acreditarea și evaluarea perioadică, revenind la sistemul aplicat din 1998 până în 2010, cu rezultatele vizibile în calitatea mediocră a învățământului universitar din România.

Iar pentru cunoscători, să citim printre rânduri în comunicatul laconic al ministerului: „se asigură cadrul legal ca specialişti din diverse domenii de activitate să ocupe funcţii didactice de predare, având statutul de cadru didactic asociat invitat”. Mai exact, cine sunt specialiștii și cât de diverse sunt domeniile? Politca e un domeniu divers?

Categories
Stiri

Înapoi în viitor. Jos Iliescu!

Plutește în aer o neliniște ce aduce puternic a anii ’90 de parcă m-aș uita la o emisiune d-aia “Dacă doriți să revedeți”. Te gândești la unele melodii de-atunci sau la alte amintiri și luat repede te-ncurci un pic în aritmetica emoțională când realizezi că anii ’90 nu înseamnă acum zece ani ci acum douăzeci de ani.

Despre duminica de ieri prin București? Tumult. Violențe anti-guvernamentale. Gaze lacrimogene. Sânge. Plus o minoritate reformistă tot mai sufocată.

“USL și PDL, aceeași mizerie” se tot strigă prin piață de aproape doi ani. Aceasta e clasa politică Ion Iliescu. Fesenismul, dar nu toți de pe facebook cunosc nuanțele gri și grele ale acestui substantiv. Care apoi s-a rebranduit, ca să vorbesc pe limba prezentului, în fesenismul, chipurile “democrat” fie el PSD sau PD. USL și PDL, aceeași mizerie! S-au rebranduit din nou. Litera L din cele două acronime reprezintă trădătorii care au fost mereu liberalii, prietenii dintotdeauna ai lui Ion Iliescu. Liberalii, cei care au semnat oficial pentru investirea și susținerea a trei din  cei patru premieri ai lui Ion Iliescu: Petre Roman, Theodor Stolojan și inclusiv Adrian Năstase. Ponta urma în mod natural pentru PNL.

Pentru anti-băsiști, relax, nu l-am uitat pe celălalt președinte fesenist. “Răul cel mai mic”. Pentru prețioșii liberali, rămâne al naibii de amuzant cum premierii numiți de președinții feseniști ajung președinții PNL. Iliescu cu Stolojan, Băsescu cu Tăriceanu.

D-aia “USL și PDL, aceeași mizerie!” e un remix după vechiul refren anti-FSN al anilor ’90. La vremuri noi, tot noi. Știu, fără cramponări aiurea în trecut, știu, Iliescu s-a retras, știu tovarășii nu mai există de mult. Știu, dar nu știu cum, tot nu mi-am putut abține senzația de înapoi în viitor.

Oamenii de aseară n-au ieșit în stradă pentru pâine, ci pentru niște idei. Par idealiști deci apar patetici, par inadecvați în optimismul lor încăpățânat. Sunt prea puțini dar au fost întotdeauna așa. Așa cum mult mai numeroșii cinici vor strâmba mereu din nas, mascându-și de fapt lașitatea. Eu nu fac comparația inevitabilă cu sutele de mii din Kiev. Le-am plagiat culoarea portocalie a unei revoluții și în zece ani, noi am bifat și NATO și UE. Tot minoritatea aia reformistă a mișcat lucrurile tot într-o atmosferă oligarhică a unui premier viitor pușcăriaș. Iar fundația se turnase la mijlocul anilor ’90, când cu înfrângerea lui Ion Iliescu, în aceleași condiții imposibile. Desigur că prezentul arde și sufocă. Însă în perspectivă, e rost de speranță.

Da, se aruncă tot felul de fumigene mass-media. Da, presa e anihilată în decredibilizare cvasi-totală. Da, nimeni nu mai emană încredere. Da, încă dețin rețeta unui anti-coagulant al naibii de eficient în a menține starea de dezbinare. Nu se face masă critică? Nu se alătură lumea? Rămâne la televizor sau iese masiv doar la mall? E greu? E irespirabil? E fără speranță? Gândiți-vă la anii ’90, când lumea aplauda cetățeni-mineri care veneau să bată alți cetățeni idealiști. Înțeleg, fără relativizări, trecutul să rămână în spate, acum contează, acum trebuie reacționat. Și e o gândire sănătoasă. Dar nu pot să nu-mi amintesc că ș-atunci si-acum s-a votat masiv promisiunea că va fi “Liniște”. Cu forța.

Încerc să scriu debarasându-mă de balastul emoțional al duminicii de ieri. Protestul de aseară din capitală n-a semănat cu nicio altă duminică din toamna asta. Și n-a fost gerul ci forța brută și asmuțită aprig asupra celor câteva mii de protestatari, material despre care presa relatează amplu: unghiuri, opinii, interviuri, ce s-a întâmplat, ce nu s-a văzut la teve, ce s-a strigat etc. Adaug și eu una la seria de pancarte, sloganuri “ce nu s-au văzut la teve”. Deși numai eu am auzit că s-a strigat de cel puțin trei ori în locuri diferite. După un sfert de secol. “Jos Iliescu! Jos Iliescu! Jos Iliescu!”

Categories
Stiri

Oamenii lui Crin

De la venirea la putere a USL, liberalii au avut inspirație foarte proastă la alegerea miniștrilor. De fapt, ar trebui să spunem că liderul partidului, Crin Antonescu, a luat decizii proaste, pentru că formațiunea este astfel organizată încât președintele are putere absolută în numirile în funcții cheie. Este un indicator grăitor pentru cât de slab lider este de fapt Antonescu. Să facem o recapitulare:

  • Andrei Marga a fost reactivat în politică chiar de Antonescu, numit Ministru de Externe, retrogradat după doar câteva luni la ICR, pentru a fi în cele din urmă scos cu totul din prima linie, pentru simplul motiv că a fost catastrofal în ambele funcții.
  • Mircea Diaconu, numit ministru al culturii, a plecat din cabinet după doar o lună din motive de incompatibilitate, ulterior pierzând în instanță și poziția de senator.
  • Victor Paul Dobre a fost câteva luni ministru al administrației, dar și-a dat demisia după scandalul de la referendumul din 2012.
  • Corneliu Dobrițoiu a fost ministru al apărării în primul cabinet Ponta. Nu a mai prins funcția în al doilea cabinet, din cauza rotirii portofoliilor în USL, ceea ce l-a scutit de rușinea unei demisii, fiind acum cercetat penal pentru matrapazlâcuri cu case pentru militari.
  • Ovidiu Silaghi, ministrul transporturilor și Eduard Hellvig, ministrul dezvoltării în Cabinetul Ponta 1, au fost acuzați de incompatibilitate la câteva luni de la preluarea mandatului și au rămas în funcție până la alegeri doar pentru că au tras de timp. Deși sunt oameni cheie în echipa Crin, nu s-au regăsit pe lista miniștrilor din cauza problemelor cu legea.
  • Mona Pivniceru a fost adusă ministru al justiției pe post de mare tehnocrată sprijinită de PNL, dar s-a făcut în scurt timp de râs cu o procedură ridicolă de selecție a procurorilor șefi. A fost trasă pe linie moartă la CCR.
  • Relu Fenechiu a fost ministru al transporturilor în Cabinetul Ponta 2, sprijinit vehement de Antonescu în ciuda atenționărilor că este inculpat într-un proces de corupție. A plecat cu coada între picioare după ce a fost condamnat în prima instanță.
  • Varujan Vosganian, ministru al economiei, a plecat și el din guvern după ce a ajuns cercetat penal într-un dosar ce vizează fapte de pe vremea când a ocupat aceeași funcție în cabinetul Tăriceanu.
  • Daniel Barbu a intrat în politică și în guvern din postura de intelectual respectabil. A eșuat lamentabil, făcându-se în mod repetat de râs prin declarațiile publice, și tocmai și-a dat demisia din poziția de ministru al culturii.
  • UPDATE (23.01.2014) Radu Stroe, ministru de interne, demis pentru incompetență fără limite în rezolvarea crizei determinate de prăbușirea unui avion utilitar ce transporta o echipă de medici pentru un transplant. Și cu Stroe zece, care-i și întrece!
  • UPDATE (05.02.2014) Stelian Fedorca, secretar de stat la Ministerul Educației, eliberat din funcție după ce ANI l-a acuzat (cu temei) de incompatibilitate. Mi-am adus aminte de el atunci când am adăugat-o la listă pe prima doamnă…
  • UPDATE (05.02.2014) Ștefania Duminică, l-a înlocuit în funcție pe cel de mai sus. A fost acuzată că și-a copiat integral lucrarea de dizertație, lăsând în text chiar și numele autorului original.
  • UPDATE (26.02.2014) Mariana Câmpeanu, ministru al muncii, a intrat în atenția presei după ce s-a aflat că pe vremea când era șefa casei de pensii Ilfov a aprobat ieșirea la pensie cu cel mai înalt grad de handicap pentru soțul său. Acesta are probleme de sănătate, specifice vârstei, dar este departe de a fi în situația în care să obțină spor de pensie și indemnizație pentru însoțitor.
  • UPDATE (26.02.2014) Daniel Chițoiu, ministru de finanțe, multă vreme omul numărul doi în partid, a demisionat după ce a fost implicat, cu tot cu soție într-un scandal de corupție. Chițoiu este suspectat că a promovat o ordonanță de urgență în favoarea unei firme de asigurări, Carpatica.
  • UPDATE (26.02.2014) Dan Radu Rușanu, considerat eminența cenușie a PNL, a fost numit șeful noi înființatei Agenții de Supraveghere Fiscală, de unde se pare că a coordonat un grup infracțional implicat în același scandal Carpatica.
  • UPDATE (26.02.2014) Cristian David, ministru-delegat pentru românii de pretutindeni, a fost acuzat de abuz în serviciu, fals și uz de fals chiar în ziua în care și-a dat demisia din guvern, împreună cu toți ceilalți miniștri USL

În doar 19 luni de guvernare, PNL a propus nu mai puțin de zece miniștri ce și-au încheiat abrupt mandatul, fie pentru că au probleme cu legea, fie pentru că nu au fost în stare să aibă o performanță decentă. Toți au în comun un lucru: sunt oamenii lui Crin. Liderul liberal a insistat pentru ei, a girat pentru ei, i-a apărat public până a fost forțat de realitate să renunțe la ei.

Una din cele mai importante calități ale unui om politic bun este știința de a-și alege colaboratorii. Mai ales la nivel înalt, este dificil să faci față de unul singur complexității problematicii de care te ocupi. Aceasta nu este o judecată de valoare, ci un fapt. Liderul politic performant are colaboratori care să îl ajute să ia cele mai bune decizii. Crin Antonescu a promovat preponderent oameni mediocri sau cu probleme. I-am trecut în listă doar pe cei forțați să renunțe la mandat, am putea să adăugăm nume ca Nicolaescu sau Chițoiu, piese grele în zona executivă, dar complet depășiți de responsabilitățile primite. Iar dacă extindem studiul către linia a doua (secretari de stat și șefi de agenții) și către Parlament, proporțiile dezastrului cresc.

Oamenii lui Crin sunt imaginea liderului liberal. E un lucru la care trebuie să medităm atunci când vom fi chemați să-l votăm pe Antonescu pentru cea mai înaltă funcție în stat.

Categories
Stiri

Cum dezbini „stații de drept” și câștigi

Simplu și hrebemagistral: îi lași să se canibalizeze pe aceeași temă. Le arunci legea minelor, legea amnistiei și legea lobby-ului la pachet. Tragicomic, statul de drept devine statul degeaba. Degeaba se laudă Dreapta cu „statul de drept”, lupta anticorupție sau dreptul de proprietate.

Dreapta din stradă apară dreptul de proprietate și lupta anticorupție pe tema Roșia Montană. Ei luptă doar pentru statul de drept Roșia Montană. Cealaltă dreaptă are miros de Băsescu. Lobby cianurist, se știe.

Dreapta prețioasă respinge dreptul de proprietate și lupta anticorupție pe tema Roșia Montană. Ei luptă doar pentru statul de drept „România fără Roșia Montană”. Cealaltă dreaptă are miros de stânga. Lobby rusofil, se știe.

Unii pe teve, ceilalți pe net. Cei de pe net nu stau pe teve, cei de pe teve nu stau pe net. Pentru fiecare, doar un singur lucru contează. Dreapta din stradă țipă pe abuzurile din legea minelor. Dreapta prețioasă țipă pe abuzurile din legea amnistiei.

Dezbinați, că nu ne place Uniți.

Categories
Stiri

Cum se fură o țară

Ieri seară scriam despre proiectul legii minelor sub titlul „Cum se fură o lege”. Astăzi, privind ce se întâmplă în Parlamentul României, încep să văd cum se fură o țară.

Pe ordinea de zi, aduse brusc în față, sunt, printre altele:

  • legea amnistiei și grațierii, care face scăpați toți corupții
  • legea lobby-ului, care unge mai bine căile traficului de influență
  • modificări la Codul Penal prin care mai multe categorii de demnitari – președinte, parlamentari, miniștri, aleși locali – sunt scutiți de unele prevederi privind incompatibilitățile și traficul de interese
  • și desigur, legea minelor, despre care am vorbit

Aceste proiecte au fost revăzute ieri noapte, în secret. Au ajuns la votul în plen fără să fie văzute în prealabil de Parlamentari. Se votează în pachete de câte zece amendamente, fără oprire. Președintele Camerei și președinte de ședință conduce tot circul imperturbabil.

Așa se fură o țară, legal, de către o majoritate legitim constituită, dar abil manipulată de câțiva politicieni fără scrupule.

UPDATE. Au trecut modificările (scandaloase!) la Codul Penal. A picat la vot Legea Minelor (trebuie reluat procesul dacă e să treacă). Au rămas în așteptare amnistia și lobby-ul: retrimise la Comisii, se pot întoarce oricând.

Categories
Stiri tu cu cine ai vota

Cum se fură o lege

În imaginea alăturată este ordinea de zi a ședinței comune de astăzi a Comisiilor de „Administrație Publică” și „Industrie și Servicii” a Camerei Deputaților, așa cum apare pe site-ul Camerei. Însemnările colorate îmi aparțin. Așa cum e normal, fiecare proiect de lege are un număr de înregistrare, care e chiar link către pagina proiectului, unde oricine poate citi ce vor inițiatorii, ce avize au fost primite, care e opinia guvernului și ce termene sunt pentru dezbatere. Așa cum nu e normal, unul dintre proiecte nu are nici număr de înregistrare, nici termene. Este proiectul Legii Minelor, proaspăt sosit de la Senat, unde a fost respins. Votul final la Senat a fost pe 2 decembrie. Teoretic, ar fi trebuit să fie suficient timp să fie înregistrat în sistem. Dar lucrurile nu se opresc aici.

Relatările de presă (Mediafax) ne spun că deputații au terminat de votat proiectul și ar intra chiar mâine în dezbaterea plenului. Mai mult, se pare că la dezbatere au fost votate o mulțime de amendamente. Teoretic, putem intra pe site-ul Senatului să vedem forma respinsă deja de prima cameră. Dar altă relatare (Mihai Gotiu, luat cu rezervele de rigoare, știută fiind poziția sa anti-minerit) ne spune că deputații s-au trezit cu 68 de pagini de proiect la prima vedere în față și că previzibil, au votat la ordin.

Să presupunem că M.G. exagerează. Însă aflăm tot din presă (tot Mediafax) că raportul celor două Comisii diferă semnificativ de forma inițiatorului. Liderul PNL din Cameră, deputatul Scutaru declară senin:

„Cu puţin timp înainte de începerea (şedinţei, n.r.) Comisiei am mai lucrat împreună cu domnul preşedinte Iancu la nişte propuneri, ca să le dăm forma finală. Domnul Iancu se referea la acele prevederi privind tansparenţa în exploatarea resurselor naturale. Sunt amendamente pe care grupul PNL le-a depus. Fiind depuse cu puţin timp înainte, domnia sa a ţinut să le parcurgă. În final, a ieşit o lege pe care USL o susţiune, o promovează. Nu e o lege specială cu dedicaţie pentru o companie. Am vrut să evităm lucrul acesta. Pe primul loc e transparenţa şi interesul statului român”

Cu alte cuvinte, în numele transparenței și al interesului statului român, forma finală a fost negociată de doi oameni: Scutaru de la PNL și Iancu de la PSD.

Probabil că vom afla mâine, în timpul dezbaterii din plen cum arată noua lege a minelor. O lege care poate afecta puternic viața multor comunități va fi în atenția publicului, în forma ei finală, timp de câteva zeci de minute, cât durează votul plictisit al deputaților. Acesta este intervalul teoretic în care „dezbaterea” poate exista.

Nu știu dacă Legea Minelor va fi una viciată de mâna lungă a firmelor interesate și cu bani de împărțit. Însă cu siguranță ea a fost deja furată de jocul murdar al câtorva deputați.