Nu cred că președintele Băsescu putea să aleagă un final mai nefericit de mandat. Amatorii de conspirații, dacă ar avea simțul umorului, ar putea spune că Băsescu e atât de obișnuit să facă dosare altora încât și-a făcut unul și singur. Faptele sunt simple:
(1) fiica președintelui a primit un credit uriaș de la CEC, bancă cu capital majoritar de stat, în condiții preferențiale (creditul depășește cu mult limita pentru persoane fizice „obișnuite”)
(2)
în timp ce contractul era în negocieredupă ce a semnat contractul, președintele a făcut uz de influența sa pentru a-l determina pe ministrul economiei să-l mențină în funcție chiar pe șeful CEC
Oricare dintre cele două fapte sunt inacceptabile. Sunt povești Argumentele despre „notarul care câștigă mulți bani”, „contracte private”, „e fiica, nu e tatăl” etc. Aici e vorba de integritate în exercitarea unei funcții publice, iar integritatea este regula lui „nu se face”, un element de bază al eticii oricărei societăți sănătoase.
Pur și simplu nu se face ca familia președintelui să ia un credit uriaș de la o bancă de stat. Așa cum nu se face ca un Consiliu Județean să ofere contracte firmei fiului președintelui acelui Consiliu, ca un ministru să negocieze cu firma reprezentată de firma de avocatură a mamei ministrului, ca un parlamentar să își angajeze familia la cabinet pe bani publici și așa mai departe. Toate aceste lucruri au în spate același principiu, pe care președintele l-a încălcat grav.
Bănuiesc că lăcomia este în spatele acestei manevre. Omul Băsescu a vrut să aibă o pensie îmbleșugată și „să lase ceva și la copii”, după cum e tradiția locului. Pentru asta a folosit pârghiile de influență ale președintelui. Până la urmă, Băsescu s-a dovedit, după aproape zece ani de mandat, un om prea mic pentru o funcție atât de mare.