Categories
Stiri

Unirea face puterea; UnitiSalvam … toata Romania

A sosit timpul sa va mai povestesc despre visul meu de a infaptui unirea Republicii Moldova cu Romania.  Duminica, 20 Octombrie am participat la marsul de anul acesta din Bucuresti. Am plecat cu inima stransa catre locul de adunare, deoarece tatal meu nu a dorit sa participe, inhibat de fricile adunate de-a lungul vietii de basarabean refugiat, deportat si dusman al poporului. Daca vreti detalii despre marsul in sine, le puteti gasi destul de bine relatate in articolul acesta. Sunt totusi unele detalii fine, pe care voi incerca sa le redau eu.

Nu a trecut mult pana sa se risipeasca mahnirea de a fi din nou singur la mars. Inca din metrou m-am intalnit cu un tanar pregatit de mars : tricou inscriptionat cu mesajul „Basarabia e Romania” si un steag tricolor. Am intrat in vorba fara rezerve, fiind insufletiti de acelasi ideal. Am trecut pe langa o domnisoara purtand un tricou similar, salutandu-ne zambind. Tanarul urma sa se intalneasca cu un grup, asa ca am cerut si primit permisiunea de a ma alatura grupului. M-am molipsit de la energia si veselia lui, insufletirea pe care o avea vorbind despre unire. Ajunsi la Piata Victoriei, ne-am indreptat catre locul de intalnire cu prima persoana din grupul sau, pe coltul dinspre bd Iancu de Hunedoara al Palatului Victoria. Asteptand, am continuat discutia. In 2-3 minute am fost luati in pene de catre unul dintre jandarmi, ca „nu avem voie sa stationam pe trotuar”. L-am intrebat de ce doi cetateni care poarta o discutie pe spatiul public, si care asteapta pe un al treilea „nu au voie”. Ne-a raspuns iritat ca „avem manifestatie mai incolo, si v-am rugat frumos”. Mi-am reprimat pornirea de a ii mai spune cateva despre democratie, dar apoi mi-am adus aminte de linia rosie i m-am uitat sa nu care cumva sa fi fost trasata pe trotuar, si sa fi calcat pe ea din gresala. De fapt stai, asta este o linie imaginara, care se spunea ca mai apare la cate unii pe buletin, si altii o iau in serios si vorbesc despre ea la televizor. Ne-am mutat cativa metri mai departe, discutia alunecand spre cat de iritati sunt politicienii de cand cu marsurile de duminicile recente.
Soseste in sfarsit domnisoara asteptata, inarmata cu aceeasi veselie si energie, , un aparat foto, purtand o iie, pulover si geanta „hand-made”, rontaind la o para. Trecem pe langa un grup de comercianti ad-hoc ce vindeau cu 5 lei steaguri tricolore cu bat de bambus, cel mai probabil „made in China”. Incheiem tranzactia la cativa metri de un politist, care ne-a ignorat, trecand trecerea peste Calea Victoriei pe rosu, odata cu alti 7-8 pietoni. Ajunsi in grupul de manifestanti, grupului nostru se mai alatura o alta domnisoara inarmata cu buchete de flori. Glumim pe seama celei cu aparatul foto, ca pare ca face „expozitie cu vanzare” la articole artizanale. Aceasta, netulburata, face poze, flutura steagul, alearga de colo-colo, saluta pe toti cei pe care i-a cunoscut la mars anul trecut, ne mai face si noua cunostinta cu o parte din ei, si se arata nerabdatoare sa cante, danseze, marsaluiasca. Gaseste alt manifestant imbracat similar, le fac poza. Se porneste o mini-hora a Unirii, ambele fete se alatura rapid.
Energia este alta anul acesta printre manifestanti, sunt mai calzi, mai bucurosi, mai veseli, mai copii. Multe chipuri cunoscute de data trecuta, sensibil mai multa lumea, media de varsta extraordinar de scazuta. Ma simteam matur si batran uneori pe langa ceilalti, si nu am decat 33 de ani. Pornim in mars, fluturam steagurile, scandam, facem poze. Grupul ni se mai mareste cu inca doi tineri, liceeni cel mai probabil. Ei bine, iata ca exista si in aceste generatii insufletiri si idealuri inalte, dincolo de nimicurile si frivolitatile adolescentine cotidiene. Facem un popas sa impartim proviziile din ghiozdane : banane, pufuleti, pere, apa, si continuam marsul. Uneori, scandarile de pe Calea Victoriei capatau forta unor tunete, datorita reverberatiei dintre blocuri. Traseul ales totusi, a avut contact parca cu si mai putine zone dens populate, mesajul unionist riscand sa nu treaca de barajul mediatic de anul trecut. Un traseu care sa plece sau sa se termine simbolic de la intersectia bulevardelor Chisinau cu Basarabia, sau sa treaca prin zona caminelor studentesti ar fi crescut vizibilitatea marsului, si poate chiar a numarului de particpanti. Sun pe tata, imi spune ca am aparut la vreo 3-4 televiziuni de data aceasta. Opresc sa fac poze unor baieti cu o pancarta

IMG00794-20131020-1553

gandindu-ma oare ce faceam eu la varsta lor ? Firul gandurilor ma poarta mai departe, iata, exista liceeni si studenti insufletiti de idealuri mai putin obisnuite in zilele noastre, pentru atingerea caruia trebuie muncit ani de-a randul, schimbat mentalitati, legi, istorie. Reusesc sa pierd contactul cu grupul din care faceam parte, fara a-i mai reintalni.

M-au impresionat nespus tinerii basarabeni din delegatie, majoritatea studenti si liceeni, care intr-o tara unde daca te zbati pentru fonduri europene primesti cadou un bilet preventiv de odihna si meditatie timp de 30 de zile, indraznesc sa simta si vorbeasca romaneste, si sa militeze deschis pentru Unire, cand la cateva zeci de kilometri de casa lor se intampla asta. Sunt un nimic in comparatie cu ei. Fiecare dintre ei are un suflet mare cat pentru toti cinicii unionisti. Dorinta si insufletirea lor este un motiv mai mult decat suficient sa doresti Unirea. Acestia sunt copii care nu vor tablete, telefoane, haine de firma, masini straine si bani pentru cheltuieli de fite, ci oblojirea plagii unui popor intreg. Am facut o promisiune mie insumi, de a contribui mai mult la Unire decat am facut-o pana acum.

Ultima etapa a marsului unionist a constat in desfasurarea si strangerea simbolica a steagului in parcul Izvor. Au inceput sa se auda scandari „Uniti Salvam toata Romania”. Cativa purtatori de portavoci au anuntat ca daca se doreste sustinerea protestului UnitiSalvam putem pleca pe jos. M-am alaturat grupului, in timp ce altii au mers cu metroul. Asa s-a transformat scandarea „Uniti Salvam Rosia Montana” in „Uniti Salvam toata Romania” in Piata Universitatii duminica trecuta.

Despre celalalt mars, a povestit foarte bine Daniela aici. Voi adauga ce m-a impresionat pe mine. In primul rand un domn, figura cunoscuta de la protestele precedente, ajutat de o carja, a participat stoic la mars. Apoi o doamna care impingea un scaun cu rotile, de care m-am si impiedicat din neatentie, in care se afla un domn. Un cuplu imbracat foarte elegant, al carui bebe dormea in carucior in zgomot de PET-uri. O bunica ce il indemna pe nepotelul din carca sa sufle la vuvuzea in ritmul scandarilor, sau sa se lase de meserie. O fetita care se smiorcaia in brate la tatal ei ca are ace in picioare, probabil de la mers. Unionistii mei cu mesajele „Basarabia e Romania” pe pancarte, tricouri si-n suflet pe care ii mai distingeam din cand in cand prin multime.  O urmare neasteptata a marsului unionist de mai devreme

IMG00800-20131020-1838

Si multe altele de poveste.

Suntem inteligenti, bine informati, idealisti, independenti financiar, hotarati si perseverenti. Nu ne pot improsca cu laturi cat putem noi manifesta. Vrem demisia unor incompetenti sau rau-voitori care isi zic politicieni, proces si sentinta judecatoreasca pentru escroci, o Romanie nepoluata in care sa ne crestem copiii sanatosi, si fara frica zilei de maine, sau ca vor fi expropriati de catre entitati private care dau spagi in stanga si in dreapta. Vrem sa fim guvernati, nu exploatati.

Demisia ! Demisia ! Demisia !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *