Categories
Stiri

Lecție de manipulare, o altă perspectivă

”Presa manipulează !” (cu variațiunile simpatice ”presstituție” și ”presa=preș”) și ”Revoluția hipsterilor”. Două poluri de gândire prezente (era să spun că se confruntă) în sfera publică. 

Zilele astea cuvântul manipulare are valențe noi și toata lumea vrea să contribuie la DEX și DOOM.

Cei mai vocali, cei care au și dat startul, acuză presa mainstream că e vândută și că manipulează.

Acum, de dragul argumentului, să analizăm cele două posibilități:

  1. Au dreptate, e vândută și manipulează. În cazul acesta avem repede o întrebare dificilă. E prima oară când manipulează?
    1. Da, e prima oară. Ce s-a întâmplat cu integra presă românească după aproape un sfert de secol de la Revoluție de a cedat tentației manipulării și vânzării de sine fix cu ocazia lui RMGC ?
    2. Nu e prima oară, e o practică obișnuită. Când și-au dat seama manifestanții?
      1. Abia acum. Nu vreau să iau în calcul varianta asta, pentru că mi se pare că mă lasă fără partener de discuție.
      2. Cu mult timp în urmă, dar abia acum îi afectează. Ca și cum e important ca media să fie corectă doar când ne e nouă folositor.
  2. Nu au dreptate, nu e vândută și e corectă. Imposibil, dacă asculți vocea pieței. Așa că ne întoarcem la punctul 1.

Din toate variantele astea nu reușesc să îmi dau seama care comportă cea mai mică doză de ipocrizie din partea manifestanților.

Anul trecut, în vară, în timpul deranjului cu suspendarea/demiterea președintelui știți cine făcea cele mai mici cifre de audiență între posturile de știri? Digi24, pentru că a fost singurul care și-a păstrat neutralitatea. Cine a câșigat o cotă de piață remarcabilă în foarte scurt timp? B1TV, care s-a raliat taberei lui Traian Băsescu. Cine și-a consolidat poziția de lider al audienței anti-Băsescu? Antena 3.

De ce făcea Digi24 cele mai mici audiențe în acea perioadă? Pentru că foarte puțini din audiență doreau să afle fapte și certitudini, cei mai mulți se duceau la televizor ca la biserică – să își reconfirme opiniile și să se adape din sentimentul de apartenență la un grup electoral.

Aș fi tare curios să știu câți din cei care au fost ieri la manifestația din București (și ceilalți, din alte orașe mari din țară) s-au uitat la televizor vara trecută și, dacă da, la ce posturi și de ce.

Amploarea protestelor din ultimele două săptămâni ascunde o problemă mult mai gravă a societății românești, cu efecte perverse ce vor schimba fundamental pe termen mediu și lung dinamica socială.

De acord, media nu e demnă de încredere în majoritatea ei, fie și dacă ne uităm doar la tipul de acționariat din spatele ei (aici e o discuție lungă, să o lăsăm pe altădată).

Noile medii de comunicare sunt însă un cal troian. Oferă prea puține fapte și prea multă opinie. Sunt bisericile viitorului, la care oamenii vor adera din orice alte motive în afară de cele raționale. Și dacă vă place atât de mult conceptul de jurnalism cetățenesc, poate ar fi bine să vă gândiți că drumul ăsta duce spre chirurgie cetățenească sau, de ce nu, penitenciare cetățenești, unde vor ispăși pedepse grele anticetățeni vinovați de delict de opinie.

În final, nu mă pot abține să remarc, contemplând lista mea de Facebook, că foarte mulți jurnaliști care relatează despre proteste o fac din poziția de participanți la proteste.

Cum ar veni, sunt și jucători și arbitri. Adică un alt pasaj din manualul de manipulare.

(nb. articolul lui Pandele este, într-un fel, și o reacție la articolul Danielei intitulat Lecția de manipulare)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *