Categories
Stiri

Ponta, banii și dictatorii

Neostoit după apriga luptă cu dictatorul Băsescu, încheiată nedecis printr-un pact de coabitare, premierul (social-)democrat Ponta pare decis să studieze obiceiurile dictatorilor în mediul lor de viață, astfel încât la următoarea rundă să fie mai bine pregătit. Tânărul plagiator a purces la un turneu asiatic ce a inclus Azerbaijan, Kazahstan, Uzbekistan și China. Ponta a ratat vizita în Belarus, dar nu e timpul piedut să compenseze cu o vizită fulger în Coreea de Nord. Ca să justifice cumva timpul și banii, Ponta s-a întors și cu promisiuni fanteziste de investiții în România, nu doar cu strângerea legăturilor cu unele dintre cele mai longevive regimuri autoritare din lume.

În Azerbaijan găsim prima dinastie prezidențială din lume. Ilham Alyev, sau Aliev al II-lea, a preluat în 2003 funcția de președinte de la tatăl său, Heydar, adică Alyev Întâiul. Acesta din urmă, general kaghebist convertit la lider naționalist, are o veche istorie de prietenie cu politicienii români. Încă din 2007 în Parcul Tei din București a fost dezvelită statuia dictatorului azer, pe o alee ce îi poartă numele, cu participarea președintelui Băsescu, cel care nu a pierdut ocazia să îi laude viziunea eliberatoare (nu, nu era ironic, așa gândește el).   În vremuri mai recente, vice-președintele ICR, Horia Gârbea (demis între timp), a publicat un omagiu ca pe vremuri, pentru care a primit și o distincție oarecare a statului azer. Bună parte a stabiltății dictaturii de familie din Azerbaijan se datorează rezervelor însemnate de hidrocarburi ale țării.

Ignorând că azerii tocmai ne-au tras indirect clapa, omorând proiectul Nabucco, Ponta a reluat tradiția de bună prietenie inițiată de noul său mentor de la Cotroceni și a propus companiei petrolieze azere să cumpere Oltchim. Rezultatul vizitei a fost un răspuns politicos.

Așa că primul-ministru al României și-a continuat turneul în Kazahstan, o altă țară plină de petrol și gaze (la propriu), unde domnește unul dintre cei mai fericiți dictatori ai lumii, Nursultan Nazarbayev. Căderea URSS l-a prins pe Nazarbayev în funcția de prim-secretar al sovietului kazah, de unde a cârmit imediat către independență și naționalism. În 1991 a fost ales președintele tinerei republici, iar în 1995 și-a extins mandatul cu încă patru ani, prin referendum. Ulterior, s-a hotărât că e mai frumos să câștige alegeri, așa că a candidat cu succes în 1999 și 2005. În acest context, succes înseamnă invariabil 91 virgulă ceva la sută din voturi. După ultima victorie a fost o mică discuție constituțională, pentru că textul fundamental spunea că un președinte poate avea maxim două mandate. Ca să rezolve problema, Parlamentul a votat în 2007, din proprie inițiativă, un amendament la Constituție prin care Nazarbayev și doar el are voie să candideze de câte ori dorește. În 2010, același Parlament i-a oferit președintelui titlul de Părinte al Națiunii, dar acesta, modest, l-a refuzat. Modestia lui Nazarbayev se vede și din faptul că în toată țara sunt doar două statui ale sale, la care se adaugă o universitate și vreo trei mulaje de bronz ale palmei sale, în care cetățenii își pot așeza gratuit propria palmă, punându-și o dorință. O grevă din 2011 într-un oraș industrial, singura opoziție veritabilă timp de două decenii, a fost prompt înăbușită cu gloanțe. Altfel, Kazahstan este o țară bogată. Din nefericire pentru poporul kazah, președintele nu are niciun fiu să îi urmeze la conducere, însă se spune că a pus deja deoparte peste un miliard de dolari pentru viitorul celor trei fiice.

Relațiile româno-kazahe sunt desigur bune, chiar dacă KazMunai, compania petrolieră de stat, ne-a tras o țeapă în dosarul Rompetrol. Pentru că Ponta a ajuns acolo imediat după eșecul Nabucco, i s-a oferit să primim și noi o țeavă mai mică, extensie a South Stream. Nu e clar cine plătește, dar premierul nostru a părut fericit.

Oprirea în Uzbekistan e mai greu de explicat economic, pentru că această țară, deși bogată în resurse, nu este deloc cunoscută pentru investițiile sale în exterior. Poate că rezervele de aur (locul patru în lume) să o facă interesantă pentru premierul ce tocmai și-a regăsit interesul pentru proiectul de la Roșia Montana. Sau poate i s-a părut că Islam Karimov este un caz interesant. Până la un punct, Karimov pare a-l copia pe Nazarbayev: secretarul de partid la câștigarea independenței devine primul președinte ales „democratic” în 1991, își extinde mandatul în 1995 prin referendum, este reales în 2000 și din nou în 2007, deși Constituție spune că are voie doar două mandate. Nici el nu are fii, dar cele două fiice au clare ambiții politice și i-au dat și trei nepoți. Karimov este unul dintre cei mai duri dictatori în viață, cunoscut și pentru baia de sânge din 2005, când câteva aproape de protestatari au fost încercuiți de forțele de ordine și împușcați cu sânge rece. Regimul uzbek recunoaște 187 de morți, alte surse vorbesc de câteva sute.

Din Uzbekistan Ponta nu s-a întors cu nicio promisiune economică, dar a vizitat cu interes Samarkand, oraș încărcat de istorie, pe care orice turist și-ar dori să îl vadă.

Ultimul popas al așa-numitului turneu asiatic este China. Spre deosebire de celelalte trei țări, China nu are o dictatură a unei persoane, ci una a unui partid. Durata domniei liderilor supremi scade (Mao – 27 de ani; Deng – 16; Jiang și Hu – câte zece, fiind înlocuiți înainte să moară), iar puterea este exercitată de Comitetul Permanent al Biroului Politic al Partidului Comunist, un grup de șapte tovarăși care dețin controlul a tot ce mișcă în cea mai numeroasă națiune a globului și una dintre cele mai mari puteri economice. Poate că la noi ăstora șapte le-ar fi zis baroni, moguli sau cine mai știe cum, să nu speculăm. Nu insist asupra modului autoritar în care Partidul Comunist exercită puterea în China, și nici asupra tragediilor ce însoțesc acest control. Notez doar că există o adevărată admirație a multor politicieni de la noi pentru modul de funcționare a societății chineze și, din păcate, o însemnată parte a populației are sentimente similare.

Cover-ul paginii de Facebook a lui Ponta

Deocamdată Ponta nu s-a întâlnit cu niciunul dintre cei șapte, dar se pare că mâine, marți, ar urma să se vadă cu Xi și Li, adică cei mai importanți dintre ei.  Între timp, a avut mai multe întrevederi cu alți tovarăși mai mici sau chiar mititei, spre exemplu șeful unei televiziuni locale sau un viceprimar. Comparat cu cei șapte, acesta din urmă poate intră cu greu în primii șapte mii de mari tovarăși, ceea ce nu îl împiedică să aibă în birou un tablou fabulos, pe care îl puteți admira în imaginea ce însoțește acest articol, imagine ce tocmai a devenit cover-ul paginii oficiale de Facebook a premierului nostru. Urmând visul tuturor liderilor europeni, de când cu criza, de a primi bani chinezi (fără număr, fără număr), Ponta are tolba plină de proiecte și e gata să vândă orice, doar să vină chinezii. Către presă a fost aruncat zvonul că ar fi interes pentru centrala nucleară de la Cernavodă; de urmărit, dar nu e prima dată când se spune acest lucru.

Aparent, turneul se încheie la Beijin, Coreea de Nord mai așteaptă. Unele spirite atente au remarcat că un alt premier din zona noastră, Viktor Orban, și-a început cariera cu vizite similare la bogații dictatori asiatici. Ba chiar ar fi obținut ceva investiții chinezești în Ungaria, pe vremea când se ținea mândru și dădea cu tifla Comisiei Europene și Fondului Monetar Internațional. Dintre aceste spirite, cele mai cârcotașe au remarcat și că ulterior Ungaria a intrat într-o acută criză economică, dar mai ales că derapajele de la democrație, stat de drept și respectarea drepturilor omului s-au înmulțit considerabil, transformând statul maghiar în paria Uniunii Europene. Pare-se că pe lângă bani, Orban ar fi deprins și altele de la prietenii lui autocrați.

Cum noi avem un nefast istoric al influenței nord-coreene asupra gândirii megalomanice a primului Geniu al Carpaților, nu pot decât să sper că tânărul Victor nu va merge pe drumul mai experimentatului Viktor. Cât despre promisele investiții azero-kazahe-chineze, vă rog să îmi permiteți să fiu sceptic. Aștept uzbecii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *