Categories
Stiri

Copii prinși în vâltoarea urii adulților

O adolescentă de 15 ani care face un gest de frondă nu e nici xenofobă, nici nebună, nici naționalistă, nici extremistă, nici patrioată. E o adolescentă normală, care încearcă să iasă în evidență. Adulții care încarcă gestul ei cu propriile prejudecăți, de un sens sau altul, răspund la epitetele enumerate.

Sabina a venit la școală, de ziua maghiarilor, cu o bentiță tricoloră – steagul românilor. A stârnit din partea unora reacții extreme. A primit amenințări – nu îmi dau seama dacă și în realitate, dar cu siguranță pe Facebook. Cel puțin unul dintre autori – surpins de imagina publicată de Jurnalul Național – este un adult radical, Zsolt Lendvay-Simon, ce depășește mult o limită acceptabilă social. La școală, reacția a fost dezastruoasă. Directoarea școlii nu a știut nicio clipă să modereze un conflict latent, ci l-a accentuat dictând pedepse puternic disproporționate – scăderea notei la purtate, excludere din piesa de teatru a școlii (?!), chiar posibilă exmatriculare. Ulterior, a revenit și a anulat aceste decizii, ce erau evident în afara regulamentului școlar și a bunului simț.

Nu este primul incident de acest gen, aflăm din presă. În ziua de 1 decembrie, când elevii români au aniversat ziua românilor, cei maghiari au făcut gesturi provocatoare. Mai recent, niște elevi de clasa a cincea au fost bătuți și umiliți de colegii lor (puși să își ceară scuze în genunchi?!) pentru că aveau steaguri vopsite pe mâini. Problemele se repetă.

Copiii nu fac altceva decât să imite pozițiile adulților. Ce aud acasă, în presă, pe stradă, repetă și ei. Cu atitudinea tipică adolescenților, adesea amplifică aceste lucruri. Își caută apartenențe de grup, vor să iasă în evidență. De fapt, de ce e nevoie să repet aceste lucruri? Sunt zeci și sute de cărți de psihologie care vorbesc despre aceste lucruri. Fundamentele sistemului de educație stau, ar trebui să stea, pe înțelegerea mecanismelor psihologice la copii și adolescenți. Adulții ar trebui să reacționeze matur.

Nu se întâmplă. Sabina a vrut să iasă în evidență și a ajuns în vâltoarea urii adulților. Primii au fost radicalii maghiari, cu amenințări, agresivitate, atacuri. Au transferat asupra ei prejudecățile și ura lor.

Poate Sabina a strigat după ajutor, poate altcineva a făcut-o pentru ea. Cert e că a ajuns în atenția radicalilor români. În loc să o ajute, au făcut exact același lucru ca maghiarii, au transformat-o în simbolul propriilor prejudecăți. „Sabina este România”, titrează astăzi grupul naționalist-ortodox din jurul site-ului roncea.ro. Poza Sabinei este mare pe prima pagină. A fost de altfel în toate ziarele, la toate televiziunile, nu a contat că este minoră, că este, poate, confuzată, că are nevoie de ajutor.

Alții vor să se arate moderați, dar practică același mecanism. A circulat mult pe Internet, promovat mai ales de cei ce se consideră „de stânga”, un articol al lui Ștefan Mako, de la casajurnalistului.ro. Acesta ne povestește senin cum a intrat în contact pe Facebook cu o adolescentă de 15 ani, ascunzându-și adevăratele intenții. A inițiat un dialog, a tras-o de limbă cum s-ar zice, fără să îi spună că e un jurnalist ce apoi va publica vorbele ei spuse într-un dialog presupus privat [notă: această parte poate fi o înțelegere greșită, a se vedea mai jos primul comentariu la articol]. A scos declarația-șoc – „urăsc ungurii” – și apoi a spus cine este. Când adolescenta, aflând adevărul, a închis canalul de comunicare, Mako i-a pus eticheta: „ură”.

„Sabina urăște ungurii” s-a răspândit rapid în lumea virtuală. Au ieșit la rampă publiciști declarat „de dreapta”, cu un discurs stupefiant. Pentru Sorin Ioniță, Sabina este „o proastă mică, dar cu tupeu”, iar pentru Cristian Ghinea, „o mică scârbă cu probleme la mansardă” (ambii pe paginilor lor de Facebook). Sabina are 15 ani și a făcut un gest extravagant. Ioniță și Ghinea sunt adulți, cu studii superioare, persoane publice, auto-declarați în prima linie de apărători ai drepturilor fundamentale, conducători de think-tank-uri. Nici nu am ce să mai comentez în fața acestui tablou.

După doar o zi, Sabina s-a mai gândit puțin. Nu-i mai urăște pe unguri, ci urăște că este urâtă de unguri. Spune asta într-un interviu luat de un alt jurnalist, Dan Tănasa, de data asta unul cu puternice accente naționaliste. Extremiștii români o transformă în simbolul patriotismului. Inteviul o aduce din nou în prim-plan, cu imagine, cu tricolor. Sabinei îi place – în fond a ajuns în centrul atenției. Dar ce a învățat din asta despre toleranță și bună conviețuire? Ce am învățat noi?

Sabina are 15 ani și e „vedetă”. Din imaginea ei crește mitocănia unor publiciști ca Ioniță și Ghinea. Pe imaginea ei își fac oarece publicitate (pseudo-)jurnaliști ca Mako sau Tănase. Cu imaginea ei își construiesc discursul extremiști ca Lendvay-Simon sau Roncea, și toți cei ce gândesc ca ei. Toți aceștia sunt adulți. Ura și prejudecăților sunt ale adulților, nu ale Sabinei.

Teoretic, educația despre toleranță ar fi trebuit să se întâmple la școală. Mai mult, școala ar fi trebuit să modereze tensiunile etnice din comunitate, nu să le emuleze. Directorul și profesorii școlii în cauză sunt evident complet depășiți. Nici autoritățile – Inspectoratul, Ministerul – nu par a avea reacție. Dar ce să ne așteptăm? Nu a trecut nicio o lună de când o altă școală, un liceu din București, a fost pusă la zid pentru că a îndrăznit să organizeze un eveniment în care învățat toleranța (despre minorități sexuale). Și atunci acuzatorii au fost tot o mulțime de adulți; nu întâmplător, printre ei s-au aflat mulți dintre cei ce acum se folosesc de Sabina. Nu uitați, Sabina are 15 ani.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *