Categories
Stiri

Măcelărirea Legii Educației în Camera Deputaților

Încă de la promulgarea Legii Educației Naționale (LEN, nr. 1/2011) au fost grupuri de interese profund nemulțumite de prevederile care aduceau mai multă transparență și control mai ușor al publicului asupra a ceea ce se întâmplă în școli. În repetate rânduri au fost încercări -unele reușite, altele nu – de a reformula aceste prevederi. Lucrul acesta s-a întâmplat mai ales în Parlament, unde lobby-ul de acest tip are mare succes. În continuare se întâmplă la fel. Noul prilej este dat de ordonanța de urgență a Guvernului 92/2012, care, în sine, prevedea mai multe schimbări discutabile (unele prorogări de termene,  revenirea clasei a IX-a la liceu, reintroducerea funcției de educator și mai multe schimbări cu privire la asigurarea calității în învățământul universitar). Deputații au profitat de dezbaterea legii de aprobare a ordonanței pentru a adăuga și alte modificări ale legii educației naționale.

În primul rând, se schimbă componența consiliilor de administrație (CA). A fost de la început un ghimpe în coasta celor mai conservatori dintre angajații sistemului, pentru că LEN aducea ca noutate că majoritatea membrilor CA ai școlii urmau să fie din rândul comunității (reprezentanți ai părinților sau ai autorităților locale). Comisia de educație a Camerei Deputaților a răsturnat această prevedere, revenind la situația anterioară, în care majoritatea CA este dată de profesori. Mai mult, este eliminată și prevederea care spunea explicit că președintele CA este altul decât directorul. Se revine astfel la practica în care părinții sunt ținuți departe de deciziile școlii. Așa cum arătam într-un articol anterior, opinia că părinții sunt doar sursă de „fondul clasei” și sprijin logistic este larg răspândită în școlile românești. Comisia își motivează amendamentul prin arugmentul „Pentru adecvarea structurii consiliului de administraţie la specificul sistemului de învăţământ”, sau altfel spus să nu schimbăm nimic că știm noi mai bine.

Alte schimbări importante sunt la învățământul universitar. Comisia de educație a hotărât, fără a se consulta cu cineva, să propună eliminarea a celor mai importante sancțiuni pe care Minsiterul le-ar putea da unor universități ce încalcă grav răspunderea publică asumată: suspendarea finanțării publice, respectiv propunerea unui proiect de lege privind reorganizarea sau chiar desființarea instituției. Singura pârghie pentru pedepsirea unei universități care refuză să respecte legea rămâne schimbarea rectorului.

În aceeași ordine de idei, este eliminat și articolul care prevede obligativitatea verificării de către Ministerul Educației a conformității legale a Cartei Universitare, înainte de intrarea acesteia în vigoare.

Să mergem mai departe: comisia s-a gândit cu drag și la plagiatori, spre exemplu (păi se putea?). Conform LEN, Rectorul poate anula, cu aprobarea senatului universitar, un certificat sau o diploma de studii atunci când se dovedeşte că s-a obţinut prin mijloace frauduloase sau prin inculcarea prevederilor Codului de etica şi deontologie universitară. Priviți acum cum arată articolul reformulat (sublinierile mele): 

Rectorul, cu aprobarea senatului universitar, poate solicita instanţei competente anularea unui certificat sau a unei diplome de studii atunci când se dovedeşte, prin acţiuni de control intern, control al Ministerului Educaţiei Naţionale sau o constatare a organelor abilitate ale statului, că s-a obţinut prin mijloace frauduloase sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică şi deontologie universitară.

Adică la tribunal, domnule, nu așa, oricum!

O schimbare subtilă este eliminarea prevederii care spune că la constituirea societăţilor comerciale, a fundaţiilor sau a asociaţiilor, instituţia de învăţământ superior de stat poate contribui exclusiv cu bani, brevete de invenţie şi alte drepturi de proprietate industrială. Acest articol împiedica „sifonarea” patrimoniului universităților publice (spre exemplu, terenuri cu miză imobiliară) prin înființarea de firme sau fundații. De ce a fost „nevoie” să fie modificat e evident. Chestiunea patrimoniului este o durere mai veche a baronilor universitari.

Și încă. LEN prevede că evaluarea școlilor doctorale (i.e. locurile alea unde plagiatorii iau diplome) se face de către ARACIS sau alte agenții independente de evaluare a calității. Comisia a înlocuit ARACIS cu CNATDCU. Diferența semnificativă este că sub primul acronim găsim o instituție independentă, în timp ce sub cel de-al doilea este una controlată de Minister. Am văzut deja astă-vară că, la nevoie, CNATDCU poate fi schimbat peste noapte, dacă iese din cuvântul ministrului.

Și la final, bomboana de pe colivă: sunt incluse toate prevederile din proiectul de ordonanță de urgență cu privire la degrevări, în beneficiul sindicaliștilordespre care vorbeam în articolul de ieri. Cu alte cuvinte, publicarea pe site-ul Ministerului a fost doar o glumă cinică, pentru că aceste lucruri sunt cuvânt cu cuvânt în forma promovată de Camera Deputaților.

Camera decizională este Senatul, deci cel puțin teoretic mai pot fi făcute schimbări. Dar dacă aruncăm o privire la componența comisiei de specialitate a Senatului, cu Andronescu președintă, rezultatul este previzibil.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *