Categories
Stiri

Vai de Romania

București, dimineață, tramvaiul 1 (cu un parcurs lung, lung). O fetiță cam de 11 ani vinde tot felul de chestii (nasuri, elastic, pixuri, lanterne). Își laudă marfa cum poate mai bine în speranța ca va reuși să vândă ceva. Nu e prost îmbrăcată și încearcă să își facă treaba cât mai bine, să fie convingătoare.

Un domn din spatele meu (am prins un scaun liber) o întreabă de ce nu merge la școală. Fata nu îi răspunde, merge mai departe lăudându-și marfa. Întâmplarea face ca domnul să nu coboare și fata să revină în dreptul lui. Aceeași întrebare: de ce nu merge la școală, cum de la ora aceea vinde în tamvai și nu e la școală. Fat nu îi răspunde, știe ca nu trebuie să intre în dispute. Oricum o persoană adultă care vinde altfel de produse este în același tramvai, par să fie rude, deci e cumva protejată.

Domnul din spatele meu, neprimind nici un răspuns – cred că nici nu aștepta unul – se vaită ”vai de România”.

E foarte adevărat, e vai de România și de noi că nu încercăm să înțelegem că fata are motivele ei ca să nu meargă lșa școală. Domnul în schimb nu pare să înțeleagă, o blameză pe femeia cu care pare să fie fata că nu o trimite la școală.

Întâmplarea face că dimineață deschid revista presei și citesc un articol mai vechi din Evenimentul zilei din 23.02 în care un domn profesor de sociologie face niște declarații tranșante despre romi (observație: nu am pretenția că fata din tramvai este sau nu de etnie romă, nu am de unde să știu)

  • ”populația de etnie romă este greu de integrat pentru că este obișnuită să trăiască din experiență și nu din muncă”. Aici sunt complet pierdută, cum adică să trăiești din experiență? Ce înseamnă asta? Cum poți să trăiești din experiență?
  • ”foarte multă vreme romii au fost oprimați, iar acum au o reacție inversă, vor să domine ei”. Nu știu pe ce baă face domnul profesor (de liceu) această afirmație, de unde știe domnia sa acest lucru? De unde asemenea siguranță în a veni cu astfel de afirmații?
  • ”romii trebuie obligați să își trimită copiii la școală (…) copiii să fie întreținuți de stat până la majorat și apoi angajați în funcție de talentele lor”. Această afirmație mă duce cu gândul la fostul Imperiu Autro-Ungar și la politica prin care copiii romilor erau luați din familii și dați spre a fi crescuți de către cetățenii responsabili ai imperiului (după cum considera imperiul). Parcă am vorbi de căței nu de ființe umane care au nevoie de afecțiunea familiei.

M-am plictisit să mai spicuiesc din articol, prea multe stereotipuri pe o singură pagină. Cred că domnul profesor de liceu ar fi bun de președinte al României că are soluții la toate. Eu l-aș vota.

Mă întorc însă la domnul din tramvai, îngrijorat profund de soarta României (nu că eu nu aș fi). Îngrijorarea lui este una legitimă. Ce face statul ca să educe noile generații? Ce face statul român ca să prevină abandonul școlar? Ce face statul român pentru fata din tramvai ca ea să nu mai fie nevoită să vândă (o face ca să aibă ea și ai ei cât de cât ce mânca, să aibă unde sta, unde să se spele, etc). Ea o face pentru că nu are nici o altă soluție, dar pentru ea statul român nu prea face mare lucru.

Din păcate statul român nu face mare lucru pentru a rezolva problema sărăciei pentru că se preferă ca să fie subvenționați (electricitate, căldură, apă etc.) cei care ar putea vota puterea. Mulți dintre ei nu au nevoie de aceste subvenții, dar le primesc de la stat. Statul distribuie banul public – care de fapt este banul fiecăruia dintre noi, fără a avea cu adevărat o viziune, fără a avea un plan concret și fără a exercita prea mult control asupra distribuției.

Așa că: ”vai de România”!