Categories
Stiri

„Justiția lui Băsescu”

Aplicarea legii este unul din domeniile în care lucrurile merg ceva mai bine în România – azi față de ieri, ieri față de anul trecut, anul trecut față de acum zece ani. Avem legi mai bune, dar și oameni dispuși să riște pentru a le aplica, inclusiv în cazul politicienilor. Nu doar vorbim de integritate, de transparență, de egalitate în fața legii, ci le înțelegem ca drepturi câștigate, pentru că am văzut cum funcționează. Sunt departe de a idealiza situația sau de a face eroi din magistrați. Rămân critic pentru că progresul este mic, dar cred că doar o mare rea-credință sau un interes ascuns pot să conducă la negarea existenței progresului.

Cred că una din problemele esențiale ale României, poate cea mai importantă, este lipsa unei culturi a respectării legii. De ce să respect legea atunci când este în dezavantajul meu? Pentru că mi-e frică de consecințe, ar fi un răspuns. Dar pentru că sunt o persoană rațională, știu că respect legea pentru că pe termen lung mă avantajează, că legea mă va protejează de mult mai multe ori decât îm produce un disconfort. Acest lucru funcționează însă doar dacă toți respectăm legea, dacă încălcarea ei este sancționată; altfel, noi, cei ce respectăm legea, pierdem mereu în fața „șmecherilor” ce o ignoră. Mai știu și că în alte părți ale lumii, unde există această cultură a respectării legii, a fost obținută în egală măsură prin educație și prin coerciție.

Aici apare uriașa prăpastie ce mă desparte de construcția politică a USL, de Ponta&Co. Mesajul lor nu este doar negarea progresului pe care îl văd, ci chiar întoarcerea în trecut, deopotrivă anihilarea celor ce au curajul să aplice legea și schimbarea legii în sine. Este un mesaj pervers îmi spune că aplicarea legii este un lucru, de nedorit, pentru că nu este decât o altă mască politică, este „Justiția lui Băsescu”. Este un discurs care face din Adrian Năstase – despre care cred, sincer, fără rezerve, că a fost un ticălos ce nu doar a furat din banii mei, ci a patronat o întreagă rețea de hoți – ei bine, din acest Adrian Năstase face un deținut politic.

Faptele, acțiunile lui Adrian Năstase – nu doar cele puține pentru care a fost prins, ci și cele multe despre care știm că le-a făcut, dar nu avem dovezi – sunt puse în paranteză, și individul este transformat în erou pentru că luptă cu „Justiția lui Băsescu”.

Atunci când un primar sau un președinte de consiliu județean este prins luând mită și o Curte decide că trebuie judecat în arest, politicieni de frunte, parlamentari, miniștri, ies în stradă și scot în stradă cetățeni simpli, spunându-le că legea nu trebuie aplicată, că e vorba doar de „Justiția lui Băsescu”. Justifică astfel corupția și mita, care rămân acuzațiile de fond împotriva demnitarilor respectivi.

Parlamentari și miniștri încalcă fățiș și evident legea, așa cum este cazul lui Diaconu și a vreo 4-5 miniștri. Să fim bine înțeleși, nu discut aici conținutul legii (întâmplător sunt de acord cu el), dar atât timp cât scrie în lege că n-ai voie să fii demnitar și director de teatru sau administrator de firmă, ești obligat să respecți ce spune acolo. Sunt lucruri simplu de demonstrat. Și totuși, în fața evidentelor dovezi, niciunul nu dă un pas înapoi, ci toți spun în cor că sunt lucrați de „Justiția lui Băsescu”.

Atunci când instanțe ale României, fie ele tribunale sau Înalta Curte, iau decizii ce nu convin politicienilor USL, ori discuție despre fondul problemei, orice încercare de a impune legea, sunt anulate prin aceeași veșnică acuzația, că e vorba de „Justiția lui Băsescu”.

Și mai mult de-atât, magistrați sau inspectori de integritate, care nu fac altceva decât să își facă în sfârșit datoria, sunt luați la țintă în campanii individuale de defăimare, sunt urmăriți, insultați, împroșcați cu noroi, sub ochii îngăduitori și binevoitori ai puterii politice. Ni se spune că ei, cei ce aplică legea, sunt cei mai răi dintre toți, slugile „Justiției lui Băsescu”. Impactul unei astfel de campanii asupra culturii legii nu poate fi decât dezastruos.

Ar părea că președintele controlează tot ce mișcă în justiție; că de fapt totul e o șaradă fără fond. Că nici nu există justiție, ci doar înscenări. De fapt aici e miza: dacă nu există justiție, dacă oricum nu vorbim de aplicarea legii, de ce să ne mai batem capul cu ea? Obișnuiți-vă voi, cetățeni, că nu se aplică legea. Și ca să fie totul în regulă, lasă că o și schimbăm noi, prin ordonanță de urgență.

Cum aș putea să accept, să susțin, un discurs care îmi spune că niciodată în țara mea nu voi avea cultura legii, nu voi avea stat de drept? Cum aș putea să accept că voi fi mereu străin în țara mea?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *