Categories
Stiri

Tu cu cine ai vota? Bucuresti, Colegiul 21 Camera Deputatilor si Colegiul 9 Senat

Blocul in care locuim este arondat colegiului 21 la Camera Deputatilor si 9 la Senat. Am cautat si am gasit informatii despre candidatii principalilor 3 competitori electorali care „alearga” in colegiile noastre.

La Camera Deputatilor

USL il propune pe Georgian Pop, 37 ani, sociolog, doctorand in Integrare Europeana la Universitatea din Bucuresti si deputat (din 2008) al PSD.

Din partea ARD candideaza Cristina Traila (PDL) 36 ani, jurist, fost presedinte ANRMAP.

Din partea PP-DD candideaza Romeo Florin Nicoara (fost senator PNL – care se pare ca nu a prins un loc pe listele USL si a migrat in partidele calde) 40 ani, absolvent de stiinte politice (UBB) cu master in relatii internationale la Universitatea din Bucuresti, trecut si pe la Colegiul National de Aparare de profesie „lucrator in munca de partid” (ca sa citam nomenclatorul ocupatiilor din vremuri de mult apuse).

La Senat

Din partea USL Catalin Croitoru (deputat PSD ex PDL), 58 ani, inginer mecanic, sindicalist in educatie, lector universitar la Universitatea Dimitrie Cantemir, actualmente doctorand in Stiinte Politice la SNSPA. Ma mir ca a reusit sa ramana lector in conditiile in care de aproape 2 ani Legea Educatiei prevede ca pana si asistentii cu perioada nedeterminata sa fie doctori in stiinte.

Din partea ARD Radu F. Alexandru, 69 ani, (senator PDL, ex PD, ex PNL, ex PLD), membru in Senatul Romaniei din 1996, matematician, filosof (ca formare initiala), doctorand (la UNATC). Este si „Membru titular al Uniuni Sriitorilor din românia” (extras din CV cu copy/ paste).

Din partea PP-DD Diana Voiculescu, 65?? ani, ziarist (director OTV) si conform gurilor rele de pe net aflata in „relatii” apropiate cu domnu’ Dan.

N-am gasit inca alte candidaturi, dar le astept cu interes pentru ca deocamdata sunt destul de dezamagit de oferta (de cele mai multe ori resapata) principalilor competitori electorali.

LE Am adaugat semne de intrebare relativ la varsta doamnei Diaconescu si prefixul „ne” relativ la durata numirii pe post de asistent universitar fara doctorat terminat.

Categories
tu cu cine ai vota

Tu cu cine ai vota? B-Sen-8: Crăciun vs Voiculescu

Circumscripția București, Colegiul 8, Senat)

Despre Dan „Felix” Voiculescu nu mai sunt multe de spus, putem să lăsăm dosarele să vorbească. Până în iulie a fost senator al României, ales în colegiul 8 București. Și-a dat demisia înainte de încercarea de suspendare a președintelui Băsescu, pentru a amâna judecarea propriului dosar de corupție, sperând că partidul său va putea controla apoi justiția. Acum dorește să candideze din nou în același colegiu. ARD îi răspunde cu un candidat surprinzător.

Despre Iulian Crăciun am aflat prima dată azi dimineață. Un om care se deplasează în scaun cu rotile, dar care este cu succes antreprenor, soț și tată. Un exemplu elocvent despre puterea voinței omului și a unei minți strălucite chiar și atunci când corpul nu mai poate să ajute. Iulian Crăciun încearcă acum și în politică și a ales ARD – nu îi știu motivele și nu vreau să speculez.

Mi-aș fi dorit să îl văd pe Iulian Crăciun candidând într-un colegiu cu șanse mari. Așa aș fi știut că pentru partid este mai mult decât o strategie, este asumarea unor valori. Însă nu perspectiva partidului mă interesează, ci cea a candidatului. Indiferent cum a intrat în politică, Iulian Crăciun are de învins prejudecata oamenilor, lipsa de popularitate a PDL și banii lui Voiculescu. Dacă va reuși, va fi victoria lui, nu a partidului.

Tu cu cine ai vota între Crăciun și Voiculescu?

Notă: Cu această ocazie inaugurăm o nouă rubrică – Tu cu cine ai vota? Vom prezenta dueluri din diferite colegii din România, întrebând cititorii pe cine ar alege. Primim cu plăcere contribuții la această rubrică din partea tuturor cititorilor.

Categories
Stiri tu cu cine ai vota

Tu cu cine ai vota? B-CD-25: Becali vs Udriște

(Circumscripția București, Colegiul 25 Camera Deputaților)

Întrebarea precedentă a fost ușoară pentru orice votant de bun simț. Să vedem însă ce ați face dacă ați avea fericirea să locuiți în sectorul 6, zona Râul Doamnei – Valea Argeșului – Valea Ialomiței, unde se află Colegiul uninominal 25 pentru Camera Deputaților. Ați fi avut plăcerea de a fi reprezentat din 2008 și până astăzi de Elena Udrea. După eșecul răsunător în fruntea organizației PDL București, Udrea a fugit în munții Neamțului, unde se candidează garantat Pinalty. Așa că a rămas locul liber pentru înfruntarea bărbătească între George Becali din parte USL și Gheorghe Udriște din partea ARD. 

În colțul roșu se află deci însuși Gigi, oierul, latifundiarul, vedeta media, patronul Stelei, nici nu mai știu cum să-l numesc. Cea mai nouă achiziție a PNL este mitocănia în persoană, individul care înjură oricând și pe oricine, spre deliciul presei tabloide, căreia îi crește audiențele. Este însă și reprezentantul României în Parlamentul European și autorul unor gesturi cu priză la public cum ar fi construcția unor case în zonele inundate. Client permanent al CNCD, Becali fie nu înțelege fie disprețuiește profund valorile fundamentale pe care se întemeiază o democrație liberală; din păcate, în aceste sentimente nu se diferențiază prea tare de mulți alți concetățeni. Însă sunt mulți și cei care spun că un vot pentru Becali este o rușine pentru România. E amuzant că misoginul Becali a candidat și în 2008, în alt Colegiu, unde abia a luat 3600 de voturi, fiind bătut la scor de o femeie, Oana Mizil. Becali este anchetat penal într-un număr impresionant de dosare și este acuzat că în urmă cu destul vreme a obținut prin căi neortodoxe mai multe terenuri ce i-au adus apoi averea.

În colțul verde apare din rândul doi al politicii Gheorghe Udriște, un dubios șef la stat, unde a coordonat mereu proiecte pe mulți bani publici. Revoluția l-a prins inginer la metrou, avansând apoi în funcție până a ajuns director general, în 1997, pe când ministru al transporturilor era – da, ați ghicit – actualul președinte. În 2001 a fost eliberat din funcție de guvernul Năstase și s-a transferat la Primăria Capitalei, adus de proaspătul primar Traian Băsescu să conducă Direcția Infrastructură și Servicii Publice. Din această poziție a coordonat toate proiectele mari de investiții din capitală până în 2009, când noul primar, Oprescu, și-a adus propriul om. Udriște a fost recuperat de PDL și pus înapoi director la Metrorex, la timp pentru a negocia câteva contracte cu cântec. A fost eliberat din funcție în iulie de noul guvern PSD și acum își încearcă norocul în alegeri, taman în colegiul în care noua magistrală de metrou aduce cele mai mari beneficii. Udriște a „cochetat” cu DNA prin 2008, dar nu este inculpat în niciun dosar. Cum s-ar zice, este un om onest care a coordonat cinstit timp de opt ani toate proiectele de investiții (asfaltări, borduri, utilități, parcuri etc.) din București! (nu-i așa că vă plac glumele mele?)

Ei, acum să vă văd: dacă ai sta în colegiul 25 din București și ai avea de ales între hoțul mitocan și hoțul neprins, tu cu cine ai vota?

Categories
Stiri

Un reportaj american din Bucureștiul de la 1853

Paragrafele următoare reprezintă aperitivul dinaintea unui jurnal de călătorie în Bucureștiul de acum 160 de ani. Un reportaj profesionist, nu cronici subiective ale unor călători prinși cu treburi prin țările române. Un articol dedicat, o călătorie în timp undeva în Balcanii din vara lui 1853 într-o regiune în prag de conflict. Fișierul vine ca un suvenir de poveste pentru cele o mie una de aprecieri si il găsiți mai jos.

Preambul 1853

Ca prefață, recomand un scurt preambul cu împrejurările vremurilor dintr-un captivant rezumat al încurcatei “chestiuni estice” ce-a dus la războiul Crimeii. Acest conflict început pripit și încheiat ciudat a însemnat o înfrângere importantă a Rusiei la gurile Dunării, din care rușii și-au revenit aproape 100 de ani mai târziu, odată cu Stalin. Fără războiul Crimeii, principatele române n-ar fi avut șansa să se unească în 1859 pentru ca apoi să-și câștige independența în 1877 și să elibereze românii din celelalte teritorii în 1918.

Relatare din stepele Valahiei: “Smoking seems to be the principal occupation of the inhabitants.”

Când nimeresc pe bloguri despre vechiul București ajung să rătăcesc cu orele din click în click printre lucrurile descoperite de oamenii dedicați, cărora le aplaud efortul. A venit și rândul meu să produc un document despre vechiul București. Nu știu dacă se știe despre el, dacă a mai fost publicat, dacă vreo colecție de muzeu îl are în vreo arhivă, însă eu nu l-am mai găsit pe nicăieri, așa că deocamdată mă mândresc cu mica mea comoară descoperită norocos prin hoinărelile mele pe net. Mă mustrez că l-am lăsat în draft de aproape un an.

E vorba de un reportaj despre Balcanii lui 1853, apărut în februarie 1854 în prestigioasa Harpers Magazine, atunci o revistă lunară ce aborda subiecte socio-economice și problematici internaționale. Zic asta fiindcă revista există şi azi însă are alt format și se numește Harpers Bazaar,  ba chiar avem și o ediție românească. Iar în România apare o ediție înrudită, Harper Bazaar, de la același reputat publisher.

Doi “gospodins amerincanski” ajung în Belgrad cu un vas austriac, continuând spre Sofia pentru ca apoi să intre în Țara Românească pe la Giurgiu, să viziteze Bucureștiul și să părăsească România pe Dunăre, de la Brăila, scris și Brailow. Era pe vremea când porturile Giurgiu și Brăila însemnau poarta Principatelor către Europa.

Voi lăsa deoparte descrierea drumului Belgrad, Sofia, Giurgiu oprindu-mă însă asupra unei meditații a jurnalistului american exasperat de  plaga cerșetoriei din Balcani:

It was the first time that we had heard that cry which resounds through the whole East. Beggary is a plague-spot of a people. […] A nation of robbers may be civilized. Pickpockets transplanted to Botany Bay have mastered the metaphysical distinction between “mine” and “yours” and have become pillars of society. But when a whole people betakes itself to beggary as a profession, it is past recovery.

Mai bine hoți decât cerșetori, că primii măcar mai mișcă un deget. Inversarea pragmatică și foarte americană a justificării băștinașe “Mai bine cerșesc decât să fur”. O problemă încă atât de actuală în zonă (vezi găștile zdrențuite din Gara de Nord sau de la orice cununie) și omniprezentă, de la pelicula Filantropica la politica statului asistențial.

Giurgiu, 1853

Reporterul călător descrie intrarea în Țările Române și insistă asupra carantinei de la vama Giurgiu: intrarea în România creștină de atunci venind dintr-o țară musulmană precum Bulgaria însemna un ritual de purificare demn de Evul Mediu și descris exotic, ca atare. Nu insistă asupra portului deși regretă, fiindcă au trecut pe lângă viitoarea scenă de luptă a războiului:

“Could we have anticipate that it would so soon become the scene of a combat, in which the Turks would manifest such unexpected bravery we might have look with more interest upon the old fortress”.

Apropo, odată cu scenele de luptelor de la Giurgiu, un român a intrat în istoria presei drept primul reporter-fotograf de război!

Carol Szathmari, bucureștean născut în Cluj, la bază artist cu atelier de pictură, grafică și fotografie a intuit oportunitatea fotografierii unui război atât de aproape de atelierul său și a intrat astfel în istorie cu fotografiile sale despre războiul Crimeii. A primit patru medalii pentru pentru activitatea sa fotografică, medaliile fiind acordate de Regina Angliei, Împăratul Austriei, Napoleon al III-lea al Franței și Regele Spaniei în anul 1855. A fost probabil un gest pur antreprenorial, fiindcă pe atunci războaiele erau ilustrate de pictori trimiși la fața locului (printre care și Theodor Amman), iar cele mai reușite pânze erau vândute pe bani frumoși curților regale și presei occidentale. Tehnica fotografică a înlocuit repede pictorii de ziar precum cel care ilustrează grafic acest articol.

Mai departe urmează tocmirea poștalionului din Giurgiu, un angrenaj “fără nicio particulă de oțel în ea” și pornirea la drum, drumul fiind mai mult niște urme de căruțe lăsate în noroaiele câmpiei și numai de birjari știute.

“no trace of a definitive path existed upon this broad level plain […] but a perfect net-work of wheel-ruts was spread in every direction.”

Cincisprezece ani mai târziu, pe aici va trece prima cale ferată care intra în Bucureşti prin gara Filaret. S-ar zice, poftim! veșnica problemă a infrastructurii lipsă, după cum se lamentează unii români cum că aici nu se poate, că “țara e frumoasă, păcat că e locuită” și alte clișee adormitoare.

Se uită mai mereu de geografia complicată a zonei, nici o populație de vikingi n-ar fi rezistat altfel între trei puteri mereu în conflict. Când să construiești ceva, orice? când trăiești sub zodia provizoriului? Și nu mă duc mai departe în trecut spre atacurile în valuri ale popoarelor migratoare și nici în istoria recentă a celor două războaie mondiale (plus războiul rece), ci rămân la perioada relevantă articolului: numai între 1711 și 1854 au avut loc 8 confruntări între turci și ruși pe teritoriile românești, cu o perioadă însumată de 27 de ani de război!

București, 1853:

Capitala apare în peisaj cu numeroase acoperișuri colorate și impozante turnuri bisericești ridicându-se deasupra vegetației masive, în contrast cu monotonia câmpiei.

Călătorul extenuat caută faimoasele băi, celebre precum cele din Damasc! și devine entuziasmat de strămoșul spa-ului de azi, tratamentul de la băile din București întrecând “la un loc tot ce-ați citit despre băile orientale din Damasc și Constantinopol” și fiind descris cu lux de amănunte. Apoi rezumă sociologic urbea și schițează și un comentariu arhitectural:

Bucharest presents an ambitious appearance. Not a few of the buildings make attempts at splendor, but they are built of such fragile materials that even when new, they present a dilapidated appearance, in spite of their multifarious ornaments. The streets are unpaved and from the nature of the soil are always chocked either by dust or mud”.

Ca fapt divers, în acel an s-a inaugurat Moara lui Assan, clădire impozantă care rezistă și azi în ciuda incendierilor imobiliare. Dar nu cred că vizitatorii americani au hoinărit prin periferiile de atunci ale capitalei.

Jurnalism de la 1853 despre politica zonei

Urmează mai multe paragrafe despre istoria României pentru cititorii americani, continuate de o foarte actuală (atunci) prezentare a “Chestiunii Estice”, o intuiție foarte bună a jurnalistului față de evenimentele ce urmau să producă în mai puțin de un an. Un jurnalist de excepție, care nu numai că a încercat să relateze obiectiv detaliile mărunte observate în jurul său, dar care avea și o privire de ansamblu foarte pertinentă, mai ales pentru posibilitățile de informare ale epocii. Mă inclin:

Such an anomalous position can not long continue. The fate of the Principalities must be decided in the settlement of the “Eastern Question” which can be no longer postponed. Every man who has smoked a chibouck supposes himself to have imbibed the wisdom for settling this vexed question.

Și a urmat imediat Războiul Crimeii (prea puțin tratat în manualele românești)! Apoi concluzionează despre Principate:

A few years of peace would readily develop into a constitutional government.

Din nou, un diagnostic atât de precis pentru progresul statal ce a urmat în a doua parte a secolului  XIX! Doar că Balcanii au rămas mult timp sub semnele de întrebare ale  Chestiunii Estice: după Războiul Crimeii au urmat altele în zonă, culminând cu asasinarea Arhiducelui Austriei în Sarajevo și declanșarea Primului Război Mondial și terminând cu războiul iugoslav care a măcinat anii ’90.

Privind în urmă, apreciezi altfel pacea și tihna de a construi a prezentului față de ce-au trăit bunicii sau stră-străbunicii noștri. Dar mai bine vă las să răsfoiți în liniște.

Categories
Stiri tu cu cine ai vota

USL cântă pentru Diaspora

Ca principiu, USL urăște și se teme de Diapora. Prea independentă de stat, prea cu spirit antreprenorial, prea infestată de gândirea occidenteală, prea imună la manipularea isterică de tip Antena 3, prea votantă cu Băsescu, în general Diaspora românească este alcătuită din orice altceva decât votantul tipic al actualei puteri. De la blocarea tuturor inițiativelor legislative care ar fi ușurat participarea la vot a românilor din străinătate, trecând prin jignirile unor pioni de tipul Șova și până la declarațiile repetate ale lui Crin Antonescu cum că românlor aflați departe de țară ar trebui să li se anuleze dreptul la vot, USL s-a arătat mereu ostilă Diasporei. Însă alegerile sunt alegeri și orice vot e binevenit, ca să nu mai vorbim de nevoia de mandate. Așa că social-liberalii s-au hotărât să îmbuneze Disapora cu cântece de voie bună.

La Colegiul 1 Europa pentru Camera Deputaților, USL îl propune candidat pe cantautorul Victor Socaciu. Deputat de Mureș (în 2008 a ieșit pe locul 3, dar a primit mandatul la redistribuire), Socaciu s-a făcut remarcat mai ales prin inițiative controversate. A dorit să introducă prin lege dublarea fimelor în limba română, în locul subtitrării, dar și să oblige, tot prin lege, posturile de radio și tv să difuzeze minim 40% muzică românească (conflictul de interese este evident). Sentimentele față de drepturile cetățenilor și le-a făcut cunoscute prin memorabila declarație Nu e de competenta poporului roman sa decida daca Parlamentul este unicameral sau bicameral. Romanii nu pot decide o chestiune atat de tehnica, este o chestiune a unui Parlament, a unor oameni care stiu despre ce e vorba.E o chestiune a elitei. Socaciu reprezintă, desigur, elita. 

Contracandidatul principal în același colegiu va fi reprezentantul PDL, William Brânzăîn tinerețe zis și Leul, traseist profesionist (ApR, PSD, PRM, PDL), îmbogățit din afaceri cu statul. Este autorul unui sub-mediocru proiect de lege privind votul prin corespondență, respins de propriul Guvern. Proiectul Brânză era la concurență cu cel al MAE și nu a făcut decât să ducă în derizoriu un subiect important pentru românii din străinătate.

În Colegiul 3 Statele Unite pentru Cameră, USL o propune pe Ionela Prodan, cunoscută mai demult drept cântăreață de muzică populară, iar mai nou drept mamă a celebrei Ana Maria Prodan, vedeta tabloidelor. Prodan nu are experiență în politică, dar are o vastă experiență de concerte în cluburile nord-americane. Nu este clar dacă fiica sa îi va organiza campania (așa cum spun surse USL) sau va candida ea însăși din partea PRM (așa cum susține Vadim).

Candidatul PDL este Mircea Lubanovici, titularul mandatului. În activitatea de reprezentare a românilor din SUA, Lubanovici s-a remarcat doar prin mai multe declarații politice, fără a avea inițiative cu rezultate concrete. Însă s-a preocupat de timpul liber al românilor din țară, propunând două noi sărbători legale, Ziua românilor de pretutindeni (20 iulie, de Sf. Ilie), respectiv Ziua națională de rugăciune (dată neprecizată).

În colegiul 1 Europa-Asia de la Senat, propunerea USL este Cristian David. El nu cântă, însă joacă foarte bine pe scenariile scrise de tata-socru, cunoscutul avocat, șef al Camerei de Comerț Iași și, spun gurile rele, mafiot local, Mihai Vlasov. Bucureștean la origine, David a fost parașutat pentru două mandate în județul Vaslui. A fost și ministru de interne, rămas în istorie pentru achiziția a aproape 400 de Logan-uri la prețul de 60.000 euro bucata. Pentru că la Vaslui sunt ceva necazuri cu filiala locală, să nu rămână băietul fără coledgi, tata-socru l-a aranjat să candideze pentru Diaspora.

Propunerea PDL rămâne actualul senator Viorel-Riceard Badea, campion absolut la traseism viteză, secțiunea fraieri. Badea a demisionat din PDL în luna mai 2012, trecând la PNL, dar a făcut asta după ce a trecut moțiunea de cenzură. Deci probabil că nu a primit mare lucru, dat fiind că votul său nu mai era așa de necesar. Ca dovadă că plata a fost infimă, în doar două luni a revenit în PDL, rămânând și în opoziție, și cu ștampila de traseist. Ca parlamentar s-a remarcat mai degrabă prin plimbările dese de-a lungul și de-a latul Europei și Asiei decât prin rezultate concrete. Prin tinerețe, Badea a cochetat cu dreapta neo-legionară, petrecând o vreme pe lângă Marian Munteanu (versiunea post Piața Universității). Zice-se că plecarea din PDL a avut în spate o ceartă cu deputatul Brânză, acesta din urmă acuzându-l că a luat bani de la români din străinătate promițându-le slujbe în România. Se pare că între timp s-au împăcat.

Cel mai probabil la Colegiul 4 Camera Deputaților și Colegiul 2 de la Senat vor candida pentru USL actualii deținători ai mandatelor, adică deputatul Tudor Panțîru (PSD) și senatorul Raymond Luca (PNL). Deputatul Panțîru a avut mai multe inițiative legislative în sprijinul românilor din străinătate, dar cu precădere a celor ce și-au pierdut cetățenia și nu neapărat a celor ce o au, dar au plecat în căutarea unui loc de muncă. Spre exemplu, a propus exceptarea de la plata taxelor consulare a etnicilor români fără cetățenie, un sprijin mai consistent pentru românii de pretutindeni și în cel puțin două rânduri facilitarea procesului de redobândire a cetățeniei. Însă niciuna dintre propuneri nu a fost adoptată. Panțîru este și printre inițiatorii proiectului de lege privind înființarea Academiei de Științe Juridice, o sinecură prin care parlamentarii juriști și-ar asigura o rentă de 2.000 de lei lunar de la stat, pentru restul vieții. Despre senatorul Luca putem să spunem doar că există, fizic, ca persoană; activitatea sa parlamentară poate fi lesne încadrată la inexistentă.  Nu am aflat contracandidații din partea PDL pentru aceste colegii.

În fine, încă nu știm cine va intra în luptă în Colegiul 2 Camera Deputaților, împotriva reprezentantului UDMR Iosif Koto, cel mai excentric produs al actualului sistem de vot. Koto a ieșit pe locul 6 la alegeri, cu 34 de voturi, dar a devenit deputat prin redistribuire. Ca și colegii săi de Diaspora, Koto nu s-a făcut remarcat în Parlament cu inițiative legislative care să promoveze românii din străinătate. Însă măcar nu s-a făcut de râs, cu o atitudine discretă, dar demnă.

Categories
random

Dragă Alina

Dragă Alina,

Sunt aproape patru ani de când am votat pentru tine în colegiul deputați 22. Votul meu, voturile prietenilor care locuiesc în colegiu, toate s-au adunat frumos în coloana ta, astfel încât la redistribuire ai obținut un scaun de parlamentar, chiar dacă în lupta pentru voturi ai fost învinsă și de Corneliu Ciontu și de Elena Munteanu. Am apreciat atunci faptul că, spre deosebire de candidații PSD și PDL, tu chiar ai încercat să îți faci campanie în colegiu prin contact direct cu alegătorii.

În acești patru ani ți-am urmărit activitatea de reprezentant al meu în camera deputaților. M-am bucurat că ai făcut acest lucru ușor pentru cei interesați, fiind extrem de activă în mediul online. Ai avut, de asemenea, o serie de inițiative bine primite: promovarea ciclismului, promovarea unui stil de viață mai sănătos prin sport, inițiativa biblioteca, ajutorul acordat administratorilor asociațiilor de proprietari prin intretinerea.info, informările despre activitatea BEC. Se adaugă aici și informările scrise și fluturașii lăsați prin cutiile poștale din colegiu.

Toate bune și frumoase până acum. Doar că toate acțiunile pe care le-am lăudat aici sunt acțiuni care puteau fi organizate și de oricine altcineva în afară de un deputat. Sigur, meriți felicitări pentru ele, însă ele nu fac parte din atribuțiile tale de parlamentar și de reprezentant al meu. Ele sunt, mai degrabă, expresii ale intereselor tale personale (cu unele excepții, desigur).

Dacă analizez strict activitatea de parlamentar văd (aici), de exemplu, că:

(1). ai lipsit la 38% dintre voturile din parlament. Desigur, unele absențe pot fi explicate prin boicotarea de către grupul parlamentar a anumitor voturi. (Dacă tot a venit vorba despre boicot, m-aș bucura dacă mi-ai explica de ce boicotarea unui vot de către un parlamentar este morală sau acceptabilă, dar boicotarea unui referendum de către un votant nu este.) Alte absențe pot fi explicate prin deplasări în interes de serviciu și alte absențe motivate de acest tip. Raportat la colegii tăi, ești pe poziția 124/339 în ceea ce privește prezența la vot. Undeva în plutonul de mijloc. Mă întreb dacă există un alt loc de muncă unde absentezi la aproape 40% din ceea ce poate fi considerat ca fiind una dintre principalele atribuții dar poți ceri prelungirea contractului de muncă.

(2). Atunci când ai votat, în 98,88% din cazuri ai votat așa cum a votat partidul. Ai fost aleasă într-un colegiu și se presupune că votul tău trebuie să reprezinte interesele colegiului din care vii. De ce am mai avut nevoie de vot “uninominal” și nu pe liste dacă tu ai respectat întotdeauna linia partidului?

(3). Activitatea parlamentară, alta decât votul, nu este nici ea extraordinară prin comparație cu cohorta 2008-2012: 20 de moțiuni, 19 declarații politice, 45 de ședințe în care ai luat cuvântul, 48 de propuneri legislative semnate etc.

(4). Dacă mă uit la propunerile legislative (aici), văd că cele mai multe se referă la sistemul juridic, ceea ce este ok – ești specialistă în acest domeniu și mă aștept să vrei să ai o contribuție la îmbunătățirea acestuia. Văd, însă, că te afli printre inițiatorii propunerii legislative privind înființarea, organizarea și funcționarea Academiei de Științe Juridice din România. O propunere care a fost criticată sever la momentul anunțării sale, pentru beneficiile mai degrabă ne-ortodoxe pe care le aduce deputaților. Faptul că te afli printre inițiatori nu este deloc plăcut.

(5). Spuneam 20 de moțiuni de cenzură. Dintre acestea, nu mai puțin de opt au fost împotriva actualului partener de alianță, PSD. Americanii au un termen prin care descriu o astfel de situație: flip-flop. Îmi este greu să înțeleg când erai sinceră: când votai moțiunile de cenzură împotriva PSD, sau când participai la manifestările publice ale USL?

(6). În mai 2011 adresai o interpelare ministrului educației (Funeriu la acea vreme), în care îl acuzai pe un profesor din Arad de plagiat (vezi aici). De când s-a iscat scandalul Ponta, însă, nu te-am auzit nici măcar o dată luând o poziție clară împotriva unui plagiat dovedit (vezi decizia Universității din București). După cum nu te-am auzit nici apărând o instituție a statului (CNATDCU) atunci când ea a fost gâtuită de un ministru interimar doar pentru a împiedica decizia acesteia în cazul Ponta.

Și tot așa. Te întreb, atunci: de ce aș mai vota pentru tine pe 9 decembrie? Ai fost aleasă în sistem “uninominal” însă ai activat ca și cum ai fi fost aleasă pe liste. Iar acum candidezi din partea unui partid aliat cu cei pe care îi criticai vehement (opt moțiuni) în urmă cu doar trei ani (PSD). Candidezi din partea unei alianțe la conducerea căreia se află o persoană care a furat pentru a obține titlul de doctor și o altă persoană care, peste noapte, a devenit de-a dreptul “vadimică” în ura față de Uniunea Europeană. Candidezi din partea unui partid care a dat la o parte oameni cu vechime în partid pentru a asigura un loc eligibil lui Becali.

În 2008 erai un “no-name” în colegiu și te-am votat pentru că erai a PNL-ului. În cei patru ani de activitate parlamentară te-ai plasat în plutonul de mijloc. Iar acum vrei din nou votul meu, candidând tot din partea PNL-ului. Dar a unui PNL care nu mai este de recunoscut. Așadar, de ce să te mai votez?

M-aș bucura dacă aș primi un răspuns.

Categories
Stiri

Cum ajung o companie farmaceutică globală și un blogger sceptic din România să se judece în America?

Un blogger e sceptic (de fel) și se îndoiește de efectele supralicitate ale unui supliment alimentar, afirmând practic că beneficiile sale nu sunt altceva decât un efect placebo. E dreptul său să se îndoiască, bănuim cu toții zeci de astfel de produse. Dar cum ajunge un anonim blogger din România subiect de dispută legală într-un tribunal din SUA, asta e într-adevăr inedit. Și reprezintă fără doar și poate o potențială știre.

Problema apare când niște middle-manageri din compania românească se ofuschează și consideră respectivele îndoieli (absolut decente) drept defăimări. Nu se întâmplă prea des ca un blogger anonim să fie luat în seamă în sedințele unei ditamai compania multinațională de farmaceutice. Poate că era o lună mai proastă, poate că nu și-au îndeplinit targetul, poate că le stătea în coaste argumentul contra, chiar pe prima pagină Google, în nesfârșita listă de articole publicitare și conținut plătit. Cert e că s-a luat decizia urmăririi respectivului blogger în justiție.

Iar din cauza anonimității respectivului blogger, ce  folosește gratuit serviciile WordPress.com, compania Zenyth Pharmaceuticals a mers mai departe în SUA intentând proces celor de la Automatic Inc, proprietarii WordPress.com. Însă WordPress și-a făcut un renume din protejarea identității bloggerilor săi și a întâlnit cazuri mult mai grele, legate de libertatea de exprimare în dictaturi criminale. Așadar astfel de dispute comerciale legate de defăimare sunt spețe relativ ușurele, au creat chiar și un ghid care să ajute ambele eventuale părți.

În primul rând, dincolo de aspectele legale, nu știu ce să zic despre această abordare de comunicare.

Mi se pare o chestiune de făcut din țânțar armăsar fiindcă dacă n-ar fi fost nu s-ar mai fi povestit și nici eu n-aș fi aflat astfel de acest supliment și îndoielile respective. Care îndoieli oricum sunt bazate pe referințe gen wikipedia și disclaimere ale autorului că nu e specialist, așadar, trebuie citite în această cheie de lipsă de credibilitate. Însă prin această abordare n-au făcut decât să pună egal între expertiza și specialiștii lor și teoria unui blogger anonim. Fiindcă suntem cu toții egali în fața unui judecător.

Zenyth Pharmaceuticals v Automatic Inc (2012)

Zenyth n-a ales strategia ignorării suverane astfel că pe 8 Noiembrie 2012, când va fi prima înfățișare în SUA, vor crea o știre, dacă n-au creat-o deja (plus efectul Streisand aferent). Asta înseamnă implicit încă un val de trafic către îndoielile respectivului blogger. Iar într-un astfel de scenariu blogger vs corporație, David vs Goliath, ghici cu cine se aliază emoțional opinia publică. Iar dacă nu obțin nici măcar ordin judecătoresc și e posibil, atunci e chiar un dezastru de PR.

9gag vs Nescafe zis și Nescafail

Acest caz mi-a amintit de  catastrofa de PR și comunicare de acum un an din Ungaria. Studiu de manual: Nescafe lansează un concurs tipic de Crăciun funcție de numărul de Like-uri de pe pagina companiei. Un anume Janos participă pentru fratele său cu dizabilitate și cere ajutorul comunității 9gag.com să obțină măcar 3000 de Like-uri cât să câștige concursul. Se trezește peste noapte cu 47,000 de Like-uri, mai multe decât toate Like-urile paginii Nescafe. Dar este descalificat (cu acoperire regulamentară) și de aici se pornește furia celor 47,000 de useri din toată lumea care se năpustesc pe toate site-urile posibile și imposibile, de la CNN la Yahoo de ajung și pe Nescafe România. Și devine desigur știre preluată de agenții. Povestea savuroasă aici.

N-am precizat pe nicăieri numele suplimentului fiindcă nu ăsta e subiectul postării ci ineditul procesului deschis în SUA pentru o postare în limba română pe Wordpres.com. Iar povestea respectivului blogger chiar de el însuși spusă o găsiți aici.

Pe această cale mi-am amintit că există un blog specializat chiar pe astfel de aspecte juridice legate de jurisprudența pe internet și îmi permit să bat cioc-cioc cu un trackback. De asemenea, recomand și altor bloggeri să preia subiectul, măcar din solidaritate față de genul ăsta de intimidare corporatistă. Nu de alta dar înțeleg că mass-media e mai reticentă din motive de autocenzură bazată pe bugetul de publicitate.

Categories
Stiri

Antamaţii de azi, traseiştii de mâine. Ce reprezintă cooptarea în PNL a lui Gigi Becali

Ultima achiziţie a PNL, domnul Gigi, e partea cea mai vizibilă a freamătului pre-electoral. E greu să găseşti argumente politice serioase acestei mutări. Avantaje imediate? Poate, dar am mari rezerve că ele există cu adevărat. Dezavantaje ulterioare, pe termen mediu şi lung? Cu ghiotura.

Nu le reiau, am prezentat aici şi posibilele argumente în favoarea becalizării PNL (puteţi spune că, deocamdată, e o exagerare, aşa cum spuneau unii şi în momentul felixizării) şi  marile probleme pe care le ridică acest gest.

Revenind la freamătul pre-electoral, zic: Parlamentul României va fi plin de traseişti, două partide, PPDD şi UNPR, fiind eminamente alcătuite din aşa ceva. Un motiv suficient, se pare, pentru ca PNL să se grăbească să ţină pasul. Antamaţii de azi, traseiştii de mâine, acesta e nou hit la Palatul Parlamentului.

Da, prin mutarea Gigi, Crin Antonescu se înscrie în frumoasa familie a celor care încurajează traseismul politic. Am folosit două eufemisme: încurajare şi traseism. Ceea ce se întâmplă acum şi ceea ce se va întâmpla în noul Parlament e dincolo de cele mai sumbre închipuiri.

Crin Antonescu&Co. n-au nicio garanţie că Gigi Becali va rămâne fidel USL până la încheierea mandatului. Aşa cum îşi schimbă antrenorii la Steaua îşi schimbă şi aliaţii politici – cu aceeaşi dezinvoltură.

În cel mai bun caz, USL va cunoaşte numărul de parlamentari de la începutul primei sesiuni şi, eventual, va spera că majoritatea vizată va impune premierul. Atât. Vor urma jocuri atât de complicate, de penibile, de prost gust, de josnice, încât numai gândul la ele provoacă silă. Căci situaţia de acum e mult, mult mai proastă decât în urmă cu patru ani. Atunci senatori şi deputaţii încă mai ţineau de partidele cu care deveniseră parlamentari. Acum e posibil ca mulţi să nici nu ştie prea bine, dacă îi trezeşti noaptea şi-i întrebi repede, la ce partid mai sunt.

Am vorbit de majoritate parlamentară. Pun pariu că aceasta se va modifica de cel puţin patru ori în timpul vieţii viitorului Parlament. O fi bine? Singurul lucru bun e că nimeni nu mai poate să-i acuze pe ceilalţi că sunt de vină. Aiurea, nu-i deloc un lucru bun

Categories
Stiri

Becaliberalul: un pariu riscant

Gigi Becali s-a alăturat USL, via PNL și astfel marea Uniune s-a mai mărit puțin. Zic strategii USL că ar fi un fel de tactică. Uniunea dorește ca pe lista de vot să se găsească doar polul de stânga (USL), cel de dreapta (ARD, PDL, oricum îi zice, dar asociat cu Băsescu) și minorități. Asta ar direcționa lesne campania USL către singurul program pe care l-a avut vreodată, adică „Jos Băsescu!”. Trebuie să recunoaștem că nu e o tactică rea, pentru că obligă alegătorul să se poziționeze cumva față de hulitul președinte. Practic însă are unele pariuri riscante, iar Becali este unul dintre ele. În doar trei zile, proaspăta achiziție liberală a dat de trei ori cu bâta în baltă:

  • l-a insultat în direct la RTV pe Radu Carp, profesor universitar și fost șef la Institutului Diplomatic: Habar n-ai! Băi, băiatule, băi băiatule! Ce normă, ştii tu de normă? Ştii tu de normă? În Parlamentul României, imediat cum se cere ridicarea imuntăţii pentru o hotărâre definitivă şi irevocabilă, se şi ridică această imunitate. În Parlamentul Europei durează 6-7 luni de zile. Au fost cazuri în care politicieni au fost condamnaţi definitiv şi irevocabil şi nu li s-a ridicat imunitatea. Citeşte legile, habar nu ai de capul tău! Te dai şeful diplomaţiei! Cine te-a pus pe tine şeful diplomatiei? Eşti un dobitoc şi un prost. Eu am alergie la proşti. Înnebunesc!
  • confruntat cu refuzul lui Laszlo Borbely de a participa la o emisiune în care era invitat și Becali, tot la România TV, acesta din urmă nu s-a abținut la o remarcă anti-maghiară: s-a terminat cu UDMR pe toata viata voastra. Imediat cum vede un roman puternic, nationalist, pleaca. Pleaca cum pleaca diavolul de tamaie, nu mai conduceti voi destinele Romaniei. Iar apoi și-a dat și în petecul misogin precizand ca el “nu se lupta cu femeile”, deoarece el este “barbat, razboinic”, sugerand ca femeile din politica romana n-ar fi demne de a lua parte la procesul decizional
  • tot în direct, la aceeași televiziune a lui Sebastian Ghiță, l-a insultat pe reprezentantul Romani CRISS și al Coaliției antidiscriminare (Nu te ascult ca esti un prea prost si un prea dobitoc. Hai, pa, la revedere), asezonându-și intervenția cu remarci discriminatorii la adresa romilor și homosexualilor

Problema de fond cu Becali este că înjură, pe oricine, oricând, fără limite. Așa și-a făcut notorietate, pentru că face scandal este invitat la televiziuni. Acum va beneficia de expunere, se simte pe cai mari, după cum ne spune chiar el: Astazi cel mai important pas politic. Astazi am fost acceptat politic de catre un partid istoric mare, de catre toata scena politica, oameni publici, politicieni. Inseamna cel mai mare pas in politica. 

Poate că la început simpatizanții USL se vor bucura, aha, ia uite ce îi înjură ăsta pe „băsiști”. Dintre ei, cei ce mai au o urmă de bun simț se vor simți rușinați. Vor avea reacții, la început ezitante, cam ca Tăriceanu. Pe măsură ce Becali va arunca mai multe lături în piața publică, oamenii de treabă, normali, cu șapte ani de acasă, indiferent de simpatii politice, vor fi tot mai deranjați. Chiar dacă uneori avem tendința să cădem în păcatul generalizării („ca la noi la nimeni”), nu trebuie subestimat potențialul de bună cuviință al românilor. Mai e mai mult de o lună până la alegeri. Curiozitatea Becali va deveni întrebare Becali, enervarea Becali, repulsia Becali. Asta dacă nu cumva USL va găsi o cale să îl țină în frâu.

Categories
Stiri

Riscul (mare) la incendiu pentru blocurile reabilitate termic

Nu intenționez să propun aici un mic tratat de siguranță la foc a construcțiilor. Departe de mine să înfierez sistemul termoizolant pe bază de polistiren expandat/ extrudat tencuit.

Însă milioanele de metri pătrați de fațade reabilitate termic stau sub ticăitul unei bombe ascunse în dereglementări sau abateri de la normele de proiectare de bun simț ingineresc.

Nu-i niciun drob de sare, pur și simplu probabilistic vorbind, se va întâmpla. Corecție, s-a întâmplat deja, la Târgu-Mureș: fațada a ars în câteva minute, știrea video, aici. Despre astfel cazuri discut în postare. Chit că va fi în alt oraș, în blocul vecin sau Doamne Ferește! chiar la vecinul de dedesubt – o fațadă d-asta de polistiren tot va lua foc de un capăt la altul. Aviz celor de la etajele superioare!

Polistirenul expandat (EPS) precum și cel extrudat (XPS) sunt materiale relativ noi pe piața românească a izolațiilor termice fiind introduse cu ceva timp (între 10 și 30 de ani) în urma altor țări europene. Tocmai de acest mic avans tehnologic ar fi trebuit profitat pentru a beneficia de know-how-ul aferent. Nu s-a întâmplat acest lucru.

După blocurile gri stăm noi majoritatea începea un cântec de prin anii ’90 și despre asta e vorba în gândurile de mai jos. Despre cum am scăpat de gri și de costurile de întreținere imediate și cum vom da peste alte costuri de întreținere însă pe termen mediu-lung, că deh, obrazul fin cu cheltuială se ține. Despre cum poate lua foc o întreagă fațadă în doar două minute dacă nu este întreținută. Despre lipsa reglementărilor și lipsa instruirii și a grijii în exploatare a noilor clădiri reabilitate termic. Despre focusarea granturilor guvernamentale  spre ieftin și rapid (deci prost) și  ignorarea altor standarde europene mai precaute, ba chiar ignorarea specificațiilor tehnice ale producătorilor. Și nu, strugurii nu-s acri, sunt unul din beneficiarii programelor de reabilitare termică. Pe scurt, noua soluție vine cu beneficii dar aduce și riscuri și costuri suplimentare.

Aș fi putut sparge toate aceste chestiuni în mai multe articole dar am preferat să fie toate detaliile la un loc. Știu că pentru ușor-plictisibilul cititor online nu e tocmai digerabilă o astfel de postare exhaustivă, scrisă în ton ingineresc. Dar nu vizualizările facile sunt scopul meu altfel aș fi scris pe modul panicard cu succes garantat. În fine, pentru un scroll mai lejer am rezumat ideile in paragraful precedent și am schițat următorul sumar:

Cuprins:

Flashover – puțină teorie
Polistirenul în fața SR EN 13501-1:2007
Ce înseamnă Euroclasa B? 20 de minute timp de intervenție.
Riscuri în exploatarea clădirilor termoizolate cu polistiren
Costurile ascunse de întreținere ale noilor fațade reabilitate termic
Principiul compartimentării la foc
Barierele la foc, elemente esențiale în orice scenariu la foc
În loc de încheiere

Flashover – puțină teorie

„Flashover” e un termen ales pentru intervalul când focul izbucnește violent crescând nimicitor în intensitate și extinzându-se foarte rapid. Flashover-ul e un moment cheie pe care toate sistemele și scenariile de siguranță la foc încearcă să-l amâne ca să se poată evacua clădirea iar pompierii să aibă timp să intervină.

Sursa imagine: Cercetare Incerc București

Fiecare material de construcție se încadrează într-o anumită Euroclasă de siguranță la foc începând de la A (beton, sticlă, cărămidă) la  E (textile, lemn netratat). Aceste Euroclase sunt definite sub codul SR EN 13501-1:2007 și se bazează pe o serie de teste aplicate materialului și trei criterii de comportare respectiv inflamabilitatea, fumul și contribuția la incendiu prin felul în care se descompun și ard independent bucățile desprinse din materialul în flăcări.

Inflamabilitatea conform SR EN 13501-1  înseamnă printre altele și cât durează până când materialul testat intră în faza de flashover.

Polistirenul în fața SR EN 13501-1:2007

Polistirenul simplu, fie expandat sau extrudat, se încadrează în cea mai dezastruoasă clasă. respectiv E, în care materialul se presupune atinge faza de flashover în mai puțin de 2 minute și în plus arderea sa contribuie semnificativ la dezvoltarea incendiului.

D-aia oficial nu i se zice polistiren ci „sistem de termoizolare„. Fără să fiu malițios, de prima dată când am auzit prețiozitatea asta m-am gândit la ăia care-ți bat la ușă să-ți vândă un „sistem de curățenie”, de fapt un… aspirator, dar nu cumva să-i zici aspirator, Sistemului!

Toate aceste sisteme de termoizolare sunt alcătuite pe bază de polistiren și foarte important, un strat acoperitor de tencuială de ciment armat cu fibră de sticlă. Totul fixat mecanic pe fațada clădirii. Stratul acoperitor de tencuială are rolul de protecție în cazul unui incendiu și reprezintă motivul principal datorită căruia acest tip de material termoizolant nu rămâne în Euroclasa E ci urcă semeț în Euroclasa B.

Încadrarea asta de succes e încă discutabilă iar în practică presupune atenție maximă la calitatea execuției. De exemplu, acum vreo zece ani branșa producătorilor de polistiren pentru termoizolația clădirilor recomanda 10mm grosime a stratului protector de tencuială. Unele teste la foc se aplică mostrelor cu 8mm tencuială. În timp grosimea acceptată s-a diminuat până la pelicula aplicată în prezent.

Apoi, testarea la foc conform SR EN 13501-1 se face pe un produs instalat special pentru testare, așadar executat ireproșabil față de ce execută Dorel pe șantier. Mai mult, testarea se face în laboratoare de interior, la foc mic continuu, ceea ce a dus la o întreagă dezbatere legată de specificul unui foc de exterior la scară mare pe fațadă, după cum puteți vedea în videoclipul de mai jos. În 2005, UE a decis înființarea unui „task group” mandatat să cerceteze aceste polemici de testare la foc, însă inițiativa a murit în fașă. (pag 79)

Ce înseamnă Euroclasa B pentru sistemul de termoizolare bazat pe polistiren? 20 de minute.

În principiu înseamnă că materialul respectiv deși contribuie la dezvoltarea incendiului, nu duce la o situație de flashover în primele 20 de minute. (pag 2) Practic înseamnă că victimele au 20 minute timp de evacuare iar pompierii tot 20 de minute timp de intervenție eficientă.

În noiembrie 2010, în Dijou, Franța, în ciuda detectoarelor de fum și a sosirii pompierilor în zece minute, o astfel de fațadă aprinsă de la un foc pornit într-o pubelă de gunoi a făcut șapte victime. Imagini BBC aici.

Riscuri în exploatarea clădirilor termoizolate cu polistiren

Cele de mai sus ar putea reprezenta motive de anxietăți nenecesare. Nu e scopul acestui articol să creeze panică. Doresc doar să subliniez că trebuie conștientizate noile riscuri și schimbată mentalitatea fața de măsurile de prevenire și stingere a incendiilor.

Acest tip de termoizolare are avantaje indiscutabile și n-aș ezita să-l recomand sau să mi-l instalez (de fapt sunt și beneficiarul acestei soluții tehnice). Însă trebuie înțeles că vine la pachet cu niște riscuri. Riscuri care se pot combate numai prin măsuri adecvate de prevenire.

Nu se pune problema unei vile sau a unui imobil relativ mic de apartamente, deoarece flacăra tipică în cazul unui incendiu va avea o anumită înălțime care oricum va afecta etajele imediat următoare, cu sau fără termoizolație care să întrețină focul pe fațadă.

Riscul major care dă și titlul acestei postări îl prezintă termoizolarea  fațadelor înalte fără minimul de protecție necesară, așa cum se proiectează și se execută în prezent în România.

Situația e tragică și în exploatarea multor clădiri, vezi cazul blocurilor Confort City ale fraților Negoiță (în septembrie 2012) unde mașina de pompieri nu s-a putut apropia de fațade și mai grav, unde sistemul de hidranți nu a funcționat. E la fel de îngrijorător cazul bloculețelor de câteva apartamente construite în curți de case demolate și în care pompierii efectiv n-au acces la unele fațade. Fiindcă, se știe, orice investitor vrea să ocupe fiecare palmă de teren, să forțeze coeficientul POT la maxim, fără să se gândească că distanța conformă față de un imobil vecin în flăcări ar putea salva vieți.

Ce să mai vorbim de scenariu la foc la blocurile vechi cu o uzură de 20-30-40 de ani, în care ușa de ieșire pe acoperiș are lacăte grele menite să păzească murăturile gospodarilor din bloc? Eu n-am întâlnit bloc comunist în care locatarii să lase ieșirea liberă pe acoperiș și cum într-o situație de urgență în jos pe scări nu prea poți trece de cuptorul apartamentului incendiat, nu pot decât să rămân cu imaginea unor șobolani strânși sus și intoxicați de fum lângă lacătul păzitor de murături.

Apropo, câți oameni cunoașteți cu extinctoare (neexpirate) în debaraua din apartament? Și oricum, ideea e ca toți vecinii să dețină mijloacele și instruirea minimă necesară în cazul unui incident. Câte asociații de proprietari au un scenariu la foc nu doar de formă, în câte blocuri comuniste s-a bifat măcar un exercițiu de evacuare în ultimii douăzeci de ani? Vi-l imaginați pe nenea Gigel desprinzându-se din fața meciului sau pe tanti Tanța lăsând telenovela pentru domnii pompieri aflați în exercițiu de simulare? La această mentalitate trebuie lucrat.

Alte întrebări: cum se vor schimba obiceiurile cu artificii, petarde și grătare pe lângă sau pe bloc? Ce se va întâmpla cu aparatele de aer condiționat de pe fațadă în cazul unui scurtcircuit urmat de flamă? Cum se rezolvă găurile haotice date în fațadă pentru eliminarea gazelor fierbinți de la coșurile centralelor termice de apartament? Cum poți lupta împotriva unor minți teroriste cărora le-ai dat combustibil de știri la fiecare parter de bloc? Cum se schimbă strategia de intervenție „din interior” a pompierilor?

Costurile ascunse de întreținere ale noilor fațade reabilitate termic

Mai sus am arătat că diferența esențială privind combustibilitatea materialului „polistiren” față de produsul final „sistem termoizolant” este stratul acoperitor de tencuială armată cu fibră de sticlă. Diferența între cele două materiale este ca de la Euroclasa E la Euroclasa B (conf. SR EN 13501-1) adică de la 2 minute la 20 de minute timp de reacție.

Așadar întreținerea fațadei nu mai este doar o problemă de estetică urbană ci devine dintr-o dată o problemă de siguranță la incendiu!

Cam câte ierni credeți că va rezista acea peliculă de 3mm de adeziv la fenomenul îngheț-dezgheț? Nu mai adaug alți factori de distrugere gen grindină, păsări, vandalism sau pur și simplu uzură avansată datorată execuției defectuoase.

Care asociații de proprietari vor avea banii necesari unei renovări periodice? Care asociații vor porni aceste demers din proprie inițiativă precaută și nu forțate de o eventuală legislație? Cât va dura și câte incendii vor trebui până la apariția acestei legislații? Nu cumva costurile de întreținere se mută așadar pe termen lung?

Tot la costuri de mentenanță ar trebui să intre și costurile cu polița de asiguare la incendiu. Aceasta reprezintă soluția sănătoasă mai ales că polițele de asigurare în cazul blocurilor termoizolate pe bază de polistiren nu sunt încă diferențiate, deși siteurile de asiguratori au identificat deja riscurile adiționale.

Principiul compartimentării la foc

Revenind la proiectarea acestor fațade, ce-i drept, bunele practici ar putea fi intuite de un proiectant sau un verificator bun însă atât timp cât nu sunt reglementate fără echivoc, acestea rămân la discreția fiecăruia.

Aici intervine compromisul financiar fiindcă, evident, măsurile suplimentare de prevenție costă. Înseamnă timp și bani. Iar aici nu mă refer la măsurile active gen detecția focului, stingătoare, hidranți, sprinklere, sistem de ventilație etc. ci la principiul din spatele oricărui scenariu la foc: compartimentarea.

Compartimentarea lipsește cu desăvârșire din proiectarea și execuția termoizolației pentru fațadele blocurilor înalte. Legat de adjectivul „înalte”: este și aici o chichiță despre ce înseamnă clădiri înalte și foarte înalte în normativele românești. Așa continuu cum se execută în România, acest tip de termoizolație este interzis de către alte standarde europene la blocurile mai înalte de 12m sau 18m. Sau este admis numai cu condiția compartimentării fațadei, respectiv a introducerii a ceea ce tehnic se numește „barieră la foc”: o fâșie perimetrală, repetitivă pe verticală, executată din materiale termoizolante cu o mai bună rezistență la foc cum ar fi vata minerală. De ce vată minerală? Haideți să urmărim experimentul filmat de mai jos.

Înfricoșător, nu? Concluzia din clip se găsește în paragraful de mai sus despre standardul european SR EN 13501-1. Dar și într-un raport recent (iunie 2012, pag. 5) al reputatului institut britanic BRE Global care aduce serioase semne de întrebare privind comportarea la foc a sistemului termoizolator pe bază de polistiren expandat.  Și atenție! mostrele folosite sunt de grosimi cel puțin duble față de cei 100mm folosiți uzual în termoizolările din România. De exemplu, conform raportului respectiv, pe standardul mai specific ISO 13785-1 (care testează exact comportamentul la foc al fațadelor termoizolate), mostra specimen 3 cade testul fiindcă e mai subțire și nefixată mecanic (pag 5, subnota 5).

Apropo de fixarea mecanică: știați că majoritatea producătorilor recomandă câte o ancoră de oțel inoxidabil pe metru pătrat de termoizolație, tocmai pentru a fixa izolația în scenariul dezavantajos al unui incendiu? Dincolo de prinderile din plastic, zise și „pălării” sau „ciuperci”, câte astfel de piese din oțel inoxidabil au fost instalate pe blocurile reabilitate termic de la noi?

Lobby contra Lobby

Desigur experimentul de mai sus a fost probabil comandat de vreo asociație de producători de vată minerală. Acest tip de lobby nu neagă deloc argumentele tehnice aduse în discuție! De partea cealaltă, lobby-ul producătorilor de EPS e chiar comic, promovând toxicitatea redusă a fumului rezultat din arderea polistirenului și mutând astfel discuția despre combustia propriu-zisă a materialului. Am citit amuzat câteva astfel de rapoarte. Însă tot din aceste rapoarte, nu le poți contrazice avantajele tehnice ale izolației lor. Iar polemica asta lobbistă a ajuns inclusiv la noi. Răspunsul e undeva la mijloc, o combinație între vată minerală și polistiren, după cum veți vedea mai jos.

Barierele la foc, elemente esențiale în orice scenariu la foc. Absente în cazul fațadelor reabilitate termic.

Revenind la compartimentare, ați observat astfel de bariere la foc – fâșii din vată minerală repetate măcar din două în două etaje pe fațadele blocurilor „înalte” reabilitate termic în România? Le-ați observat să  închidă conturul ferestrelor, conform specificațiilor unor producători? Lipsesc cu desăvârșire! Singura protecție la foc a tâmplăriei PVC este acel glaf din tablă metalică menit să bifeze acolo juma’ de cerință de normativ vag românesc (fiindcă nici măcar nu se continuă în lateral).

Să cităm din biblia proiectanților români în materie de siguranță la foc, adică bătrânescul P118-99:

Art. 4.1.10. Închiderile perimetrale exterioare ale clădirilor înalte şi foarte înalte vor fi astfel proiectate şi realizate încât să limiteze transmiterea incendiilor de la un nivel la altul. Închiderile perimetrale exterioare se realizează din elemente C0 (CA1) rezistente la foc minimum 15 minute. Pentru limitarea transmiterii incendiilor pe faţade se prevăd separări de minimum 1,20 m, C0 (CA1), etanşe la foc minimum 30 de minute între vitrări şi se utilizează numai tâmplărie exterioară C0 (CA1).

Art. 7.4.5. Limitarea propagării focului între funcţiuni diferite dispuse întro clădire etajată, se va asigura şi pe faţade (prin exteriorul închiderilor perimetrale), prin realizarea unor porţiuni pline între golurile succesive din faţade (care se suprapun), sau prin alte măsuri de protecţie corespunzătoare (copertine, ecrane, etc).

Și revenim la epitetele inginerești „înalte și foarte înalte„. Din păcate, zece etaje nu înseamnă „înalte” și uite-așa termoizolăm legal și fără frică de repercusiuni! Altele decât propria conștiință, desigur.

Mai mult a apărut și un recent (și nedatat că deh, nu se încurcă domnii ingineri cu astfel de aspecte livrești – dar putem ghici că este publicat după 2011 conform bibliografiei) normativ pentru proiectarea fațadelor cu alcătuire ventilată, care însă nu e cert dacă se aplică și în cazul fațadelor termoizolate pe bază de polistiren tencuit. Acest proaspăt normativ scutește de obligația introducerii de bariere la foc pentru fațadele din Euroclasa B, obligativitatea începând cu clasa C dar chiar și în acest caz, normativul îndeamnă la meditație, așadar „se va analiza”:

Art. 222 Barierele rezistente la foc sunt elemente orizontale și verticale, liniare, cu rol de întrerupere a efectului de coș în caz de incendiu a cavității/golului ventilate existente în sistemele de fațadă ventilate. Aceste produse trebuie să fie E 30. Fixarea se va realiza conform detaliului testat de producătorul barierei. În situația termoizolațiilor combustibile din clasa de reacție la foc cel puţin C-s2, d0, prefabricate (conțin componenta de protecție și finisaj, componenta termoizolantă și golul de aer) se va analiza întreruperea pe toată grosimea elementului prefabricat.

Art. 224 Preîntâmpinarea propagării incendiului pe fațada ventilată trebuie realizată și pe lungimea construcției, nu doar pe verticala acesteia. Astfel la fiecare 30 de metri liniari de fațadă, se vor prevedea bariere rezistente la foc E 30.

Nu pot decât să sper că reglementarea mai laxă a reputaților autori e bazată pe presupuneri științifice și date recente din industrie. Deocamdată nu ne rămâne decât să avem încredere că știu ei mai bine.

Cum stă treaba prin alte părți mai bine reglementate la foc? Mai strict. Să luăm la întâmplare de pe internet, un producător și să citim nota de final de aici. Sau alt producător, în certificatul său de conformitate, la pagina 7 de aici. Ambele obervații legate de barierele la foc, le aveți și mai jos.

Sunt mai multe exemple, alți producători vin cu detalii tehnice despre cum se izolează conturul ferestrelor cu vată minerală. Mi-ar plăcea să cred că există blocuri reabilitate termic care respectă  recomandări precum cele de mai sus. N-am văzut, n-am auzit să existe, din păcate nici măcar o minimă dezbatere de siguranță la foc nu există, în ciuda milioanelor de metri pătrați de fațade reabilitate termic cu bani de la buget.

În loc de încheiere

Ca tweet, acest articol ar putea fi prins într-un status cam așa: la vremuri noi, riscuri noi. Și costuri de întreținere, tot noi.

Dacă ați ajuns până aici, pe bune sau pe sărite, nu pot decât să mă bucur. Din motive de spațiu și timp liber, în alcătuirea acestei postări n-au mai intrat referințele la incendiul fațadei termoizolate a Grand Hotel RIN al fraților piromani Negoiță sau incendiul fațadei clădirii de birouri Millenium de la Armenească. Plus o mulțime de alte articole străine relevante și câteva clipuri faine de pe youtube. Vă voi lăsa cu o excelentă prezentare, mai generalistă, a unei asociații europene a pompierilor și cu o altă prezentare legată de incendiul blocului reabilitat termic din Miskolc, Ungaria.

Vă voi lăsa de asemenea, sper, cu câteva întrebări. Luați rândurile de mai sus drept ceea ce sunt, adică doar o postare de blog, niște gânduri pentru amicii de la comentarii, niște griji de împărțit cu prietenii de pe Facebook. Noi să fim sănătoși!… și precauți.Despre aceste anunțuri publicitare