Categories
Stiri Tu cu cine ai vota

Cine împacă România?

Polarizarea e maximă în aceste zile caniculare. Argumentele raţionale au fost demult depăşite, dezbaterea a ajuns doar emoţie încinsă la punctul de fierbere, pe care-l vom depăşi cât de curând.  Nimeni nu mai are răbdare, fiecare are doar convingeri şi îşi caută motivaţii pentru a şi le striga:  “Băsescu e un ticălos” sau  “Ponta şi Antonescu sunt nişte ticăloşi“. Ambele afirmaţii sunt adevărate iar ticăloşia cea mai mare este că ni se vând drept alternativă.

O colegă e anti-proiectul Roşia Montană dar va vota să rămână Băsescu. Alţi trei colegi au depăşit cu mult sarcasmul, când ea încearcă să explice de ce nu ar trebui terfelită Constituţia. Nişte pensionari trăiesc cel mai confortabil trai al vieţii lor, din boom-ul anilor ’70 încoace: casă renovată, vacanţe, bani în plus pe card lună de lună. Desigur, se sprijină pe pensia tradiţională, adică pe ajutorul copiilor lor deveniţi adulţi. Însă ruptura e totală, de fapt ei cred că trăiesc foarte prost, că aşa le toarnă televizorul în sufragerie, seară de seară. Copiii sunt plecaţi pe unde îi cară proiectele lor IT, nu mai au de de mult timp de dezbateri politice în sufrageria casei. Doi prieteni vechi se reîntâlnesc pe facebook, unde ajung să se certe pueril pe binomul politic al prezentului. O altă prietenă, care sigur citeşte, a renunţat la argumente şi  îi va ascunde buletinul tatălui ei, în ziua votării. Şi sunt mult mai multe exemple din birou, din case, din piaţă şi desigur, de la colţu’ străzii. Unde s-a ajuns?

Am renunţat să mai intru în polemici cu prietenii. Pe unii îi văd un pic în urma mea cu perplexitatea şi frustrarea, încă discutând, încă făcând apel la argumente raţionale. Nu sunt un resemnat de felul meu, dar sunt cu picioarele pe pământ cât să ştiu că nu pot schimba lumea. Dacă nu îmi pot convinge părinţii că greşesc în alegerea lor, dacă nu pot face măcar un singur amic să-şi pună întrebări sau să aibă măcar nişte îndoieli, atunci ce rost are să-mi pierd timpul?

Nu mai suport discuţiile în alb-negru. Nuanţele au dispărut complet. Cine mai are abilitatea de a nuanţa oricum e de fapt deja decis dacă e alb sau negru. Da sau Nu. Toţi sunt deja convinşi, se discută în termeni de “Ba p-a mă-tii!” iar justificarea fiecărei părţi e că şi ceilalţi au încălcat legea, ce noi suntem mai fraieri? totul într-o spirală aiuritoare de ură. Doar inocenţii îşi mai permit să se împotrivească machiavelicei “Scopul scuză mijloacele”.

Se pare că oamenii vor linişte, cu orice preţ. Şi eu vreau linişte, vezi titlul, însă nu sunt deloc liniştit, nu pot, să mă scuze cei convinşi de altceva, efectiv nu pot să mă întorc la liniştea din anii ’90.  Mă recitesc şi îmi dau seama că vorbesc ca un bătrân pentru cele opt noi generaţii de votanţi care au crescut fiind anti, fiindcă nu-i aşa, e cool la vârsta asta să fii anti, iar eu am fost la fel. Ce să le zici lor sau celorlalţi orbiţi de ură, explicabilă de altfel? Că vor ajunge să-l regrete pe Băsescu? Că e sigur că aşa va fi, vezi milioanele care-l regretă pe Ceauşescu după 22 de ani sau milioanele cu care Iliescu a revenit în forţă acum 12 ani.

Nu te crede nimeni, toţi sunt convinşi. Îi rog măcar să ţină minte, fiindcă mie nu îmi va face nicio plăcere să sar cu “V-am zis eu!”, ar fi un sarcasm foarte trist. Apoi, când pârjolirea se va fi sfârşit ar trebui să reuşim să ne împăcăm cumva. Azi nu ştiu cine poate împăca România.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *