Categories
Stiri

Tirania majorității: unde a încălcat astăzi Parlamentul legea. De trei ori.

Într-un tur de forță de aproximativ 12 ore, USL și aliații săi au schimbat din funcție Avocatul Poporului, Președintele Senatului și Președintele Camerei Deputaților. În toate cele trei cazuri au existat încălcări ale legii. De fiecare dată majoritatea parlamentară a ignorat prevederile legii. Toate cele trei decizii sunt atacabile și vulnerabile în fața Curții Constituționale. Teoretic ar putea să pice.

De aceea USL are o singură ieșire logică: să blocheze CCR. Mâine ne așteptăm deci la pasul următor, atacul la Curtea Constituțională. Din acel moment nu va mai fi nimic să oprească tirania majorității, ceea ce va fi sfârșitul statului de drept în România.

Avocatul Poporului (AP). Parlamentul are dreptul de a revoca AP și formal au fost respectate toate procedurile. Pe fond, este un abuz. Conform legii, AP poate fi revocat numai dacă acesta a încălcat legile. Acuzația adusă de Comisiile Juridice este ridicolă: AP a sesizat Curtea Constituțională cu privire la ordonanțe de urgență ale Guvernului. Avocatul Poporului are rolul tocmai de a cenzura celelalte puteri, deci a făcut ce îi cere legea, nu a încălcat-o.

Președintele Senatului (PS). Situația este similară în cazul PS: poate fi revocat dacă încalcă legea. Aparent, au fost respectate procedurile, însă pe fond acuzațiile împotriva PS sunt ridicole, se spune că… este de altă culoare politică decât majoritatea. De când este acest lucru ilegal?!

Președintele Camerei Deputaților (PCD). Aici nici măcar procedural nu a fost corect, pentru simplul motiv că în acest moment nu există o procedură în vigoare de revocare a PCD. Cea anterioară a fost invalidată de CCR și Camera nu s-a învrednicit să formuleze alta. În plus, pe fond, acuzația la adresa PCD frizează absurdul: este acuzată că ar fi încălcat legea într-o ședință la care ulterior s-a dovedit că nu a participat.

Curtea Constituțională. Dacă oricare dintre cele trei decizii ar ajunge pe masa CCR, în actuala formulă, ar fi cel mai probabil respinse. Este logic că aici va fi următorul pas. Sunt două opțiuni. Prima este să fie schimbate condițiile de revocare ale judecătorilor CCR, astfel încât Parlamentul să schimbe o parte din ei. A doua este să fie scoase de sub controlul Curții anumite tipuri de decizii. În ambele situații se evită sau se ține sub control verificarea constituționalității. Oricare cale va fi adoptată, se va face prin ordonanță de urgență.

Ordonanțele de urgență pot fi atacate la CCR imediat după publicare doar de Avocatul Poporului. Dacă AP nu face acest lucru, următorul control este la momentul în care ajunge la promulgare legea de aprobare a ordonanței în cauză. Acest lucru poate fi amânat pe termen nedefinit de către președinții celor două camere.

Schimbare abuzivă a CCR va pune sub semnul întrebării existența statului de drept în România, pentru că va crea un precedent atât de grav, încât nimic altceva nu îl poate întrece. Comparat cu acest lucru, schimbarea magistraților sau ignorarea deciziilor justiției vor deveni „banale”.

Să ne amintim că premierul nu a ezitat să schimbe o comisie ce verifica o acuzație de plagiat împotriva lui – iar plagiatul este doar un blam moral, încă nu am ajuns la investigații privind interese materiale (nu neapărat ale primului-ministru). De asemenea, Comisia Juridică a Camerei Deputaților nu se jenează să decidă că nu vrea să respecte o decizie definitivă și irevocabilă a ICCJ. Sunt două exemple punctuale despre ce înseamnă abuzul, semnale de alarmă privin direcția în care s-ar putea să mergem.

Pașii următori, după CCR, sunt doar speculații, dar pot fi creionați.

Președintele (P). După schimbarea componenței/atribuțiilor CCR vor trece reglementările cu privire la referendum și controlul constituționalității hotărârilor Parlamentului, apoi urmează suspendarea președintelui.

Magistrați (M). La expirarea mandatelor șefului DNA și procurorului-general, cu participarea președintelui interimar, vor fi numite persoane obediente, care să îngroape orice dosar ar supăra actuala majoritate. Foarte probabil acest lucru ar fi asezonat cu dosare ale celor din fosta putere, pentru a liniște populația și partenerii europeni.

Vom pierde însă cel mai important câștig al acestor ani, amenințarea că faptele de corupție pot fi pedepsite, căci cei aflați la putere vor fi protejați. Având o obișnuință a tiraniei majorității, nu ar fi deloc ciudat ca partidul aflat la putere să câștige alegerile; de mai multe ori la rând. Eventual își va face un sistem electoral potrivit de fiecare dată. Imaginația nu are limite, dar să ne oprim aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *