Categories
Stiri tu cu cine ai vota

Cvorumul la referendum și dreptul de vot

Discuția despre validarea Referendumului se învârte în jurul articolului 5, alineatul (2) din Legea Referendumului, care spune că:

Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente.

Numărul respectiv este de 18.292.514 persoane, așa cum ne arată Biroul Electoral Central. Folosind strict litera legii, Curtea nu poate decât să constate că s-au prezentat la urne mai puțini alegători și să invalideze Referendumul.

Totuși, USL (sau măcar partea ei liberalo-conservatoare) dorește să convingă Curtea că termenul de referință – listele electorale permanente – trebuie înlocuit cu un altul, o estimare a numărului de votanți pe baza datelor de recensământ corelate cu alte date ale Ministerului de Interne.  La acest punct Curtea ar trebui să spună simplu stop! Intrați pe teritoriul drepturilor fundamentale și nu avem ce discuta. USL dorește ca dintr-o trăsătură de condei să retragă arbitrar dreptul de vot unor cetățeni, fără a avea vreo dovadă că aceștia ar fi decedați sau decăzuți din drepturi. Haideți să urmărim logica alcătuirii listelor electorale permanente. 

La fiecare scrutin (alegeri sau referendum), listele electorale permanente sunt extrase, de către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Administrației și Internelor, din Registrul Național pentru Evidența Persoanelor și comunicate Biroului Electoral Central și primăriilor.

Sursa datelor este deci Registrul Național pentru Evidența Persoanelor. Cetățenii români sunt introduși sau radiați din Registru după reguli foarte stricte. Intrarea în baza de date se face la naștere sau la dobândirea cetățeniei, iar ieșirea la deces, la renunțare sau la pierderea cetățeniei. Numărul celor ce dobândesc cetățenia pe parcursul vieții este nesemnificativ raportat la numărul total de cetățeni. Pentru cei ce au dobândit cetățenia prin naștere, singurele căi de ieșire din Registrul Național sunt decesul sau renunțarea benevolă la cetățenie, conform articolului 5, alineatului (2) din Constituție:

Cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere.

Aceste situații (deces, renunțare) sunt dovedite prin documente juridice (certificat de deces, declarație de renunțare) în absența cărora nimeni nu poate fi scos din Registrul Național.

Acum să ne uităm cine are drept de vot, lucru pe care îl lămurește articolul 36 din Constituție:

(1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

Situațiile de la punctul (2) sunt și ele dovedite prin înscrisurile legale corespunzătoare. Cu alte cuvinte, Direcția pentru Evidența Persoanelor face o operațiune simplă, definită de parametri foarte riguroși: din lista tuturor cetățenilor români (Registrul Național), îi extrage pe cei în vârstă de peste 18 ani și care nu sunt în situație de pierdere a drepturilor electorale. Astfel aflăm dimensiunea și componența corpului electoral.

USL aduce în discuție o altă bază de date, cea a Institutului Național de Statistică (INS), rezultată în urma recensământului. Însă INS aplică o altă metodă, care nu ține cont de documente legale justificative, ci de declarațiile cetățenilor. Mai mult de atât, INS nu numără cetățenii, ci populația stabilă, care sunt două concepte diferite. Un cetățean plecat de mai mult de un an în străinătate nu mai este înregistrat în populația stabilă, dar este în continuare cetățean, conform art. 5 din Constituție, și are toate drepturile, inclusiv cel de vot. Nimeni nu îi poate retrage arbitrar cetățenia și drepturile.

USL susține că prin aplicarea acestei metode un număr de cetățeni, care nu se regăsesc în baza de date a INS ar trebui radiați și din listele electorale permanente. Dar există o legătură biunivocă între listele electorale și Registrul Național pentru Evidența Persoanelor și prin urmare radierea din listele înseamnă radierea din Registru.

Stop! Radierea din Registru taie accesul persoanei la drepturile sale, îi anulează calitatea de cetățean. Nu ne jucăm cu așa ceva. Aici nu mai vorbim de numere, de situații generale, de statistici. Vorbim de indivizi și de drepturile lor. Radierea din Registru se face numai și numai individual, nu colectiv, și numai și numai în baza unor documente legale justificative. Altfel, se săvârșește un abuz grav împotriva drepturilor fundamentale ale persoanei, cea mai gravă încălcare a Constituției, anularea arbitrară a calității de cetățean.

Altfel spus, dacă USL dorește să reducă dimensiunea corpului electoral, atunci pentru fiecare individ în parte pe care îl dorește eliminat din listele electorale trebuie să aducă documente cu valoare juridică prin care să dovedească fie decesul, fie renunțarea benevolă la cetățenie a individului respectiv. Este singura cale constituțională prin care unei persoane i se poate retrage calitatea de cetățean.

Atenție, nu spun că Registrul Național este adus la zi. Este foarte posibil să existe erori și întârzieri nepermise în actualizarea datelor. Este necesar și binevenit un efort de îmbunătățire a întregului sistem de evidență a populației, care să țină cont și de rata ridicată a migrației. De asemenea este necesar și un registru electoral construit separat. Însă aceste activități trebuie făcute așezat, în timp, cu mare grijă pentru a nu fi lezate drepturile nimănui.

Categories
Stiri

Registrul electoral și votul la distanță

Am văzut aseară și azi de dimineață mulți politicieni ai majorității frustrați de dimensiunea vădit exagerată a „corpului electoral virtual”, care a condus la un prag electoral imposibil de atins. Spunea Liviu Dragnea cu năduf că „în mod real sunt doar 15 milioane de români care pot vota, nu 18”. USL are doar parțial dreptate; suntem ceva mai puțini cetățeni, dar nici pe departe așa puțini precum pretinde majoritatea parlamentară. În același timp, mulți cetățeni, aflați în străinătate, se împiedică de costuri ridicate ale votului, chiar dacă ar fi dorit să voteze. Până acum, politicienii au refuzat cu încăpățânare să discute și să implementeze o „retehnologizare” a întregului sistem de vot. Poate se vor gândi mai serios la asta. 

Interesele imediate ale partidelor în perpetuarea stării de ambiguitate

Trebuie spus de la început că partidele politice au interes imediat pentru a menține situația actuală. Numărul de demnitari aleși – parlamentari, primari, consilieri locali, consilieri județeni – depinde de configurația administrativă și de numărul de cetățeni. Alocările bugetare depind de aceleași variabile. Orice schimbare ar duce la scăderea numărului de scaune și la scăderea resurselor publice la care au acces clienții partidelor. De aceea nu supără pe nimeni supra-estimarea numărului de cetățeni, ba dimpotrivă, bucură. Desigur, cu excepția momentelor „nefericite” precum Referendumul.

Merită să ne oprim o clipă asupra presiunilor tragi-comice asupra INS. Până pe la jumătatea lui iulie, politicienii – din toate partidele – au cerut statisticienilor să amâne „din motive tehnice” publicare datelor finale ale Recensământului 2011, pentru că acestea ar obliga guvernanții să ia niște măsuri de ajustare a politicilor publice. Brusc, când s-au trezit cu pragul de validare în față, cei de la putere au cerut publicarea rapidă, chit că datele INS nu pot fi folosite nici legal, nici practic, la definirea listelor electorale.

Cum numărăm cetățenii? Registrul electoral.

Listele electorale se construiesc pe baza datelor de la Evidența Populației. Știm deja că acolo e o problemă importantă, pentru că, paradoxal, deși toate statisticile ne spun că avem spor negativ, numărul de români înregistrați crește. Este simptomatic pentru starea guvernării în România că statul nu e în stare să își numere locuitorii (spun locuitorii și nu cetățenii pentru că vorbim și de cei sub 18 ani). „Curățarea” bazei de date a Evidenței Populației este o operațiune migăloasă și de durată, pentru că vorbim de chestiunea delicată a drepturilor fundamentale. Nu poți să elimini o „înregistrare” decât dacă ai argumente solide că e vorba doar de niște biți și nu de un om în carne și oase, cu drepturile sale. Este însă o investiție necesară, nu doar pentru alegeri, ci pentru orice politici publice din România.

În ceea ce privește corpul electoral, legea în vigoare prevede în mod expres construirea Registrului Electoral, despre care am mai vorbit, dar în cei 4 ani de la promulgarea legii și până acum guvernele nu au fost interesate să aloce resursele necesare pentru aceast proiect. Dimpotrivă, guvernul PDL a încercat în mod repetat să elimine prevederea din lege, sau măcar să amâne implementarea ei. Registrul este și un bun instrument pentru prevenirea fraudei.

Registrul pornește la rândul lui de la aceeași bază de date a Evidenței Populației (e inevitabil), dar poate fi contruit mult mai flexibil, permițând cetățenilor să anunțe în timp real orice mutare în alt colegiu electoral (inclusiv în străinătate). De asemenea, poate să includă un mecanism de auto-excludere, prin neparticiparea la două scrutine succesive, dublată de posibilitate de re-înregistrare. În timp (câteva scrutine), Registrul se stabilizează la o estimare mult mai bună a corpului electoral.

Ce facem cu românii din străinătate?

Principiul de care nu putem să trecem este că aceștia sunt cetățeni ce nu își pot pierde arbitrar dreptul la vot. De aici și eroare de estimare a lui Dragnea și a celorlalți din USL, nu poți să susții că am rămas doar 15 milioane de cetățeni, anulând dintr-o vorbă dreptul fundamental de vot pentru alte 2.5 milioane, doar pentru că sunt aflați în străinătate. Cu atât mai ridicole sunt declarații precum cele ale lui Antonescu, cel care vorbea nici mai mult nici mai puțin decât de vot cenzitar (să aibă drept de vot doar cine plătește impozite). Am depășit de multă vreme acest stadiu, votul universal este ferm stabilit prin Constituție.

Așadar, românii din străinătate sunt cetățeni, au drept la vot. Este datoria statului român să asigure toate condițiile pentru exercitarea acestui drept, fără să impună costuri prohibitive precum transportul la cea mai apropiată secție. Îngrădirea prin mijloace administrative a dreptului la vot nu este acceptabilă.

Votul la distanță

Principala problemă este cerința sistemului nostru de vot de a fi prezent în persoană la secția de vot. Nu există nicio metodă de vot la distanță. Totuși, în țări cu tradiție democratică sunt implementate cu succes astfel de metode. În Statele Unite se votează prin poștă încă din secolul al XVIII-lea, iar în Marea Britanie sau Canada din secolul al XIX-lea. În Italia, ca să luăm un exemple de țară apropiată cultural de noi, la cele mai recente alegeri parlamentare au votat prin corespondență aproape un milion de cetățeni. Ca și România, Italia are o diasporă numeroasă. În unele țări se folosește și votul prin reprezentant. Și pentru că ne aflăm în secolul XXI, nu se poate să nu vorbim de vot prin Internet, folosit cu succes în Estonia și testat la unele alegeri din țări precum Germania sau SUA.

În România, inițiativele privind introducerea votului la distanță s-au lovit de zidul politicienilor. S-a vorbit de creșterea fraudei, dar e doar o spaimă falsă, presupunând că vom avea și registru electoral (nu prea se poate vot la distanță fără o contabilizarea bună a electorilor). Atunci când în sfârșit un guvern s-a urnit să propună un proiect, acesta a fost sabotat de propria tabără și respins fără dialog de cealaltă, pentru că nu conveneau opiniile votanților din străinătate. Cât despre votul pe Internet, singura propunere cât de cât închegată, cea făcută de voluntarii myGrasp, a rămas într-un stadiu incipient.

Cam aici suntem. Partidele nu au avut niciodată un interes real pentru aducerea sistemului de vot în epoca modernă. Presiunea publică a fost și ea redusă. Acum ar fi un moment prielnic. Vrând-nevrând, politicienii au recunoscut problema. Avem și presiunea datelor de la Recensământ. Și poate că ar fi și interesul majorității. Hai să vedem dacă mișcă ceva.

Categories
Stiri tu cu cine ai vota

Rau cu rau, dar mai rau e fara rau … fructele maniei

Aceasta zicala sintetizeaza pe scurt rezultatele referendumului. Din cum arata situatia, ne indreptam catre o neatingere a cvorumului la referendum. Din pacate, pot spune ca nu exista castigatori, ci doar perdanti. Neatingerea cvorumului ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru toti politicienii in primul rand, si in al doilea rand pentru cetateni. Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, nu se poate ca doar interesele anumitor categorii de cetateni sa fie atinse. Nu se poate guverna numai in interesul anumitor cetateni, lezandu-i grav pe ceilalti. Faptul ca nici una dintre tabere nu a reusit sa capete indeajuns suport popular pentru a-si sustine cauza (50%+1 de DA sau NU din totalul de cetateni cu drept de vot) arata ca nici una dintre tabere nu este indeajuns de reprezentativa pentru cetateni. Ambele tabere au cules fructele maniei.

Asa ca NU, nu sunt pucisti cei care au mers la vot si au votat DA. NU, nu sunt cei mai democratici si pro-europeni nici cei care au boicotat activ referendumul dintr-un motiv dau altul. Si NU, nu au fost reprezentati cei carora din diferite motive le este imposibil sa voteze. Pur si simplu la referendum s-a propus consultarea unei chestiuni care ori nu intereseaza ori nu reprezinta dorinta majoritatii covarsitoare a cetatenilor cu drept de vot. Presedintele/PDL&the_gang si-au insusit niste voturi care nu le-au fost acordate. USL isi aroga partea leului pentru ca ei au majoritatea, dar cvorumul nu a fost atins, deci majoritatea nu este reprezentativa.

Romania are nevoie de spitale, scoli, autostrazi, libertate, parcuri, stabilitate si bunastare ?Organizati un referendum cu aceasta intrebare si veti avea prezenta la vot de cel putin 60% si cu raspuns DA de 99% in cel mai pesimist dintre scenarii.

Mesajul pentru clasa politica este AJUNGE! Asezati-va o data la masa tratativelor, puneti la punct o strategie comuna de iesire din impas, aplicati-o, si veti avea sustinere populara mai mare, asta se va intampla numai daca am trai intr-o tara civilizataDaca nu sunteti in stare sa lucrati impreuna, plecati cu totii ! Este limpede ca eforturile guvernelor de pana acum au fost indreptate 20% catre guvernare efectiva si 80% catre obtinerea, impartirea si pastrarea puterii cu orice pret. Ei, acest pret se vede acum, nici una dintre tabere nu are cu adevarat legitimitate. Atata timp cat o proportie ingrijoratoare dintre votanti/sustinatori voteaza sau sustin o tabara mai mult din ura pentru cealalta tabara decat din credinta ca se construieste ceva conform intereselor proprii este semnul ca am ajuns prea departe, nu suntem Romania care construieste, ci Romania care uraste. Atata timp cat nu pot avea o discutie cu niste prieteni fara sa ajungem sa nu ne mai vorbim, sau daca vecinul cu care m-am intalnit in ascensor ma banuie ca as fi sustinut „pe ailalti” pentru ca am evitat discutia pe tema politica si imi zgarie masina cu cheia a doua zi (astazi de dimineata am constatat urmarile discutiei de aseara), iar unii cunoscuti merg la vot de frica sa nu fie intrebati pe viitor de ce nu au fost este un semn ca s-a ajuns prea departe.

Avem doua variante : schimbarea Constitutiei, sistemului electoral si a societatii romanesti intr-o maniera in care sa ne ofere stabilitate si previzibilitate pe termen lung, sau emigrarea. O prefer pe prima, desi a doua mi-este mai usor de infaptuit.

Categories
Stiri tu cu cine ai vota

Confesiunile unui băsist

Nu am votat la referendum. Am stat liniștit acasă, mi-am văzut de treburile mele și am urmărit rezultatele. Sunt acum etichetat drept „băsist”. E un cuvânt nou și din câte îmi dau seama e în general folosit ca insultă, de către adversarii actualului președinte. Uneori, mai rar, îl folosesc și partizanii acestuia, dar cu sens pozitiv, de laudă – limba română e generoasă. Bănuiesc că ar trebui să îmi asum eticheta. În fond, am stat acasă exact cu scopul de a invalida referendumul pentru ca Traian Băsescu să își continue mandatul de președinte. Din această perspectivă sunt băsist. Însă nu-mi asum nici acuzele, nici laudele. Pe acestea vreau să le lămuresc.


Să începem cu acuzele din partea USL.

1. Sunt un loser. Serios? Hai să vedem încă o dată. Obiectivul meu a fost să rămână Băsescu președinte, al vostru să fie demis. Cine a pierdut?

2. Nu votez, nu contez. Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar dacă n-aș conta, nu v-ați enerva așa de tare pentru că n-am participat la vot. Adevărul e că în condițiile date neparticiparea la vot a fost o acțiune încărcată de sens electoral (mai multe detalii găsiți citind acest articol, pe care l-am scris înainte de ziua votului). Eu am ales rațional să contez prin absență. Sunt de acord că nu e deloc cel mai bun aranjament posibil, dar asta a fost regula jocului, am analizat-o, am înțeles-o și am decis cum să procedez. Atenție, dacă nu ați aflat încă, a fost vorba de un referendum de validare a președintelui și nu de alegeri. Semnificația electorală a neparticipării e diferită în cele două situații. La alegeri nu contezi dacă nu votezi, dar la referendum, după cum se vede, contezi al naibii de mult.

3. Nu respect regulile jocului. Ba am impresia că voi nu vreți să înțelegeți regulile. Știam, și eu și voi, că pentru validare este nevoie să participe 50% din alegătorii prezenți pe listele electorale. Ba chiar favoriții voștri știau așa de bine, încât au încercat să schimbe regula printr-o serie de abuzuri: ordonanțe de urgență în domenii organice; schimbarea abuzivă a Avocatului Poporului; anularea dezbaterii publice prin grăbirea procedurilor. Și după toate aceste acțiuni, tot voi aveți tupeul să îmi spuneți că nu respect regulile jocului? Și nu uit nici opinia despre justiție independentă a preferaților voștri, în caz că sperați să nu aduc vorba despre asta.

4. Nu înțeleg democrația, că majoritatea decide. Îmi pare rău pentru voi, dar nu înțelegeți ce înseamnă democrație. O confundați cu un amestec de demagogie și tirania majorității. Democrația constituțională este clădită pe statul de drept, adică are reguli care protejează drepturile oricărei minorități, ale oricărui individ, de abuzurile celor mulți. Majoritatea decide, dar doar în limitele acestor reguli. Acesta a fost unul dintre acele cazuri în care regulile au protejat minoritatea din care fac eu parte de domnia bunului plac al grupului vostru mai numeros. Nu vi s-a părut, chiar nu am spus majoritate, pentru că, să ne amintim, nu ați fost majoritari, ci doar vreo 40%.

5. Profit de lipsa de participare a celor mulți și tăcuți. Hm, evident că, atunci când am calculat că cea mai bună tactică e să nu votez, am ținut cont că un grup numeros de cetățeni nu vine la vot pentru că sunt complet dezamăgiți și dezinteresați de politică. Dacă Băsescu era chiar așa de rău sau voi erați chiar așa de buni precum pretindeți, n-ați fi avut probleme să îi convingeți să vină la vot, nu? Mai mult, cinstit vorbind, câți dintre cei pe care i-ați convins să voteze au făcut-o pentru 50 sau 100 de lei? Câți sunt prizonierii ajutorului de stat gestionat de primarii voștri? Câți sunt inventați, „suflete moarte” (referință la Gogol, nu vă gândiți la prostii, folosiți Google) comercializate  de activiști zeloși sub comanda baronilor voștri, prin Olt, Mehedinți, Teleorman sau Vrancea? Cine de ce profită aici?

6. Sunt un român șmecher, dar ticălos, simbol al balcanismului. Asta a spus-o senatorul vostru Gheorghe Marcu, din Botoșani, dând glas unor gânduri ale voastre. Aș putea să răspund cu aceeași monedă și să observ că alesul vostru, Marcu, este din Botoșani, inginer, care a lucrat toată viața la stat și a făcut avere după 1989 în calitate de director de filială a SIF Moldova, știți voi, una din acele mega-tunuri prin care s-au furat bani publici ani la rând. Pe-ăsta l-ați găsit să vă reprezinte? Sunteți ridicoli.

7. Sunt un ungur ipocrit. Tot de la Ghe. Marcu zicere, prolific individ. Îmi pare rău, am cercetat arborele genealogic, nici urmă de maghiari. Însă, dacă tot am deschis subiectul, hai să ne amintim că din 2009 încoace, de când UDMR a intrat la guvernare cu PDL, nu ați scăpat niciun prilej să dați cu sete naționalistă în maghiari. Cu o perfidă plăcere liderii voștri, mai ales cei auto-intitulați liberali, au re-născut discursul vadimist. Chiar moțiunea de cenzură care v-a adus la putere punea accent pe chestiunea secției maghiare la universitatea de medicină din Tg. Mureș. Și după toate aceste lucruri voi ce vă așteptați, să iasă maghiarii cu mic cu mare să voteze ca să vă dea vouă puterea absolută și eventual să vă puneți în aplicare amenințările naționaliste? Serios?

8. Sunt un inconștient, nu înțeleg în ce pericol e națiunea. Tocmai v-am arătat că înțeleg mai bine ca voi ce înseamnă democrația și care sunt regulile jocului, că știu să analizez opțiunile și să iau decizii raționale, că îmi dau seama care sunt consecințele unor declarații stupide și ale unor acțiuni similare. Tot vi se mai pare că sunt inconștient, că nu înțeleg? Lucrez de 12 ani într-o organizație non-guvernamentală, mă ocup cu cercetarea socială; am fost martor activ de pe vremea când era Constantinescu președinte, l-am văzut pe Iliescu în acțiune, m-am temut de Năstase, am protestat împotriva lui Băsescu și multe altele. Înțeleg prea bine ce pericole politice sunt în jurul nostru. Ei bine, mă bucur că am făcut alegerea bună, că am ales acțiunea politică ce vă împiedică să aveți puterea absolută. Ați fi prea periculoși cu așa o putere la îndemână. Vă gândiți să faceți ceva pentru a-mi schimba această percepție?


Să trecem acum la laudele celeilalte tabere.

a. Am înțeles rolul istoric al președintelui Băsescu. Aici am râs cu poftă. Să nu credeți voi că am uitat vreo clipă că Băsescu e un mitocan xenofob fără scrupule și cu periculoase tendințe naționaliste; că nu dă doi bani pe societate civilă, cetățeni, democrație (v-am spus cu ce mă ocup în viață? citiți punctul 8 mai sus, chiar dacă nu e pentru voi); că deși îi recunosc capacitatea de a propune un proiect, îi imput și incapacitatea de a-l pune în practică. Norocul lui, veșnicul lui noroc, este că ceilalți, de la Năstase la Antonescu, au fost încă mai răi ca el (repet o paranteză de la punctul 1 de mai sus: mai multe detalii găsiți citind acest articol). Rolul istoric al lui Traian Băsescu este să fie răul cel mai mic și nimic mai mult.

b. Susțin valorile dreptei adevărate. E aproximativ adevărat. Am valori de dreapta în domeniul economic, dar un amestec de dreapta și stânga în cel social; de asemenea, sunt profund atașat de drepturi și libertăți fundamentale. Cam complicat pentru voi? Dacă sunteți interesați, pot să vă explic mai pe larg ce aștept eu de la un partid. Lăsați un comentariu și revin cu un articol.

c. Particip la regruparea forțelor de dreapta în jurul președintelui. Să credeți voi că dacă vă adunați toți cei de dinainte fără să schimbați cu adevărat nimic am de gând să vă votez. Dacă sperați așa ceva, veți avea o surpriză neplăcută. Punctual, vă amintesc că:

  • în PDL nu s-a schimbat nimic. Mă rog, i-ați tras pe Udrea și Berceanu mai în spate, dar l-ați ales președinte pe Blaga, un fost vameș, adică simbol de hoț, nu de om cinstit, incapabil să țină un discurs inteligibil, misogin, mitocan, necizelat. Sigur că îmi sunt simpatici Cristian Preda sau Monica Macovei, chiar dintre cei vechi sunt acceptabili Videanu sau însuși Boc, însă voi defilați cu Flutur, cu Falcă, cu Stănișoară, iar în spatele lor se ițesc Mustea, Boghievici și Nazare.
  • Baconschi, Neamțu și alți teologi cu înclinații legionaroide îmi sunt suspecți din start. Drepturile și libertățile fundamentale sunt prea des în contradicție directă cu ortodoxismul. Lăsați biserica în spațiul privat, lăsați Noua Republică să moară pe limba ei.
  • în MRU încă am încredere, dar sunt dezamăgit de lipsa lui de decizie și aparent chiar ambiție. Să se hotărască domnule să facă ceva odată, preferabil lăsând la periferie o bună parte din cei enumerați la punctele anterioare. De curiozitate, am completat oarece formular pe site-ul ICCD, să vedem marea acțiune politică; până acum am o colecție de email-uri patetice de chemare la salvarea României. Încă o dată, dezamăgit.

d. Poporul a decis în favoarea noastră. Unde eu intru la „poporul” și voi la „noastră”. Alo, ați observat cele 7.2 milioane de voturi împotriva voastră? O parte din ele au fost manipulate/cumpărate/inventate de adversari, dar cele mai multe sunt chiar așa, împotriva voastră. Nu vă pun pe gânduri? Atunci vă spun și că în categoria „poporul” eu sunt o minoritate, cei mai mulți sunt indiferenți. Și chiar și eu, am votat exact cum vă spuneam, răul cel mai mic, deci nu chiar pentru voi.

e. Sunt un cetățean conștient, rațional, responsabil, care a făcut cea mai bună alegere în condițiile date. Da, sunt, mulțumesc pentru aprecieri (sunt și modest pe deasupra). Dar aceste lucruri nu au legătură cu voi, ci cu mine. Iar voi încă nu m-ați convins pe mine, și îndrăznesc să spun că nici pe alții ca mine. Aici e problema. Voi cum aveți de gând să o rezolvați?

Categories
Stiri

Baroniada, faza pe Referendum

În această dimineață, singura miză a actualului referendum pare a fi care dintre baroni va fi victorios la faza pe referendum, adică în care județ vor veni mai mulți cetățeni la vot. Restul, rămâne cum am vorbit. Inclusiv că maghiarilor puțin le pasă de toată tărășenia. La ora 10 condice detașat Oprișan. Dragnea e doar pe trei.

Alte note despre referendum:

– mizerie mare misoginismul lui Mazăre. Și rămâne în continuare nesancționat…

– la Antene e disperare mare, nici măcar nu se mai chinuie să respecte aparențele. Datele de participare/vot nu mai sunt trimise „pe surse”, ci direct pe site-ul oficial

– manipularea cu Vila Dante a ajuns într-un punct al absurdului: vizite de grup cu „tovarăși de bine”

– primarul PDL de nu știu unde este anchetat penal. În sfârșit, o fraudă electorală pedepsită! (adică sper să se încheie ancheta cu un rezultat de acest fel)

Categories
Stiri tu cu cine ai vota

Stimularea spiritului (ne)civic prin mijloace specifice și prevederile legale

Referendumul este un tip de scrutin special, la care are relevanță și cvorumul de validare. Prin urmare, acțiunea de a merge sau nu la vot are semnificație electorală, așa cum am discutat deja. Acest lucru a fost sesizat și de legislativ, așa încât legea referendumului nr. 3/2000 vorbește și de un tip de sancțiune pe care nu îl întâlnim în cazul altor alegeri:

Acest articol este de la început în lege și la niciuna dintre modificările succesive Parlamentul nu a simțit nevoia să îl schimbe. Am precizat acest lucru ca să elimin de la început disputa despre interesul politic al unei părți sau al alteia. Doar că România este o țară veselă în care creativitatea bate legea. Am cules de pe Facebook câteva exemple ce ar fi amuzante, dacă nu ar fi ilegale.

La Bârlad, administratorul SC FEPA SA a anunțat oficial muncitorii că nu vor fi primiți luni la lucru decât dacă arată cartea de identitate cu ștampila „votat”:

Parchetul a anunțat că a deschis un dosar penal în acest caz.

La Târgu Jiu, administratorii Companiei de minerit au fost acuzați că au reținut cărțile de identitate ale unor angajați pentru a-i împiedica să participe la vot. Parchetul a investigat și acest caz, dar a decis să nu deschidă dosar, pentru că nu se confirmă fapta.

La Deva, fantomatica Alianță pentru Democrație Deva anunță o tombolă la care marele premiu este un Logan, condiția participării fiind să depui un talon cu ștampila votat:

Aici cred că sunt și alte legi încălcate, cel puțin cea cu privire la colectarea datelor personale și cea cu privire la organizarea unor jocuri și concursuri.

La București, clubul Playa Verde promite mâncare și băutură din partea casei celor ce arată cartea de identitate cu autocolantul votat:

Pentru ultimele două cazuri încă nu am văzut o reacție a Parchetului, dar nu e timpul pierdut. Așa cum arată comunicatul Parchetului și faptele de până acum, procurorii au luat în serios legea.

Dacă mai știți și alte exemple, vă rog să le semnalați, facem colecție.

UPDATE.

La Timișoara, Clubul No Name oferă intrare gratuită celor ce fac dovada că au votat (semnalare DenisaC).

În Prahova, au fost deschise dosare penale unor persoane care au reținut cărțile de identitate ale unor cetățeni, în schimbul unor sume de bani (România Liberă).

Categories
Stiri

Zegrean se pregateste sa castige referendumul

Comisia europeana si Ambasada S.U.A. au indicat in urma cu cateva saptamani o “linie rosie” dincolo de care evenimentele din Romania ar fi considerate o deviere inacceptabila si cauzatoare de consecinte concrete in plan extern de la principiile statului de drept: respectarea hotararilor Curtii Constitutionale. Ambasadorul american si-a argumentat elegant pozitia:

“We have had unfortunate experience in the United States with “court packing” when President Roosevelt tried to change the composition of our Supreme Court when he became unhappy with some of its decisions. These acts were universally condemned. It was a dark day in an otherwise great presidency and it will be a dark day in Romanian history if the same comes to pass here.”

Intr-adevar, intr-un stat de drept relativ departe de perfectiunea teoretica, respectarea Constitutiei si a deciziilor Curtii Constitutionale pare a fi un criteriu cat se poate de rezonabil pentru a diferentia problemele conjuncturale de tendintele cu adevarat periculoase.

Nu vom sti niciodata ce s-ar fi intamplat daca Ponta ar fi ales sa mearga pana in panzele albe si ar fi ignorat avertismentele. Ar fi urmat sanctiuni externe? Sau doar s-ar fi declansat niste proceduri ce nu s-ar fi incheiat niciodata cu rezultate concrete, iar retorica s-ar fi calmat odata cu trecerea timpului? Cert este ca Ponta s-a speriat si a dat inapoi.Ce stim este ca aceste pozitionari externe au pus un “silver bullet” in mana judecatorilor Curtii Constitutionale condusi de onorabilul Augustin Zegrean, a carui biografie o puteti citi pe Wikipedia. Este relevanta pentru orice om cu mintea limpede: un jurist submediocru, trasformat in politruc FSN si apoi PD, om de incredere al partidului in diverse institutii parlamentare, cu obisnuitele accente nationalist-ortodoxe, nominalizat in cele din urma de presedintele Traian Basescu pentru a ii reprezenta interesele in CCR si ales sef al Curtii dupa ce votul a fost repetat pana a iesit “asa cum trebuie”…

Acesta este conducatorul institutiei alese de comunitatea internationala drept linie de netrecut in tentativa Romaniei de a pretinde ca este un stat de drept.

Ce a inteles domnul Zegrean din aceasta situatie era previzibil pentru orice om nascut si crescut pe plaiurile mioritice: o ocazie de a isi demonstra fidelitatea si recunostinta pentru conducatorul partidului ce i-a permis ca din jurist la Electrica sa ajunga cel mai important (si probabil si cel mai bine platit) judecator din Romania. Am citit zilele acestea mai multe articole despre legislatia privind referendumul in diverse tari din Europa, am vazut si niste harti, mai mult sau mai putin manipulatoare. Sper ca nu sunt prea multi cei ce cred sincer ca domnul Zegrean si colegii sai au studiat cu atentie Constitutia (ce oricum nu spune nimic) si alte surse din literatura de specialitate, si dupa o atenta si profunda deliberare au hotarat ca pragul de 50%+1 este absolut necesar pentru ca rezultatul referendumului sa poata fi validat in conditii constitutionale. Sau daca sunt, ii invidiez sincer pentru capacitatea de a trai in lumea lor virtuala, dar mai buna.

Nu, domnul Zegrean si-a ajutat seful, dupa principiul local “o mana spala pe alta”. Poate ca pe termen lung pozitia ferma a comunitatii internationale fata de independenta CCR va avea efecte pozitive asupra evolutiei statului de drept in Romania. Sau macar, pe termen scurt, poate a evitat inscrierea pe o traiectorie nedemocratica greu de oprit ulterior. Cred sincer ca intentiile lor au fost ceva mai subtile decat “sa il aparam pe Basescu” (sper sa nu ma pierd si eu acum in vreo lume virtuala mai buna).

Dar deocamdata actiunea internationala in sprijinul echipei pastorite de domnul Zegrean, in conditiile previzibilului boicot al suporterilor lui Traian Basescu, are un efect sigur: conditia de validare a referendumului devine practic cea din legea inventata de PDL pentru a face imposibila demiterea presedintelui: 50%+1 voturi in favoarea demiterii! Distractiv este ca abia aseara partizanii demiterii par a fi constientizat situatia, prin vocea lui Crin Antonescu:

“Noi suntem, de fapt, in practica, impinsi catre legea pe care au facut-o pedelistii si nu s-a mai suparat nimeni din Europa. Aceea absurda in care ai nevoie de 9 milioane de DA-uri.”

Aceasta situatie spune mult despre calitatea politicienilor si consultantilor implicati in “marea batalie”.

In zilele acestea am citit multe sondaje si calcule sociologice ce incearca sa anticipeze prezenta la vot. Sunt diferente destul de mari intre ele, dar coincid in a spune ca o prezenta de 50%+1 este aproape imposibila in conditiile in care suporterii lui Traian Basescu boicoteaza referendumul. Si discursurile liderilor USL par a pregati deja lupta retorica de dupa intoarcerea lui Basescu la Cotroceni, in pofida a 5-7 milioane de voturi pentru demitere.

Practic, domnul Zegrean si colegii sai au castigat referendumul pentru Traian Basescu. In aceste conditii, retorica infierbantata despre motivatia votului sau a absentei, despre incalcari grave ale Constitutiei, subordonarea justitiei, vile din Primaverii, stenograme PNL, proiectele nereusite ale lui Basescu si cele banuit-inspaimantatoare ale lui Antonescu, stat de drept, “cum ne priveste Europa” s.a.m.d mi se par cel putin inutile, ca sa nu spun mai mult.

Nu, povestea este din pacate simpla si lipsita de maretie: comunitatea externa a ales sa apere o institutie considerata pe drept cuvant esentiala in statul de drept, iar persoanele (romanashi “de-ai nostri”) ce o compun au ales sa foloseasca acest scut pentru a isi rasplati pila ce i-a pus in aceasta pozitie puternica si rentabila. Cam asta e toata povestea referendumului.

Categories
Stiri

Consiliul Național de Etică merge mai departe, cu Paul Dobrescu. Avocatul Mateuț taie și chitanță.

Membrii Consiliului Național de Etică își continuă netulburați activitatea, după ce i-au spălat fără rușine dosarul plagiatorului Ponta. Conform unui ordin de ministru publicat astăzi în Monitorul Oficial, celor opt membri cu obrazul deja pătat li se alătură alți trei, numai unul și unu. Între ei, se remarcă Luca Iamandi, milițian, fost rector al Academiei de Poliție, lăcaș universitar de o înaltă ținută etică, sursă inepuizabilă de diplome pentru politicieni. Un exemple de doctorat girat de numita academie este cel al lui Dr. Robert Negoiță, despre care amintesc că a copiat fără jenă din articole scrise de Mugur Isărescu, Cătălin Zamfir și alții. Ceilalți doi noi membri CNE sunt Constantin Ciutacu (INCE) și Ștefan Grigoraș (Universitatea Tehnică Iași). Nu știu cum se simt cei trei noi veniți în compania celorlalți opt dalmațieni, dar ei sunt chemați să ia decizii în cazuri precum Kovesi, Mang, Negoiță și, să nu uităm, Ponta 2.

Președinte al CNE a fost numit Paul Dobrescu (SNSPA), al cărui CV se remarcă prin strălucita absență a… 20 de ani (!!), adică perioada dintre 1970, când a absolvit facultatea, și 1990, când a devenit decan la Facultății de Comunicare de la SNSPA. Deh, nu se face să spui că ai fost redactor la „Era Socialistă” și ai predat la „Ștefan Gheorghiu”. Așa ne lămurim cine a manevrat decizia în cazul Ponta și cum stăm cu etica. 

Pe lângă actualizarea listei de membri, ministrul Andronescu profită să completeze regulamentul de funcționare al Consiliului cu un mic bonus pentru oamenii de încredere. Membrii comisiilor tehnice vor fi remunerați în funcție de orele lucrate, la cel nivelul maxim din cercetare (sectorul bugetar). Că doar onorabilul avocat Mateuț nu îl spală pe onorabilul plagiator Ponta pe gratis, să taie și el chitanță!

Categories
Stiri

Lista celor cu obrazul pătat

Deja știm tot ce trebuie să știm despre plagiatul lui Victor Ponta. Două comisii formate din oameni “cu nume” în lumea științifică românească au decis că Victor Ponta a plagiat. O a treia, formată din oameni a căror operă științifică poate fi pusă la îndoială, a decis, fără a analiza materialele ci doar pe baza unei decizii primite în plic, că Victor Ponta nu a plagiat.

Desigur, Victor Ponta susține că doar această comisie din urmă are un verdict corect, celelalte două verdicte fiind politice. Iar doamna ministru Ecaterina Andronescu îl susține.

Pentru a nu uita cine sunt cei care susțin că Victor Ponta nu a plagiat, care susțin că a copia cuvânt cu cuvânt 115 pagini din alți autori este corect și legal, iată lista celor opt membri ai Comisiei Naționale de Etică a Ministerului Educației (acestora li se adaugă doamna ministru care îi susține):

  1. Virgil Muraru – Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Maşini şi Instalaţii Destinate Agriculturii şi Industriei Alimentare – vmuraru@inma.ro 
  2. Doru Vladimir Puşcaşu – CEPROCIM – doru.puscasu@ceprocim.ro
  3. Nicolae Burnete – Universitatea Tehnică Cluj – nicolae.burnete@auto.utcluj.ro
  4. Petru Andea – Universitatea Politehnica din Timişoara – petru.andea@et.upt.ro
  5. Victor Stoica – Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti – nu am găsit adresa de e-mail
  6. Horia Iovu – Universitatea Politehnica din Bucureşti – iovu@tsocm.pub.ro
  7. Florin Ionescu – Steinbeis University Berlin – ionescu@htwg-konstanz.de
  8. Paul Dobrescu – Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative –  paul.dobrescu@comunicare.ro
  9. Ecaterina Andronescu – Ministerul Educației – ecaterina.andronescu@upb.ro, ecaterina.andronescu@senat.ro, ec_andronesc@yahoo.com

Dacă aveți timp și sunteți interesați de plagiatul lui Ponta, nu ezitați să folosiți adresele de e-mail de mai sus (mulțumesc Radu și Ovidiu) pentru a cere lămuriri de la cei nouă privind modul în care au ajuns la concluzia că a copia 115 pagini din alți autori este acceptabil. Eu le voi tot scrie până îmi vor răspunde.

Categories
Stiri tu cu cine ai vota

Previzibila înfrângere a lui Traian Băsescu

Traian Băsescu mai are o săptămână de campanie electorală. Este în formă, se mișcă și vorbește chiar mai bine decât în 2009; arată că și acum, la final de carieră, este probabil cel mai bun politician român, perfect adaptat la contextul social în care performează. Efortul președintelui nu va schimba însă previzibilul deznodământ: prima și singura înfrângere a lui Traian Băsescu. Problema de fond a președintelui este că a făcut prea multe greșeli în ultimii trei și nu mai are timp să repare într-o săptămână. Sau, altfel formulat, nu poate USL să facă atâtea prostii încât să schimbe fundamental curentul anti-Băsescu ce domină opinia publică. Se poate spune că criza i-a venit de hac președintelui, dar în același timp nu putem să nu observăm că tocmai în criză se vede cu adevărat cine e mai bun. Iată că cel mai bun politician pe care îl avem s-a arătat mediocru în timp de criză; a fost suficient de bun să câștige o bătălie (2009), dar nu și pentru a se menține până la capăt.

Problema referendumului nu este deci una de convingere, ci una de mobilizare. Cel puțin o parte dinte suporterii președintelui speră într-o victorie norocoasă prin nevalidarea referendumului. Ba unii din ei chiar vorbesc deschis de neprezentare, de boicot. Este o tactică legitimă, până la urmă dreptul la vot și-l folosește fiecare după cum consideră de cuviință. Iar susținătorilor USL ce se grăbesc să blameze neprezentarea trebuie să li se aducă aminte de „greva parlamentară” a preferaților lor, o tactică similară. Însă nu cred că e o tactică ce poate aduce victoria. Să aruncăm o privire pe harta României după alegerile locale (autorul ei este Claudiu):

Roșul acela care domină România este culoarea USL, arată unde sunt primarii alianței majoritare. Aceștia vor fi actorii cheie la Referendum. Pe 29 iulie, pe la ora 20, echipa USL va afla estimările privind prezența la vot la ora 19, atât din surse oficiale cât și din monitorizarea prorpie. Atunci va fi momentul când primari vor primi semnalul de a ieși în stradă și de a aduce oamenii la vot. Va crește participarea și probabil că pentru prima dată în istorie în ultimele ore ale votării vor veni mai ales cetățeni din mediul rural. Și aceasta este o tactică legitimă, să nu uităm că rațiunea de a exista a activiștilor locali este tocmai mobilizarea electoratului. Sigur că se poate lesne trece peste limita legii prin mită electorală sau voturi fictive (e suficient să fie introduse voturi albe în urnă, să crească participarea), dar pentru asta există monitorizarea PDL.

Acest deznodământ așteptat va crește, din nefericire pentru noi toți, importanța în USL a sforarilor și a baronilor locali, de la Hrebenciuc și Dragnea la Fenechiu și Voiculescu. Dar asta e altă poveste, pentru după referendum.

Să presupunem, pentru a completa tabloul, că USL va eșua cu mobilizarea și mai puțin de jumătate dintre cetățenii aflați pe listele electorale se vor prezenta la vot. Paradoxal, Traian Băsescu pierde și în acest caz. Se va întoarce la Cotroceni, poate chiar va rămâne pentru doi ani, dar cu piatra de moară a 85-90% din voturile valide cerând demisia sa. Este previzibilă reacția USL, cu demonstrații de stradă în toată țara, sprijinite mediatic și politic de la București. Cu Parlamentul, Guvernul și publicul ostile, Băsescu va fi un președinte trist și izolat, ce își va trage în jos partidul la alegerile parlamentare. Ar putea să demisioneze sau ar putea să își termine cariera ca un pierzător ce se ține de scaun, un fel de Geoană, doar ceva mai norocos. Ambele variante sunt, de fapt, înfrângeri.

Instinctul lui Băsescu i-a spus acest lucru, și atunci a respins de la început varianta boicotului. A ales singura cale onorabilă: să piardă cu fruntea sus, în stradă, în băi de mulțime, luptând până în ultima clipă. Este previzibilă înfrângerea lui Traian Băsescu, ceea ce nu îl va împiedica să rămână cel mai bun politician pe care l-am avut în douăzeci de ani de democrație recentă.