Categories
Stiri

Curtea Constituțională poate stabili un precedent important în cazul ordonanței ICR

Guvernul a decis să modifice prin ordonanță de urgență legea de funcționare a Institutului Cultural Român, trecându-l din subordinea Președintelui în cea a Senatului și facilitând schimbarea conducerii. Au urmat mai multe proteste ale lumii culturale și ieri Avocatul Poporului a decis să sesizeze Curtea Constituțională cu privire la această ordonanță. Este foarte interesant că sesizarea Avocatul Poporului nu se referă la fondul problemei, ci la forma de legiferare. AP spune că prin această măsură s-a încălcat dreptul la dezbatere publică al reprezentanților lumii culturale. Avocatul Poporului citează art. 115, alineatul (4) al Constituției, care spune că:

(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.

În cazul ICR, Guvernul nu a motivat suficient urgența măsurii și astfel a încălcat nejustificat drepturile la informare și dezbatere publică ale celor interesați, evitând dezbaterea parlamentară.

Să lăsăm și noi la o parte fondul discuției, adică problema ICR/Patapievici. Este pentru prima dată, din câte îmi amintesc eu, când Curtea este chemată să se pronunțe asupra urgenței din ordonanțele de urgență. Toate guvernele de până acum, fără excepție, au abuzat de această metodă extraordinară de legiferare, ocolind Parlamentul în nenumărate situații. Guvernul Boc a adăugat și metoda angajării răspunderii Guvernului, abuzând de aceasta pentru a promova elemente importante de legislație. Dintotdeauna a fost una din marile nemulțumiri ale organizațiilor civice, pentru că ordonanțele de urgență scapă cu totul controlului public.

Curtea Constituțională este acum chemată să ia o decizie istorică. Nu este vorba de situația ICR – până la urmă, acolo se va ajunge la o soluție sau alta – ci despre art. 115 și felul în care Guvernul poate să îl folosească. În motivația unei asemenea decizii, Curtea poate să aducă precizări importante cu privire la folosirea ordonanțelor de urgență. Curtea are posibilitatea să așeze o limită fermă în fața încălcărilor grave ale domeniului legislativ de către puterea executivă.

Cred că traseul acestei decizii – solicitarea societății civile către AP, sesizarea Curții, decizia acesteia – este la rândul ei un semn important de maturitatea instituțională în România, un indicator că începem să avem reflexele normale ale unui stat de drept. Sper ca și decizia Curții să rămână în acest traseu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *