Categories
Stiri

vers l’Alsace ziua I

Cum spuneam in articolul precedent am reusit sa ne suim in masina. Am incarcat bagajele si eram gata sa incepem prima excursie catre ceva complet nou. Introducem prima destinatie pe GPS si anume Ribeauvillé. Cand colo, erau mai multe, cu niste numere alaturate. Din fericire sotul verisoarei era inca in poarta, ii facem semn sa se apropie, ne lumineaza, numarul era cel al departamentului, bagam la cap care este si pornim cu adevarat la drum.

Au urmat 126 de km pe ceea ce credeam ca este o autostrada cu 2 benzi pe sens. Cand m-am mai obisnuit cu masina si GPS-ul in limba franceza am descoperit ca este un amarat de drum national :) (trimit multumiri pe aceasta cale fostului meu coleg de serviciu Ciprian care a lucrat la softul versiunilor initiale ale aceastei marci de GPS care mi-a fost de mare folos, desi nu cred ca citeste acest blog de acolo din Luxemburg de unde am inteles ca se afla). Drum pe care nu m-a claxonat nimeni, nu a facut nimeni vreo manevra din scurt ca sa imi taie fata, sau depasit in curba pe linie continua.

Ajungem destul de tarzior in Ribeauvillé. Parcam undeva sus, deasupra orasului vechi, si coboram pe trepte catre oras. Intrebam un localnic de ruta cea mai scurta catre Grand Rue, si ne raspunde zambind cu accentul specific alsacian, repetand de 2-3 ori informatia in formulari diferite ca sa fie sigur ca am inteles. Ne continuam drumul :

Am ratacit un pic pe stradutele din centrul vechi, si imbolditi un pic si de ploaie am acordat mai multa atentie unui magazinas de suveniruri. Ei bine, vindea sapun de casa, era expus afara, se taiau niste bucati dintr-un calup mai mare, si costa vreo 4-5-6 euro bucata. Calupurile aveau forme, culori si mirosuri variate : torturi, prajituri, fructe, legume, trandafiri, vanilie. Vazul si auzul dictau glandelor salivare sa produca lichid din belsug, desi nu era decat un amarat de sapun de casa, bio, este adevarat :) .  Am rezistat eroic tentatiei de a cumpara din toate cate o bucata, limitand daunele asupra bugetului, am ales doar cateva bucati de sapun, am cochetat cu ideea unui parfum de trandafiri (tot bio) dupa ce am incercat un tester, si ne-am indreptat catre masina. Nu inainte de a arunca un ochi la podgoriile etajate care se vedeau pe fundal :

 Si la berzele spanzurate pe multe dintre casele alsaciene

Pe drum nu am rezistat tentatiei de a ne insusi cate un pumn de cirese dintr-un copac ce ne-a iesit in cale in ciuda ploii torentiale care ne agresa. Cred ca au fost printre cele mai gustoase cirese pe care le-am mancat recent :) . Cum ne puteam caza doar pana in ora 19:00 am iutit pasul, ne-am suit in masina si ne-am cazat in hotelul de langa Colmar.

A urmat o scurta vizita in Riquewihr, pe la apus :

Din pacate satucul era cam pustiu, dar asta nu ne-a impiedicat sa ii apreciem frumusetile.

Ne-am promis ca ne vom intoarce sa il vizitam mai pe indelete. Lucru pe care l-am facut in urmatoarea zi, care s-a dovedit a fi cea mai frumoasa zi din concediul acesta. Amanunte in articolul urmator.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *