Categories
Stiri

En passant par la Lorraine

Ei dragii mosului, a sosit vremea unor amintiri din calatorie. Dupa o perioada incarcata, nebuna si totusi plina de satisfactii din viata mea despre care am mai scris aici , si despre care sper ca voi gasi vreme sa mai dau si alte detalii, a sosit vremea unui concediu mult asteptat. Asa ca am decis sa merg in Franta, impuscand mai multi iepuri : luna de miere, vizitat rude, etc.

Zis si facut, cumparat bilete de avion online, dau sa cumpar bilet de tren hais, nu vrea, isi cer scuze, nu se poate “pour l’instant”. Mai garcons (adica baieti) eu chiar instant il vreau, adicatelea acum! Sunat rudele din Franta, pentru ei merge. Trimis 3 mail-uri la SNCF, la al patrulea se prind, raspund ca imi confirma ca din strainatate nu merge “pour l’instant”, scuze, bla-bla. Hm, mama lui de socialism, cum isi scoate cornitele unde te astepti mai putin, li s-a acrit cu binele, imi confirma ca asa este cum semnalez eu, si atat, rezolvare, ioc. Cum eu ma pricep ceva la trebusoare d’astea, deja rezolvasem treaba rugand verisoara-mi frantuzoaica sa cumpere biletele online din Franta cu datele cardului meu, si deja printasem biletele de tren inainte de a primi confirmarea ca nu merge.

Vine mareata zi de incepere a concediului. Bagaje facute, luate la spinare, sotia de manuta, urcat in taxi, p’aci ti-e drumul la aeroport. Bineinteles, la Otopeni, vesnicele (deja) aparate de printat bilete care nu functioneaza decat cand au chef. Am reusit sa conving unul sa functioneze in scopul dorit de mine, pare-mi-se al 4-lea la rand. Hop in avion, aterizam in Paris CDG. Pentru cei care nu stiu, sub aeroportul CDG exista statii de metrou si gara TGV. La 30-45 de minute dupa ce am aterizat ne aflam in gara TGV CDG II. Un angajat SNCF care cunostea pe langa franceza engleza, germana si spaniola imi confirma ca suntem la locul potrivit. Cum timpul de asteptare pana la trenul de Nancy era de vreo 2 ore, ne-am asezat pe banci cu ceva literatura in brate. Inevitabil ni s-a facut sete. In jurul nostru, tonomate, o gramada, cu ce iti poftea sufletelul. Noi, monede nu aveam. Gasesc un chiosc cu ceva prezenta umana pe post de vanzatoare, care isi cere scuze ca nu are nici ea monede pentru rest si imi sugereaza plata cu ajutorul cardului.

Se apropie timpul de sosire al trenului, se afiseaza linia, ne indreptam catre ea. Ne uitam pe bilet dupa numarul de vagon, apoi pe un panou unde se indica zona de pe peron unde se va opri respectivul vagon. Nu au prea nimerit-o, a trebuit sa ne deplasam vreo 5 metri ca sa ajungem la usa vagonului :) . Ne urcam in tren, depozitam bagajele in spatiul aferent si ne luam locurile in stapanire. Privim fascinati pe fereastra la campurile bine ingrijite si la macii aferenti lunii iunie. Prima statie, in regiunea unde s-a inventat cea mai cunoscuta bautura carbogazoasa cu alcool din lume, Champagne pe numele sau. Urmatoarea, Lorraine TGV unde a trebuit sa ne si dam jos. La un sfert de ora aveam legatura cu Nancy, asa ca m-am miscat repede, am intrebat un alt angajat SNCF de la ce linie se ia trenul de Nancy Ville. Mi-a explicat ca naveta nu este tren ci autobus, care se ia din spatele garii. Cum diferenta de nivel dintre peron si gara era de vreo 10-15 de metri si posedam fiecare cate 2 bucati de bagaje am folosit liftul. Am constatat cu incantare ca erau cateva sute de locuri de parcare cu plata in jurul garii, parcare amenajata, cu bariere si taxare automata in mijlocul campului.

Gasit naveta de Nancy in statie, urcat in ea, continuat drumul. Cum viteza de deplasare era mai mica, am avut ocazia sa admiram mai pe indelete campurile cultivate si bine ingrijite, macii de pe marginea drumului, eolienele, etc. Ajungem cu bine acasa la gazdele noastre. Nancy-ul a ramas acelasi oras simpatic pe care l-am mai vizitat in urma cu 2 ani. Francezii au reusit sa ne impresioneze prin arta lor culinara chiar si la un fast-food specializat pe sandwhich-uri, unde mi-a fost foarte greu sa ma decid ce ingrediente sa aleg din multitudinea de optiuni. Pe sotie au lasat-o perplexa de-a dreptul  cu intrebarea “vreti si miere in sandwhich?” la care bineinteles ca a spus scurt ”NU!”. A urmat o plimbare prin parcul incarcat cu miros de soc si un somn adanc.

A doua zi fiind Fête des Mères, verisoara si cu sotul au mers la tara la parintii lui, nu inainte de a servi un mic dejun tipic frantuzesc, croissant (simple, cu ciocolata sau dulceata de portocale 🙂 ), cafea si suc de portocale. Ramasi de capul nostru, am dat o raita prin oras, numai pentru a gasi aproape tot inchis si orasul pustiu. Am continuat cu o plimbare prin parc, am regasit mica gradina zoologica unde accesul este gratuit, fiind intretinuta de primarie, de acum 2 ani tot acolo, la fel si mirosul de soc din seara precedenta. Dupa o raita la office du tourisme am mancat cate o lasagna si baut un pahar de Bordeaux in Place Stanislas. Intorsi acasa, ne punem pe planificat excursia si rezervat hoteluri : in Colmar si Wassellonne pentru excursia in Alsacia si Blois pentru cea de pe valea Loarei. Dupa o scurta si revelatoare trecere in revista a preturilor biletelor de TGV ajungem la concluzia ca inchiriatul unei masini pentru 10 zile este mai ieftin decat un bilet TGV luat cu 1 saptamana inainte de data plecarii :) . Nu am reusit sa rezervam masina online (am aflat mai tarziu ca datorita tipului de card). Seara se intorc si gazdele noastre. Trecem impreuna in revista itinerariul nostru, ne adauga vreo 6-7 locuri de vizitat pe traseul de Alsacia, ne inarmeaza cu mobil de Franta, harti, GPS si sfaturi, pentru care le suntem in continuare profund recunoscatori.

A treia zi purcedem dis de dimineata la procurarea unei masini. Proces care ne-a costat urmatoarele drumuri :
– prima firma avea masini de marti, a doua masini de miercuri, a treia aveau masina, era mai ieftin cu vreo 150E dar nu aveam noi card de tipul celui cerut de ei pentru garantie. Ne-am oferit sa lasam garantia cash, fara succes
– drum cu vara-mea care avea card, nu avea limita superioara pe card indeajuns de mare
– drum cu sotul verisoarei, erau in pauza de masa de 2 ore (iar socialismul!), am servit si noi un pranz la asiatici
– drum cu sotul verisoarei, aveam tot ce trebuie, am luat masina dupa aproape 6 ore de alergat bezmetici prin oras.

Si asa a inceput urmatoarea etapa a concediului nostru, despre care voi detalia in articolul urmator.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *