Ieri a ieșit la iveală potențialul plagiat al lui Ponta. Sunt indicii clare că acțiunea a fost cel puțin cunoscută președintelui Băsescu. Astăzi, în conferința de presă, Ponta a recunoscut practic fapta, cu un argument de tipul „așa se face la noi, poate am greșit că nu am trecut o notă de subsol”. A fost izbitor în conferința de presă că Ponta a avut ca primă reacție căutarea „vinovaților”, adică a celor ce au adus dovezile; nu l-a interesat fapta lui, pe care probabil că o consideră pur și simplu normală. A găsit „făptașul” în persoana fostului ministru Funeriu, acum consilier prezidențial.
Însă tot astăzi Ponta a trecut la răzbunare. Revine în prim-plan suspendarea lui Băsescu, subiect de care PSD se îndepărtase în ultima vreme. Și suntem anunțați că probabil la Educație va reveni Ecaterina Andronescu, cu un argument aiuritor: Funeriu a stat ministru ca sa se razboiasca cu Marga si cu Andronescu. Si va spun ca domnul Marga e ministru si ca doamna Andronescu va fi ministru, ca sa rezolvam cu Funeriu si cu razboaiele lui.
De la revanșa politică generalizată, Ponta a trecut la vendeta personală, arătând că nu a fost un accident cazul „tata lu’ Roberta”, ci un mod de acțiune, unul imatur (cum spunea Iliescu? Cârlan?) și pripit. Este foarte aproape de jocul lui Băsescu, cel cu care președintele ne enervează de aproap opt ani. Nu știu și nici nu mă interesează dacă Ponta o să piardă lupta prostească cu Băsescu. Dar mă doare să văd decizii importante luate la nervi de un premier rămas la capriciile adolescenței.
Andronescu, ministrul cel mai conservator, cea care a prezervat status-quo-ul și interesele baronilor universitari și sindicali, avea deja o influență considerabilă în educație, prin oamenii din cercul ei numiți în funcții cheie (secretarul de stat pentru universitar și șeful cercetării sunt doar două exemple). Acum e aproape de a reveni în fruntea ministerului. Nici nu vreau să mă gândesc că în sertarele Senatului așteaptă proiectul de lege a educației propus în 2010 de Andronescu, niciodată adoptat și niciodată respins, un proiect ce ar duce înapoi micul progres pe care l-am văzut în ultimii ani. Vai de copiii noștri.