Categories
Stiri

Catedrala kitsch din Mioveni

Image

sursa

Image

sursa

Ce este aceasta va veti intreba. E o discoteca? Nu. E vreun club de noapte mai rasarit? Nu. E prin Olanda sau prin centrul Parisului? Nu. E un palat tiganesc? Ei, parca acum suntem pe aproape, dar nu. Stimati cititori ai acestui blog, aceasta este o Catedrala. Mai precis catedrala din Mioveni care va fi inaugurata cu fast si voiosie si bineinteles cu prezenta patriarhului duminica 1 iulie. Ar mai fi de spus ca aceasta este sfintirea definitiva, pentru ca edificiul a mai beneficiat in 2000 (ce coincidenta, tot an electoral) de o sfintire, aceea a demisolului.

Despre costuri am aflat din presa argeseana ca pictura a facut cam 4 milioane de euro. Constructia clopotnitei care va avea si lift alte 15-20 de miliarde de lei vechi. Cat o fi costat in total catedrala inceputa in 1992 probabil ca nici primaria nu mai stie exact, iar cat timp uzina Dacia plateste impozite la bugetul local probabil ca nici nu conteaza prea mult.

Daca edificiul din Mioveni arata asa, cred ca exista un potential imens pentru Catedrala mantuirii. Sunt convins ca BOR nu ma va dezamagi.

Categories
Stiri

Mizeria continuă: cum fuge Ponta de acuzațiile de plagiat prin abuz de putere

Astăzi, 29 iunie, Consiliul general al Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) urma să discute plagiatul primului ministru Ponta.

Ieri, 28 iunie, după-amiaza, ministrul interimar al educației, Liviu Pop, a anunțat că schimbă componența consiliului, pentru că acesta nu ar fi răspuns unor solicitări ale ministrului formulate în 21 iunie (deci cu premeditare). Pop a publicat Ordinul de ministru seara, direct pe blogul personal, și nu pe site-ul Ministerului. Nu a existat dezbatere publică pentru acest act.

Astăzi, 29 iunie, ora 10:51, Monitorul Oficial a publicat Ordinul de Ministru cu o viteză uluitoare. Să nu uităm, prin ordonanță de urgență Monitorul Oficial a fost trecut în urmă cu trei zile în subordinea primului ministru.

Totuși, astăzi de dimineață, Consiliul și-a început ședința. Tot astăzi, în direct la televizor, ministrul Pop amenință cu controlul la Consiliu, pentru că își depășește atribuțiile.

Abuzul de putere, cu premeditare, este evident și nu mai are nevoie de alte comentarii.

Categories
Stiri

Urgența” mutării MOf la Guvern: salvarea lui Voiculescu. Bonus: Ponta și comisia

Ei bine, ne-am grăbit crezând că mutarea Monitorului Oficial la Guvern ar fi cine știe ce găselniță să împiedice publicarea deciziilor Curții Constituționale. Ponta nu are nevoie de așa ceva, poate să ignore pur și simplu Curtea. Găinăria e alta: salvarea lui Dan „Felix” Voiculescu. Astăzi, 28 iunie, MOf s-a grăbit să publice demisia lui Voiculescu din Parlament. Mâine dimineață Felix are înfățișare mâine dimineață la Înalta Curte, unde va cere strămutarea procesului la Tribunal, pentru că nu mai e senator. Și așa scapă iar:

Bonus: tot mâine Consiliul Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) ar trebui să discute cazul de plagiat al lui Ponta. Astăzi după-amiază sluga din fruntea ministerului educației, Liviu Pop, a mărit numărul de membri al acestui consiliu de la 20 la 45. Pariem că nu vor avea vreme să se reunească toți? (sursa: Digi24).

Categories
Stiri

Liviu Pop – un ministru dobitoc

Să îmi scuzați cuvântul dur din titlu. Altfel nu pot să-l numesc. Să vedem cronologia: 

1. Luni. Un subiect la proba de limba română, examenul național pentru clasa a VIII-a, este considerat ambiguu de către unii specialiști. Două răspunsuri ar fi fost posibile, spun aceștia, deși baremul punctează doar unul.

2. Marți, în timpul zilei. Părinții celor ce au răspuns incorect protestează, cer schimbarea baremului, citează cei câțiva specialiști. Apare o petiție on-line care strânge până la 15 mii de semnături. Realitatea TV plusează cu propria petiție (vreo 2.000 de semnături).

3. Marți, seara. Ministrul interimar al educației, Liviu Pop, anunță că a discutat cu 90% dintre inspectorii de română și cu alți specialiști, că aceștia admit că subiectul este ambiguu, dar baremul e corect. Pop anunță decizia de a menține baremul neschimbat, atât oficial, în conferință de presă, cât și pe propriul blog. Pentru posteritate, aveți alăturat forma în care ministrul a scris inițial (ulterior a corectat).

4. Miercuri, dimineața. Deja s-au strâns 30.000 de semnături pe petiția inițială, plus încă 4.000 (nu știm dacă diferite) pe cea de la Realitatea TV. Presa sesizează potențialul de audiență și pune presiune pe ministru. În debutul ședinței de guvern, cu presa de față, Ponta îi cere lui Pop „să propună ceva concret pentru elevii dezavantajați de ambiguitatea subiectului”.

5. Miercuri, după-amiază. Pop arată că ordinul șefului bate sfatul specialistului și anunță că nu se schimbă baremul, dar a găsit „o soluție”: dacă elevii care au răspuns greșit pierd din cauza acestei depunctări locul la liceul dorit, ei vor primi totuși un loc la liceul respectiv.

6. Miercuri, mai pe seară. Pop merge la televizor și anunță că are altă soluție: se modifică baremul pentru a fi punctate ambele variante. O fi primit între timp un telefon de la Ponta?

Ca bonus, să vă spun și că ministrul Pop are fani pe Internet. Aceștia au deschis o petiție pentru menținerea dobitocului ca titular după expirarea interimatului. După cum se vede din imaginea alăturată, și fanii sunt la fel de agramați ca și ministrul.

Categories
Stiri

Fețele parvenirii: colonei și doctori

Am citit săptămâna aceasta două liste ridicol de triste și în același timp indicatori ai corupției din societatea noastră. Prima a fost publicată de Gândul.info și este cea a parlamentarilor cu aspirații științifice: 97 dintre ei sunt doctori, iar alți 26 sunt doctoranzi. A doua a fost propusă drept dezvăluire de Antena 3 și cuprinde selecții din lista celor ce au fost avansați „la secret” de către MApN în grad de ofițer, cei mai mulți fiind făcuți colonel în rezervă. Niciuna dintre cele două liste nu este completă. Pe prima ar trebui adăugați numeroșii politicieni ce nu sunt în parlament, dar au ambiții doctorale, precum și liota de părelologi sau oameni de afaceri-cu-statul aflați în aceeași situație. Cea de-a doua listă este o selecție din start, îi include doar pe-ai lor, deci ar trebui să fie acolo încă atâți din cealaltă tabără politică. Sunt interesante și suprapunerile (nume ca Ialomițianu și Oltean îmi sar în ochi, dar sunt și alții, fără îndoială).

Vorbim de câteva sute bune de oameni din cercul celor ce controlează banii publici – politică, mass-medi mogulizată, afaceri-cu-statul – ce și-au adăugat la CV fie un titlu de doctor, fie un grad de colonel, fie ambele. De ce?

Inutilitatea practică a titlurilor iese strident în evidență. Sunt unele excepții în cazul „doctorilor”, cum este spre exemplu Mang. Acesta are o carieră universitară înainte de una politică, iar ca să avanseze îi trebuie și titlu de doctor și articole publicate; pentru că nu-l duce capul, le copiază, dar să nu intrăm în discuția despre plagiat. Dar cei mai mulți nu au astfel de ambiții – cel mult se prefac și ei că predau pe la câte o universitate privată, lucru pentru care nu le trebuia titlul. La ce bun pentru oameni ce și-au ales o carieră politică, precum Ponta sau Negoiță, sau una în administrație, cum e Kovesi, să-și riște traiectoria profesională copiind o teză de doctorat?

Încă mai uimitoare este apetența pentru grade militare. Să zicem că în unele cazuri titlul de doctor ar aduce o avansare în carieră sau un spor la salariu. Gradul de colonel în rezervă nu-ți dă nimic. Exclud situația că toți se așteaptă la un război, caz în care ar fi un pic avantajați că nu se duc în linia întâi. Un factor motivant ar putea fi dorința de a intra în sistem, de a avea un certificat că e de-al nostru, deci poate să intre în politică, mass-media, afaceri-cu-statul.

Este cumva o situație similară cu cea a școlii de cadre numită Colegiul Național de Apărare. După cum declară cu mândrie ministerul apărării, “din cei 2.400 de absolventi care au terminat Colegiul de la infiintarea sa, 40 la suta au ocupat sau ocupa functii de raspundere in cadrul institutiilor care i-au propus: 150 au fost sau sunt parlamentari, 50 au fost sau sunt ministri, cinci directori de servicii speciale, 60 secretari de stat, 150 de generali, cinci consilieri prezidentiali, prefecti, primari, directori de firme”. Nu-i rău, nu? O rețea clientelară de toată frumusețea.

Intrarea în Colegiu este pe bază de invitație (!) și nu ratează niciun domeniu al societății:

În mod obligatoriu, candidaţii trebuie să provină din următoarele instituţii: M.Ap.N., M.A.I., Guvernul României, servicii speciale, partide politice cu reprezentare parlamentară, administratia prezidenţială, societatea civilă, mass media, ca să fie eligibili pentru a se înrola la CNAp. Fiecărei instituţii din cele antemenţionate i se alocă un număr de locuri. Iătă cum: „Având în vedere faptul că instituţia se află în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, cifrele de şcolarizare pentru fiecare curs în parte se stabilesc la nivelul Direcţiei Management Resurse Umane, apoi sunt repartizate locurile pentru fiecare instituţie în parte (M.Ap.N., M.A.I., Guvernul României, servicii speciale, partide politice cu reprezentare parlamentară, administratia prezidenţială, societatea civilă, mass media) (sursa)

Așa au ajuns absolvenți ai acestui Colegiu nu doar militari, ci și numeroși civili, din toate domeniile menționate. Diploma în sine nu are o valoare măsurabilă în competențe, pentru că nimeni nu pică, nu vorbim de o evaluare riguroasă. Singurul beneficiu al ei este apartenența la grup, valoare de relații utile. Îți dai o parte din conștiință, dar ai promisiunea că vei participa la împărțirea prăzii.

Încă se mai discută în spațiul public și se duc chiar dezbateri aprinse despre foștii securiști și foștii comuniști, despre ce s-a întâmplat cu nomenclatura, despre lustrație, despre trecut. Iată însă că în jurul nostru se ridică noua nomenclatură, clasa socială a parveniților fără scrupule, cei ce au luat prizonier statul, căpușează economia și au blocat aproape orice mecanism de selecție naturală a elitelor. Cei mai promițători primesc și distincțiile specifice: absolvent al Colegiului Național de Apărare, un doctorat la o universitate românească (eventual academia de poliție), un grad de colonel în rezervă.

Singura veste bună este că măcar așa putem să îi recunoaștem pe acești parveniți fără scrupule, după titluri și grade. Iar vestea cu adevărat tristă este că atunci când ne uităm atent cine a trecut prin numitul Colegiu, cine are un doctorat făcut pe un colț de masă și cine a avansat printre rezerviști, abia atunci înțelegem adevărata dimensiune a problemei.

Categories
Stiri

Năstase. A fost sau n-a fost?

E o întrebare sensibilă care trebuie pusă oricât m-ar inhiba emoția momentului. Am tot colindat internetul și am ajuns la concluzia că oamenii oricum cred ce vor ei să creadă.

Eu n-am răspunsul și până una alta merg pe răspunsurile oficialilor, fie ei și miniștri (sau prim-miniștri) prieteni cu infractorii: a fost tentativă de suicid. E cea mai sănătoasă și normală abordare, altfel ne pierdem orice reper. Tot instituțiile care acum investighează împușcăturile sunt în măsură să răspundă suspiciunilor.

Însă dacă tot am parcurs argumente și contra-argumente, m-am gândit să le enumăr ca să fie strânse undeva. Așadar a fost sau n-a fost tentativă de sinucidere?

A FOST

1. Mesajul oficial

E răspunsul instituțional al statului român. Referința oficială.

2. Declicul psihologic

Acest om a căzut de atât de sus încât această prăbușire psihologică e explicabilă. Și există bibloteci întregi pe subiect precum și destule exemple similare de conducători sinucigași.

3. Conspirație mult prea prea

Sunt prea multe părți implicate ca să poată cineva dirija atâția oameni: polițiștii martori, medici și asistente de pe ambulanță, reporteri de la fața locului, șoferul ambulanței, medicii și asistentele de la spital. În plus, vor apărea și expertiza balistică sau cea medicală.

N-A FOST

1. Schema Brădișteanu.

Spitalul ca ultima Instanță Supremă

În septembrie 2006, acest medic și-a înscenat propria operație pe cord, după ce inițial ceruse instanței să părăsească țara pentru o operație… la coloana vertebrală. Operația s-a făcut de către niște “specialiști” străini cu niște fețe de mafioți sicilieni. Totul s-a petrecut în cel mai important spital de urgență al țării, fără ca nicio autoritate medicală să fie informată sau să-și dea avizul!

Când am auzit iar de Brădișteanu, mi-am amintit de toate comentariile microbiștilor față de operația pe cord deschis a lui Cristi Borcea, făcută chiar cu puțin timp înaintea sentinței din Dosarul Transferurilor. Și nu pot să nu mă întreb asupra unor minime reglementări:  IML intră în sala de operație? Se filmează astfel de intervenții chirurgicale? Există, ca afară, filmul operației? Nu. Nu. Nu.

Concluzia: nu se poate verifica ce e după cusătura medicală. E practic imposibil. Medicul rămâne singura autoritate, așa penală și suspectă cum este ea în cazul Șerban Brădișteanu. D-asta i-am zis Schema Brădișteanu.

2. Împușcătura. Numărul de decibeli.

Împușcătura (una? două?) unui revolver Smith & Wesson .38 produce un zgomot de 153.5 dB.  Într-o încăpere îți țiuie urechile de la sunetul produs. Pe youtube sunt filmulețe cu astfel de revolvere folosite la interior numai cu căștile de protecție pe urechi. Sunt convins că biroul din celebrul bloc Zambaccian a fost comandat cu izolația fonică inclusă. Și totuși, ușa era deschisă, așadar izolația fonică e scoasă din discuție.

Zgomotul de 153.5 dB ar fi trebui să se audă clar de către oamenii strânși afară. Apoi, împușcăturile au fost cu siguranță înregistrate de toate microfoanele de fond ale reporterilor. Sincron. Secundele la care s-au întâmplat împușcăturile  și vibrațiile respective trebuie să fie acolo pe fișierele audio ale reporterilor. Ușor identificabile într-un soft specializat. Mai ales după ce polițiștii martori vor declara minutul estimat al împușcăturilor.

3. Guler cervical + mască de oxigen. Lipsă!

Observația asta e de departe primul mare semn de întrebare. Ce echipaj de ambulanță nu pune guler cervical și masca de oxigen unui pacient în vârstă, șocat și împușcat în gât!?!?

Din nou, un lung șir de abateri de la normele medicale.

4. Împușcătura. Glonțul la intrare și la ieșire.

Așteptăm expertiza balistică. Însă înțeleg că rana produsă de o astfel de împușcatură de aproape ar trebui să fie mare și la intrare și la ieșire. Un dezastru în toate țesuturile. Nu știu dacă la Floreasca s-au respectat normele medicale (raport IML?) și s-au făcut poze înainte. Fiindcă după, cusătura medicală e irelevantă așa cum am precizat la punctul 1 anterior.

5. Împușcatura de dreptaci. Din stânga.

În toate pozele cu arme de vânătoare de pe internet, Năstase controlează arma cu mâna dreaptă. În acest caz s-a împușcat cu mâna stângă. Să admitem că sinucigașul s-a luptat cu polițistul și în haosul încăierării a apucat arma în disperare cu mâna stângă.

6. Împușcatura. Deltoidul.

Te aștepți la o sângerare masivă de la un glonț care rupe clavicula și iese prin umăr (deltoid). Apoi, umărul nu era bandajat, mai mult era acoperit de o cămașă nepătată, impecabilă.

7. Delimitarea lui Raed Arafat și a lui Mircea Beuran

N-am înțeles dacă ambulanța a aparținut SMURD sau privaților (scuze, suspecți) de la BGS. Dar am citit că Raed Arafat a dezmințit că ar fi afirmat că este vorba de o sinucidere.

În plus, ieri șeful clinicii de chirurgie de la Floreasca, Mircea Beuran, a ieșit și el cu un ditamai disclaimerul cum că “nu știe dacă a fost înscenare sau nu”. Și că pe specialitatea lui chirurgicală, “nu a găsit lucruri care să intereseze”.

Încheiere

Cam asta e tot ce am cules din discuțiile online pe acest subiect. Ar mai fi lucruri de zis dar ce am lăsat deoparte am considerat irelevant. Părerile de pe net dar și de printre cunoscuți nu sunt împărțite, majoritatea sunt ferm convinse că este o făcătură. Ar fi interesant dacă un sondaj confirmă tabloidele.

Nu face nimeni pe locotenentul Colombo, dar sunt multe întrebări rămase fără răspuns. Eu mi-am spus părerea încă de la început, voi merge pe răspunsul oferit de autorități. Însă ascult cu interes toate argumentele pro și contra. Putem continua discuția la comentarii.

PS: pentru jurnaliștii cu sânge de reporter, cu documentare și atenție la detalii, eu cred că ăsta ar putea fi unul dintre reportajele epocii. D-ăla de intră direct în manual.

Categories
Stiri

Curtea Constituțională poate stabili un precedent important în cazul ordonanței ICR

Guvernul a decis să modifice prin ordonanță de urgență legea de funcționare a Institutului Cultural Român, trecându-l din subordinea Președintelui în cea a Senatului și facilitând schimbarea conducerii. Au urmat mai multe proteste ale lumii culturale și ieri Avocatul Poporului a decis să sesizeze Curtea Constituțională cu privire la această ordonanță. Este foarte interesant că sesizarea Avocatul Poporului nu se referă la fondul problemei, ci la forma de legiferare. AP spune că prin această măsură s-a încălcat dreptul la dezbatere publică al reprezentanților lumii culturale. Avocatul Poporului citează art. 115, alineatul (4) al Constituției, care spune că:

(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.

În cazul ICR, Guvernul nu a motivat suficient urgența măsurii și astfel a încălcat nejustificat drepturile la informare și dezbatere publică ale celor interesați, evitând dezbaterea parlamentară.

Să lăsăm și noi la o parte fondul discuției, adică problema ICR/Patapievici. Este pentru prima dată, din câte îmi amintesc eu, când Curtea este chemată să se pronunțe asupra urgenței din ordonanțele de urgență. Toate guvernele de până acum, fără excepție, au abuzat de această metodă extraordinară de legiferare, ocolind Parlamentul în nenumărate situații. Guvernul Boc a adăugat și metoda angajării răspunderii Guvernului, abuzând de aceasta pentru a promova elemente importante de legislație. Dintotdeauna a fost una din marile nemulțumiri ale organizațiilor civice, pentru că ordonanțele de urgență scapă cu totul controlului public.

Curtea Constituțională este acum chemată să ia o decizie istorică. Nu este vorba de situația ICR – până la urmă, acolo se va ajunge la o soluție sau alta – ci despre art. 115 și felul în care Guvernul poate să îl folosească. În motivația unei asemenea decizii, Curtea poate să aducă precizări importante cu privire la folosirea ordonanțelor de urgență. Curtea are posibilitatea să așeze o limită fermă în fața încălcărilor grave ale domeniului legislativ de către puterea executivă.

Cred că traseul acestei decizii – solicitarea societății civile către AP, sesizarea Curții, decizia acesteia – este la rândul ei un semn important de maturitatea instituțională în România, un indicator că începem să avem reflexele normale ale unui stat de drept. Sper ca și decizia Curții să rămână în acest traseu.


Categories
Stiri

Dr. Negoiţă, Robert. Plagiator? Din Isărescu?!

Comentatorul nostru, Ion, mi-a atras atenția că tânăra speranță pesedistă, organizator de concursuri de miss cu cântec, ales primar la sectorului 3, adică Robert Negoiță a devenit chiar la începutul acestui an doctor la Academia de Poliție, unde l-a avut printre alți referenți și pe cunoscutul Dr. Voicu, Costică, general senatorul meu cel mult petrecut prin pușcării (am confundat generalul, nu e senatorul meu. Ce păcat, eram așa mândru de el!). Ce lume bună! Curios din fire am descărcat rezumatul tezei lui Dr. Negoiță și am apelat la amicul Google. Nu-i așa că ați intuit rezultatul?

Primul paragraf din text:

Amploarea şi diversitatea schimbărilor din lumea contemporană au afectat şi România, aducând profunde modificări de natură politică, diplomatică, socială, financiară, economică, tehnică şi tehnologică, religioasă, informaţională, etc.

Virgula aiurea îi aparține lui Dr. Negoiță! Sau poate nu. Pentru că primul rezultat adus de Google este un articol al unui oarecare Grigoriu Marian, și dânsul doctor prin Poliție. Găsim acolo identic paragraful căutat. Google mai îmi arată și alte articole cu aceeași frază, nu am stat să le iau pe toate.

Am luat apoi primul paragraf îngroșat în textul lui Dr. Negoiță:

Cauza profundă a actualei crize financiare o constituie lichiditatea abundentă creată de principalele bănci centrale ale lumii (FED, BOJ) şi de dorinţa ţărilor exportatoare de petrol şi gaze de a limita aprecierea monedei.

Prompt, Google m-a dus pe… site-ul BNR. Cu această ocazie am descoperit că în Introducerea lui Negoiță este copiat cuvât cu cuvât un întreg bloc de text dintr-un articol scris de însuși Mugur Isărescu. Parcă nu îmi vine să cred.

Am mai făcut o încercare. Am luat un paragraf îngroșat care începe cu „Concluzia noastră este…”.

Concluzia noastră este că lichiditatea abundentă a schimbat sistemul financiar până la limite la care politica monetară a ajuns în capcană. Inacţiunea ar fi dus la creşterea inflaţiei. Acţiunea a dus la instabilitate financiară.

Aici trebuie să fie contribuția originală a lui Dr. Negoiță, nu? Concluzia cercetării, lucruri grele. Ei, aș. Tot Isărescu, într-un discurs ținut la Academia Română și citat de ziarul Lumina (și alte ziare, dar mi s-a părut că ăsta e relevant). Cu o mică diferență: Isărescu zice „concluzia MEA este”. Modest, Dr. Negoiță spune „concluzia NOASTRĂ”. Probabil a lui și a lui Mugur.

Frate, cât tupeu trebuie să ai să te faci doctor copiind nu aiurea de pe net, ci tocmai din venerabilul Mugur Isărescu?! Și cât de nemernici trebuie să fie milițienii ăia din comisie să te lase să scapi cu asta?

Eu m-am oprit aici, că-s doar un blogger. Invit un ziarist interesat de subiect să verifice și celelalte paragrafe.

UPDATE 22:25: Stelian și Ghita au găsit alte două articole din care a copiat Dr. Negoiță (vedeți la comentarii) iar politehnicacalculatoare le-a trecut repede printr-un soft de verificat plagiatul cu următoarele rezultate:

Am trecut rezumatul printr-un tool anti-plagiat folosit in Olanda si rezultatele sunt mai jos. Procentele denota similaritatea cu alte lucrari disponibile online. Rezulta ca peste 25% din rezumat este copiat aproape identic din alte surse.

Rezultă că minim 30% din teză e copiată din altă parte.

Mulțumiri tuturor!

Categories
Stiri

Stimaţi plagiatori, măi hoţilor

Vă scriu cu deosebită satisfacție această misivă, bucurându-mă fără să mă ascund de necazurile de care ați dat. Îmi dau seama prea bine că nu înțelegeți ce se întâmplă. Sunteți convinși că n-ați făcut nimic rău, că doar, după cum ne-a explicat mândru chiar primul-ministru, așa se face. Nici nu mă miră că nu înțelegeți ce nu e bine. N-ați înțeles voi nici că nu e bine să îți angajezi nepotul, sora și amanta în diverse funcții publice, adesea chiar în subordinea voastră. Nici că nu e bine să semnezi în calitate de șef de instituție publică contracte cu firma ta, sau a soției, sau a mamei tale. Și nici nu e bine să fii în același timp senator și rector sau director de teatru sau director de spital. Voi nu înțelegeți aceste diferențe dintre bine și rău, așa sunteți voi, imorali. Poate că plagiatul e cel mai mic rău dintre cele enumerate, strict din punct de vedere financiar, însă are pentru voi niște dezavantaje imediate.

Înainte de orice, e greu de ascuns. Lucrările pe care le plagiați tot voi le faceți publice. Vă împinge să copiați orgoliul, dorința de a mai avea o țidulă cu care să vă mândriți: doctor, profesor, cercetător, parcă ați fi toți copiii Elenei Ceaușescu. Ca să obțineți docomentul trebuie să publicați articolul, așa că de bună voie și nesiliți de nimeni ieșiți cu marfa în public.

Apoi, plagiatul e lesne de dovedit. Lasă că acum suntem în epoca Internetului și a bazelor de date și tehnica ne ajută. Dovada plagiatului e identitatea textului. Nu trebuie alți martori, interceptări, dovezi complicate, ani de stat prin tribunale. Orice individ alfabetizat poate citi în paralel sursa și copia și ajunge la concluzii limpezi. Sigur că voi vă ascundeți sub pulpana nu știu cărei comisii, dar noi tot vom ști, și vă vom face de râs.

Așa ajungem la al treilea avantaj, oprobiul public. E adevărat că marii majorități a cetățenilor puțin îi pasă. Însă cei care sunt indignați sunt cei ce lucrează cu ideile, cei care scriu, cei care dau tonul, cei care fac conținutul. Mai mult, străinii sunt încă mai indignați. Cum crezi tu, Ponta, plagiatorule, că se va uita Merkel la tine, ea, cancelara țării ce și-a obligat ministrul (apărării) plagiator să demisioneze? Ea va ști și tu vei ști, pentru restul carierei tale politice. La fel și jurnaliștii, au ținere de minte, vei ajunge ca Gigi sursă de mișto pentru tabloide englezești.

Mă bucur să văd că voi, politicienii plagiatori, ați scos la înaintare „serviciile” – consilieri, slugi de casă, jurnaliști la plata cu ora sau chiar securiști autentici – pentru a vă demasca unii pe alții. La Mang a fost o întâmplare, un anonim a descoperit problema inițială, apoi a fost preluat subiectul de comunitatea de cercetători. Felix a replicat trimițându-l pe Ciuvică cu dosarul Kovesi. Apoi Băsescu a dat lovitura cu copiuțele lui Ponta. Imediat anteniștii au răspuns cu plagiatul lui Udrea. Pentru doar câteva săptămâni, e excelent! Nu vă opriți, mergeți mai departe.

E PDL la mutare. Hai și un liberal. Ce ziceți de proaspătul ministru Hașotti, chiar credeți că e autorul tezei despre fondul pre-tracic în Dacia Pontică, la fantomaticul Institut de Tracologie? Mă rog, e posibil ca pe așa subiect fantasmagoric să nu aibă de unde să copieze. Poate Rușanu, sau Adomniței sau Ciucă. De la PSD începeți cu dr. Cătălin Voicu sau cu Lia Olguța Vasilescu. Din perspectiva cealaltă, s-au vrut doctori Botiș, Ialomițeanu, Cezar Preda, Brânză, păi îi vedeți pe ei capabili să-și scrie singuri teza? Gândul.info a făcut deja o listă cu toți parlamentarii cu titlu de doctor, iar pe site-ul BCU puteți să aflați unde se găsesc și pot fi citite tezele în original.

Sper din toată inima să nu vă opriți aici, marfă e destulă. Noi, ceilalți, oricum câștigăm. Poate nu vom avea politicieni mai buni, dar măcar prin universități să mai curățăm câte ceva.

Categories
Stiri

vers l’Alsace ziua II

In articolul precedent promisesem ca voi continua povestirea despre Alsacia. Ce nu am apucat sa mentionez nici in primul articol este ca in mai toate localitatile din zonele turistice exista un office du tourisme de unde iti poti procura harti ale zonei, pliante despre diferite obiective turistice, si primi sfaturi de la un angajat. In acelasi timp, daca vizitezi un muzeu, sau intri intr-un hotel, gasesti pliante de la toate obiectivele turistice din zona, cu alte cuvinte se promoveaza reciproc. Excursia noastra in Alsacia a fost planuita sa urmeze partial calea vinului, nu pentru ca suntem mari bautori de vin ci pentru ca frumusetea peisajelor si a satucelor care si-au pastrat aerul medieval. Vazusem cu 2 ani inainte o mostra, si anume Quartier de la Petite France din Strasbourg, ne-a placut, si ne-am dorit ceva mai mult. In hotelul din Colmar unde ne-am cazat am gasit pliante pentru doua obiective noi pe care nu le vizasem initial.

Ziua a inceput cu un mic dejun consistent si rapid, ne-am urcat in masina si ne-am oprit in Colmar fix langa La Petite Venise.

A urmat o hoinareala de vreo 2-3 ore prin Quartier des Tanneurs …