Categories
Stiri

Suntem o țară de „academicieni”, avem un ministru al educației pe măsură

Academia Română este întâiul for științific al țării – sau măcar dorește să fie. Există o tradiție de sorginte europeană de a aduce în același loc crema elitei culturale și științifice a unei țări, iar din 1866 România urmează această tradiție. Academia Română are maxim 181 de membri titulari și corespondenți, la care se adaugă până la 135 de membri de onoare (95 din străinătate, 40 din țară). Costurile de funcționare, inclusiv indemnizațiile membrilor (3.000 de lei pentru titulari, 2.500 pentru corespondenți) sunt de la bugetul de stat (ca și în alte țări). Sigur că ar fi mult mai bine ca Academia să se ridice la înălțimea așteptărilor, dar ideea în sine nu e rea.

Doar că în România mai avem și alte „academii”, și nu mă refer la universitățile ce poartă acest nume, ci la pretinse foruri științifice organizate după asemănarea Academiei Române, în anumite domenii. Am numărat cinci astfel de organizații, iar a șasea este în pregătire, toate înființate prin lege, toate cu producție științifică zero, toate tocând bani de la stat, toate oferind titluri, poziții și neapărat mașini diverșilor fripturiști autohtoni. Aproape 1.000 de „academicieni” (inclusiv nenumărați parlamentari și foști parlamentari) se regăsesc în aceste organizații și se pregătesc un număr nelimitat de „academicieni juriști”. Indiscutabil, această adunătură de academicieni are ministrul educației pe care îl merită, plagiatorul Mang*.

Prima „academiei din afara Academiei” a fost înființată prin legea nr. 264/2004 și este Academia de Științe Medicale, continuarea unei instituții cu nume similar înființată în 1969. Numărul maxim al membrilor titulari şi al membrilor corespondenţi este de 231, din care 190 membri titulari. Membrii titulari ai ASM beneficiază de o indemnizaţie lunară viageră egală cu salariul mediu pe economie, iar instituția are patrimoniu propriu, secretariat, autovehicule. Legea de înființare spune că finanţarea ASM se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii.

Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, cunoscută și prin participarea ilustrului academician Ion Cristoiu, a fost organizată prin legea nr. 31/2007 (modificată ulterior prin mai multe acte). Legea ne spune că „AOSR este continuatorul şi unicul legatar al Academiei de Ştiinţe din România care a funcţionat în perioada 1936-1948 şi al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România, înfiinţată prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.012 din 30 mai 1956, care şi-a schimbat titulatura din Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă din România în Academia Oamenilor de Ştiinţă din România prin Hotărârea judecătorească din 3 octombrie 1996, adoptată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.” Numărul maxim de membri titulari şi corespondenţi este de 250, din care 150 sunt membri titulari. Membrii titulari ai AOSR primesc o indemnizaţie lunară brută de 2.000 lei, iar membrii corespondenţi primesc o indemnizaţie lunară brută de 1.400 lei, sume actualizate cu inflația. Legea mai stabilea că ASOR are un aparat tehnic și un parc auto proprii, dar finanțate de la bugetul de stat și așa a rămas până în 2010.

Prin Legea nr. 230/2008 s-a înființat Academiei de Ştiinţe Tehnice din România, continuatoarea (prin lege!) a unei organizații private, Asociaţia „Academia de Ştiinţe Tehnice din România”. ASTR are 150 de membri titulari (cu o indemnizație lunară brută de 1.800 lei) și 100 de membri corespondenți (1.400 lei), un sediu primit de la stat, precum și un aparat tehnic propriu și autovehicule, toate suportate până în 2010 de la bugetul de stat.

În 2009 s-a născut Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, înființată prin Legea nr. 45/2009. ASAS se bucură de un patrimoniu consistent, fiind continuatoarea în drepturi a mai multor instituții (a Institutului de Cercetări Agronomice al României, a Institutului Naţional Zootehnic, a Academiei de Agricultură a României şi a Institutului Central de Cercetări Agricole), precum și un aparat tehnic și un parc auto, sprijine de la buget. Are până la 181 de membri, care primesc o indemnizație lunară egală cu salariul mediu pe economie, de asemenea din bugetul public.

Temporar, ca urmarea a OUG nr. 79/2010, ASM, AOSR și ASTR se finanțează exclusiv din venituri proprii. Vom vedea când încetează această limitare. E neclar de ce ASAS a scăpat de măsurile de austeritate, foarte probabil a avut un lobby mai bun pe lângă guvernul Boc.

Academia de Științe Militare a fost înființată recent, prin legea nr. 56/2012, intrată în vigoare la 29 martie. Legea prevede că ASM are un aparat tehnic, finanțat de la buget, la propunerea MApN, MAI și SRI, că membrii (maxim 100, din care 50 corespondenți) primesc indemnizații lunare (egală cu salariul mediu pentru titulari, 50% din acesta pentru corespondenți) și că are un parc auto propriu (de ce trebuie legea să specifice asta de fiecare dată?!). ASM nu este afectată de ordonanța amintită, deci se finanțează de la bugetul de stat. Așteptăm cu nerăbdare să îl vedem pe fostul ministru Oprea politician.

În toate aceste cazuri, forurile „academice” se auto-reproduc, adică își aleg membrii prin reguli proprii. Criteriile sunt de asemenea proprii. Desigur că avem un bla-bla despre înalta valoare a membrilor (toate legile sunt copiat una după alta), dar de aici până la punerea în practică e drum lung.

Cel mai bun exemplu este că niciuna dintre aceste instituții nu a reușit să pună la punct un jurnal propriu recunoscut de comunitatea științifică internațională. Niciuna nu are o editură proprie care să publice cărți ce intră în circuitul științific internațional. Practic, niciuna nu are o producție științifică ce ar merita măcar pe departe numele de „academică”. Vorbim doar de mai multe adunături de fripturiști pe banii statului.

Ultima găselniță, a parlamentarilor-avocați, fără deosebire de partid, este Academia de Științe Juridice din România, pentru înființarea căreia a fost depus recent în Parlament un proiect de lege de către 19 deputați și senatori.  Proiectul nu limitează numărul de membri ai ASJR, iar în ceea ce privește indemnizația o dă pe după plop, făcând trimitere la legea de înființare a AOSR (adică 2.000 lei/lună, în caz că ați uitat). Evident că ASJR are aparat tehnic și mașini proprii, dar proiectul e cuminte, spunând că se finanțează din venituri proprii (ceea ce nu exclude donațiile de la buget). Referirea la AOSR lasă loc ca atunci când va fi anulată OUG nr. 79/2010 și indemnizațiile membrilor ASJR să fie plătite de stat.

Membrii ASJR ar urma să fie „personalități științifice reprezentative și profesioniști din domeniul juridic, cu o înaltă ținută morală”. Culmea tupeului, inițiatorii legii spun că deputații și senatorii juriști vor deveni membri fondatori, dacă vor. Cum să nu vrea, doar au „înaltă ținută morală”, nu? Acești titani ai științelor juridice și ai moralei, inițiatori ai legii, sunt: Ioan Chelaru (PSD), Toni Greblă (PSD), Dan Şova (PSD), Adrian Ţuţuianu (PSD), Gabriel Andronache (PDL), Daniel Buda (PDL), Tudor Chiuariu (PNL), Bogdan Ciucă (PC), Gheorghe Gabor (PNL), Alina Gorghiu (PNL), Mircea Grosaru (minorităţi), Florin Iordache (PSD), Mircea Lup (PSD), Mate Andras Levente (UDMR), Nicolae Ciprian Nica (PSD), Tudor Panţîru (PSD) şi Sorin Stragea (PSD).

Pe lângă Academia Română și cei 181 de academicieni „clasici”, mai numărăm deci alte 5 „academii specializate”, cu un total (potențial) de 912 de „academicieni”, la care se vor adăuga „academicieni juriști” fără număr, fără număr. Emblematic pentru calitatea acestor instituții este că în legile de funcționare se face neștirbit referire la „parcul auto propriu”, dar nicicum la propria producție științifică. Unii din ei, mai ghinioniști, au temporar suspendată indemnizația de la stat, dar să nu uităm că au venit la putere reparatorii-tuturor-relelor, deci ne așteptăm ca veselia să revină în înaltele foruri științifice. 

Cine știe, poate dacă îl schimbă pe Mang, Ponta ar putea aduce la ministerul educației un președinte de Academie, că opțiuni are destule.

*După ce am terminat de scris, l-am auzit pe Ponta ”suspendându-l” pe Mang și înlocuindu-l nu cu „academician”, ci un un sindicalist. Vai de noi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *