La colțu' străzii

Despre pataniile unui fost „angajat” (?) Raiffeisen Bank

44 comentarii

Am si eu o nepotica, mititica (vreo 1.75m inaltime). Data fabricatiei toamna lui ’87. Licentiata in Drept, nu stiu de care,nu ma pricep, dar stiu ca a luat licenta anul trecut. Toata lumea stie cat este de greu pentru un absolvent sa isi gaseasca de lucru pe criza aceasta. Dupa cateva luni de lucru ca si vanzatoare la chioscul de peste drum de casa parintilor ei a revenit cu speranta in Bucuresti, unde a facut facultatea sa sustina un interviu la Raiffeisen Bank. O prietena de-a ei tocmai se angajase acolo si a recomandat-o si pe ea.

La interviu, toate bune si frumoase, i s-a promis un salariu de 1200 ron net, bonuri de masa, mediul de lucru „ca la banca”. Fiind fost client fript si patit cu aceasta banca, i-am spus sa nu se astepte la mare sfaraiala, sa stranga din dinti cateva luni si sa caute constant altceva de lucru in Bucuresti. Pozitia pe care a fost angajata se cheama Credit Collections Representative in limbajul corporatist, sau mai pe romaneste „recuperari credite prin telefon”.

Ce s-a intamplat mai apoi ?

Prima saptamana: training, nimic deosebit.

A doua saptamana: intrat in paine, dat telefoane la clienti, etc.

A treia saptamana a inceput frecusul : „din timpul pe care l-ai petrecut cu telefoanele am dedus ca ai cam stat degeaba, azi trebuie sa stai X ore peste program”

A patra saptamana:
– a fost trasa la raspundere in repetate randuri ca „de ce nu raspunde clientul la telefon?”
– i s-a reprosat ca nu recupereaza indeajuns de multe datorii
– i s-a explicat ca de fapt salariul fix despre care se vorbise la inceput s-a transformat in comision din suma recuperata

A cincea saptamana : a realizat faptul ca nu are contract de munca semnat, nu i s-au cerut acte pentru angajare, etc. A mai facut asa un calcul sumar, a primit in total aproape(!) 800ron pentru aceste 5 saptamani (luni-sambata + ore suplimentare) lucrate, se pare, la negru. Bineinteles ca dupa ce a tras aceasta concluzie, nu s-a mai prezentat la serviciu.

Din cate am reusit sa inteleg de la ea, nu ii este clar pentru cine anume a lucrat la negru 5 saptamani, pentru banca propriu-zisa, sau o firma catre care Raiffeisen facea outsourcing la call-center. Cert e ca se prezenta la telefon ca fiind reprezentanta Raiffeisen bank si le prezenta si planul de refinantare al bancii in caz ca raspundea vreun client la telefon :). Si mai am un indiciu, sediul call-center-ului era langa statia de metrou Pipera.

Daca intr-o astfel de banca, asa-zisa de renume european, exista astfel de practici la filiala din Romania, oare e de mirare ca se organizeaza clientii in grupuri de atac in instanta ?

Daca acesta este modul in care un proaspat absolvent care vrea sa lucreze orice, numai sa aiba un serviciu este tratat, fara ca sa fie protejat de institutiile statului, de ce ne mai miram ca se emigreaza in masa? De ce ne mai miram ca un procent (prea) ridicat dintre angajatii romani sunt lenesi si indolenti ?

Sau de fapt, revin la gogorita mea, ce cautam in UE ? Ce a fost in capul celor care ne-au primit? A, de fapt stiu, piata de desfacere, forta de lucru ieftina, le dam credite sa cumpere ce produce industria noastra …

Nu stiu cum se simte nepoata mea, dar eu am asa un gust amar dupa ce am auzit povestioara asta …

P.S. Treaba e recenta, de dupa adoptarea noului cod al muncii.

Later edit 2011-07-20 : Am mai cerut detalii de la nepoata, firma angajatoare este chiar Raiffeisen Bank, la call-center-ul din Pipera.

Anunțuri

44 de gânduri despre „Despre pataniile unui fost „angajat” (?) Raiffeisen Bank

  1. Nu-i bine. Dacă n-a semnat nimic, nu problemă, dar dacă avea o înţelegere cu firma care externaliza serviciile pentru R, atunci s-ar putea să aibă neplăceri cînd îşi va căuta din nou de muncă. Sistemul ăsta cu externalizatul pentru bănci (mai ales vînzările şi relaţiile clienţi) este deja standard în industrie.
    Ce nu înţeleg eu este că toată lumea ştie cît de putredă este piaţa muncii în România. Nici să fie toată lumea binevoitoare, n-ai cum să-i angajezi pe toţi pe bune. Joburile sunt puţine şi pot face diferenţa dintre mizerie şi o viaţă cît de cît normală. Aici nu-i loc de fair-play sau alte mofturi israelite.

  2. @neagrigore : Pe tine nu te-a deranjat deloc asa la auz ca i s-a promis la interviu un salariu si apoi i s-a dat altceva ? Sau ca a facut ore suplimentare si a lucrat in week-end fara sa fie recompensata? Sau ca un „nume mare” de angajator din Romania are astfel de practici ? Pai atunci de la saormeria de la Dristor ce poti sa mai ceri ?

  3. Sunt clientul Raiffeisen din 2003, cu firma. Păreau în regulă, comisioane la fel ca celelalte bănci, nume austriac. De-a lungul timpului am avut diverse păţanii cu banca, nu lucruri mari, ci mai degrabă mărunte şi enervante. Toate cazurile au avut ceva în comun: erau stupide erori umane cauzate evident de incompetenţă.

    Cel mai trist a fost când am văzut clienţii – care va să zică micii întreprinzători – dând şpagă! La Agenţia 13 Septembrie, la persoane juridice, e o doamnă, cea mai în vârstă de acolo, evident cu ani de experienţă în branşă. Este şi cea mai puţin profesionistă dintre toate, ca atitudine şi relaţii cu clienţii. Fără jenă îşi rezolvă probleme personale chiar şi când are un client în faţă. Cunoscuţii şi-i bagă peste rând, am văzut multe situaţii în care se oprea brusc din discuţia cu un client „oarecare” pentru a rezolva hârtia unuia special. Iar cei speciali sunt probabil cei ce dau şpagă. Am văzut-o în patru rânduri luând câte ceva: de două ori câte 50 de lei, o dată un plic cu o sumă nedefinită, o dată un pachet de cafea!

    Cel mai amuzant a fost când mi-am activat serviciul „mobile banking”. Era înainte de apariţia internet banking şi puteam să fac tranzacţii predefinite cu telefonul mobil. După câteva săptămâni, când m-am dumirit cum poate fi mai util, m-am dus să mai fac nişte schimbări în setări (astea se făceau pe hârtie). Răspunsul hilar pe care l-am primit a fost că nu se poate, pentru că singurul coleg care ştie cum funcţionează este în concediu!!

    Cea mai enervantă întâmplare a fost când mi-au pierdut extrasele de cont. Până anul trecut, când au intrat şi ei în epoca modernă şi primeşti rapoartele de activitate pe loc, printate cu un click, emiteau extrase de cont la fiecare operaţiune şi astea stăteau în dosarul clientului, iar dosarele erau toate într-un dulap mare. Procedura era că te duceai pe acolo şi prindeai un nefericit de angajat care avea proasta inspiraţie să treacă prin zonă şi îl puneai să îţi dea dosarele (sau dacă nu venea niciunul trebuia să mergi să recuperezi unul de la birouri). La un moment dat au început să-mi dea extrase din doi în doi, cu lipsuri; le-am zis, au negat; le-am zis din nou, iar au negat. În cele din urmă am observat din întâmplare că doi angajaţi diferiţi mi-au dat extrase din sertare diferite ale dulapului şi am dedus că au făcut două dosare. Am fost şi am luat-o de mânecă pe una de la birou, să unească dosarele. A durat zece minute şi a trebuit să ridic tonul şi să cer să vorbesc cu managerul ca să se ridice asta şi să verifice; tot timpul pretexta că e imposibil. Evident, a fost ca mine.

    Iar nostalgia maximă a fost după o sumă mare, echivalentul a vreo 150.000 de euro, care a stat în contul meu vreo două zile. Nu i-am observat decât când m-am dus după vestitele extrase, pe unul apărea intrarea, pe altul ieşirea. Am întrebat care-i treaba şi mi-au zis că s-a făcut o tranzacţie eronată. Păcat că n-am fost eu atent în alea două zile până s-au prins ei! 😀

  4. @ Ovidiu
    Ouch! Pe mine m-ar fi trecut fiori de gheata la faza cu „tranzactia eronata”. Macar ti-au lasat ceva dobanda in urma euroii?

  5. Simpatica patanie cea cu rostogolirea a 150k euro prin cont. Trebuia ceruta hartie scrisa. Altfel cum explici unui eventual control de la cei care se lupta cu spalarea banilor ca n-aveai nici in clin nici in maneca de-a face cu toata tarasenia?

  6. Am înţeles bine? A terminat Dreptul, dar s-a dus la serviciu fără să fi semnat înainte un contract de muncă?
    Dacă aşa stau lucrurile, atunci nu doar practicile angajtorilor sunt în discuţie, ci (mai ales) şi practicile lucrătorilor. Câtă vreme or să existe absolvenţi de Drept care se duc să muncească fără să aibă contract de muncă, or să existe şi Raiffeisenuri care să profite de ei, bieţii ingenui.

  7. @MihaelaB: bine că n-am plătit impozit, vorba lui klaher 😀

  8. Ah, şi în general despre Raiffeisen, eu am ajuns la o concluzie. După cum se ştie, austriecii au intrat pe piaţa românească cumpărând ce mai rămăsese din Banca Agricolă, adică reţeaua de sucursale, că banii îi furaseră nişte băieţi deştepţi. Cred că e un exemplu în care cultura autohtonă agricolă a asimilat cultura austriacă 😀

    Dar să dau totuşi şi un exemplu pozitiv, îl iau din experienţa de client persoană fizică. După ce am testat Internet Banking de la Raiffeizen, ING şi BRD, cel de la austrieci e de departe cel mai bun.

  9. Eu am avut cont de pfa la Raiffeisen pana recent, cand am observat ca au inceput sa extraga comisioane uriase din cont desi nu mai inregistrasem activitate de ceva vreme. Cand am ajuns sa am datorii in contul meu am decis sa-l inchid… „Cultura austriaca” mi-a lasat un gust amar…

  10. @Ovidiu: nu e banc, e pura realitate. In urma cu cativa ani ANAF a virat din greseala o suma importanta in contul companiei la care lucram. Am trimis banii inapoi cat de repede se putea, dar la urmatorul control pentru rambursare ne-au calculat dobanda pentru cele 3 zile in care banii lipsisera din contul lor. Am facut scandal, dar totusi suma era prea mica pentru a merge departe, in plus luna viitoare venea din nou controlul…

    Cat despre subiect, RFZ a cumparat o banca low-end si ofera servicii low-end. Focusul lor este pe minimizarea costurilor. In plus sunt mierosi cu autoritatile (prognozele lor il fac pe Boc sa viseze frumos noaptea) si au o caruta de credite neperformante. Personal, singurul meu contact cu ei este atunci cand vreau sa cumpar valuta cash. Am observat ca le plac leii, asa ca atunci cand am de dat, le dau lor leii mei. 😀

    99% ca draguta nepoata a lui lloopp a fost angajata de un contractor si nu de RFZ direct. RFZ si-a selectat contractorii dupa raportul cost/beneficii, ma indoiesc sa aiba ei cine-stie-ce criterii etice suplimentare. Si asa ajungem la patronul roman, legendarul IMM-ist ce in mitologia dreptei lui Boc a luat locul clasei muncitoare din comunism.

    Marea majoritate a conationalilor nostri inteleg o singura forma de relatie ierarhica: boier – sluga. Sluga face ORICE vrea boierul, boierul ii da bani, cand si cat are chef, din imensa sa marinimie. Apropo de comentariul lui neagrigore, 90% din „antreprenorii” astia care se vaita ca e imposibil sa obtina profit in conditii legale, isi fac vile, isi iau masini de fite, sparg banii in cazinouri si isi ajuta toate neamurile de a 15-a spita, daca nu tot satul. Dar pentru impozite si contributii sociale n-au bani, e „imposibil”. In 13 ani de munca, toate experientele personale pe care le-am avut cu jupani romani au fost negative, fara exceptie.

    Daca ar fi sa dau un sfat nepotelei, i-as spune sa fie flexibila la ore suplimentare, dar nemiloasa in ceea ce priveste contractul de munca si achitarea drepturilor, asa cum au fost ele convenite. La prima magarie de genul „facem mai tarziu contractul” sau „n-ai inteles bine, sunt 5 milioane, nu 10”, la revedere. Pentru ca sigur nu o sa fie ULTIMA. Mai bine mai sta 2-3 luni pe banii parintilor decat sa apuce sa i se formeze reflexele de sluga, pentru ca dupa aceea scapa al naibii de greu de ele.

  11. @ diacritica,
    gazda noastra a fost foarte explicita: „… o nepotica, mititica (vreo 1.75m inaltime). Data fabricatiei toamna lui ’87.” De la asa o mititica nu poti avea pretentii.

    Unchiule, nu-i asa ca-ti tii contul de firma tot la Raiffeisen? Nu ma refer la patania nepoticii. Ma refer la aia 150Kilo.

  12. trista situatie, dar din nefericire tare adevarata. Sora mea, mai mica, a patit cam la fel.
    In legatura cu Raiffeisen, si eu o experienta nefericita, care a dus la o reclamatie la managerul de filiala din Piata Romana. Dupa o luna de la depunerea reclamtiei, m-a sunat managerul filialei din P-ta Romana, si evident ca functionarul de la banca nu a gresit, eu eram vinovata. Am ramas cu un gust tare amar.

  13. @diacritica : Nu te supara, stii ce se invata la facultatile de Drept din Romania? Sau stii cat de mare este diferenta intre teoria de la facultate si practica din viata reala? Si dupa cum am povestit in articol, in momentul in care a realizat ca este o mare pacaleala, a renuntat sa mai mearga. Acesti „bieti ingenui” pe care ii desconsideri sunt absolventi de facultate care nu isi gasesc de lucru de o lunga perioada de timp, si cei carora nu le place sa stea pe banii parintilor aiurea prefera sa faca orice job, numai sa-l aiba si sa isi castige existenta. Numai ca de la a fi angajat la a fi sclav la negru de foarte multe ori este o distanta foarte mica.
    Am trecut printr-o situatie similara cand eram de varsta ei, am plecat dupa 3 saptamani. De curiozitate, care a fost primul tau loc de munca, si cum ai fost angajat(a) acolo ?

  14. @Corson : eu sunt unchiul, Ovidiu a patit problema cu contul de firma. Eu sunt un amarat de amploaiat la o multinationala. Si nu, nu mai am nici un cont la Raiffeisen, de vreun an si jumatate, in urma altor experiente neplacute cu ei.

  15. @lloop, hai să le luăm pe rînd. Drumul de la promisiunile din timpul interviului şi realitatea de la locul de muncă este foarte lung şi sinuos. Unul din motive ar fi stările diferite prin care trec angajatorul şi posibilul angajat. Dacă ar fi să fiu chibiţ, aş întreba dacă interviul a avut loc într-unul din sediile R sau de către un angajat al R. Dacă nu, de către cine?

    De fapt, vorbă lungă, sărăcia omului. Am trecut şi eu prin toate poveştile ăstea şi ştiu ce gust amar îţi lasă. N-are sens să mai insist. Dar îmi permit (în virtutea vîrstei şi a faptului că am renunţat de mult să mai sper în ceva bun) să dau cîteva sfaturi.
    Fişa postului, job description, cum vrei tu s-o numeşti. Aia e sfîntă. Trebuie să ştii clar de la început ce ai de făcut. Cu cît descrierea este mai generală/aburitoare, cu atît va trage mai mult mai tîrziu.

    Doi, dacă are cumva dubii în privinţa caracterului angajatorului şi-şi permite să mai caute, s-o facă, altfel va regreta. Dar dacă începe şi face compromisuri (chiar şi de genul, am terminat dreptul şi m-am angajat ca recuperator) să lase speranţele la uşă. Începe o poveste tristă, unde speranţele sunt ultimele lucruri de care ai nevoie.

  16. @lloopp, eu nu mă supăr, dar nu te supăra nici tu: un absolvent de drept care se duce să muncească fără să fi semnat contract de muncă, chiar şi la primul job fiind (ceea ce înţeleg că nu era), şi dup-aia se plânge că, vai, angajatorul e rău, îşi merită din plin experienţa negativă. Şaormarul de la Dristor are o scuză. Absolventul de drept, nu. Că nu e vorba de cine ştie ce sofisticăreli de drept, e vorba de o chestiune elementară din Codul muncii, pe care absolventul de Drept se presupune că l-a citit. Dacă nu l-a citit, e vina lui, nu a facultăţii – că nu poate citi „facultatea” pentru tine.
    Când o să accepte că experienţa negativă e în primul rând din vina ei şi abia apoi din vina angajatorului (cum naiba e posibil să nu ştii nici măcar pentru ce firmă ai lucrat în alea 5 săptămâni?!), o să facă un pas înainte întru maturizare.

    Primul meu job a fost în 1995, în vremea facultăţii (de limbi străine, nu de drept): vânzătoare la librărie privată. Job part-time, contract de muncă part-time, carte de muncă & stuff. Proprietara librăriei m-a angajat că mă vedea des pe acolo (nu, nu mă ştia mai mult de-atât) şi s-a prins că mă pricep la cărţi. Apoi m-am făcut profă, apoi, când am pornit din nou să-mi caut job „la privat”, mi-am luat mai întâi cărţulia cu Codul muncii şi am citit-o din scoarţă-n scoarţă şi am încercat s-o pricep. Şi după multe căutări am ajuns „referent de comerţ exterior” – cu contract & stuff.

    Şi ştiu şi cum e să fii disperat după un job: am luat criza în barbă din plin – am stat 1 an şi 4 luni fără serviciu. Şi fără vreo susţinere financiară de pe undeva. Am trăit cu 50 de lei pe săptămână, din datorii şi din cursuri de română pentru străini. După ce mi-am găsit de lucru full-time, vreme de un an am trăit tot din 50 de lei pe săptămână, căci salariul se ducea pe datoriile acumulate.

    Cu toate astea, îmi pare că absolventul de drept, chiar şi de 23-24 de ani, care se duce să lucreze fără să aibă contract de muncă şi pe urmă se plânge că angajatorul nu i-a făcut contract îşi merită soarta.

    Îmi pare, de asemenea, că e un comportament ce tinde să devină tipic pentru angajatul român, indiferent de nivel – întotdeauna angajatorul e cel naşpa, angajatul nu-şi asumă nici o vină.
    Exact la fel cum, dacă eu nu ştiu (indiferent ce – Codul Muncii, de exemplu), profesorii sunt de vină (ăia de la Drept, care m-au împiedicat să citesc capitolul despre contract din Cod).
    Tot aşa cum – aud tot mai des – pentru orice neîmplinire personală (n-am serviciu, n-am casă, s-au scumpit cartofii, n-am bani de iphone) e de vină Guvernul, niciodată individul. Şi toate pornesc de la atitudini precum cea de mai sus – banca e de vină că nu mi-a făcut contract. Da, banca e de vină, dar înainte de toate eu sunt de vină, pentru că EU trebuie să mă protejez, mai ales când am vârsta, inteligenţa şi studiile necesare. Datoria celorlalţi (stat, angajator etc) de a mă proteja vine abia după.

  17. @diacritica si restul
    Judecati prea repede un „incepator in piata muncii”.
    In momentul in care iti cauti de munca si nu prea gasesti, si presiunea auto-impusa e destul de mare, contractul de munca si alte formalitati sunt trecute la coada listei de prioritati.
    Asta indiferent de ce facultate ai absolvit. Este mai usor pentru cei cu mai mult experienta in relatiile cu angajatorii sa judece si sa si-i poata alege.
    In schimb cei care sunt la inceput vor urma mai mult cutumele interne ale grupului in care intra: colegii de munca, in general, care colegi fiind sunt in aceeasi situatie dau un oarecare sentiment de siguranta gen: „nu sunt singurul fraier”.

    lloopp, nepoata ta ar trebui sa ia asta ca pe o lectie. Incet, incet va invata.

  18. „contractul de munca si alte formalitati sunt trecute la coada listei de prioritati.” da, dar dacă ai trecut pragul ăsta, there is no turning back for a long time …

    Mai în glumă, mai în serios, este unul din motivele pentru care suntem unde suntem azi.

  19. @diacritica:
    Nimeni nu-i nebun sa vrea sa lucreze la negru, alternativa celor ce accepta e sa moara de foame sau sa fie intretinuti. Ori, dupa ce termini facultatea si daca ai putin bun simt nu-ti mai vine sa traiesti pe banii babacilor.
    P.S. Ai platit taxe pentru banii cistigati din cursurile de romana pentru straini, desigur.

  20. @Dorel, acum zece ani, mai toată lumea era nebună. Ah, şi uitam. Nu toată lumea are babaci. Nimeni n-a murit de foame, vorba Elenei, da aici e vorba de altceva. După ce ai petrecut zece ani prin joburi mărunte, e greu să te mai angajezi altundeva decît într-un alt job mărunt. Bonus, şomerul se degradează nu se conservă, ca orice marfă perisabilă.

    nu vreau să mă transform în avocatul diacriticii, dar P.S.-ul ăla nu-i un argument, e o mizerie (oricum, trebuie să recunosc că a durat ceva comentarii pînă am ajuns la atacuri personale)… my two cents

  21. Ca de obicei, adevarul e undeva la mijloc. Desigur, e bine sa nu faci compromisuri, dar pe de alta parte poate dura foarte mult pana cand poti gasi un angajator corect, daca esti incepator in Romania. Cand m-am angajat prima data, intr-o perioada de criza mai grea decat acum, la 3 luni de la licenta si dupa ce refuzasem doi tepari (unul pe nume Copos, daca va spune ceva), tot am acceptat sa lucrez mai mult decat timpul legal, fara a fi platit ore suplimentare. Iar cand am plecat dupa 6 luni am descoperit ca patronul nu inregistrase niciodata cartea mea de munca, pe care de altfel mi-o daduse sa o semnez. Si nu era vorba ca nu stiam ce si cum…

    La al doilea loc de munca la interviu mi-au spus un salariu, apoi mi-au pus in fata un contract cu alt salariu mai mic. Puteam sa refuz si sa redevin somer, pentru ca demisionasem de dincolo (de fapt individul mi-a rupt demisia, dar cand m-am dus la Camera de Munca am aflat ca oricum nu inregistrase cartea de munca, asa ca puteam sa plec cand vroiam eu…). Am acceptat, apoi iar ore suplimentare neplatite, calculat si zilele de sambata la concedii, promovari la care se promitea un salariu si se dadea altul, etc.

    Abia la al treilea job, dupa ce am scapat de „clasa mijlocie” romaneasca, am fost tratat normal.

    In cazul jupanilor cu pretentii de „patroni” si „angajatori”, vinovatia e indiscutabila. In cazul angajatilor…e ca la spital: risti sa nu dai spaga si sa mori, sau faci compromisul moral? Important e sa nu te obisnuiesti, sa nu te resemnezi, si sa fugi la prima ocazie. Eventual nu doar de la ghertoiul respectiv, ci preferabil din tara ghertoilor.

  22. @diacritica : Nepoata mea nu se plange de nimic. Isi cauta alt job, nu a cerut nimic de la nimeni. Articolul a fost scris de mine, la initiativa mea, pentru ca astfel de angajatori trebuiesc verificati de institutiile statului si pusi cu botul pe labe, si statul nu isi face treaba. Pe de alta parte, cei care vor fi chemati la interviu de acest angajator o sa fie pusi in garda. Sansele ca acest angajator sa poata continua aceste practici ar trebui sa scada.
    Pe de alta parte este un semnal de alarma pentru oricine in general ca ASA NU trebuie procedat cand vrei sa lucrezi pentru o companie, orice sfat in privinta asta e bine-venit.
    Este frustrant sa aud ca foarte multi spun ca „e vina alora de li se intampla ca nu s-au pazit”. Nu, nu e (numai) vina lor, intr-un stat din UE ceea ce ne dam mari ca suntem nu trebuie sa se intample asa ceva ! Mai exact, asta nu ar trebui sa se intample nicaieri din lumea asta. Cum nu ma pot indigna de ceea ce se intampla in alte tari pentru ca vocea mea nu are valoare acolo, pot sa o fac aici, asta este datoria mea de cetatean, sa nu stau deoparte si sa-mi vad nepasator de ale mele.

  23. Diacritica si Joness au punctat foarte bine. Si inca odata, absolventa de drept ce nu semneaza un contract de munca? Studiile alea au fost pe bune?

  24. Si acum sa coboram in lumea reala. Imi place ca multi de aici impartasesc valori frumoase dar rupte de realitate. Cum puteti sa pretindeti cuiva sa se angajeze legal in conditiile in care impozitul pe munca in Ro e cam 60% din salariu. Cum sa pretinzi unui angajator sa angajeze legal in conditiile astea. Eu muncesc la negru de ceva vreme (2 ani) si sunt multumit, banii vin la cat ne-am inteles, daca vreodata am avut vreo belea am primit avans la salariu sa mi-o rezolv. E drept ca inca sunt tanar, mai merge cativa ani asa. Prietena mea e angajata in acte cu jumatate de norma, de fapt ea munceste cam 10 ore/zi, uneori sambata sau duminica. E foarte multumita ca a gasit ceva de lucru.

    Nu cred ca o sa apuc sa mananc pensie de la statul roman si cred ca cei care cotizeaza la sistemul de sanatate si pensie isi iau o mare tzeapa.

  25. @Glumetzu: pretind, atat timp cat vad ca nefericitul patron arunca banii ca la nunta in scopuri personale. Desigur, e dreptul lui sa faca orice doreste cu profitul, insa DUPA ce isi plateste angajatii si obligatiile legale. Eu n-am intalnit inca patron roman nu modest, ci macar decent. Ba mai mult, risipa si prostul gust in viata personala sunt direct proportionale cu vaicareala si evaziunea in afaceri.

    Este adevarat ca statul agreseaza in mod constant si sufocant patronatul. Dar la fel de adevarat este si ca ei, patronii, se comporta EXACT LA FEL cu proprii angajati. Aici suntem, in evul mediu, sau in jungla, cum preferi. Statul i-o trage patronului, patronul angajatului, iar angajatul…fura, bea sau se duce acasa si isi bate nevasta.

    Sistemul de sanatate merita, nu ai vrea sa iti platesti o operatie din buzunar. Pensiile si somajul nu merita, sunt de acord.

  26. O operatie de hernie la stat a avut ca decont, primit din spital suma de 600 RON, deci nici pe departe o avere. Bine daca ar fi fost s-o platesc din buzunar s-ar mai fi adaugat oricum si costurile informale, pe undeva pe la 900 RON.

  27. @lloopp Parerile sunt impartite, dupa cum e si normal, in ceea ce priveste vinovatia. Ceva e totusi in neregula cu postarea asta indiferent de cum privesti lucrurile. Citez „Daca acesta este modul in care un proaspat absolvent care vrea sa lucreze orice, numai sa aiba un serviciu este tratat, fara ca sa fie protejat de institutiile statului, de ce ne mai miram ca se emigreaza in masa?” Cum poate avea cineva pretentia sa fie protejat de institutiile statului daca nu a facut nici macar apel la ele? In plus, a sesiza astfel de abuzuri este o datorie civica, chiar daca asta suna pretentios. Faptul ca ea nu a facut o sesizare inseamna ca alte cateva de persoane vor lua aceeasi teapa in viitorul apropiat. De ce nu a facut nici o sesizare? Din comoditate? Atunci nu are nici un drept sa se planga si nici sa invoce dreptul la a fi protejat.
    „Treaba e recenta, de dupa adoptarea noului cod al muncii.” ….Cand tu nu soliciti un contract, nu
    faci nici o sesizare si pleci ca si cum nimic nu s-a intamplat, ma intreb ce importanta are ce Cod al Muncii este in vigoare? Legile te pot proteja de abuzuri nu de prostie, mai ales cand aceasta e in forma continuata.
    Pot intelege si ca unii oameni prefera sa munceasca la negru (desi as putea jura ca cei mai multi dintre ei se asteapta ca parintii lor sa fie tratati in spitale cand au probleme si sa primeasca si pensii) dar macar sa o faca la modul asumat.

  28. @neagrigore: PS-ul desigur nu e un argument, nici nu s-a vrut unul, nici macar atac la persoana nu e. Ilustram doar ca diacritica acceptase sa lucreze la negru in istoria ei lucru care, in opinia mea (poate gresita) nu prea ii mai permite sa emita judecati pe tema. Spun doar ca fiecare situatie e particulara, nu poti umbla cu sablonul, iar joburile marunte trebuie si ele facute de cineva, nu putem lucra toti la birou si nu toti sintem in masura sa punem conditii.

  29. Orice job presupune niste compromisuri – mai mari sau mai mici – din partea angajatului. Avand in vedere criza economica, discretionarismul angajatorului in relatiile de munca ia amploare, iar cedarile angajatului sunt tot mai multe si mai numeroase. Daca in sectorul public nu se respecta intelegerile, contractele si legile, de ce ar face sectorul privat altfel? Sindicatele sunt praf, iar justitia functioneaza asa cum stim.

    In Romania, pentru un tanar la inceput de drum, solutia cea mai sigura pentru o cariera profesionala facila si rapida e sa se lipeasca de un partid politic, in special de cel de la putere. Carnetul de partid poate deschide multe usi care inainte i se tranteau in nas.

  30. ariel, nu.
    Sau poate da, in orasele mici, controlate de feudalii stiuti de pe la televizor.

  31. @Mihai bineinteles ca ma astept ca mama sa fie tratata in spital, doar a cotizat atatia zeci de ani in sistem, nu vad legatura

  32. „nu” la ce parte din comentariul meu? Tocmai vad un update la articol:
    „Later edit 2011-07-20 : Am mai cerut detalii de la nepoata, firma angajatoare este chiar Raiffeisen Bank, la call-center-ul din Pipera.”

  33. Nu, la al doilea paragraf. Nu asta e solutia. Ca tanar, n-ai ce sa inveti de la smecherii politici. Iti investesti tineretea aiurea.

  34. asta daca ai pagubosul obicei de a te tine de niste principii. 🙂
    De la zi la zi apar tot mai multe cazuri care imi confirma opinia. De la protectia feudalilor din provincie se ajunge la protectia „inalta” a reformistilor Partidului.

    http://www.romaniacurata.ro/nepotism-si-pedelizare-in-curtea-lui-teodor-baconschi-ltbrgt-update-ex-1630.htm

  35. @ariel Într-o ţară în care nu se mai ţine cont de nimic, normalitatea este singurul lucru care te poate ajuta să nu înebuneşti de-a binelea.

  36. Ha, ha, pai daca este chiar RFZ povestea asta este o oportunitate de imbogatire pentru nepoata lui lloopp. 😀 Scandaaaaaal!!! 😀 😀 😀

  37. @joness : Am trimis si eu un e-mail la un anume Rudolf Vogl (din intamplare Head of Human Resources) sa vad ce parere are de acest aspect 🙂

  38. Am primit raspuns de la domnul Vogl :

    ************************************************************************************
    following up on your e-mail I contacted our colleagues at Raiffeisenbank Romania, because at the head office we are not involved in operational tasks of any of our subsidiary banks. We set the frame work and guiding principles and assure our colleagues, who are supposed to know and also comply the local legal regulations, are operating within it.
    We therefore contacted our colleagues at Raiffeisenbank Romania, who reported to us that the case you mention does – legally speaking – not concern one of our employees, but a person employed through a subcontractor. Therefore we cannot comment on whether any promises about salary were made to person be her employer. There were some issues with documents after the expiry of the service agreement, which should have been resolved. So I am quite confident things are properly set up by now.
    Should you have further questions may I kindly ask you to directly contact my colleague Irina Kubinschi, Director Human Resources, at Raiffeisenbank Romania.

    Best regards,

    Rudolf Vogl

    Dr. Rudolf VOGL
    Managing Director, Head of Human Resources

    Raiffeisen Bank International AG |
    ************************************************************************************

    Nu stiu daca s-a intamplat ceva, dar macar au tremurat niste chiloti pe aici in Romania

  39. am lucrat si eu aprox 3 luni in colaborare cu banca Raiffeisen si am o parere ft proasta

  40. Pingback: Raiffeisen Bank Romania locul unde incompetenta intalneste nesimtirea

  41. Pingback: Tot despre educatie, modele si ajutat aproapele | La colțu' străzii

  42. Pingback: Despre educatie si perpetuarea traditiilor familiale | La colțu' străzii

  43. niste HOTI si jepcari. Mau prostit cu odepunere unilateralade economisire-credite,am depus300 lei si cand am vrut sa iau bani mi sa dat 150 lei ca restu cica ar fi comisioanele lor. Asa ca Teapa !!!

  44. VRAJEALA, 1. era poate angajata de o firma de recrutare, asa face RAFF cu cei din operatiuni. 2 ne plangem ca suntem romani toti sunt hoti si etc… dar cred ca suntem in stare sa semnam un contract si sa luam acasa o copie. Cea mai tare faza e asta cu „eu sunt ars, fiind client la ei” in supermarket unde iti zambesc, cum e crezi ca e, ok? 700 lei + bonuri+ ore s.+ picioare in cur. Bafta

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s