Categories
Stiri Tu cu cine ai vota

Pasajul Basarab și importanța ideii de Proiect

Ieri am fost printre cei care s-au plimbat pe noul pasaj Basarab, prilej de a nota câteva gânduri. De azi, deja orașul Drumul Taberei și orașul Militari vor intra în București: cel puțin teoretic statuia Leu și rondul de la Răzoare vor fi la câteva minute-mașină de piața Victoriei.

Preambul de trafic

Până acum, orașul Drumul Taberei și orașul Militari făceau parte din capitală doar duminica dimineața și în două-trei săptămâni de concedii de august, până să-nceapă goana după rechizite din septembrie. Apoi, după octombrie încolo când apăreau și studenții și ploile de toamnă, orașele Militari și Drumul Taberei rămâneau niște enclave, niște locuri izolate ca satele rupte de inundații, niște insule din care se scăpa pe rând, unu’ câte unu’, bară la bară, geam lângă geam, cu toții buluc la rondul de la Răzoare sau la statuie la Leu; asta excluzând norocoșii evadați, care citeau ziarul pe volan pe podul Grant.

În zilele bune ale blocajelor în trafic, îmi necăjeam amicii băștinași ai acelor zone că ei nu locuiesc de fapt în București. Că bulevardul Castanilor din Ploiești e mai aproape de Gara de Nord decât Drumul Taberei fiindcă orice tren venind de pe Valea Prahovei face 45 minute din Ploiești (Sud) până-n Gara de Nord. Iar pe-atunci ăsta era un timp de invidiat ca s-ajungi în Gară venind din adâncurile Militari sau Drumul Taberei. Ba mai mult, pentru cineva din aceste zone, ca timp efectiv, Piteștiul era mai aproape decât Arcul de Triumf sau parcul Herăstrău. Judecând după faptul că astea două cartiere bucureștene au populație cât vreo trei municipii reședință de județ (să zicem Târgoviște, Giurgiu, Alexandria la un loc), nici nu eram departe în a le denumi orașe propriu-zise.

Mai jos, am pus două poze pentru acest preambul vestic: indicatoarele respective sunt ca două vești bune după mai mult de 10 ani de blocaje în trafic.

Așadar orașele Militari și Drumul Taberei (dar și celelate gen Ghencea, Roșu, Giulești, Crângași) revin oficial în București și o vor face grandios. Mai precis vor inunda zona Titulescu, Banu Manta, Doctor Felix dar mai ales gura pasajului Victoriei, unde oricum e care pe care pentru un loc mai față spre Ștefan cel Mare. Nu trebuie experți de trafic ca să estimăm că zona Titulescu va arăta precum intersecția unde podul Grant se revarsă în Ion Mihalache (1 Mai, la Miciurin). Alt “bottle-neck” cred că va fi Calea Griviței și asta sigur-sigur pe termen scurt-mediu, având în vedere lucrările de la Buzești.

Pasajul Basarab este însă un pas înainte. Măcar ca bonus comunitar.

Să nu o dăm în cârcoteală. Un astfel de proiect e un lucru bun prin simplu fapt că există. Că arată cum-necum, că o comunitate a reușit să construiască așa ceva. Că niște români din prezent lasă ceva unor români din viitor iar asta inevitabil contribuie la spiritul comunitar. Zic “români” și nu “bucureșteni” fiindcă orice român simte ca Bucureștiul îi aparține și lui, fiind capitala țării. Bucureștiul aparține tuturor românilor și de fapt nimănui, dar asta e altă poveste. Important e că Bucureștiul e mai legat decât pare și nu doar prin acest pasaj ci și prin locuitorii săi. Zic “locuitori” și nu “bucureșteni” în sensul propriu al cuvântului, fiindcă mulți sunt aici în trecere pentru studii sau munci, iar bucureștenii de măcar două generații sunt probabil o minoritate.

În fine, milioanele de bucureșteni le au pe ale lor (adăugați problemele specific românești la problemele uzuale ale unei metropole) dar sunt și puțin mai altfel: n-au ieșit la nicio grevă din ultimii ani grei, însă au venit să sărbătorească pasajul Basarab așa cum au fost curioși să vadă stadionul Național în construcție. Au fost 60,000 în Piața Constituției la concertul AC&DC, dublu decât orice manifestație de protest din ultimii ani. Au explodat neașteptat cu toții la o plimbare de Crăciun în piața Unirii ca să vadă un brad, dacă va amintiți acea inexplicabilă ieșire în stradă, care a paralizat câteva ore piața Unirii în decembrie 2007. Sunt suprinzători și nu doar în rele. :) Iar eu m-am simțit bine plimbându-mă printre ei pe podul Basarab. Podul ăsta deja aduce la un loc comunitatea, și asta va continua în viitor când va fi arătat cu mândrie vizitatorilor străini, de fiecare bucureștean de parcă podul îi aparține și lui un pic. Ăsta e bonusul comunitar.

Început de Băsescu, finalizat de Oprescu

Politic vorbind, pasajul Basarab va spune mereu ce-nseamnă forța politică a unui proiect. Ce-nseamnă să vii cu o propunere în care oamenii să-și poată investi speranțele. Să propui limpede și credibil o soluție la o problemă. Să ai “un proiect” – asta a avut primarul Traian Băsescu în primul său mandat iar atotputernicul premier Năstase a intuit această amenințare. Foarte sumar, istoria o aveți mai jos, dacă doriți să revedeți:

În 2000, primarul Băsescu obține finanțarea BEI pentru pasajul Basarab însă nu-și poate impune proiectul în fața unui PSD controlat obsesiv de sufocantul Adrian Năstase. Conflictul Băsescu vs PSD a dospit an de an și  nimic nu s-a mișcat propriu-zis cât Năstase conducea țara, împotriva alocării de fonduri pentru pasajul Basarab votând inclusiv actualul primar Oprescu, pe atunci senator PSD. Însă prin opoziția sa tenace, primarul Băsescu a urcat direct în cel mai înalt ring al politicii românești unde l-a și învins pe fostul premier. Abia în 2006 – primarul Videanu termină proiectarea și licitația și semnează contractul cu constructorul, proiectul dublându-se și fizic și ca buget. Iar al treilea primar Oprescu semnează recepția lucrărilor după 11 ani din care 5 ani de șantier efectiv. De menționat că autoritățile au contribuit direct la întârzierile lucrărilor prin întârzierea exproprierilor, ce-i drept făcute în plin boom imobiliar când  părea normală febra supraevaluării fiecărui coteț din zona Giulești/Regie/Gara Basarab.

Ieri am făcut la pas pasajul și pot confirma că Oprescu e primar sigur. Din nou observ  ce-nseamnă să se vadă ceva, să te lipești de un proiect și să încerci măcar să oferi o soluție unei probleme. Așa, ca test blitz, vă vine în minte vreo soluție, vreo idee de proiect, orice proiect ale actualei Opoziții?

În privința pasajului, Oprescu a mizat excelent pe reconciliere, urmându-și linia neutră și speculând diplomat dezamăgirea foștilor votanți ai primarului Băsescu. Inclusiv cu plăcuța inedită de pe unul din stâlpii podului.

Mesajul “Început de Băsescu, finalizat de Oprescu” obține reacții, chiar dacă mai degrabă discrete. Din majoritatea tăcerilor amuzate am înțeles că lumea recunoaște paternitatea proiectului însă doar atât fiindcă Oprescu e acceptat ca și “făcător”. Dar să nu cumva să confundați mulțimea ieșită la o plimbare cu găștile politice de prin televiziuni sau forumuri. Vocali politic am întâlnit doar două cupluri care se contraziceau pe subiect, primii ceva gen “Păi și nu-i așa? Nu-i așa? Nu el l-a început?” (ea, retorică pe un ton vădit defensiv) si ceilalți “Oprescu! Păi normal că Oprescu l-a făcut, că ălălaltu’ nu e în stare să termine nimic!” (el explicând cu năduf). Așadar mesajul funcționează și ca reverență pentru cine vrea să-l citească în această cheie și ca ironie, pentru cei anti Băsescu. Mesaj bun, punct ochit, punct lovit – cel puțin pentru actualitate. Pentru posteritate, probabil că post-mortem își vor împărți numele vreunui tronson sau măcar o bretea ceva redenumite în cinstea fiecăruia. :)

Dar oricum, lumea era liniștită și zâmbitoare, exceptând o disperată de la Realitatea, ofuscată că poliția i-a pus în vedere să-și mute duba de pe mijlocul podului. I-am bătut obrazu’ și eu și alții “Ca să putem trece și noi, d-aia!” când țipa isterică la șofer “De ce să te muți? De ce să te muți?”. Mi-a plăcut că lumea respinge presarii, așa e, poporu’ nu mai dă nici doi bani pe suportul uman de microfon. :D

Pasajul e un pas înainte fiindcă…

…mașinile se vor înmulți, traficul va crește, blocajele vor continua și va deveni evident pentru toată lumea că nu doar infrastructura e problema ci organizarea un pic mai inteligentă a orașului. Gospodărirea circulației. Logistică. Traffic Management. Cu ditamai turnurile și ditamai podu’ ca exemple în ochii tuturor și vizibile din orice birou de Șef, soluția nu va mai fi doar îngroparea banilor în betoane pentru locuitorii-strict-șoferi. Se va ridica sprânceana către încurajarea altor forme de circulație (transport public, biciclete, scutere), restricționarea accesului auto în zonele centrale, parcări și deci eliberarea unei benzi, linii de tren suburbane, lărgirea centurii, etc. D-asta e bun pasajul: oricând se poate argumenta că cu banii pe pasajul Basarab se putea face metrou în Drumul Taberei – proiectul Fata Morgana al  locuitorilor zonei. De fapt, mă aștept la multe fraze comparative începute cu “Cu banii de pe pasajul Basarab… [proiect alternativ]“.

Apropo de proiecte alternative: mutarea Gării și desființarea liniilor de cale ferată, apoi străpungerea directă spre Titulescu, fără nevoia unui pod gigant. Totul urmat de transformarea în parc a ariei de foste căi ferate dintre Basarab și Gară precum și regândirea Pieței Gării ca piațetă pietonală, concomitent cu renovarea clădirilor Gării și reutilizarea lor ca muzee, galerii,  săli de spectacole. Reinventarea ariei ca  zonă culturală și cu potențial comercial, prin închirierea unor spații pentru terase, cluburi, magazine. Plus salvarea unei sume importante de zeci de milioane de euro. Ministrul Mitrea propusese asta, dar eram toți prea preocupați să detestăm guvernul Năstase. Cum asta ar fi însemnat că banii se cheltuiau de Minister și nu de Primărie, ghici conflict de idei edilitare.

Cândva cred că e posibil chiar să se întâmple proiectul alternativ de mai sus și vom sfârși cu un mare pod trecând peste un nou parc făcut cadou electoral bucureștenilor (eh, vise). Fiindcă măcar atât, parcurile aduc voturi, sper  că din ce în ce mai multe – a se vedea Chiliman-Bordei, Negoiță-Titan și sigur confirmat la anu’ de Piedone-Tineretului.

După ce m-am întins precum cablurile ce țin podu’, până la urmă m-am reîntors la politic, mai precis la leadership, așa că închei cu un truism vechi de când lumea: în orice domeniu voturile, încrederea nu se câștigă cu hate-speech bezmetic, ci venind cu o Soluție, cu un Proiect; de preferat limpede și credibil. E chiar atât de simplu. Iar pentru cine nu crede, tocmai ce s-a deschis un pod grandios în București.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *