M-am saturat sa citesc despre Rosia Montana. Asist la o inflatie de voci anti care frapeaza prin ridicol si redundanta: in general, toti atrag atentia asupra proiectului si blameaza corporatia canadiana. Si atat. Se dezbate haotic, se lupta impotriva proiectului pe cont propriu sau in tot felul de bisericute de cate trei ONG-uri care … avertizeaza. Jurnalisti, ong-isti, cantareti, actori, bloggeri, popi, medici, experti, toti … avertizeaza, facand din mine un cititor perplex, ca-n povestea cu drobul de sare.
In afara de cei cativa bezmetici someri, gata oricand sa experimenteze voluntar binefacerile oncologiei, toata lumea a inteles ca proiectul este extrem de daunator. Mesajul e simplu, categoric si usor de priceput: cianura este otrava iar la o asemenea scara industriala este genocid: asupra mediului, asupra comunitatilor, asupra angajatilor, asupra patrimoniului cultural al zonei. In cativa ani, desertul Sahara va parea un loc prietenos si foarte sanatos in comparatie cu masivii Muntilor Apuseni infestati cu cianuri.
Cum se “povesteste” public Rosia Montana. Anost, fad, boring, lame.
Continuarea acestei retorici publice strict alarmiste, in care se abordeaza numai si numai pericolele proiectului convine de minune PR-istilor de la Gold Corporation. Pe aceasta cale ii felicit eu insumi ca au deturnat cu succes dezbaterea publica, mercenarii lor in comunicare publica dovedind abilitati ireprosabile de pozitionare si discurs public. Se discuta si se disputa acum miliardele ce ar intra in Romania, diversele expertize de mediu, tehnologiile posibile de restaurare a zonei, procedeele tehnologice specifice mineritului cu cianuri, etc. Corporatistii canadieni au reusit excelent mutarea discutiei pe aceste false solutii.
Solutia reala a fost data deja de Parlamentul Ungariei. Se numesteLegea Anti-Cianura.
Desigur, la ce imagine jalnica are Parlamentul nostru, nimeni nu se concentreaza pe aceasta simpla ruta institutionala. Nu face parte din reflexul discursului nostru public sa apelezi la Parlament. Chiar si atunci cand initiativa legislativa exista, dar a fost inabusita in Parlamentul Romaniei, o ticalosie tipica clasei noastre politice.
Pe site-ul oficial al Camerei Deputatilor gasiti pasii parcursi deja in promovarea Legii Anti-Cianura. Referinta la acest proiect de lege n-ar trebui sa lipseasca din niciun articol, din nicio opinie, din nicio parere publica despre Rosia Montana. Un reflex sanatos si foarte democratic de auto-aparare ar fi ca de fiecare data cand se mentioneaza Rosia Montana aproape instant sa se pronunte Legea Anti-Cianura. Zici Rosia Montana, zici Legea Anti-Cianura.
Cianuristii din Parlament
Opinia publica e demult castigata fiind majoritar anti, insa combatantii au ramas blocati si plictisitori in argumentarea pericolelor, fara a oferi solutia evidenta. Gata! s-au inteles pericolele, discutia trebuie dusa la urmatorul nivel, adica extinsa la fiecare cabinet senatorial, la biroul fiecarui deputat, la fiecare partid. Sa vorbim pe voturi asumate, transparent, cu data si nume, fara amanari. Sa-i numaram si sa-i aratam cu degetul pe parlamentarii cianuristi. “Cianuristii” – asa sa-i stie lumea.
Dezbaterea publica despre acest subiect trebuie sa revina urgent in Parlament.