Categories
random Stiri

Necazurile, domnule, necazurile!

Saptamana trecuta a inceput incurajator, prin exemplul dat de paznicul psiholog. Am avut astazi ocazia sa vorbesc din nou cu dumnealui, spunandu-i ca l-am dat drept exemplu pentru atitudinea civica. Intrebandu-l cum de a ajuns sa fie asa de dedicat ajutorarii celor din jur a raspuns cu capul in pamant „Necazurile, domnule, necazurile!”. I-am spus ca ma asteptam sa fi fost ceva de genul acesta, pentru ca numai cine a suferit in viata poate fi in stare sa se dedice asa ajutorarii celor din jur.

File:UnemployedMarch.jpg

Foarte posibil ca marea trauma emotionala prin care a trecut sa fi fost alta, dar spectrul constant al posibilitatii ramanerii fara serviciu l-a marcat destul de des in ultimii ani. Locul de munca precedent l-a pierdut datorita crizei, fusese sef de echipa. La antepenultimul fusese foarte bine tratat de catre angajator, mai ales datorita patronilor, „ardeleni, domnule!”, dar cumva nici acolo nu a prea mers afacerea. Acum lucrurile s-au mai aranjat, baiatul are si el serviciu, fata din strainatate are o situatie bunicica.

I-am povestit de societatile capitaliste pe care le-am vazut de mai de la nord si vest, si despre cum se ajuta cei de acolo in aceste lucruri marunte de zi cu zi, carat o sacosa, deschis o usa, etc. Despre faptul ca putem ajunge si noi acolo, cate putin, iar oameni ca dumnealui pot pune umarul la atingerea acestui ideal. „Suntem o picatura intr-un ocean, domnule, la unul ca noi sunt sute si mii carora nu le pasa”. I-am impartasit parerea ca asa cum este, Romania se indreapta in directia potrivita, societatea se asaza, ca se vede clar progresul, numai ca viteza la care se intampla lucrurile este foarte mica, si noi pierduti in lupta cotidiana nu o prea percepem. Daca nu se mai intampla iar vreun cataclism geo-politic, vom ajunge si noi acolo, si copiii si nepotii nostri vor trai intr-o societate mai normala, nu ne zbatem degeaba.  Colegii de serviciu sau rudele care vin mai rar in tara, o data la cativa ani, percep evolutia. „Domnule, sa stii ca mi s-a mai zis, un roman stabilit in America mi-a zis asta, ca s-a schimbat arhitectura, orasul, multe arata mai modern. Se simte ca schimbarea momentan e inca pe la suprafata, si mai este de lucru in adancime, dar se vede, cladirile, strazile, totul arata mai bine de la vizita la vizita”.
Iata ca mai sunt oameni buni in aceasta tara, oameni pe care iti face placere sa ii intalnesti in viata de zi cu zi. Simt ca sunt mult mai multi decat cei care se vad, dar cumva, tin asta mai mult pentru ei, nu o arata mai mult necunoscutilor. Unii dintre noi au curajul de a se expune, de a-si arata bunatatea umana, cu riscul de a fi dezamagiti. Pentru ca se simt ca „o picatura intr-un ocean” au nevoie de sprijin sa le aratam ce este mai bun din noi. Ei fac asta zilnic, si sunt bine, o poate face fiecare dintre noi. Riscati sa faceti fapte bune.

Romania fara o coeziune sociala a ajuns la cheremul oportunistilor certati cu legea. Romanii saraci si fara orizont sunt la mila acestor kapitalisti si ajung sa depinda financiar de mila acestora cand au necazuri. Daca va intrebati ce este in poza de mai jos, ei bine, este o coada la o cantina a saracilor deschisa in Chicago de mafiotul Al Capone. Reteta „binefacerilor” este veche.

Ajuta-ti aproapele saptamana 5, 9 exemple : Paznicul psihologochelarii de jucarie „salvati” de un sofer de pe trecerea de pietoni; alte 3 gesturi de curtoazie in metrou; doi montaniarzi pe langa Cabana Padina stand o ora intreaga la dispozitia necunoscutilor care se auto-invitau sa se dea pe tiroliana. Cel mai amuzant exemplu, o domnisoara statea pe un scaun in metrou. La un moment dat, a urcat in metrou un domn de varsta a treia si s-a oprit in dreptul dumneaei sa citeasca ziarul. Domnisoara s-a ridicat pentru a-i oferi locul. Dupa ce s-a asezat domnul a observat ca de fapt domnisoara nu dorea sa coboare, ci chiar i-a oferit locul. S-a ridicat si a rugat-o sa se aseze la loc. Dupa 1-2 gesturi de invitatie reciproca, domnisoara si-a reocupat locul. Doua statii mai tarziu, dumneaei chiar a coborat, iar domnul s-a asezat din nou. Mult mai amuzant decat sa ii vezi pe aceeasi certandu-se pe acelasi loc, nu?

Categories
random

“Gorila” de Liviu Rebreanu – impresii si concluzii personale

” Viata neamurilor, ca si a individului, este o lupta eterna. Cel mai vrednic invinge si traieste, celelalte sunt sortite pieirii ! Apoi daca e asa, spuneti d-voastra, sincer, deschis, brutal, fara nici o minciuna patriotica : suntem noi oare mai vrednici, mai puternici, mai disciplinati ca altii? Poporul nostru nu mai are nici un ideal si nu mai crede decat in burta plina … E bine? Cu idealul burtii pline credeti d-voastra ca vom putea pastra unitatea neamului si vom realiza cultura romaneasca adevarata, care sa dea sens existentei noastre? Burta plina nu poate fi idealul unui neam”.

” … tara a fost impanata pana in cele mai mici sate cu cluburi si scandaluri, care au invrajbit pe oameni si mai ales au inradacinat credinta ca politica absolva si justifica tot. Sa fii talhar, sa fii orice, daca esti din partid te acopar! De aceea traim intr-o psihoza oribila de suspiciune totala care ingaduie raspandirea tuturor zvonurilor. Iaca, eu nu cred ca toti ministrii sau marii dregatori trebuie sa fure ori sa faca afaceri si sa se imbogateasca de pe urma slujbei lor vremelnice. Dar culmea, toata lumea, toata, crede si e convinsa ca Romania e un imens camp de jaf si procopseala. Politicienii insisi fac toate sfortarile ca sa se acrediteze convingerea asta, fiindca asa cei buni vor fierbe in aceeasi oala cu cei rai. Ei, aduceti-va aminte de conspiratia necinstitilor din toate partidele care s-au ridicat impotriva lor sa-i stropeasca cu noroi, ca sa ramaie macar o umbra de banuiala si sa nu mai fie nimeni absolut pur in Romania … ” ” Iata atmosfera in care se poate savarsi orice rau, dar nimic bine! Si numai din vina politicii care a infectat tara cu microbii vrajbei! „

” – Tu vrei o punere in scena spectaculoasa?” ” Aici e vorba de politica, nu de teatru „ ” – Politica e teatrul vietii, marele teatru! „ ” Cu toate ca miscarile in partidele politice sau chiar crearea unor organisme noi au la baza vesnic ambitii si motive personale, se gaseau intotdeauna explicatii de ordin general, scaldate in grija pentru interesele superioare sau in crize subite de constiinta patriotica si nationala, care puteau sa justifice orice schimbare la fata” ” O ‘disidenta radicala’ ar fi un titlu senzational si apoi ar pregati o ‘fuziune’ ” ” in loc de o simpla trecere sau inscriere, asigurand maestrului situatia preponderenta cuvenita in noua sa locuinta politica”. ” Cateva duzini de avocati, ingineri, medici, functionari particulari, negustori, mai cu seama dintre cei nemultumiti de avantagiile avute … ” ” … isi incercau norocul … ” ” Faceau parte din clientela ambulanta creata de caricaturizarea regimului democratic parlamentar, oameni care reuseau sa traiasca din loteria politica … „

Suna cunoscut, familiar? Ei bine, m-am tot gandit si foit ce citat mai reprezentativ sa aleg pentru partea de inceput a articolului. Mi-a fost greu spre imposibil. La fiecare 2 pagini este cel putin un citat care descrie cu lux de amanunte situatia politica a zilelor noastre. Totusi, romanul a fost scris in 1938 si vorbeste despre politica romaneasca interbelica. Si atunci (1930-1940) am avut parte de o criza economica mondiala. Criza in timpul careia politicienii romani se zbateau pentru apucarea unei halci cat mai consistente de ciolan. Populatia era nemultumita, tineretul competent nu avea nici o sansa de a gasi de lucru in tara, de a-si construi o cariera pe criterii de valoare, iar politicienii foloseau nemultumirea populatiei pentru a asmuti paturi sociale unele impotriva celorlalti in goana dupa voturi si ciolan. Tintele preferate ale urii atunci erau „jidanii”, acum avem „tiganii”. Oamenilor li se spunea ca prin starpirea unei parti din populatie cealalta parte va deveni mai buna, ca din cauza altora nu se pot capatui ei. Pe fondul nemultumirii populatiei datorita crizei economice mondiale, in toate tarile europene s-au ridicat partide extremiste, care au preluat puterea, Romania nefacand exceptie, totul culminand cu al doilea razboi mondial.

Desi toate semnele aratau ca este un dezastru iminent, ca se radicalizasera actiunile nemultumitilor, gorila politica isi continua implacabil opera de a se capatui cu orice pret, prin politica. Declaratii bombastice, inveninatoare, clamari de mare curatenie morala si idealuri sforaitoare atrageau mii de voturi. Pana la transformarea crimei in arma politica nu a fost decat un pas.

In acest tumult, un personaj de origine umila, cu o inteligenta sclipitoare si o vointa de fier, credinta in idealuri supreme, capabil de discursuri extraordinare, doua doctorate(drept si litere) , urca incet treptele sociale, pana cand face pasul in politica. Va reusi el sa devina salvatorul natiei sau doar o alta gorila politica? Veti afla citind romanul „Gorila” al lui Liviu Rebreanu.

Gorilele politice ale acelor vremuri sunt oale si ulcele, dar…

„Ca sa vezi, Gorila traieste inca in cuvinte. Si in constiinte. In, nu-i asa, Africa de sub frunte” (acest ultim citat ii apartine lui Cosmin Ciotlos).

Pentru cine simte nevoia unui dus rece sa ii racoreasca fierbinteala politica din zilele noastre, ca apoi sa poata privi cu un ochi mai realist viermuiala politica din contemporaneitate, il invit sa citeasca acest roman.