Categories
random Stiri tu cu cine ai vota

Cultură și compromis pe bani publici

Bibliotecă prăfuită

Săptămâna asta Parlamentul a votat discret legea pentru finanţarea revistelor de cultură reprezentative din România. Legea spune că se vor aloca anual minim 4.500.000 lei, sumă indexată cu inflația (deci aproximativ un milion de euro) pentru finanțarea editării revistelor de cultură. Proiectul a fost depus la Senat în martie și adoptat în septembrie acest an. Iată că acum trece și de Cameră, cu un parcurs foarte rapid pentru viteza de lucru a Parlamentului. Aparent, parlamentarii au devenit brusc interesați de susținerea revistelor de cultură. Problema e că doar anumite reviste vor fi finanțate, ceea ce ne duce cu gândul mai mult la interese de grup decât la interes public.

Acel „reprezentative” din titlul legii ridică automat un semn de întrebare. Cine decide ce e reprezentativ? Dar de ce sunt ele reprezentative pentru cultura română? Astea au fost întrebările imediate ale unei profesioniste în management cultural pe care am enervat-o sâmbătă seara spunându-i de legea asta. Parlamentarii au rezolvat administrativ dezbaterea de principiu, stabilind că reprezentative sunt revistele nominalizate de membrii Alianţei Naţionale a Uniunilor de Creatori, adică șase Uniuni reprezentând Arhitecții, Artiștii Plastici, Cineaștii, Compozitorii și Muzicologii, Scriitorii și Teatrologii. Doar 10% din fonduri vor merge către reviste independente, ale unor editori sau producători neafiliați acestor organisme colective. 

Legea dă libertate deplină acestor Uniuni să propună beneficiarii finanțării, fără să impună niciun fel de standard. În expunerea de motive, inițiatorii spun direct „reviste aparținând Uniunilor reprezentative”, iar în forma inițială legea nu prevederea acel procent de 10% pentru alți editori. Acesta a fost introdus în timpul procedurii parlamentare pentru a mima neutralitatea. Senzația de lege cu dedicație este foarte puternică. Uniunile respective doresc un fond discreționar din care să își finanțeze propriile reviste (și automat proprii oameni, pentru că în costurile eligibile sunt trecute atât salarii cât și drepturi de autor).

Există și alte surse de finanțare din bani publici, dar care cer mai multă muncă și mai multă deschidere. Administrația Fondului Cultural Național organizează anual competiții de proiecte editoriale, având o secțiune pentru Reviste și Publicații Culturale. Pe lista câștigătorilor din 2014, găsim reviste editate de două din cele șase Uniuni beneficiare ale proiectului de lege, respectiv Arhitecții și Scriitorii, și una sprijinită de Teatrologi. Toate sunt în partea de jos a listei, iar unele proiecte ale Scriitorilor nu au fost finanțate. Pe toate domeniile, sunt reviste finanțate de independenți care se clasează mai bine. Cu alte cuvinte, într-o competiție deschisă pentru fonduri publice, revistele ce vor beneficia de finanțare specială nu fac față competiție.

E aproape inutil să mai vorbim de fonduri europene. Organizațiile din România sunt eligibile în cadrul programului Europa Creativă. Dar acesta nu finanțează direct strict proiecte editoriale pentru reviste. Acestea pot fi o componentă a unor proiecte mai largi, inteligente, care să includă diverse metode de abordare a publicului, parteneriate și schimburi de experiență cu alte țări sau alte activități. Nu mă aștept ca Uniunile respective să poată să facă asta, de vreme ce nu sunt măcar capabile să iasă din vechiul mecanism pentru a scoate o revistă mai interesantă.

Nu în ultimul rând, în graba de a adopta proiectul în acest an, pentru ca beneficiarilor aleși să le vină banii din 2015, Parlamentul a ales să ignore alte legi. Conform Constituției, este necesar punctul de vedere al guvernului, pentru că există un impact asupra bugetului de stat. Conform legii finanțelor publice, proiectul ar fi trebuit să prevadă exact de unde se iau banii (din ce taxe, fonduri sau contribuții la buget). Conform legii responsabilității fiscale, proiectul trebuie însoțit de un studiu de impact. Niciunul dintre acestea nu este prezent, deși Consiliul Legislativ a atras atenția Parlamentului că sunt necesare.

Cei trei autori ai legii sunt membrii ai Uniunii Scriitorilor: Varujan Vosganian, Traian Dobrinescu, Gigel Sorinel Știrbu. Deputații și senatorii care au luat cuvântul în timpul dezbaterilor din cele două camere sunt toți membrii au uneia din Uniuniunile beneficiare. În Comisiile de specialitate care au propus adoptarea legii, ignorând Constituția și celelalte legi menționate, sunt numeroși membri ai acelorași Uniuni. Conflictul de interese nu poate fi mai evident de atât.

Nu știu dacă legea aceasta va ajunge să fie aplicată vreodată. Ea ne dă însă un răspuns trist la ce înseamnă cultură „reprezentativă” în Parlamentul României: un compromis mizer, împotriva legii și împotriva bunului simț, pentru a pune mâna pe niște bani publici. Cultura „reprezentativă”, care prea des e ca un parastas, pare a fi cea incapabilă să facă față unei competiții libere cu cultura vie, dar care știe să orchestreze șușanele finanțate pe șest.

Categories
random Stiri tu cu cine ai vota

Morții sau enervații? Prezență crescută la vot

Update. La ora 16, prezența depășește cu peste 4 puncte procentuale cifra din 2009. Pe de altă parte, a crescut participarea în rural, media de prezență depășind-o pe cea din urban. Pentru străinătate nu avem actualizare la 16, ci abia la 19. Vestea proastă pentru Iohannis este că județele cu cea mai scăzută prezență la vot sunt cele cu electorat maghiar numeros, de unde ar fi putut să se facă diferența. E posibil ca atitudinea UDMR să decidă aceste alegeri.

participare 2009-2014

Datele prezentate de BEC arată o prezență la vot, la 0ra 13, cu peste 3 puncte procentuale mai mare în 2014 decât în 2009: 27,22% față de 24,01%. Mai mult, dacă în 2009 pe tot parcursul zilei procentul participării la vot a fost mai mare în rural decât în urban, în acest an deja de la ora 13 rata de participare în urban a depășit-o pe cea din rural.

Și încă, în 2009 au votat în străinătate, în total, până la ora 21 (atunci nu erau statistici parțiale pentru străinătate) un număr de 147.757 cetățeni. Astăzi, doar până la ora 13, deja votaseră în străinătate 114.607 alegători, iar cozile la vot anunță o zi lungă.

Cred că este unul din efectele neașteptate ale campaniei agresive și arogante a PSD: cetățenii s-au enervat și au ieșit la vot. În același timp, mai cred că este unul dintre efectele mobilizării activelor de partid, la limita sau chiar în afara legii.

Întrebare este cine vor fi mai mulți: cetățenii enervați sau morții lui Dragnea? Vom afla răspunsul peste câteva ore. Până atunci, votați, pentru că da, putem vota mai mult decât pot ei fura. Undeva la sediul PSD niște oameni integri sunt cu siguranță nervoși.

Categories
random Stiri

Religia în școli: acordul prezumat este neconstituțional

icoane

Deși agitația politică e la cote maxime, fac(em) o pauză să analizăm o știre scurtă dar cu efecte (potențiale) importante:

Conform hotnews.ro, Curtea Constituțională “a decis astazi ca este neconstitutional articolul din legea educatiei care spune ca “La solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie”. Judecatorii CCR au apreciat ca cei care trebuie sa faca o solicitare sunt parintii care doresc ca aceste cursuri de Religie in scoala sa fie urmate de copiii lor”.

Subiectul acordului prezumat față de acordul explicit (informat) a mai apărut în dezbateri, inclusiv în proiectul inițiat de ASUR – discuții despre relația dintre Statul Român și Biserică.

Acrodul prezumat înseamnă pe scurt că o organizație poate decide în numele cetățeanului într-o chestiune ce ține de viața sa privată, efortul de informare și de acțiune căzând pe umerii celui din urmă. Pentru oamenii raționali, așa ceva ar trebui să fie inacceptabil.

Gândiți-vă de exemplu ce absurd ar fi acordul prezumat în viața de zi cu zi: poate mâine vă treziți membru într-un ONG de care nu știați că există sau poate chiar membru într-un partid politic. Sigur, vi se va spune că puteți să solicitați să vă retrageți din partidul pe care nici măcar nu-l susțineți sau din ONG-ul de care nu știați că există. Dar ar fi ridicol.

Dacă exemplele de mai sus vi se par absurde, există două exemple concrete.

Primul este domeniul marketingului online, mai exact marketingul prin e-mail. Orice companie care vrea să se promoveze prin newsletters (e-mailuri comerciale), trebuie să aibă aceptul prealabil al potențialului client. Orice altă variantă este ilegală și comerciantul nu poate argumenta că oferta mea este excepțională, sigur persoana îmi va mulțumi.

Al doilea exemplu este legat de donarea de organe. A existat acum câțiva ani o dezbatre pentru introducerea acordului prezumat – adică medicul să poată preleva organe de la persoane aflate în moarte cerebrală fără acordul prealabil al persoanei, sau acordul explicit al familiei.

Deși se poate spune că o astfel de măsură ar fi avut și efecte pozitive – pare de bun-simț să vrei să salvezi viața unor oameni dacă poți face asta, în final s-a renunțat la propunere pentru că ar încălca autonomia persoanei și ar crește riscul de abuz.

Interesant este că în al doilea caz, chiar Biserica Ortodoxă Română – cea care păstorește orele de religie – a fost vehement împotriva introducerii acordului prezumat, recomandând mai degrabă o „o muncă de educare a populaţiei” pe acest subiect.

Sigur că în cazul orelor de religie, Biserica este direct interesată, atât pentru a se asigura că vor exista cât mai mulți cetățeni obișnuiți de mici cu autoritatea reprezentaților săi, cât și pentru a asigura beneficii directe – posturile de profesori de religie fiind controlate de Biserică.

Argumentele susținătorilor acordului prezumat pentru orele de religie au intrat în trei categorii:

  1. E bine (sau nu e rău) să facă copiii religie, pentru că religia e bună pentru oameni și pentru societate. Acest argumentul poate fi atacat pe diferite părți, dar în ceea ce privește acordul prezumat nici măcar nu există vreo legătură. Dacă oamenii consideră că e ceva bun pentru ei vor face acțiunea necesară pentru a avea parte de acel ceva. Punerea lor în fața faptului împlinit nu-i ajută, mai ales în condițiile în care avem studii care arată că 80% din părinți și elevi nu sunt informați cu privire la statutul orelor de religie.
  2. Sunt(em) mai mulți – cu variantele “nu decide minoritatea” sau “e mai simplu pentru cei mai puțini”. Sigur că nu e vorba de o decizie a unei minorități, pentru că acea minoritate nu decide cine face ora de religie, cei care doresc sunt liberi să o facă. Iar discuția nu este despre cât de simplu e să faci o foaie (acesta e chiar un argument penibil) ci despre corectitudine și principii, după cum atestă și decizia CCR.

Sunt curios care vor fi efectele deciziei CCR, sunt convins că prima etapă va fi de tragere de timp. Se vor căuta apoi probabil găuri legislative care să evite problema neconstituționalității dar care să aducă același rezultat – aducerea a cât mai mulți elevi implicit la ora de religie.

În final, dacă societatea civilă este trează – și cred că a dovedit în acest caz că este – acest proces nu va funcționa și disciplina religie va deveni așa cum ar fi normal facultativă, organizată la cerere, în funcție de apartenența religioasă a solicitanților.

Categories
random Stiri tu cu cine ai vota

Cum m-am hotărât să devin observator


10631256_10152865864326789_1527505498405350716_o

Nu contează câți și cum votăm sau la ce campanii pe rețelele de socializare participăm, contează cine și cum numără voturile.

În primul tur al alegerilor prezidențiale, în București, un deputat  intră într-o secție de vot din buricul târgului și dă indicații precise ca la ora 21 ușile secției să fie închise, chiar dacă afară sute de studenți așteptau să voteze și chiar dacă observatorii internaționali recomandaseră, potrivit legii, ca toți cei care intraseră în clădire să fie lăsați să voteze. Rugat de unul dintre observatori să se legitimeze, acesta îi spune că este deputat de colegiu, iar când i se explică, tot potrivit legii, că prezența și indicațiile lui sunt ilegale, deputatul nostru amenință observatorul internațional că-l scoate din secția de vot cu poliția. Dă, însă, un telefon “la centru” de unde i se spune probabil să părăsească secția și pleacă roșu de furie. La câteva ore distanță, după ora 21, în urnă se descoperă un teanc cu vreo 50 de buletine de vot, încă lipite între ele, dar ștampilate în căsuța Victor Ponta. Datorită vigilenței observatorilor, acele voturi sunt anulate. După aceasta încercare eșuată, președintele secției de vot încearcă de două ori să numere voturile lui Klaus Iohannis ca fiind ale lui Victor Ponta. Unul dintre observatori îl vede, îi atrage atenția și pune buletinele de vot acolo unde le era locul.

Sunt 18 553 de secții de votare în țară și 294 peste hotare. 50 de voturi în fiecare secție sau chiar 10  puse acolo unde trebuie reprezintă procentele care vor face diferența. În majoritatea secțiilor de votare nu sunt acreditați observatori independenți, adică cei de care se tem cel mai tare sforarii din partide.

Între timp, Biroul Electoral Central, același care a ignorat solicitările de prelungire a programului de vot în diaspora, încă ezită să dea un răspuns solicitărilor de acreditare a noilor observatori pentru turul II, deși legea nu interzice, dimpotrivă în anii trecuți s-a permis acest lucru. Iar  fiecare zi de ezitare este o zi pierdută până la termenul limită de depunere a dosarelor. Asta și pentru că sunt două lucruri de care politicienii neaoși se tem ca necuratul de tămâie: prezența masivă la vot și alegerile corecte. Prezența și opțiunea de vot nu le pot influența, dar în contextul actual cred că observarea alegerilor nu este doar un drept al nostru, al tuturor, ci și cea mai importantă formă de implicare și de responsabilitate civică.

Postările pe facebook nu-s suficiente.  Eu merg să-mi apăr votul.

M-am înscris deja pe site-ul Centrului pentru Resurse Civice, cei care au monitorizat primul tur de scrutin și, după încercările de fraudare înregistrate pe 2 noiembrie, încearcă să acrediteze observatori noi pentru 16 noiembrie atât pentru secțiile din țară cât și pentru cele din străinătate. Data limită până la care ne putem înscrie este duminică, 9 noiembrie.  Formularul este aici. Încă avem timp să fim mai mulți și mai inteligenți decât se așteaptă ei.

Categories
random Stiri tu cu cine ai vota

Un ultim cuvânt de la ceilalți candidați

Orice candidat la președinție trebuie să prezinte 200.000 de semnături. Presupunând că nu le-a falsificat, e un fel de vot de încredere în alb. Apoi, fiecare candidat obține niște voturi – mai multe sau mai puține. Măcar acestor oameni, susținătorii și votanții, ar trebui să le spună două vorbe candidatul, după ce se anunță rezultatele. În timpul campaniei, eu am urmărit paginile oficiale ale tuturor candidaților, ba le-am citit și programele, le-am suportat și mesajele electorale. Și eu aștept un scurt cuvânt de rămas bun, înainte să le șterg site-ul din bookmarks și să le dau unlike la paginile de Facebook. Hai să vedem ce am primit.

Nu voi vorbi despre Victor Ponta și Klaus Iohannis, pentru că pe aceștia îi vedem pe toate televizoarele, pentru simplul motiv că au intrat în turul 2 și mai au două săptămâni de campanie. Vom reveni la ei după 16 noiembrie.

Tăriceanu poza profil

Pe locul trei a fost Cătălin Popescu-Tăriceanu, susținut prin vot de 508.572 de cetățeni. Tăriceanu a fost prompt în a le mulțumi și la fel de prompt în a face ceea ce aștepta toată lumea, adică să anunțe că-l susține pe Ponta. Pe baza voturilor respective, a sărit brusc pe prima poziție în lista scurtă a posibililor premieri, în eventualitatea că noul lui cel-mai-bun-prieten va fi ales președinte. Putem spune că Tăriceanu chiar a fost sincer când a mulțumit din suflet votanților. După aceea, și-a pus cravata roșie, și-a aranjat părul grizonant, a făcut o poză și și-a pus-o la profilul paginii oficiale, pregătindu-se de o pauză. În fond, de aici e treaba lui Ponta.

udrea_multumesc

A patra în preferințele cetățenilor, cu 493.376 de voturi, a fost Elena Udrea. Singura candidată mai bună decât țelina, după cum ne spunea un clip oficial în ultimele zile de campanie, și-a gratulat susținătorii cu un zâmbet și un autograf, precum vedetele. Apoi s-a așezat cuminte, așteptând să fie un pic curtată. Cum Iohannis nu s-a simțit, ba dimpotrivă, a zis că nu negociază, a sărit și Udrea să anunțe că nu are nimic de dat. Poate un pic lui Ponta, dacă cere. La ora la care scriu aceste rânduri, încă mai așteaptă, dar cu demnitate. E bună și la negocieri.

macovei al treilea pol

Mult mai hotărâtă s-a arătat candidata de pe locul 5, Monica Macovei. Imediat după închiderea urnelor a anunțat că s-a născut al treilea pol în România. Se bazează desigur pe cele 421.648 de voturi pe care le-a primit, cetățeni împreună cu care dorește să înființeze un nou partid. Lucrurile par a fi destul de avansate, și Macovei promite că va anunța numele formațiunii și va începe demersurile înainte de finalul săptămânii. Între timp, candidata nu negociază nici ea nimic, dar așteaptă de la cei de pe primele două locuri să garanteze independența justiției. Sigur că amândoi au garantat-o deja în programe, dar cine mai stă să citească? Altfel, sunt convins că încă un partid conservator era exact ce ne trebuia pe scena politică.

dan diaconescu interesul

Pe locul șase, cu 382.286 voturi, domnu’ Dan Diaconescu, se afla în seara alegerilor în studioul Antena 3, unde cu vizibilă satisfacție se lăsa rugat de cel de pe primul loc, Ponta, și un grub de slujnaliști de-ai lui (Gâdea, Grecu, Ursu, Savaliuc) să spună că „îi dă voturile”. Prudent cum îl știm, domnu’ Dan nu a zis nici da, nici nu, lăsând loc de negociere cu toate părțile. Este și mesajul pe care l-a transmis susținătorilor: trebuie să votăm și în turul 2, este în interesul nostru. Încă nu le-a spus cu cine. Anticipez că va mai negocia o vreme, apoi va afla care e interesul lui personal și îl va transmite într-o formă frumoasă și celor ce l-au votat.

Vadim Bombonită Cronică

Doar al șaptelea – unde sunt vremurile de glorie de altă dată? – a sosit veșnicul, unicul, marele tribun al României Mari, Corneliu Vadim Tudor. Doar 349.416 cetățeni au mai votat cu cel ce în 2000 intra în turul doi și care acum, iată, nu mai are niciun fel de coledgi, căci a pierdut și la Senat și la Parlamentul European și, iată, la prezidențiale. În ziua alegerilor, în stilul binecunoscut, Vadim identifica fără greș conspirațiile împotriva sa și, conform spuselor proprii, „dădea de pământ cu mafia electorală a PSD”, diagnosticând fără reținere „bombonita cronică” de care suferă Ponta. Doar două zile mai târziu, același Vadim descoperea că arestarea lui Hrebenciuc este o rușine și arestările trebuie să înceteze, motiv pentru care semnează un pact cu Oprea, membru identificat al tripletei infracționale, și își anunță sprijinul pentru numita mafie. Lung drumul de la împușcarea mafiei pe stadioane cu mitraliera, cum ne promitea același Vadim în 2000.

kelemen joi

Consolarea lui Vadim ar putea fi că a luat mai multe voturi decât Kelemen Hunor, candidatul UDMR, pe care îl găsim abia pe locul nouă, cu 329.727 de voturi, luate aproape exclusiv din secuime. S-ar zice că nici măcar toți maghiarii nu au fost convinși de candidații „lor”. Văzând rezultatele slabe, Kelemen nu a găsit de cuviință să spună ceva susținătorilor paginii în română, ci a vorbit doar celor de pe pagina în maghiară, dar n-am înțeles nimic (mint, mi-a tradus google, niște vorbe goale oricum). Trebuie să recunoaștem că UDMR în general și Kelemen în particular se află într-o poziție neplăcută. Sunt aliați la guvernare cu PSD, care însă a făcut o mizerabilă campanie negativă bazată pe temeri naționaliste scoase de la naftalina anilor ’90. Ar vrea să rămână la guvernare, dar li se arată pisica Tăriceanu (ați observat că încă nu au desemnat ministru la Cultură, după luni bune de la demisia lui Kelemen?). În fine, când să găsească în susținerea la alegeri o cale de împăcare, Ponta îl scoate din căciulă pe Vadim. Acum Kelemen trage de timp și ne spune ca în cântec: ne vedem joi.

melescanu ponta

De la locul 10, unde îl găsim pe Teodor Meleșcanu, intrăm în zona gri a celor ce au luat mai puține voturi decât numărul de semnături inițiale. Pentru Meleșcanu s-au pronunțat 104.131 de persoane, de unde se vede că stocul de agenți, securiști, rezerviști și alți epoleți nu e chiar așa de mare, sau poate au avut alte ordine pe unitate. Meleșcanu nu a găsit de cuviință să transmită public un mesaj către susținători, ceea ce nu surprinde: ei nu își transmit mesaje public, ci doar pe căi securizate. Totuși, unii strategi social-democrați s-au gândit că poate foștii ofițeri nu sunt chiar cei mai intuitivi oameni și au nevoie de un mesaj mai direct, așa că i-au construit rapid o poză din care rezultă clar pe cine susține Meleșcanu în turul doi. Interesant e că poza este de o calitate la fel de proastă ca toate materialele de campanie ale lui Meleșcanu. Oamenii ăștia țin la detalii.

tamagotast

Pe poziția 11 îl găsim pe al doilea candidat maghiar, Szilagyi Zsolt (sper că așa se scrie), pentru care au votat doar 53.146 de oameni, semn că proporția celor duși cu pluta între etnicii maghiari e cam la fel de mare ca între etnicii români. Pe de altă parte, dintre toți candidații, Szilagyi e singurul care atunci când vede o înfrângere o tratează cu sinceritate și seriozitate ca pe o înfrângere, și nu încearcă să o prezinte ca pe o victorie de etapă. Așadar, după ce a mulțumit alegătorilor pe limba lor, i-a îndemnat să-l susțină pe Iohannis în turul doi (prilej de nou delir naționalist în tabăra Ponta) și și-a anunțat bilingv demisia din fruntea partidului.

funar multumiri

Reprezentantul Dacilor în alegeri, Gheorghe Funar, a convins 45.405 de cetățeni că poate există un sâmbure de adevăr atunci când spune că Dacii sunt izvorul tuturor civilizațiilor, iar el, „haiducul științific” este alesul. S-a clasat astfel pe locul 11. Prea puțin pentru a câștiga alegerile, dar uriaș față de cei 700 de admiratori ai paginii de Facebook, singurul vehicul de comunicare directă folosit de candiat în campanie. Pe durata campaniei, Funar s-a remarcat prin stilul epistolar, scriind cel puțin o misivă pe zi, fie către public, fie către diverse autorități. După alegeri, s-a adresat desigur BEC, CCR și oricui a mai dorit să-l asculte, sesizând frauda, dar și-a găsit și timp să le mulțumească celor ce l-au votat. Aproape că îmi pare rău că nu l-am votat.

branza arata bine

Nu pot să mă abțin de la școlărescul joc de cuvinte ce mare brânză a făcut William Brânză? Iată că nu a fost pe ultimul loc, ci s-a clasat pe 12, cu 43.a94 de voturi. Dintre acestea, a avut 237 chiar în orașul de baștină, Câmpina, și un pic peste 2.000 în tot județul Prahova, unde are diverse afaceri, inclusiv o televiziune. Dar majoritatea susținătorilor au fost din afara țării, cu precădere din sudul Italiei. Brânză se laudă că ar fi fost pe primul loc în Catania, dar până nu văd date oficiale nu îl cred. Desigur că el consideră că a avut un succes. Așa că și la terminarea alegerilor a făcut exact același lucru ca în campanie: a adăugat o poză în care el arată bine, în sensul ăla italienesc de bărbat fatal, bine făcut, puternic, neînfricat, aparent o mașină, dar cu o privire care lasă să se înțeleagă că înăuntru este un suflet tandru ce se așteaptă descoperit. Evident, au curs like-urile. Cred că Brânză are o colecție impresionantă de poze din astea.

Ne apropiem de finalul listei. Pe locul 13, cu doar 28.805 voturi, îl găsim pe candidatul socialiștilor, Constantin Rotaru. Se vede treaba că adevăratele idei socialiste nu prea mai prind la masele de oameni ai muncii de la orașe și sate. Dar să nu disperăm: Alternativa Socialistă consideră că a fost un rezultat bun, „date fiind condițiile” și ne anunță că în curând va posta și un film cu candidatul, care să ne spună părerea lui. Serios, Rotaru, cu multele sale voturi, este prea ocupat să vorbească direct cetățenilor, în aceste trei zile de la alegeri. Sunt convins că masele de alegători așteaptă cu înfrigurare mesajul video.

amaritei

Pe ultimul loc, cu 7.895 de voturi, s-a clasat Mirel Mircea Amariței, reprezentantul partidului ProDemo. Rămâne un mister de ce a candidat Amariței sau cum de a reușit să strângă semnături pentru partid și pentru candidatură. Mă rog, foarte probabil că nu a reușit, ci le-a falsificat, dar nu avem dovezi. Este un bun exemplu că barierele administrative nu țin deoparte decât pe cei cu intenții curate; cei dispuși să fenteze regulile le vor depăși oricum. Comunicarea directă a lui Amariței a strălucit prin absență. Pe lângă un site neterminat, a avut și o pagină de Facebook, pe care ne-a spus, pe 23 octombrie, că este „ fiu al Moldovei şi al Daciei străbune, urmaş al lui Decebal şi al lui Ştefan Voievod” și face un legământ etc. etc., apoi ne-a lăsat să gândim la vorbele lui până în ziua alegerilor, pe 2 noiembrie, când a postat un fel de comentariu la Republica lui Platon copiat de pe site-urile de referate. Nu a considerat necesar să transmită un mesaj votanților după alegeri. Dar chiar așa, care votanți?

Categories
random Stiri

Cei mai importanți investitori străini din România sunt expații români

Căpșunarii, cum li s-a zis. Nu voi conteni să repet o știre de ăsta vară, confirmată de Banca Națională a României: “românii care lucrează peste graniţă au trimis anul trecut în ţară 4,2 miliarde de euro, adică mai mulţi bani decât au investit străinii la noi.Acest fapt economic ar trebui recitat zi-lumină de fiecare ministru și secretar de stat din guvern, de fiecare funcționar public, nu numai cei din BNR. Ce facilități bancare li se oferă, măcar la transferurile acasă? Ce ajutoare de stat, precum marilor investitori? Ce tratament, ce asistență, ce logistică, din partea Statului Român? Nici măcar formulare și ștampile de vot nu merită.

Nicio strategie guvernamentală n-ar trebui să-i ignore pe cei trei milioane de expați români. Cei trei milioane de refugiați români. Care mai sunt încă o dată umiliți pe unde locuiesc că deh români buluc la coadă, ăștia nu știu să se organizeze decent… Iar ai lor oficiali mândri că sunt români cu post prin ambasadele României mai pun și poliția pe ei.  Imaginile, clipurile din Paris, Londra, Munchen, Bruxelles etc. le-ați văzut.

În acest primul tur al alegerilor prezidențiale, Guvernul Ponta a ținut să-și arate recunoștința față de “investitorii străini” cei mai importanți în și din România. De acasă, unde pe fundalul unor proteste spontane se aude o scandare nouă: “Democrație, nu oligarhie!”

diaspora
Categories
random Stiri

Ordonanțe de urgență și drepturi fundamentale

Constituția României îmi părea destul de precisă cu privire la utilizarea ordonanțelor de urgență în domeniul drepturilor fundamentale. Articolul 115 prevede expres că „Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică”. S-ar zice că textul este destul de clar: domeniile enumerate nu pot fi reglementate prin ordonanță de urgență. Am aflat astăzi, prin bunăvoința lui Victor Ciorbea, Avocatul Poporului, că nu e așa simplu, iar Curtea Constituțională are altă opinie.

Folosirea verbului „afectează” de către legiuitor dă naștere unei discuții juridice. Unii specialiști consideră că interdicția de a folosi ordonanțe de urgență se aplică doar dacă actul are consecințe negative – deci, „afectează”. Altfel, dacă rezultatul e pozitiv, ele ar fi permise. În 1998, Curtea Constituțională a admis această interpretare. Se ridică însă întrebarea esențială: cine evaluează dacă rezultatul este pozitiv? Potențialul de abuz este uriaș, mai ales în domenii controversate. Și tocmai Victor Ciorbea ne arată, involuntar, cât de serioasă este această întrebare, analizând ordonanța privind legea educației.

Avocatul Poporului a publicat astăzi un răspuns detaliat la sesizările cu privire la ordonanța 49/2014, adică cea mai recentă modificare a legii educației. Petițiile adresate AvP au privit mai multe nereguli: absența urgenței; afectarea unor drepturi fundamentale; și chestiuni de fond, probleme ale unor articole din ordonanță. Aparent, Victor Ciorbea răspunde tuturor acestora, respingându-le. Nu voi intra în chestiuni de fond, pentru că discuția e prea lungă. În legătură cu absența urgenței, punctez doar că Ciorbea se preface că nu vede problema. El identifică două aspecte care ar fi trebuit reglementate urgent, înainte de începerea anului școlar (chiar și acestea sunt discutabile) și prin urmare consideră urgența justificată, deși ordonanța este foarte eterogenă și se referă la numeroase probleme nu doar la cele presupus urgente.

Însă marea problemă a comunicatului AvP este în zona drepturilor fundamentale, pentru că exprimă o poziție de principiu pe care ne așteptăm să o regăsim în întregul mandat al lui Ciorbea. Plecând de la articole publicate de doi juriști (Ion Deleanu, respectiv I.T. Ștefănescu), precum și de la decizia 1189/2008 a CCR, oferă următoarea interpretare a art. 115:

În celelalte domenii prevăzute de text, inclusiv în cel al drepturilor si libertăţilor fundamentale, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă «afectează», dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin.

Prin urmare, Avocatul Poporului s-a simțit dator să verifice dacă efectele sunt pozitive și „a cerut si punctul de vedere al personalului de specialitate din
domeniul preuniversitar si universitar, al sindicatelor si al societăţii civile”. Nu știm exact cui a cerut Victor Ciorbea punctul de vedere, dar aflăm că „s-au primit răspunsuri de la Consiliul Naţional al Rectorilor si de la trei Federaţii sindicale: Federaţia Naţională Sindicală ”Alma Mater”, Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ si Federaţia Sindicatelor din Educaţie ”Spiru Haret”. Toți aceștia au fost de părere că ordonanța e bună. Nu e nicio surpriză, sunt exact cei ce au spus public că au participat la scrierea ordonanței și de altfel sunt beneficiarii direcți ai unor prevederi ale textului. Pe de altă parte, Victor Ciorbea a avut întâlniri și cu petenții, despre care nu putem decât să presupunem că au avut opinia contrară. Însă aceștia nu au fost considerați „specialiști”, deci opinia Avocatului Poporului este fundamentată exclusiv pe punctele de vedere ale celor ce au un interes direct în actul normativ (nu cred că e o coincidență că Victor Ciorbea și-a început cariera publică într-un sindicat). Nu au fost consultate nici măcar acele universități (de altfel cele mai mari din România) care și-au prezentat public poziția critică la adresa ordonanței și au precizat că nu au fost consultate de Consiliul Rectorilor. În aceste condiții, concluzia Avocatului Poporului vine de la sine:

În concluzie, se consideră că modificările aduse Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2014 constituie un pas important în procesul de creare a unui sistem educaţional previzibil, transparent, dar mai ales echitabil.

Remarcați acel impersonal „se consideră”…

Exemplul este elocvent. Orice punct de vedere poate fi „demonstrat” întrebând „specialiști” bine aleși. Dă guvernul o ordonanță prin care schimbă sistemul electoral, are efecte pozitive? Să întrebăm oamenii care se pricep, ori cine se pricepe mai bine ca domnii Nicolicea, Hrebenciuc, Anghel, Dragnea, cei care se ocupă cu asta, nu? Sau o ordonanță prin care se fac unele precizări la regimul proprietății, e bună oare? Păi un mare specialist, fost președinte, ne poate spune că oricum proprietatea e un moft. Cele două exemple sunt exagerate în mod voit, dar problema e acolo. Singurul care poate sesiza CCR asupra ordonanțelor de urgență este Avocatul Poporului, iar acesta are la dispoziție acoperirea legală pentru a decide practic arbitrar dacă ordonanță e „bună” sau „rea”.

Aș merge mai departe. E o problemă și cu decizia Curții din 1998, pentru că și judecătorii Curții se vor afla în situația ingrată de a spune dacă efectele sun pozitive sau nu. O astfel de decizie aparține Parlamentului și doar lui, căci acesta are legitimitata și responsabilitatea politică. Ar fi mare nevoie de o dezbatere publică pe marginea jurisprudenței CCR în acest sens, pentru că în cei 16 ani de la decizia precedentă noi toți am mai învățat unele lucruri.

Categories
random Stiri tu cu cine ai vota

Un motiv de vot în primul tur: Macovei mai multe voturi ca Udrea

La alegerile prezidențiale din noiembrie, pentru prima dată în România, își anunță participarea două femei: Monica Macovei și Elena Udrea. În tot istoricul electoral post-decembrist, o singură dată a mai candidat o femeie. În 2000, Grațiela Bârlă a obținut doar 61.455 de voturi (dar presupun că scopul ei a fost mai degrabă să facă reclamă propriului cabinet de avocatură). În acest an însă, dacă vor reuși să strângă semnăturile necesare, avem două candidate cu experiență politică și care își doresc să câștige din motive politice: Macovei pentru a promova un sistem de valori, Udrea pentru a promova un sistem de clienți politici.

Primul tur al alegerilor se anunță destul de plictisitor, în ciuda inflației de candidați anunțați. E foarte puțin probabil ca în cele două luni rămase până la alegeri să vedem o schimbare masivă a opiniei populare, care să ducă în turul doi pe altcineva decât pe Ponta și Johannis. Există posibilitatea ca PSD să organizeze un vot controlat pentru un alt candidat, mai ușor de bătut de Ponta în turul doi, așa cum suspectăm că a făcut cu Vadim în 2000. Suspectul principal e Tăriceanu, dar nici Udrea nu e de lepădat. Însă nici PSD nu mai e ce-a fost, nici vremurile nu mai sunt ca acum 14 ani. Investigațiile DNA de la referendum și lupa Internetului sunt argumente în fața cărora să dea înapoi „poporul pesedist”. Așa că miza majoră a alegerilor, postul de Președinte, va rămâne pentru al doilea tur.

În prima etapă, cei care nu sunt convinți nici de Johannis, nici de Ponta, își pot căuta o miză proprie, alta decât răul cel mai mic din turul doi. Promovarea unei idei, a unui candidat, a unei etnii, sau, dimpotrivă, sancționarea cuiva sau a tuturor prin vot anulat sau neprezentare, fiecare își face propria strategie. Evenimentele recente din Partidul Mișcarea Populară mi-au dat și mie o miză personală pentru primul tur: vreau ca Monica Macovei să obțină mai multe voturi ca Elena Udrea.

E un progres să avem două candidate cu intenții serioase, dar participarea femeilor la alegerile de orice fel, și în particular la prezidențiale, rămâne dureros de scăzută. Îmi doresc ca măcar atunci când se trage linia, cea care are mai multe voturi să nu fie un fel de Dragnea blond și cu fustă, ci cineva care merită respect pentru activitatea politică. De aceea voi merge la vot și voi vota cu Monica Macovei, presupunând că va avea semnăturile necesare. Despre turul doi vorbim altă dată.

Categories
random Stiri

DNA vs Baroni

dnavsbaroni2

Baronii păreau să fie nemuritori, până ce s-au întâlnit cu DNA. În 26 din cele 42 de județe (inclusiv Bucureștiul), fie președintele Consiliului Județean, fie primarul municipiului reședință de județ, s-au întâlnit cu DNA în ultimii cinci. Între timp, am avut alegeri, deci unii dintre ei nu mai sunt în funcție, dar problemele juridice rămân. Am luat în calcul dosarele încheiate cu condamnare sau aflate încă în diverse stadii ale cercetării penale sau trimise în instanță, nu și pe cele încheiate cu achitări. Sper că nu am uitat pe nimeni.

Harta de mai sus, în care jumătate din România este colorată de procurori, este grăitoare pentru lupta ce se dă între DNA și Baroni. E mai ușor să înțelegem presiunea continuă a acestora din urmă pentru „lichidarea” inamicului de către politicieni. În unele locuri, sunt doi investigați sau condamnați. Spre exemplu, la Constanța Mazăre și Constantinescu luptă unul lângă altul. Râmnicu-Vâlcea are deja doi primari condamnați. Iar la Bacău primarul și președintele CJ tocmai au intrat în atenția anchetatorilor (pe fostul primar, Sechelariu, nici nu l-am mai pus pe listă, că e istorie).

Pentru cei ce vor o versiune mai dinamică, am testat cu această ocazie programul gratuit CartoDB (disponibil online), cu rezultatul de mai jos:

UPDATE. Pentru că wordpress.com nu permite folosirea iframe, am creat separat o pagină pentru hărți interactive, pe care vă invităm să o vizitați.

(Notă: mai sus are trebui să fie o hartă interactivă. Însă wordpress are o problemă cu iframe-uri, adică le elimină câteodată „din motive de securitate”. Dacă nu se vede, nu avem ce-i face, e „de la ei”. Puteți să o vedeți direct pe site-ul CartoDB, aici)

Programul este intuitiv și ușor de folosit pentru cei ce au minime cunoștințe de folosirea a calculatoarelor. Pentru cei ce știu ceva programare, e și mai simplu. Iar ca lucrurile să fie și mai simple, cei de la The Sponge au făcut un tutorial disponibil aici.

Categories
random Stiri

Catre Ioana Petrescu

 by lloopp 31 comentarii

Ioana-Maria Petrescu

Articolul acesta este dedicat colegei blogger de pe WordPress, Ioana Petrescu. Colegei de generatie nascuta in 1980, care in iarna lui 1989-1990 poate ca se uita in acelasi timp cu mine la televizor bucuroasa si fascinata de abundenta de desene animate. Care a invatat in acelasi timp cu mine sa ii spuna invatatoarei doamna in loc de tovarasa. Care poate ca a invatat in gimnaziu dupa aceleasi manuale de Educatie Civica pe care le-am citit si eu. Nebunei si idealistei care crede ca si mine ca poate schimba Romania in bine, si care, mai mult decat atat, a pus pe pauza o cariera academica in tara cu cel mai mare PIB din lume pentru a face asta. Am incredere in tine ca poti avea o contributie majora la schimbarea in bine a Romaniei. 

Din 1999 experientele noastre comune au cam luat sfarsit. Tu ai mers in tara cu cea mai veche democratie din lume. Eu am ramas in tara cu cea mai originala democratie din lume. Poate ca ai vazut cum se comporta politicienii in SUA, eu am participat la campanii electorale si am cunoscut indeaproape pe un fost ministru de finante. Politicienii romani nu sunt nici la degetul mic al celor americani. Sunt niste rechini infometati de putere, care practica tactica lui „ba pe-a ma-tii” in negocierile politice, le e frica si de umbra lor, nu au incredere in ei insisi si nici in cei din jur, potenteaza fricile populatiei si asmut paturi sociale unele impotriva celorlalte doar pentru a castiga voturi. Nu sunt idealisti ca mine si ca tine. Am urmarit ieri filmul consultarilor din 14 iulie de la Palatul Cotroceni, in care ai fost victima unei confruntari intre un rechin si un pisic mitoman. Nu ii asculta pe cei care te critica pentru prestatia ta de la acea sedinta, e adevarat, nu a fost grozava, iti pot spune ca esti mai buna de atat. Este o infrangere, una dintre multele pe care le vei suferi de-a lungul vietii. Ca o adevarata invingatoare ce esti, iti vei linge ranile, si o vei lua de la capat : Lincoln s-a nascut sarac, a avut doua afaceri care au falimentat si a platit datoriile timp de 17 ani, i-a murit logodnica, a zacut deprimat intr-un pat timp de 6 luni, a pierdut 8 alegeri, si in ciuda a toate astea, a ajuns unul dintre cei mai mari presedinti ai SUA, reusind sa tina tara unita cu ocazia razboiului civil, pentru ca nu a renuntat. Ai mult mai multe atuuri la dispozitie decat el si lucruri mult mai usoare de facut, vei reusi, depinde doar de tine. Invata-ti lectia dupa fiecare infrangere si gresala si fii mai buna data viitoare.

Mi-a placut idealismul si convingerea ta de a-ti sustine ideile, vei fi un bun orator, cu mari sanse sa ajungi prim ministru si apoi presedinte. Mi-a placut cum ai incercat sa pornesti negocierea cu presedintele pornind de la un set de valori comune cu argumentul „de dreapta”. Vei fi un bun negociator de aliante si fuziuni politice. Ai inteligenta, frumusete si tinerete, pe langa studii deosebite, esti un material extraordinar de lider, o femeie cu foarte mult bun simt in politica romaneasca. Ai nevoie de un lider bun care sa te ajute sa cresti, sa iti dea sfaturi si incredere. Primul ministru nu este un lider bun. Un lider bun isi apara echipa, tu ai fost folosita de seful tau, te-am vazut uitandu-te la el si invitandu-l sa te apere. Nu este in stare sa faca asta, l-am vazut cat de timorat este in discutia cu presedintele. Un lider bun are curaj si se sacrifica pentru echipa lui. Pentru a-ti pastra idealismul si convingerile in troaca politicii romanesti ai nevoie de un model mai bun de urmat. Gaseste-ti in alta parte decat in politica romaneasca acele modele, poate in mentorii care te-au ajutat sa devii ceea ce esti acum, o personalitate istorica, orice iti este tie aproape sufletului, si devino tu propriul lider. Valorile tale sa fie cinste, harnicie, onestitate, legalitate si valorile democratice. Fara acesti mentori, politica romaneasca iti va transforma caracterul intr-un pres pe care se vor sterge toti in goana lor dupa putere, si vei deveni ca actualii prim ministru si presedinte. Esti mai buna de atat, depinde doar de tine sa confirmi.

Ai nevoie de imbunatatirea abilitatilor de comunicare, leadership si management. Iti pot recomanda o echipa extraordinara, care mi-au transformat mintea intr-un computer de ultima generatie in numai 80 de ore de training, si mi-au pus la dispozitie si instrumentele sa imi fac singur upgrade constant. Iti stau la dispozitie pentru motivare si cresterea increderii. Pentru experienta practica in conducerea de companii, apeleaza la comunitatea oamenilor de afaceri romani, de preferinta din companii care nu au afaceri cu statul. Te vor invata sa evaluezi, estimezi, planifici, implementezi si sa o iei iar de la capat cu evaluatul. Construieste-ti o echipa care sa creada in aceleasi valori, sa isi doreasca aceleasi lucruri ca si tine, mai sunt tineri nebuni, idealisti, inteligenti si educati in tara asta. Fi pentru ei ceea ce nu a fost primul ministru pentru tine in acea sedinta si in general, lider.

In materie de principii fii dura ca diamantul, in materie de stil personal pune-ti creativitatea in miscare, si vei reusi sa faci Romania tara in care ne va place sa traim.

sursa foto