Categories
Stiri

O ţară veselă, dar tristă: conspiraţionism fără frontiere

Aurul de la Roșia Montană are darul să aprindă imaginația și să agite duhurile. Unde e atâta bogăție, musai să fie ceva necurat. Așa încât explicațiile alternative despre agenda ascunsă a opozanților au început să curgă. Am notat deja trei tipuri de explicații: cu Soros, cu rușii și cu ungurii (fără Soros). Cele cu Soros sunt cele mai numeroase, ceea ce ne arată cât de mare este urma lăsată de Vadim în mintea concetățenilor noștri.

Prima și cea mai simplă conspirație cu Soros este că miliardarul american ar dori personal să exploateze zăcământul și de aceea plătește manifestanții să pună bețe în roate actualilor titulari ai licenței. În timp, această conspirație s-a banalizat și cei ce o propagă simt nevoia unor artificii, sau măcar a unor motive pentru care magnatul preferă complicata cale a protestelor în loc să cumpere pur și simplu firma (ce e un mizilic de jumătate de miliard de dolari, cât e valoare Gabriel Resources, pentru unul ca Soros?). Așa că, mai nou, Soros nu mai vrea musai să exploateze el însuși la Roșia Montană. Zice că vrea să scoată bani din jocul la bursă, și de aceea a plătit deopotrivă manifestanții și guvernanții să joace sceneta protestelor. În plus, adaugă unii bine informați, Soros oricum câștigă indiferent de deznodământ pentru că, preventiv, a cumpărat acțiuni la firma de excavatoare Caterpillar, care va livra mșinăriile de îndată ce începe proiectul. Iar dacă asta vi se pare că nu e o conspirație suficient de veselă, să vă fac un rezumat al celei mai recente „anchete jurnalistice” realizate de ziarul quality Adevărul: 

În 1998, Rusia intra în incapacitate de plată a datoriilor din cauza unei crize financiare care lovise puternic bursa şi rubla. George Soros a pierdut două miliarde de dolari din investiţiile făcute aici. Benny Steinmetz a râs. […] Soros a aflat şi a jurat să se răzbune. […] Prima ocazie a venit în 2009 […] în Guineea […] 15 ani mai târziu, războiul personal dintre cei doi se poartă în Munţii Apuseni, la Roşia Montană, şi pe străzile din Bucureşti. (sursa)

Nici nu mai știu dacă asta e conspirație cu Soros sau trebuie să o ridicăm la rangul de explicație cu evrei și masoni.

Conspirația cu rușii este ceva mai complicată. În principiu, rușii n-au treabă cu aurul de la Roșia Montană, ci țintesc gazele de șist. Scopul lor este să ne oprească de la exploatarea gazelor, pentru a ne ține dependenți de importurile din Rusia. Așa încât acționează din timp: manipulează manifestanții de bună credință printr-o serie de elemente infliltrate în mulțime, pentru a trece de la un protest împotriva exploatării miniere, la unul împotriva expoatării gazelor de șist. Mai mult, ar urmări chiar să dirijeze totul ca să fie un protest împotriva capitalismului și corporațiilor, adică împotrvia Occidentului. Micile detalii – spre exemplu, că Rusia în sine este guvernată corporatist, în cel mai sălbatic stil de capitalism, sau că Gazprom, prin subsidiarea NIS, are deja licențe de explorare a gazelor de șist în vestul României – pot fi lesne ignorate.

În fine, conspirația cu ungurii este chiar banală comparată cu celelalte. Ungurii nu vor să se facă proiectul de la Roșia Montană și se folosesc de elementele alogene din România pentru a-și atinge acest scop. De ce nu vor, rămâne adesea neexplicat. Motivul oficial – că le e teamă de consecințele ecologice, după ce s-au fript cu Baia-Mare – este cel mai des respins ca pretext, fațadă. Aparent, ungurii pur și simplu nu vor, probabil pentru că oricum ne urăsc că le-am luat Ardealul. Uneori, ungurii sunt mână în mână cu Soros.

Conspirația cu Soros a existat dintotdeauna în spațiul public. Îmi amintesc că prin 2000-2001 îmi făceam lucrarea de licență în științe politice, aveam ca temă naționalismul și un studiu de caz pe România Mare. Citeam deci ziarul lui Vadim – aflat atunci la maximul carierei, turul 2 al alegerilor prezidențiale – și aflam că atotputernicul Soros este purtătorul a patru vini fundamentale – evreu, ungur, american, bogat – și învârte lumea în defavoarea României. Ecourile acestor povești au rămas mereu în zona de extremă dreapta, alde Roncea, Noua Dreaptă, În linie dreaptă și alți bezmetici. Acum nu a făcut decât iasă la lumină. Sunt doar puțin surprins că al doilea om în stat, Crin Antonescu, a marșat pe această explicație într-un interviu. Antonescu încearcă să se repoziționeze pentru alegerile de la anul și în mod vădit dorește să câștige.

Nici prezența Rusiei în universul conspiraționist autohton nu e o noutate. Avem și motive să ne temem de mare vecin de la Răsărit, de la tezaur și sovromuri, la Iliescu și Transnistria. Tema influenței rusești este una din armele de campanie ale taberei Băsescu și ar fi fost chiar de mirare să nu o folosească, ținând cont că președintele este un partizan înfocat al proiectului. Surprinzător este că și Ponta pare a marșa pe acest subiect, vorbind la televizor (unde se află aproape permanent) despre manifestanți plătiți din afară de interese economice potrivnice României.

De la Vadim la Antonescu, Ponta și Băsescu, politicienii au folosit și folosesc temerile maselor pentru a câștiga voturi. Este în primul rând o acțiune politică ticăloasă în pragmatismul ei, deci nu putem să știm dacă ei chiar cred în ceea ce spun. Putem să îi blamăm pentru cinism, sau să râdem de tâmpeniile pe care le debitează, în funcție de starea de spirit. Putem spune că este chiar un gest de lașitate și o jignire la adresa propriilor cetățeni ca atunci când aceștia protestează, în loc să încerci să afli care le sunt nemulțumirile, să îi acuzi că sunt plătiți de străini.

Avem însă și o altă categorie de răspândaci ai teoriilor conspiraționite, unii care nu au un câștig politic direct. Sunt numeroșii comentatori anonimi care nu doar cred aceste explicații, ci chiar simt nevoia să le propage cu o energie demnă de o cauză mai bună. Reacția mea a fost de cele mai multe ori una de amuzament. Am încercat însă în câteva rânduri să descifrez mecanismele care îi fac pe astfel de oameni să creadă sincer în astfel de bazaconii. Răspunsul găsit e mult mai trist și arată o problemă profundă de valori în România.

Cei mai mulți dintre cei ce îmbrățieșează fără rezerve conspirațiile, oricât de absurd ar suna, sunt incapabili să înțeleagă, să accepte, că există alți oameni, concetățeni de-ai lor, care ar ieși în stradă pentru o idee, pentru o valoare, pentru un principiu, fără să aibă un interes material direct. Ei, conspiraționiștii de serviciu, nu ar mișca un deget neplătiți, sunt convinși că lumea e plină de ură, de răutate, de înșelătorie, și nu pot să conceapă că sunt și oameni care gândesc altfel. De ei îmi e milă, dar cu cât sunt mai mulți, cu atât ne va fi mai greu nouă, tuturor, ca societate, să fim mai buni.

Categories
tu cu cine ai vota

Tu cu cine ai vota? B-Sen-8: Crăciun vs Voiculescu

Circumscripția București, Colegiul 8, Senat)

Despre Dan „Felix” Voiculescu nu mai sunt multe de spus, putem să lăsăm dosarele să vorbească. Până în iulie a fost senator al României, ales în colegiul 8 București. Și-a dat demisia înainte de încercarea de suspendare a președintelui Băsescu, pentru a amâna judecarea propriului dosar de corupție, sperând că partidul său va putea controla apoi justiția. Acum dorește să candideze din nou în același colegiu. ARD îi răspunde cu un candidat surprinzător.

Despre Iulian Crăciun am aflat prima dată azi dimineață. Un om care se deplasează în scaun cu rotile, dar care este cu succes antreprenor, soț și tată. Un exemplu elocvent despre puterea voinței omului și a unei minți strălucite chiar și atunci când corpul nu mai poate să ajute. Iulian Crăciun încearcă acum și în politică și a ales ARD – nu îi știu motivele și nu vreau să speculez.

Mi-aș fi dorit să îl văd pe Iulian Crăciun candidând într-un colegiu cu șanse mari. Așa aș fi știut că pentru partid este mai mult decât o strategie, este asumarea unor valori. Însă nu perspectiva partidului mă interesează, ci cea a candidatului. Indiferent cum a intrat în politică, Iulian Crăciun are de învins prejudecata oamenilor, lipsa de popularitate a PDL și banii lui Voiculescu. Dacă va reuși, va fi victoria lui, nu a partidului.

Tu cu cine ai vota între Crăciun și Voiculescu?

Notă: Cu această ocazie inaugurăm o nouă rubrică – Tu cu cine ai vota? Vom prezenta dueluri din diferite colegii din România, întrebând cititorii pe cine ar alege. Primim cu plăcere contribuții la această rubrică din partea tuturor cititorilor.

Categories
random

Dragă Alina

Dragă Alina,

Sunt aproape patru ani de când am votat pentru tine în colegiul deputați 22. Votul meu, voturile prietenilor care locuiesc în colegiu, toate s-au adunat frumos în coloana ta, astfel încât la redistribuire ai obținut un scaun de parlamentar, chiar dacă în lupta pentru voturi ai fost învinsă și de Corneliu Ciontu și de Elena Munteanu. Am apreciat atunci faptul că, spre deosebire de candidații PSD și PDL, tu chiar ai încercat să îți faci campanie în colegiu prin contact direct cu alegătorii.

În acești patru ani ți-am urmărit activitatea de reprezentant al meu în camera deputaților. M-am bucurat că ai făcut acest lucru ușor pentru cei interesați, fiind extrem de activă în mediul online. Ai avut, de asemenea, o serie de inițiative bine primite: promovarea ciclismului, promovarea unui stil de viață mai sănătos prin sport, inițiativa biblioteca, ajutorul acordat administratorilor asociațiilor de proprietari prin intretinerea.info, informările despre activitatea BEC. Se adaugă aici și informările scrise și fluturașii lăsați prin cutiile poștale din colegiu.

Toate bune și frumoase până acum. Doar că toate acțiunile pe care le-am lăudat aici sunt acțiuni care puteau fi organizate și de oricine altcineva în afară de un deputat. Sigur, meriți felicitări pentru ele, însă ele nu fac parte din atribuțiile tale de parlamentar și de reprezentant al meu. Ele sunt, mai degrabă, expresii ale intereselor tale personale (cu unele excepții, desigur).

Dacă analizez strict activitatea de parlamentar văd (aici), de exemplu, că:

(1). ai lipsit la 38% dintre voturile din parlament. Desigur, unele absențe pot fi explicate prin boicotarea de către grupul parlamentar a anumitor voturi. (Dacă tot a venit vorba despre boicot, m-aș bucura dacă mi-ai explica de ce boicotarea unui vot de către un parlamentar este morală sau acceptabilă, dar boicotarea unui referendum de către un votant nu este.) Alte absențe pot fi explicate prin deplasări în interes de serviciu și alte absențe motivate de acest tip. Raportat la colegii tăi, ești pe poziția 124/339 în ceea ce privește prezența la vot. Undeva în plutonul de mijloc. Mă întreb dacă există un alt loc de muncă unde absentezi la aproape 40% din ceea ce poate fi considerat ca fiind una dintre principalele atribuții dar poți ceri prelungirea contractului de muncă.

(2). Atunci când ai votat, în 98,88% din cazuri ai votat așa cum a votat partidul. Ai fost aleasă într-un colegiu și se presupune că votul tău trebuie să reprezinte interesele colegiului din care vii. De ce am mai avut nevoie de vot “uninominal” și nu pe liste dacă tu ai respectat întotdeauna linia partidului?

(3). Activitatea parlamentară, alta decât votul, nu este nici ea extraordinară prin comparație cu cohorta 2008-2012: 20 de moțiuni, 19 declarații politice, 45 de ședințe în care ai luat cuvântul, 48 de propuneri legislative semnate etc.

(4). Dacă mă uit la propunerile legislative (aici), văd că cele mai multe se referă la sistemul juridic, ceea ce este ok – ești specialistă în acest domeniu și mă aștept să vrei să ai o contribuție la îmbunătățirea acestuia. Văd, însă, că te afli printre inițiatorii propunerii legislative privind înființarea, organizarea și funcționarea Academiei de Științe Juridice din România. O propunere care a fost criticată sever la momentul anunțării sale, pentru beneficiile mai degrabă ne-ortodoxe pe care le aduce deputaților. Faptul că te afli printre inițiatori nu este deloc plăcut.

(5). Spuneam 20 de moțiuni de cenzură. Dintre acestea, nu mai puțin de opt au fost împotriva actualului partener de alianță, PSD. Americanii au un termen prin care descriu o astfel de situație: flip-flop. Îmi este greu să înțeleg când erai sinceră: când votai moțiunile de cenzură împotriva PSD, sau când participai la manifestările publice ale USL?

(6). În mai 2011 adresai o interpelare ministrului educației (Funeriu la acea vreme), în care îl acuzai pe un profesor din Arad de plagiat (vezi aici). De când s-a iscat scandalul Ponta, însă, nu te-am auzit nici măcar o dată luând o poziție clară împotriva unui plagiat dovedit (vezi decizia Universității din București). După cum nu te-am auzit nici apărând o instituție a statului (CNATDCU) atunci când ea a fost gâtuită de un ministru interimar doar pentru a împiedica decizia acesteia în cazul Ponta.

Și tot așa. Te întreb, atunci: de ce aș mai vota pentru tine pe 9 decembrie? Ai fost aleasă în sistem “uninominal” însă ai activat ca și cum ai fi fost aleasă pe liste. Iar acum candidezi din partea unui partid aliat cu cei pe care îi criticai vehement (opt moțiuni) în urmă cu doar trei ani (PSD). Candidezi din partea unei alianțe la conducerea căreia se află o persoană care a furat pentru a obține titlul de doctor și o altă persoană care, peste noapte, a devenit de-a dreptul “vadimică” în ura față de Uniunea Europeană. Candidezi din partea unui partid care a dat la o parte oameni cu vechime în partid pentru a asigura un loc eligibil lui Becali.

În 2008 erai un “no-name” în colegiu și te-am votat pentru că erai a PNL-ului. În cei patru ani de activitate parlamentară te-ai plasat în plutonul de mijloc. Iar acum vrei din nou votul meu, candidând tot din partea PNL-ului. Dar a unui PNL care nu mai este de recunoscut. Așadar, de ce să te mai votez?

M-aș bucura dacă aș primi un răspuns.