Săptămâna trecut, Comisia pentru legile electorale din Parlament a luat în discuție legea alegerilor locale. Comisia a stabilit câteva principii cheie și a delegat unei subcomisii responsabilitatea stabilirii detaliilor. Doar că principiile respective blochează orice posibilitate de reformă. Vom avea în continuare: sistem majoritar uninominal cu un singur tur pentru primar și șef de consiliu județean; sistem proporțional pe listă pentru consilii locale și județene, cu prag electoral de 5%. Rămân neschimbate și prevederile privind sancționarea migrației electorale. Toate acestea, împreună, asigură conservarea puterii baronilor locali, în momente cheie ale procesului politic: alegerile și deciziile consiliilor locale.
Votul într-un tur avantajează primarii în funcție
Poziția de primar (respectiv șef de consiliul județean) este una singură, prin urmare are logică doar votul uninominal (un singur candidat, nu o listă) și majoritar (cel de primul loc câștigă). Întrebarea e dacă rămânem cu un singur tur (ca acum) sau revenim la două tururi (cum am avut până în 2008, inclusiv). Diferența este importantă.
Să luăm un exemplu recent.
Într-o comună cu aproximativ 6.000 de alegători. De obicei, vin la vot puțin peste jumătate, deci până în 3.500. Primarul, la al treilea mandat, deși are o condamnare cu suspendare pentru abuz în serviciu, nu-și face griji. N-a făcut el mare lucru pentru comună, dar are o listă atent alcătuită: rude, prieteni, cumetri; angajații primăriei; membrii de partid; beneficiarii de diverse ajutoare sociale; cei pe care primarul i-a ajutat la comisia de fond funciar; alții pe care primarul i-a ajutat într-un fel sau altul. Toți aceștia, împreună cu familiile lor, însumează câteva sute de alegători, poate puțin peste o mie. Primarul are grijă ca în campanie să le amintească tuturor că îi datorează ceva. Împreună cu cei convinși de partidul primarului prin televizor, sunt de obicei suficienți pentru a garanta primul loc.
La fel s-a întâmplat și în 2012: primarul, sprijinit de USL, a obținut 1.482 de voturi din cele 3.214, adică 46% și a câștigat. Pe locul doi, un independent a obținut 951 de voturi, adică 29%, restul de voturi mergând către alți trei candidați. Era o șansă mare ca în turul 2, toți ceilalți candidați să se alieze împotriva primarului, care își atinsese potențialul maxim, aproape exclusiv pe filiere neortodoxe. Realizări, după cum spunea, nu prea are, dimpotrivă, comuna arată destul de rău, deși resurse are.
Dar în 2012 nu a existat un tur doi. Un primar condamnat cu suspendare, cu performanțe proaste, a reușit realegerea speculând sistemul electoral care îi avantajează pe cei în funcție, mai ales dacă sunt susținuți de partidul aflat la guvernare.
Exemplul este grăitor. Un primar în funcție dispus să apeleze la astfel de metode pentru realegere, are toate atuurile. Poate fi învins doar dacă a enervat foarte tare oamenii din localitate, sau dacă ceilalți candidați se aliază împotriva lui încă din primul tur. Această situație este foarte rară, din cauza diferențelor ideologice și a orgoliilor. Primarul nu trebuie decât să dea suficiente pomeni electorale și să mizeze pe disensiunile dintre contracandidați.
Nu e de mirare că păstrarea sistemului cu un singur tur a fost dorită de PSD, UNPR și UDMR. După ce ordonanța migrației politice și-a produs efectele, aceste trei partide au mai bine de trei sferturi dintre primari și îi doresc realeși, prin orice mijloc.
Pragul electoral și prevederile anti-traseism: dictatură în Consilii
Argumentul formal adus în favoarea pragului electoral ridicat este că generează stabilitate politică pentru că elimină fragmentarea Consiliului (local sau județean). De fapt, motivul este că protejează actualele partide consacrate de intrarea pe scenă unor noi formațiuni politice (împreună cu legea partidelor, despre care am mai vorbit). Păstrarea pragului electoral a fost stabilită în consens de toată comisia, PNL având aceeași poziție cu PSD, UNPR și UDMR.
Nu neg faptul că un prag electoral ridicat ușurează realizarea unei majorități. Negocierile sunt mai ușoare pentru că sunt mai puțini actori. Dar acest lucru nu e neapărat un lucru bun în contextul actual românesc. Deja în majoritatea localităților deciziile sunt influențate decisiv de primar și cercul său de amici, care conduc autoritar urbea. De aceea îi și numim baroni locali (sau baronași, dacă e vorba de o comună).
Aici intră în joc prevederile anti-traseism. Acestea au fost introduse sub influența mandatului 2000-2004, România sub Adrian Năstase, când PSD a racolat pe bandă rulantă primari și consilieri, cu un amestec de șantaj și zăhărel sub forma alocărilor discreționare de bani publici. Au fost cerute de societatea civilă și de opoziție. Doar că nimeni nu a analizat efectele pe termen lung. Legea spune că primarul care își dă demisia din partid își pierde mandatul, iar în cazul consilierilor mandatul este pierdut atât la demisie, cât și la excludere.
De aici vine dictatura baronilor locali: dacă vreun consilier mișcă în front, este exclus din partid și își pierde mandatul. Un motiv pentru excludere se găsește lesne, pentru că toate partidele au în statut prevederi generale de tipul „nu a respectat linia partidului”. Consilierii pot avea propriile șușanele, sunt chiar încurajați, ca să fie mai ușor de controlat. Dar când vine vorba de votat proiectele primarului, nu au drept la opinie. Șefii de filiale locale au folosit fără scrupule acest mecanism, ceea ce a dus la dispariția de facto a unei opoziții constructive în consiliile locale și județene. Primarii pot să propună orice prostii, au deja majoritatea obedientă; cel mult au nevoie să negocieze cu șeful local al partidului aliat. Prin acest mecanism, cele două prevederi – pragul electoral și penalizarea traseismului – asigură consilii locale și județene ușor de controlat, ceea ce contribuie direct la prezervarea puterii baronilor locali.
Decizia transpartinică de a menține intacte toate elementele sistemului actual al alegerilor locale, în principal votul într-un tur la primari, pragul electoral la consilii și prevederile anti-traseism, contribuie direct la conservarea puterii baronilor. Nu știu exact la ce detalii mai lucrează numita subcomisie, dar cel puțin la acest punct al mandatului Comisiei pentru legi electorale jocurile par a fi deja făcute. Rămâne de văzut dacă și la celelalte puncte – legea partidelor, legea pentru alegerea Parlamentului și introducerea votului la distanță – vom avea progrese, sau Comisia va furniza doar un simulacru de dezbatere, consființind lipsa de voință politică pentru o reformă reală.