Categories
random Stiri

Educație: România se împrumută la Banca Mondială deși puteam lua bani gratis de la Uniunea Europeană

Capută din site-ul Băncii Mondiale

Pe agenda ședinței de guvern de ieri este un Memorandum care prevede semnarea unui acord de împrumut de 200 milioane de euro de la BIRD (parte a grupului Băncii Mondiale), pentru Proiectul privind învăţământul secundar. La o privire superficială, poate părea un lucru bun: iată, investim în educație. Analizând mai atent, trebuie să ne întrebăm de ce împrumutăm acești bani, pe care îi vom restitui apoi cu dobândă (mică, dar dobândă), deși am putea să facem aceleași lucruri cu bani (aproape) gratis de la Uniunea Europeană, fie din fondurile ce rămân necheltuie în acest exercițiu bugetar, fie din noile programe operaționale. Inevitabil, răspunsul la această întrebare ne duce către incompetență, dar și către suspiciuni de conflict de interese.

Să remarcăm mai întâi că Ministerul Educației, beneficiarul finanțării, este ca de obicei complet opac cu privire la acest subiect. Un împrumut de o astfel de dimensiune este o chestiune de interes public. Nicăieri în comunicările publice ale Ministerului nu găsim referiri la acest proiect, iar de dezbateri publice nu poate fi vorba. Este, din păcate, regula și nu excepția la acest Minister. Găsim însă informații despre proiect de pe site-ul Băncii Mondiale (se deschide în pagină nouă), care este obligată de regulile de funcționare să lucreze transparent și, spre deosebire de autoritățile românești, chiar respectă aceste reguli. 

Aflăm deci că Proiectul privind învățământul secundar își propune să îmbunătățească tranziția de la învățământul secundar superior (liceu) la cel terțiar (universitate) și să îmbunătățească rata de inserție în primul an din învățământul terțiar, adică să scadă numărul celor ce abandonează în primul an de facultate. În acest scop, 75% din bani se vor duce către licee, fiind eligibile aproximativ 80% dintre acestea, cele cu rezultate mai slabe. Acestea pot primi granturi pentru educație remedială (pregătirea elevilor cu rezultate slabe), activități extracurriculare și îmbunătățirea bazei materiale (laboratoare). Restul de 25% din banii împrumutați vor merge la universități pentru programe de atragere a studenților și îmbunătățire a condițiilor din primul an. Sunt eligibile toate universitățile, inclusiv cele particulare. Beneficiarii finali vizați sunt tinerii din grupuri vulnerabile, incluzând: familii sărace, din mediul rural, situații familiale dificile, romi etc. Pentru aceste scopuri nobile România împrumută 200 de milioane de euro de la Banca Mondială.

Să ne uităm puțin la alternativă: fondurile europene. În primul rând, una dintre țintele ambițioasei strategii Europa 2020 se referă tocmai la procentul persoanelor care au absolvit studii universitare în grupa de vârstă 30-34 de ani. Ținta europeană este 40%, față de 37% în acest moment. Ținta României este 26,7%, față de 22,8% acum. În 2014, în urma unei evaluări a Consiliului European, țării noastre i s-a recomandat, printre altele, „să asigure creșterea calității și a accesului la învățământul profesional și tehnic, la ucenicii, la învățământul terțiar și la învățarea pe tot parcursul vieții și să le adapteze la necesitățile pieței forței de muncă.” Devine naturală folosirea fondurilor comunitare pentru programe care urmăresc țintele Europa 2020 și implementarea recomandărilor primite.

Prin urmare, în Acordul de Parteneriat România-UE 2014-2020, una din nevoile de dezvoltare identificate în domeniul educației este, deloc suprinzător, „îmbunătățirea accesului la învățământul terțiar și susținerea participării la acesta”. Corespunzător acestei nevoi, în Programul Operațional Capital Uman găsim mai multe acțiuni grupate sub titlul „Îmbunătăţirea calităţii şi eficacităţii învățământului terțiar, precum și a accesului și participării la acesta”. Toate componentele proiectului finanțat din banii împrumutați își găsesc locul aici. Ar fi suficient ca Autoritatea de Management să deschidă liniile de finanțare, iar beneficiarii enumerați, licee și universități, să facă propuneri de proiecte. Există chiar și bani de asistență tehnică, prin care ar putea fi sprijiniți să scrie și să implementeze aceste proiecte.

Și atunci, de ce trebuie să ne împrumutăm? Nu am cum să răspund cu certitudine la această întrebare. Pot însă să indic niște ipoteze:

  • lipsa cronică de capacitate strategică. Nu e dificil să pui toate aceste componente într-un program, dar cineva trebuie să o facă. Banca Mondială oferă la pachet proiectul scris integral și banii, spre ușurarea funcționarilor responsabili cu gânditul.
  • lobby-ul intens al Băncii Mondiale. Nu din bunătatea inimii stă cineva să scrie proiectul pentru România. Banca Mondială, cu tot obiectivul său de dezvoltare, rămâne o bancă. Își justifică existența (implicit locurile de muncă pentru cei ce se ocupă de asta) și profitul din existența împrumuturilor. Este interesant că România cumpără asistență tehnică, cu bani europeni, de la Banca Mondială, pentru redactarea acelor documente strategice citate. Consultanții Băncii ar fi putut să pună foarte bine componentele împrumutului în programele europene. Dar aici deja ne apropiem de o suspiciune de conflct de interese.
  • flexibilitatea procedurilor în proiectul Băncii Mondiale. Știm deja că pentru fonduri europene procedurile sunt stricte și vor fi și mai stricte, de vreme ce procurorii anit-corupție investighează deja astfel de proiecte. Acordarea granturilor către licee și universități (publice sau private) va fi ceva mai flexibilă cu banii împrumutați, va lăsa Ministerului o marjă mai mare de decizie în selecția beneficiarilor. Lucrul ăsta contează, mai ales că se apropie un nou an electoral.

E posibil ca ipotezele mele să fie excesiv de pesimiste și să existe o explicație rațională. Mă tem însă că nu vom auzi vreodată vreo explicație. Și mai cred că vom vedea cum trec anii, se apropie 2020, vom începe să restituim împrumutul, cu sau fără rezultatele vizate, iar banii europeni vor rămâne tot la Bruxelles, pentru că noi nu vom fi în stare să ne scriem proiectele singuri.

Categories
random Stiri

Asistenta de farmacie de la Help Net care se visează medic

Parcă tot mai des mi se întâmplă să dau pentru asistenți de farmacie care se visează medici, după un curs rapid în care au învățat să vândă cosmetice și medicamente frumos colorate la supra-preț. Sau poate că am trecut prea des pe la farmacie în ultima vreme. Și poate că azi am fost mai obosit și mai supărat, că m-a enervat rău o vânzătoare de la Help Net, care mi-a explicat că ea știe mai bine ca medicul pediatru ce tratament ar trebui să urmeze un copil de doi ani și jumătate. Evident, că știința ei mă ducea către mai mulți bani cheltuiți la farmacie.

Eu m-am enervat și i-am zis opinia mea. Dar mă gândesc cu groază că or fi oameni care chiar îi iau în serios. Că or fi copii care sunt „tratați” după opinia unor asistenți de farmacie, deținători ai unor diplome obținute în cursuri scumpe, dar proaste, că e o întreagă industrie și aici. De aceea, am decis să scriu către Help Net următorul mesaj, și să vă spun și vouă, cititorilor, să faceți la fel când vă întâlniți cu din ăștia.Bună ziua,Am cumpărat astăzi, 21 februarie, în jurul orei 15, medicamente din farmacia Help Net 43 (Str. Mihail Sebastian), în baza unei rețete eliberate de un medic specialist pediatru.Asistenta de farmacie – nu am reținut numele, din păcate – a încercat:– să mă determine să cumpăr o cantitate de trei ori mai mare dintr-un produs, pentru că „se vinde doar la promoție” și „oricum așa se folosește”– să înlocuiesc unul din medicamentele recomandate de pediatru cu altul „mai bun”La observația mea că vreau să respect o rețetă eliberată de medic, mi-a spus doct că:– ea e farmacist și se pricepe– oricum vede mai mulți pacienți decât un medicI-am explicat că pentru a fi farmacist trebuie să facă o facultate și că oricum ea vede clienți, nu pacienți.Mă întreb cum ar fi fost să tratez un copil de doi ani și jumătate după ideile unei asistente de farmacie prea plină de ea. E o întrebare retorică.Vă rog să îmi spuneți dacă aceasta este politica Help Net, ca vânzătorii din farmacii să schimbe rețete eliberate de medici specialiști și să mintă că sunt farmaciști.De asemenea, vă rog să îmi spuneți dacă veți considera că este necesar să luați măsuri în acest caz, și ce măsuri veți lua.Între timp, voi face publică această situație și voi informa și autoritățile competente. Voi informa toți cunoscuții să nu cumpere din farmacii Help Net și voi încerca să infomez și presa.

Categories
random Stiri

Conservarea puterii baronilor prin legea alegerilor locale

comisia cod electoral

Săptămâna trecut, Comisia pentru legile electorale din Parlament a luat în discuție legea alegerilor locale. Comisia a stabilit câteva principii cheie și a delegat unei subcomisii responsabilitatea stabilirii detaliilor. Doar că principiile respective blochează orice posibilitate de reformă. Vom avea în continuare: sistem majoritar uninominal cu un singur tur pentru primar și șef de consiliu județean; sistem proporțional pe listă pentru consilii locale și județene, cu prag electoral de 5%. Rămân neschimbate și prevederile privind sancționarea migrației electorale. Toate acestea, împreună, asigură conservarea puterii baronilor locali, în momente cheie ale procesului politic: alegerile și deciziile consiliilor locale.

Votul într-un tur avantajează primarii în funcție

Poziția de primar (respectiv șef de consiliul județean) este una singură, prin urmare are logică doar votul uninominal (un singur candidat, nu o listă) și majoritar (cel de primul loc câștigă). Întrebarea e dacă rămânem cu un singur tur (ca acum) sau revenim la două tururi (cum am avut până în 2008, inclusiv). Diferența este importantă.

Să luăm un exemplu recent.

Într-o comună cu aproximativ 6.000 de alegători. De obicei, vin la vot puțin peste jumătate, deci până în 3.500. Primarul, la al treilea mandat, deși are o condamnare cu suspendare pentru abuz în serviciu, nu-și face griji. N-a făcut el mare lucru pentru comună, dar are o listă atent alcătuită: rude, prieteni, cumetri; angajații primăriei; membrii de partid; beneficiarii de diverse ajutoare sociale; cei pe care primarul i-a ajutat la comisia de fond funciar; alții pe care primarul i-a ajutat într-un fel sau altul. Toți aceștia, împreună cu familiile lor, însumează câteva sute de alegători, poate puțin peste o mie. Primarul are grijă ca în campanie să le amintească tuturor că îi datorează ceva. Împreună cu cei convinși de partidul primarului prin televizor, sunt de obicei suficienți pentru a garanta primul loc.

La fel s-a întâmplat și în 2012: primarul, sprijinit de USL, a obținut 1.482 de voturi din cele 3.214, adică 46% și a câștigat. Pe locul doi, un independent a obținut 951 de voturi, adică 29%, restul de voturi mergând către alți trei candidați. Era o șansă mare ca în turul 2, toți ceilalți candidați să se alieze împotriva primarului, care își atinsese potențialul maxim, aproape exclusiv pe filiere neortodoxe. Realizări, după cum spunea, nu prea are, dimpotrivă, comuna arată destul de rău, deși resurse are.

Dar în 2012 nu a existat un tur doi. Un primar condamnat cu suspendare, cu performanțe proaste, a reușit realegerea speculând sistemul electoral care îi avantajează pe cei în funcție, mai ales dacă sunt susținuți de partidul aflat la guvernare.

Exemplul este grăitor. Un primar în funcție dispus să apeleze la astfel de metode pentru realegere, are toate atuurile. Poate fi învins doar dacă a enervat foarte tare oamenii din localitate, sau dacă ceilalți candidați se aliază împotriva lui încă din primul tur. Această situație este foarte rară, din cauza diferențelor ideologice și a orgoliilor. Primarul nu trebuie decât să dea suficiente pomeni electorale și să mizeze pe disensiunile dintre contracandidați.

Nu e de mirare că păstrarea sistemului cu un singur tur a fost dorită de PSD, UNPR și UDMR. După ce ordonanța migrației politice și-a produs efectele, aceste trei partide au mai bine de trei sferturi dintre primari și îi doresc realeși, prin orice mijloc.

Pragul electoral și prevederile anti-traseism: dictatură în Consilii

Argumentul formal adus în favoarea pragului electoral ridicat este că generează stabilitate politică pentru că elimină fragmentarea Consiliului (local sau județean). De fapt, motivul este că protejează actualele partide consacrate de intrarea pe scenă unor noi formațiuni politice (împreună cu legea partidelor, despre care am mai vorbit). Păstrarea pragului electoral a fost stabilită în consens de toată comisia, PNL având aceeași poziție cu PSD, UNPR și UDMR.

Nu neg faptul că un prag electoral ridicat ușurează realizarea unei majorități. Negocierile sunt mai ușoare pentru că sunt mai puțini actori. Dar acest lucru nu e neapărat un lucru bun în contextul actual românesc. Deja în majoritatea localităților deciziile sunt influențate decisiv de primar și cercul său de amici, care conduc autoritar urbea. De aceea îi și numim baroni locali (sau baronași, dacă e vorba de o comună).

Aici intră în joc prevederile anti-traseism. Acestea au fost introduse sub influența mandatului 2000-2004, România sub Adrian Năstase, când PSD a racolat pe bandă rulantă primari și consilieri, cu un amestec de șantaj și zăhărel sub forma alocărilor discreționare de bani publici. Au fost cerute de societatea civilă și de opoziție. Doar că nimeni nu a analizat efectele pe termen lung. Legea spune că primarul care își dă demisia din partid își pierde mandatul, iar în cazul consilierilor mandatul este pierdut atât la demisie, cât și la excludere.

De aici vine dictatura baronilor locali: dacă vreun consilier mișcă în front, este exclus din partid și își pierde mandatul. Un motiv pentru excludere se găsește lesne, pentru că toate partidele au în statut prevederi generale de tipul „nu a respectat linia partidului”. Consilierii pot avea propriile șușanele, sunt chiar încurajați, ca să fie mai ușor de controlat. Dar când vine vorba de votat proiectele primarului, nu au drept la opinie. Șefii de filiale locale au folosit fără scrupule acest mecanism, ceea ce a dus la dispariția de facto a unei opoziții constructive în consiliile locale și județene. Primarii pot să propună orice prostii, au deja majoritatea obedientă; cel mult au nevoie să negocieze cu șeful local al partidului aliat. Prin acest mecanism, cele două prevederi – pragul electoral și penalizarea traseismului – asigură consilii locale și județene ușor de controlat, ceea ce contribuie direct la prezervarea puterii baronilor locali.

Decizia transpartinică de a menține intacte toate elementele sistemului actual al alegerilor locale, în principal votul într-un tur la primari, pragul electoral la consilii și prevederile anti-traseism,  contribuie direct la conservarea puterii baronilor. Nu știu exact la ce detalii mai lucrează numita subcomisie, dar cel puțin la acest punct al mandatului Comisiei pentru legi electorale jocurile par a fi deja făcute. Rămâne de văzut dacă și la celelalte puncte – legea partidelor, legea pentru alegerea Parlamentului și introducerea votului la distanță – vom avea progrese, sau Comisia va furniza doar un simulacru de dezbatere, consființind lipsa de voință politică pentru o reformă reală.