La turul 2 al alegerilor prezidențiale am avut nu mai puțin de cinci sondaje la ieșirea de la urne, conform declarațiilor clienților, adică celor cinci televiziuni care le-au comandat. Am fost sceptic în legătură cu această inflație de măsurători, cunoscând că vom avea rezultate oficiale pe parcursul zilei de luni, iar numărătorile paralele ale partidelor dau rezultate remarcabil de precise în câteva ore. La ce bun atâta efort pentru a afla puțin mai devreme o estimare destul de nesigură? Diferența de rating de la ora 21 justifică investiția? Întrebarea este valabilă mai ales pentru televiziunea publică, cea care a ales o metodă netransparentă de angajare a executantului*. Am primit însă un altfel de răspuns la aceste întrebări în seara alegerilor: e bine să măsoare cât mai mulți, pentru că altfel vor fi împiedicați unii să încerce să fure.
Să aruncăm o privire la rezultatele celor cinci sondaje. Teoretic, marja de eroare statistică este de 0,5%. Spun teoretic pentru că niciuna dintre cele cinci firme implicate nu a publicat metodologia completă. Din tabelul de mai jos observăm că toate cele cinci sondaje au ieșit din marja de eroare. Mai mult, două dintre ele nu au identificat corect câștigătorii, iar un al treilea (cel al CSCI) a greșit anunțul de la ora 21 (date culese până la ora 19) și s-a corectat după ce Ponta a aruncat prosopul.
Aceste rezultate ne amintesc de cele din 2012, de la alegerile locale, când am văzut erori mari, inclusiv la ordinea candidaților în anumite situații. Erori ceva mai mici au fost la alegerile parlamentare din 2012, dar la alegerile pentru Parlamentul European sau la turul 1 din acest an exit-poll-urile au funcționat. Dacă ne uităm și la alegerile prezidențiale din 2009, când sondajele au fost eronate (cu o excepție), eu observ un model: atunci când există o miză reală, când lucrurile sunt la limită, exit-poll-urile greșesc. Atunci când miza e mică (PE) sau nu ne așteptăm la surprize (turul 1 prezidențiale), nu avem probleme.
Această situație bizară este parțial explicată de greșeli de implementare. Alegerile cu miză reprezintă un context mai dificil, deci ar trebui ca firmele să ia măsuri suplimentare pentru a corecta erorile, ceea ce înseamnă că trebuie să aloce mai multe resurse. Dar cel mai probabil clienții sunt puțin dispuși să facă acest lucru. Spre exemplu, la alegerile din acest an CURS-Avangarde a avut (conform propriilor declarații) cel mai mare eșantion și, iată, a avut cel mai bun rezultat. Dar nu cred că este singura explicație.
Revenind la ultima rundă de alegeri, dintre cele cinci sondaje există serioase dubii asupra celui realizat pentru Realitatea TV de Agenția de Rating Politic. La ambele tururi am văzut luări de poziție care pun sub semnul întrebării realizarea în teren a sondajului respectiv. Suficient de multe încât să am și eu serioase dubii. Am văzut în 2012 că același post a scos din neant o firmă care până atunci nu mai făcuse niciun sondaj în teren (Geopol) și care pretinde că a relizat un exit-poll, una dintre cele mai laborioase cercetări din domeniu.
Dintre cele patru firme care rămân, în momentul cheie de la ora 21 două l-au anunțat câștigător pe Iohannis, iar celelalte două pe Ponta. Acestea din urmă au un lucru în comun: sunt în proprietatea unor consultanți ai lui Ponta, adică a unor persoane care au un interes personal uriaș să câștige Ponta: așa arată că își merită banii. Conflictul de interese este prea mare ca să poate fi evitat. Pe baza datelor celor două sondaje, prima ieșire publică a PSD a fost în direcția „de fapt noi am câștigat, așteptați să vedeți numărătoarea reală”. Aici a fost un moment cheie. Dacă am fi avut doar aceste două exit-poll-uri, probabil că și fantoma de la Realitatea ar fi copiat aceleași cifre și cel puțin pentru o noapte Ponta ar fi fost câștigător.
O oră mai târziu, IRES și CURS-Avangarde au ieșit cu cifre actualizate care au mărit diferența între primii doi clasați. CSCI a întors rezultatul, dar doar după ce Ponta și-a recunoscut înfrângerea. În studioul Antena3, lupta cu „regimul” încă se mai ducea (verbal); coincidență, Sociopol a persistat în a îl anunța pe Ponta câștigător., micșorând puțin distanța.
Nu mi-e greu să îmi imaginez scenariul cel mai credibil. La ora 21, atât Sociopol cât și CSCI au primit un ordin simplu: dați-l pe Ponta câștigător. Ambele firme s-au executat. După ce numărătoarea paralelă a PSD a arătat că nu au cum să întoarcă rezultatul, oricât ar fura, CSCI a încercat să își salveze imaginea, schimbând rezulatul; nu întâmplător, patronul CSCI, Sultănescu, este un apropiat al lui Ghiță. Sociopol a rămas pe poziții, răspunzând ordinului din laboratoarele Voiculescu; nu întâmplător, patronul Sociopol, Palada, este un apropiat al lui Voiculescu. Este acest scenariu adevărat? Nu vom știi niciodată cu siguranță. Mă tem însă că da, cineva la PSD a dorit un plan B, și acest Plan B a implicat falsificarea unor sondaje, iar cei direct implicați au acceptat asta.
Ironic, tocmai Mirel Palada, patronul Sociopol, tuna și fulgera după primul tur, când firma sa estimase corect, împotriva celor ce criticau sondajele, spunând că aceștia se decredibilizează. Mai mult, cerea „comunității sociologilor” să ia măsuri împotriva celor ce fac sondaje proaste sau falsificate:
Comunitatea științifică a sociologilor trebuie să ia act de această situație neplăcută și să… Și să… Și să ce? Asta e problema. Și să ce? Nu există sancțiuni pentru asemenea fapte reprobabile, care clatină credibilitatea comunității noastre profesionale. (sursa)
Îi mai aude cineva pe marii sociologi guvernamentali comentând această situație neplăcută? Nu. Îi mai doare de credibilitatea comunității profesionale? Nu. Dar, lăsând la o parte ipocrizia autorului, subiectul rămâne: când își va găsi această comunitate profesională un minim standard de integritate?
Poate că vom ajunge cândva în situația de a nu mai avea nevoie de cinci exit-poll-uri pentru a evita situația în care una din tabere e gata să falsifice jumătate din ele. Dar o vom face doar atânci când nu vor mai exista „profesioniști” gata să falsifice aceste rezultate.
*Despre sondajul de la televiziunea publică. TVR a anunțat licitația cu cinci zile înainte de primul tur, fără să îi facă publicitate, cu condiții dificil de implementat și termen scurt de răspuns. Previzibil, nu au primit nicio ofertă, ceea ce le-a permis, cu aparentă acoperire legală, să treacă la negociere directă pentru că „e urgent”. De fapt, TVR nu a comandat exit-poll la primul tur, deci urgența e trasă rău de păr. Sunt toate premizele pentru a avea un contract cu dedicație. Și aici tot de „profesioniști” e vorba, pentru că integritatea începe de la faza de contractare.