Categories
Stiri

Despre educatie si perpetuarea traditiilor familiale

Vorbeste mai incet ca ne da nenea paznicu’ afara! Stai potolit ca se uita lumea la noi, ne facem de ras! Daca te impiedici si cazi te rup in bataie! Nu te urca singura pe tobogan, o sa cazi, sa nu ai incredere in tine niciodata, stai aici langa bunica! Cum adica “de ce?”, pentru ca ti-am zis eu, de aia! Al lu’ cutare e mai bun ca tine, are numai 10, tu vii numai cu 7, sa pui burta pe carte ca altfel nu ajungi nimic in viata!

Suna familiar? Ce sta in spatele tuturor acestor cuvinte? Frica lasata mostenire de-a lungul generatiilor intregi. Si pe mine m-au batut ai mei de m-au stins, si uite, am ajuns bine, o sa ii altoiesc si eu pe copiii mei. Parinti sau bunici care isi proiecteaza propriile frici asupra copiilor, si le lasa mostenire. Frica de a nu fi facuti de ras in public, frica de a nu se rani copilul, frica de a nu esua in viata, frica de a nu fi pus in situatie de inferioritate fata de ceilalti. Un excelent exemplu de succes al perpetuarii traditiilor familiale, nu-i asa? Imaginati-va ca mana dreapta, perfect sanatoasa, va este pusa in ghips si legata de gat. Cat de bine va mai puteti descurca in viata de zi cu zi? Ei bine, acesta este efectul acestor frici mostenite asupra multora dintre noi, desi avem capacitatea, nu ne atingem maximul potentialului nostru, de frica. Stiind ca mana e sanatoasa, nu va vine sa spargeti ghipsul, sa dati cu el de pereti ? La fel este si cu intelectul, care este mult mai capabil fara “ghipsul” fricii.

Este nevoie ca cercul sa fie rupt, aceasta traditie sa nu fie lasata mostenire. Educatia bazata pe frica este de fapt esecul parintelui, dovada a incompetentei lui. E mai simplu sa arati spectrul fricii, ca e “lupul”, “iti trag vreo doua”, “ma faci de ras”, “nu ajungi nimic in viata”. Rezultatul, este acelasi ca si in orice alt caz cand treaba este facuta de mantuiala, un esec.

http://images.kaneva.com/filestore0/11880/170441/men%20vs%20women%20mirror.jpg

Cat de enervante sunt femeile acelea isterice, pe care le intalnim deseori, care tipa tot timpul, sunt nervoase si se sperie din orice? Da, stiu, unii vor face ceva aluzii despre lipsa de atentie din partea unui mascul. Ei bine, nu asta este problema, ci tot frica. Femeile pornesc din start cu 25% mai putina incredere in propriile forte decat au de fapt capacitatea, spre deosebire de barbati care pornesc cu 25% mai multa incredere decat e cazul.

De aceea sunt cele mai predispuse la frica pe care mamele lor o lasa mostenire. Pe care tatii autoritari o cresc excesiv in perioada adolescentei, tatilor fiindu-le frica de oprobiul public al legaturilor premaritale si consecintelor acestora. Multi barbati se folosesc instinctiv de aceasta frica si de lipsa de incredere a femeilor, spunandu-le ca nu sunt bune de nimic, si exploatandu-le frica prin amenintari sub diverse forme : fizice, economice sau psihologice. Bineinteles, barbatii fac asta tot de frica, frica de respingere, de a ramane singur, de a nu avea pe cineva care sa faca pentru ei tot ce a facut mama lor pana atunci. Aceste femei ajung mame, iar frica pe o inoculeaza devreme in copiii lor, din primii ani de viata. Tatal autoritar functioneaza ca si instrument de coercitie, el fiind de asemenea un produs al unui set de valori traditionale, mai ales intr-o societate latina, unde predomina mentalitatea de pater familias. El constata si repeta ca progenitura e vai steaua ei si nu este in stare de nimic, in loc sa ii dea incredere, pentru ca nu are de unde sa ii dea.

Frica aceasta se extrapoleaza si la nivel de societate, si anume prin modul in care sistemul educational este construit. Trebuie sa inveti pe de rost si sa regurgitezi pana la ultima virgula pentru a lua nota maxima. Cu rare exceptii, creativitatea este ucisa din start: “nu e ca-n curs/manual/cum ti-am zis eu”. Foarte multi copii “de nota 10″ cu greu reusesc in viata reala, pentru ca nu sunt obisnuiti cu esecul. Sunt obisnuiti sa aiba lectia invatata si sa ia examenul. Ce te faci cand nu ti-a predat nimeni lectia de viata? Si mergi la interviu dupa interviu, cu lipsa de incredere crescanda, fricile implantate crescand la fiecare interviu ratat? Unii ajung sa accepte orice loc de munca si sa fie si supusi oprobiului cum ca “esti fraier ca accepti, n-ai invatat nimic in facultatea aia?”, numai si numai pentru ca nu vor sa isi dezamageasca parintii. Altii ajung in posturi “caldute” unde nu fac nimic deosebit, nici nu sunt platiti cine stie ce, si au un continuu sentiment de ratare, pentru ca le e frica sa incerce mai mult. Altii reusesc un pic mai mult, si ajung in posturi de conducere, devenind tortionari, proiectand fricile mai jos, amenintand frecvent pe subalterni cu datul afara.

La serviciu sau pe strada cand nu poti convinge pe cineva cu argumente il iei la bataie? De ce protejezi un necunoscut dar iti lovesti propriul copil? Cumva pentru ca ti-e frica de reactia adultului la agresiunea fizica, pe cand copilul nu are forta ta? Dureaza cateva minute sa ii explici copilului DE CE intr-un fel sau in celalalt, pe cand amenintarea cu bataia, sau chiar aplicarea corectiei vei fi nevoit sa o faci toata viata. Te simti confortabil cu teama de esec, oprobiu public si lipsa ta de incredere? Atunci de ce ii faci si pe altii sa se simta la fel, de ce le implantezi in ceilalti?

Iti place sa traiesti in societatea aceasta in care ne este frica de noi si de ceilalti si de tot, in care nu avem incredere in noi si in ceilalti si in nimeni? Cercul acesta poate fi rupt, ajuta-ti aproapelefii un bun cetatean, invata sa fii un parinte mai bun.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *