Categories
Stiri

Un rol trist pentru Mircea Diaconu

Oare Mircea Diaconu își dă seama în ce rol a fost distribuit? Mă îndoiesc că a primit tot scenariul, dar cu puțină imaginație ar putea să își dea seama ce urmează. Uite, și fostul său șef de partid, Antonescu a priceput. Ba chiar și plagiatorul Ponta și-a dat seama, încă din 2012, așa cum am aflat de la fostul său aliat. Diaconu nu are dreptul să ocupe o funcție publică, prin urmare participarea sa în alegeri va fi oprită de justiție mai devreme sau mai târziu.

Diaconu și-a pierdut dreptul de a ocupa o funcție publică pentru că a încălcat legea. Și a făcut acest lucru din lăcomie. Și-a dorit să fie în același timp parlamentar și director de teatru, lucru interzis. E o lege bună, care codifică bunul simț, așa cum am mai arătat: nu se face atunci când ești parlamentar (sau primar sau ministru) să mai ai încă o slujbă pe lângă, cu atât mai mult una de la stat. Încercați dumneavoastră să îi spuneți șefului că vă mai luați o slujbă cu normă întreagă, în altă parte, și le faceți pe amândouă în paralel; sau imaginați-vă cum ați reacționa dacă un subaltern v-ar anunța de așa decizie.

Acum actorul este împins în rolul de candidat-victimă. Ajutat (împins, mai degrabă) de echipa de zgomote a lui Felix, s-a apucat să strângă cele 100.000 de semnături necesare unei candidaturi independente. Continuarea e previzibilă. Diaconu va avea semnăturile (le invetează sponsorul, dacă nu se strâng la timp) și se va prezenta miercuri, pe 26 martie, în ultima zi, cu dosarul la Biroul Electoral Central. Acesta va trebui să îl respingă; sau, dacă îl acceptă, ANI va sesiza Înalta Curte, conform legii, iar Curtea va opri candidatura.

Și atunci va începe marele circ al „justiției lui Băsescu”. Lăcomia actorului va cădea în uitare. Normalitatea va fi înlocuită de propagandă. Vom afla că Diaconu este un mare actor nevinovat, victimă a regimului ticălos; că legea e proastă, făcută de Macovei cu răutate; că și în condițiile acestei legi, cei de la ANI, BEC, Înalta Curte etc. sunt de fapt doar uneltele președintelui; și că oricum cele nu-știu-câte semnături trebuie să fie mai puternice decât legea.

Acest ultim mesaj se va auzi tot mai tare: că poți să fii deasupra legii dacă strângi suficienți susținători. Că democrația e de fapt tirania majorității. Este o axiomă convenabilă pentru oricine are la îndemână mecanisme prin care să poate să manipuleze majoritatea. Asistăm la o uriașă înscenare a cărei victimă este chiar democrația noastră, atâta cât e ea. Oare actorul Diaconu chiar nu își dă seama în ce rol a fost distribuit?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *