La colțu' străzii

“Groapa” de Eugen Barbu – impresii si concluzii personale

Scrie un comentariu

Este un roman care pentru mine explica unele lucruri. Sunt cateva idei care au reusit sa se ancoreze bine in imaginea a ceea ce stiu despre Bucuresti. Este un roman inedit, despre viata pionierilor care au stat la baza extinderii marilor orase. A, sa nu va inchipuiti ca a fi un astfel de pionier este un erou liric. Nu, in aceeasi categorie cu emigrantii care au populat America si alte colonii, primii ocupanti ai cartierelor marginase bucurestene au fost impinsi de nevoi si de saracie sa isi paraseasca locul de bastina (satul sau alt cartier/oras) ori pentru ca nu aveau o solutie mai buna, sau pentru a se capatui. Puteti vedea in poza de mai jos femeie „capatuita” din acest cartier.

sursa foto.

Spre deosebire de mahalaua internationala din Maidanul cu Dragoste al lui G.M. Zamfirescu, Cutarida lui Eugen Barbu este populata preponderent cu romani si pe alocuri ceva tigani. Pe aceeasi treapta sociala, cea mai de jos, din subsol, as putea spune, nu exista diferende „etnice”, casatoriile mixte fiind ceva obisnuit. Ce se intampla in acest roman? Creste un cartier, pe parcursul a 30-40 de ani, cartier al carui „germene” a fost coliba de pamant in care locuia responsabilul cu groapa (de gunoi) lui Ouatu, ajungandu-se la un cartier de case de piatra, unde primarul promitea ca va pietrui strazile daca va fi ales/reales, si materialele de constructie sfarseau prin a pava curtea catorva cu mana mai iute, partea leului fiind luata de primar.

In rest, talharii, crime, betii, promiscuitate si saracie. Nimic complex psihologic, oameni care isi urmeaza instinctele si isi traiesc viata in singurul mod in care stiu, asigurandu-si cu greu traiul pentru ziua de maine, traind din plin ziua de astazi ,putini fiind cei care isi pot parasi conditia. A, si maidanezi, protejati de intreaga mahala sa nu fie luati de hingheri, practic singura scanteie „revolutionara” care a putut anima si uni mahalaua de la mic la mare impotriva unui dusman comun. Asa am primit o explicatie despre Bucuresti :).

Mahalaua este imuna la tumultul politic, as putea spune chiar mai matura decat cea de acum, nu isi face iluzii cu privire la promisiunile electorale, dar este recunoscatoare primarului pentru nisipul in care au pastrat morcovi peste iarna. Cu pietrele destinate pavajului ati aflat mai sus ce s-a intamplat.

Relatia cu statul este foarte precara, acesta fiind mai mult un opresor decat un protector, care reuseste sa ia pana si saracia din casa cui nu are bani de taxe, imaginea perceptorului insotit de jandarmi care ia boarfele de prin casa este identica celei din Morometii , atata doar ca Moromete era un pic mai instarit. Functionarii sunt aceiasi ca cei de astazi, stapanii hartoagelor avand fata de mahalagii acelasi ascendent ca boierii fata de iobagi, dar oricand gata sa „rezolve” pe cei „descurcareti”. Intr-un cuvant, la fel ca cei de astazi. Siguranta publica, nemiloasa cu pestii mici daca ii prinde din intamplare(batai, schingiuri, etc), mana in mana cu pestii mari si puternici. Justitia, o sita care cerne prost, portareii paznicii si scribii inchisorilor/judecatoriilor putand face scapati talhari contra bani si favoruri sexuale.

Supusenia romanului sarac si ne-educat este exploatata fara mila de catre descurcaretii care reusesc sa stranga averi impresionante pe seama unui cartier de amarati. Amaratul stie ca este exploatat inselat la cantar, ca i se pune apa in vin, se adauga cantitati mai mari pe caietul de datorii, dar accepta defetist si mioritic, „ce sa-i faci?”. Nu este in stare sa isi ia soarta in maini, sa lupte pentru drepturile sale, inghite multe, obisnuit cu greutatile, rar mai tranteste niste blesteme, si cand se mai revolta cate unul cand isi realizeaza conditia, nu stie ce sa faca sa si-o depaseasca , revolta duce tot la ruinarea sa, prin auto-pedepsire, nu prin pedepsirea celui care l-a nedreptatit.

De o saptamana incoace privesc Bucurestiul cu alti ochi, am inteles mai multe, stiu de unde s-a plecat, observ progresul, si sper ca nepotii mei sa se uite la Bucurestiul de azi cu acelasi ochi cu care ma uit eu acum la cel din jurul gropii lui Ouatu.

Anunțuri

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s