Categories
Stiri

Dragnea, Chițoiu, Udrea, Blaga sau un alt îmbârligător

Îmbârligătorul e o figură centrală a politicii românești. Este în general un om fără charismă și pe care nu l-ar vota nimeni dacă s-ar prezenta singur în alegeri, dar este esențial mecanismului de sifonare a banilor publici care ține în viață partidele românești. Îmbârligătorul are relații cu toate centrele de putere, din partidul să și din celelalte; cunoaște toți clienții politici actuali și potențiali; înțelege cum funcționează adminsitrația și justiția; știe câți și unde sunt banii publici; și pune toate aceste lucruri la un loc.

Sunt îmbârligători mari și mici. Pe cei mici îi găsim pe la județe sau roind în jurul celor mari, așteptând să se deschidă o cale de parvenire. La centru sunt îmbârligătorii mari, cei ce învârt legile și marile contracte. Uneori, câte unul se arată mai tare ca toți ceilalți și devine, vremelnic, îmbârligător-șef. Uitați-vă la Zgonea, intrat în partid pe post de umil servitor al lui Hrebenciuc, cel care a dominat îmbârligăturile din cel mai mare partid românesc timp de un deceniu. Zelul lui Zgonea l-a recomandat pentru un post de îmbârligător mic-spre-mare, este președintele Camerei și învârte voturile și ordinea de zi. Este acum la ordinele lui Dragnea, noua stea a îmbârligăturilor social-democrate, dorindu-și din tot sufletul său negru să-i ia locul șefului. 

Fiecare partid are îmbârligătorii lui. Mulțumită democratizării informației prin dezvoltara Internetului, ne este mai ușor să îi vedem în acțiune, mai ales pe cei mari. În PSD, locul lui Hrebenciuc a fost luat de Dragnea, dar sarcina vice-premierului este mult mai dificilă, căci îmbârligătorii mici sunt infinit mai puternici. PNL este reprezentant la vârful executivului de Chițoiu, omul care nu s-a sfiit să includă într-o ordonanță de urgență o prevedere dorită de soția sa, și pe care partidul se cam teme să-l tragă la răspundere (liberalii au însă o pleiadă de îmbârligători, cunoscuți drept oamenii lui Crin). În PDL, locul memorabilei triplete BVB (Blaga-Videanu-Berceanu) a fost luat în ultimii ani de guvernare de Udrea, împinsă de la spate de președinte. UMDR este un partid de îmbârligători profesioniști, putem să-i nominalizăm pe toți.

Vizibilitatea crează probleme îmbârligătorilor. Hrebenciuc a avut o domnie așa de lungă și pentru că era ușor să stea în umbră. Dar enervarea populară din 2004 i-a vizat deopotrivă pe Năstase El Însuși și pe îmbârligătorii pesediști, precum Hrebenciuc sau Cozmâncă. Pentru Băsescu-PDL, BVB sau Udrea au fost pietre de moară aproape tot timpul. PNL pierde constant capital politic, din cauza lui Chițoiu&Co. Singurul caz special e UDMR, care are alt tip de organiare, dar chiar și acolo maghiarii sătui de alde Verestoy, Frunda și ceilalți doresc să-și facă un alt partid.

Specia nouă de îmbârligători are și ambiții. Hrebenciuc, Blaga sau Chițoiu stau liniștiți în sectorul umbros al sforarilor, fără să își dorească să fie în față. Sunt fericiți să îi lase acolo pe Năstase, Ponta, Băsescu, Predoiu sau Antonescu, atât timp cât aceștia nu se bagă pe afacerile lor. În schimb, Dragnea sau Udrea au ambiții, vor să fie iubiți, votați, vor să fie ei și lideri, și îmbârligători. Până acum, nu prea le-a mers.

Unul dintre motivele pentru care politica românească e atât de mizerabilă este tocmai că partidele funcționează pe bază de îmbârligători. Relații politice devin rapid clientelare, actorii politici devin complici și orice încercare de schimbare este rapid eliminată de rețelele de îmbârligare. Coșmarurile îmbârligătorilor se numesc transparență, cinste, onorare, așa că își aduc toate resursele în lupta împotriva lor.

E întristător că unul dintre primele gesturi ale unui partid nou înființat, Partidul Mișcarea Populară, este să atragă o îmbârligătoare de marcă, pe Udrea. Asta după ce încă de anul trecut adusese mici îmbârligători locali, spre exemplu la Argeș. Este simptimatic că imediat ce a schimbat partidul, ca și când totul ar fi normal și firesc, Udrea începe să explice cine și cum ar trebui să se mai mute, sau cum ar putea unul și altul să ocolească legea pentru a activa alături de ea. În fond, ăsta e harul îmbârligătorului, să găsească astfel de soluții.

Întotdeauna m-a enervat că la fiecare scrutin am de ales, implicit, și îmbârligătorul cel mai puțin nociv, conștient că existența îmbârligătorilor este un rău în sine. Încă mai caut un partid care să mă reprezinte ideologic, dar care măcar să încerce să facă o altfel de politică. Peste tot însă dau de îmbârligători. Oare de partidul ăla al lui Nicușor Dan se mai aude ceva?

Categories
Stiri

Vai, ninge, să ne facem că lucrăm, domnule Oprescu!

La mijlocul lui ianuarie ninge – ce supriză! Ce-i drept, ninge mai tare, bate și vântul, e cod portocaliu de viscol. Dar ninge de două zile, nu de două săptămâni. Ninge la sfârșit de săptămână, când lumea stă acasă și drumurile sunt mai libere. Metereologii anunță că ninsoarea se va domoli spre seară, iar în următoarele două zile vremea va fi liniștită.  Administratorii Capitalei au în față o muncă dificilă, dar nu imposibilă, și fără complicații intelectuale. Au o noapte de duminică să curețe străzile, așa încât luni dimineața viața să se desfășoare normal, ca pentru o zi obișnuită de iarnă. Se vede însă treaba că nu e cazul să așteptăm de la ei de competență și hărnicie; n-avem de unde.

Primarul Oprescu și prefecta Gavrilă au recomandat, la unison, Inspectoratului Școalar să suspende cursurile „din cauza vremii nefavorabile”. Primarul a cerut „mai mult timp pentru degajarea arterelor”. Inspectoratul s-a conformat: în București toate școlile (inclusiv licee!) și grădinițele publice sunt închise luni și marți. Nu ne interesează când recuperează copiii; nu vrem să știm cum se vor descurca părinții să îi supravegheze în cele două zile; în general, nu contează decât că Oprescu trebuie să arată că se preocupă.

Suntem la jumătatea lui ianuarie. Până acum a fost o iarnă blândă, cu temperaturi ridicate și fără ninsoare. A venit și prima zăpadă și trebuie să se facă și domnul Oprescu că muncește, nu?

Categories
Stiri

Șezătoarea MAE și revoltele din Ucraina

În Ucraina dramatismul protestelor crește în fiecare zi (priviți pozele din acest articol). Autoritățile au ales violența. Cinci morți au fost anunțați ieri. Astăzi revoltele au izbucnit și în alte orașe, centre ale administrației sunt luate cu asalt (știri în direct, în engleză, aici). La Kiev oamenii rămân pe stradă, tot mai hotărâți să obțină demisia președintelui și alegeri anticipate. MAE avertizează cetățenii români asupra riscurilor unei călătorii în Ucraina. Dar altfel, autoritățile române nu au de spus nimic despre încălcările drepturilor omului din această țară (spre deosebire de mult mai hotărâtele autorități din țări precum Polonia sau Lituania).

Pe de altă parte, aflu întâmplător că MAE finanțează chiar în aceste zile desfășurarea numitului Forum Civic România – Ucraina, chiar la Kiev. Dintr-un plan de acțiune al MAE rezultă că s-au alocat 50.000 de euro din bani publici pentru această acțiune. Data și locul le-am aflat dintr-un anunț laconic al organizatorului ucrainean, Institute of World Policy. Evenimentul e menționat discret, fără detalii concrete, într-un colț al site-ului co-organizatorului român. Co-finanțatorul, UNDP, nu zice absolut nimic pe site-ul propriu.

Nu am găsit alte informații publice despre aceste eveniment: cât a costat exact din bani publici; cine participă și de ce tocmai acele persoane participă; care sunt subiectele discuției; și de ce naiba geniile diplomației românești s-au gândit că tocmai acum, în ajunul unui potențial război civil, e momentul unui „forum civic” în capitala Ucrainei. Mă întreb, oare vor participa și reprezentanții ministerului similar din Ucraina? Așa, ca să arate România ce relații bune are cu înțeleapta conducere a statului vecin.

Categories
Stiri

Gândul Daily Fail și ipocrizia bătăii în obraz

Remarcabil demersul Gândul de a demonta minciunile tabloide din țara mamă a tuturor tabloidelor. A nu se uita că “presa galbenă” din Marea Britanie a fost prinsă-n fapt ascultând ilegal telefoane iar agresivitatea paparazzilor săi a condus la moartea prințesei Diana. Asta pentru cine se alintă cum că avem cea mai violentă și mizerabilă presă. Nu că n-am fi în top, dar mai scăpați câte-un click și prin vecini, vă rog – FoxNews, Daily Mail, Bild, berlusconizare – ar trebui să ne mândrim că tânăra noastră democrație suferă de boli moderne, la care n-au găsit tratament nici democrațiile bine consolidate.

De apreciat și editorialul care îmbracă reportajul linkuit mai sus. Aplauze pentru efortul reportajului ceva rara avis în prezentul agregatoarelor. Însă bipăie al naibii de strident radarul anti-ipocrizie atunci când Gândul descoperă “senzaționalul” Daily Mail, “n-o să-ți vină să crezi ce-au descoperit ziariștii Gândul!“.  Normal, doar sunt cei mai mari specialiști în Daily Mail! Ba chiar încearcă și o statistică a caracterelor gen din 3800 de semne folosite de Daily Mail într-un articol despre români, 2300 sunt neadevăruri, respectiv 60% din conținut, zice statistica minciunelelor. Dar hai și cu alt inventar al caracterelor!

Pe aceeași logică a cifrelor am tastat și eu în Google următoarele: “Daily Mail” site:www.gandul.info. Câte rezultate? Ghiciți? Aud?…Ta ra ta ta taaa taaaam…  50,500 de rezultate!  Exact, peste cincizeci de mii de referințe la Daily Mail în știrile Gândul.

Daily Mail Gandul

Am continuat, și-am dat pagină cu pagină de știri traduse, perplex de cât de mult au putut copia cei de la Gândul din Daily Mail. Mă sictirise practica asta încă de-acum doi ani când am sesizat că traducerile din tabloidul britanic deveniseră specialitatea casei în  bucătăria redacției Gândul. Spre amuzament, alte capturi, la întâmplare, mai jos:

Daily Mail Gandul 01
Daily Mail Gandul 02
Daily Mail Gandul 03

Cum ar putea răspunde tabloizii britanici la calamburul isteț și oricum clasic cu Daily Fail? Gândul, acest Daily Thought zis și  Daily Theft, ‘r-ați ai dreacu’ de bloody romanian ciorditori. Sau de fapt întreținuți leneși că trăiți din știri primite gratis,  jurnalism benefits!

Aștept statistica în procente despre câte știri vândute drept “cualiti” a preluat Gândul din Daily Mail și le-a servit în română cu tot cu garnitura tabloidă și fără ifose de corectitudine. Nu de alta dar nu prea merge să plesnești ucigător muscoiul de pe căciulă, fiindcă, respectând algoritmul devoalat mai sus, ai cel puțin 60% șanse să-ți spargi capul cu pliciul propriei ipocrizii.

În loc de Post Scriptum

Aici s-ar fi terminat postarea pe modul rant. Însă pentru echilibru, trebuie zis că e păcat de editorialele locului, asta pentru cei cu skill de gameri, care ajung să dea click pe respectivele titluri ocolind dibace jde mii de reclame. În apărarea lor, doar coloana din dreapta, aia cea mai îngustă rămâne citibilă în tabloidul Gândul. Da, tabloid, dincolo de conținutul tradus, au copiat până și formatul și stilul Daily Mail. Înțeleg drama jurnalismului actual, purgatoriul tranziției Print-Internet plus criză financiară mondială plus tabloidizare, și ea tot mondială. Nu dezvolt că oricum n-am soluții.

Dar înțeleg că se poate. Deși spaima și ura întreținute tabloid nu prea se tratează încă în România, breasla jurnalistică britanică își dezvoltă anticorpi – grozavi chiar, proaspeți reinventați, excelentă asociație de breaslă jurnalistică! Despre care am aflat citind un jurnalist britanic implicat în demersul lăudabil al Gândul. Jon Danzig și articolul său merită măcar un scroll!

Un jurnalist britanic care față-n față cu răspunsul departamentului legal de la Daily Mail vă invită să please consider să faceți reclamație. Și încheie cu accent pe recomandare: If you’re going to complain, please do it soon.

Categories
Stiri

Când statul se întoarce împotriva poporului

Aproape peste tot în jurul nostru liderii politici aflați la putere încearcă să limiteze legal posibilitatea ca poporul să își folosescă dreptul la protest. Rusia și Ungaria sunt exemplele mai vechi. De astăzi, se adaugă Bulgaria și Ucraina. Mai ales în Ucraina, situația se anunță deosebit de gravă. Deocamdată noi stăm „bine”, Parlamentul nostru vrea doar să limiteze posibilitatea ca justiția să se atingă de „ai lor”; dar mă tem că actualul guvern se uită cu interes la exemplele vecinilor noștri.

Despre Rusia și Ungaria nu am multe de adăugat, toți cei atenți la evoluțiile recente au deja informații. În Rusia, Putin a consolidat puterea centrală, instaurând un stat autoritar în care el însuși ține toate pârghiile puterii. Este drumul pe care a mers și Orban în Ungaria, de la preluarea puterii, inclusiv prin schimbarea Constituției și a altor legi.

În Bulgaria, Guvernul a strecurat în proiectul de Cod Penal înaintat ieri Parlamentului o amenințare directă la adresa cetățenilor ce ar îndrăzni să se revolte, așa cum anunță Amnesty International. Prevederea, inspirată direct din practica lui Putin, amenință cu închisoare până la opt ani orice cetățean bulgar ce este „în serviciul unei țări sau organizații străine, sau al unei organizații controlate din străinătate, și care aduce prejudicii Republicii”. Ambiguitățile („în serviciul”, „organizație străină”, „prejudicii Republicii”) lasă loc de abuzuri. Articolul de lege este clar îndreptat împotriva activiștilor ce ar primi finanțare de la organizații internaționale – inclusiv Uniunea Europeană, care este, nu-i așa, „străină”.

În Ucraina situația este și mai grea. Agenții internaționale ca Reuters sau Financial Times notează că astăzi, susținătorii lui Ianucovici au trecut în grabă prin Parlament un pachet de 11 legi care amenință cu represalii protestarii:

  • instalarea de corturi, piedestale sau amplificatoare în spațiul public, amendă până la $640 și detenție 15 zile
  • purtarea unei căști sau acoperirea feței cu fularul – 15 zile de detenție
  • furnizarea de echipament pentru întruniri neautorizate – amendă $1280 sau 15 zile de detenție
  • blocarea intrării în instituțiilor publice – 10 zile de detenție
  • amenzi de circulație și suspendarea permiselor auto pe doi ani pentru grupuri mai mari de 5 vehicule
  • înregistrarea tuturor publicațiilor on-line, posibilitatea ca guvernul să oprească imediat conexiuni la internet, obligația de a prezenta un act la cumpărarea cartelelor pre-pay, totul pentru a opri comunicații anonime și rețele sociale
  • până la doi ani de închisoare pentru colectarea de informații despre magistrați sau membri ai forțelor de ordine – măsură îndreptată împotriva jurnaliștilor care investighează cazuri de corupție
  • obligarea organizațiilor neguvernamentale care sunt finanțate din exterior să plătească taxe pe profit pentru finanțările primite și catalogarea lor drept agenți străini, după modelul rusesc
  • simplificarea procedurilor de ridicare a imunității parlamentare, îndreptată împotriva membrilor opoziției

Toate măsurile se referă în mod evident la felul cum s-au desfășurat protestele de masă împotriva guvernului, începute după ce acesta a ratat semnarea unui acord cu Uniunea Europeană, preferând unul cu Rusia. Se așteaptă intervenții în forță împotriva celor câteva sute de manifestanți ce se află permanent în piață.

Ceea ce se întâmplă de câțiva ani încoace în Ungaria ne-a arătat că democrația nu e ireversibilă, nici măcar într-o țară membră UE. Este îngrijorător că în jurul nostru proliferează astfel de exemple. Deocamdată, nu se anunță astfel de intenții ale guvernului român. Să sperăm că lucrurile vor rămâne așa, și să rămânem atenți la libertatea noastră.

Categories
Stiri

PNL și condamnatul Adrian Năstase

Săptămâna asta a trecut un pic de istorie pe lângă noi, odată cu cea de-a două întemnițare a fostului prim-ministru Adrian Năstase.

Ieri, președintele PNL, Crin Antonescu s-a lepădat de Adrian Năstase respingând cântecul său patetic falsat pentru istorici, cu presupusa condamnare politică. Necruțător ca-ntotdeauna, nici președintele de onoare al PSD, Ion Iliescu n-a pierdut ocazia să lovească ucigător în unica  iluzie rămasă unui om căzut de foarte sus, cum că ar fi condamnat politic.

Și unul și celălalt încheie  tovărași de arme cu defunctul politic Adrian Năstase. Prezentul ăsta istoric îi pozează aliați cu acte, legați prin protocolul de colaborare al USL. Un pic de zoom out și istoria ni-i arată tot împreună și la nașterea premierului Adrian Năstase.

Pe 28 decembrie 2000 guvernul Adrian Năstase primește votul de investitură sprijinit fiind de PDSR (PSD) și susținut de PNL și UDMR. Încă dinainte de finala prezidențialelor, PSD și PNL semnaseră un protocol bilateral secret pentru votarea viitorului guvern Adrian Năstase. Ce mărețe obiective prevedea protocolul bilateral PSD-PNL odată făcut public? privatizări și… reforma în justiție. Într-un fel, Adrian Năstase și-a dus obiectivele până la capăt. Iar în acea zi din decembrie 2000, deputatul (ales tot în Teleorman!) Crin Antonescu a votat pentru investirea premierului Adrian Năstase.

Celor prea-puțin-politici cărora “liberal” încă le mai sună cool, fresh, trendy, anti. Nu! Nu sunt. N-au fost niciodată. N-au din ce să se “trezească”, precum se clamează într-un graffiti sugestiv cu trio-ul Voiculescu & Antonescu & Becali șpreiat prin toată capitala. Nu. Liberalii au fost dintotdeauna tovarășii lui Ion Iliescu.

Pentru istorie, guvernul Adrian Năstase va rămâne și creația PNL. Ca și guvernul Ponta.

Liberali treziti-va