Categories
Stiri

Modificarea legii educației, prin ordonanță, în beneficiul mediocrității din universitățile de stat

A apărut în Monitorul Oficial ordonanța de urgență privind schimbarea legii educației naționale emisă în ajunul Crăciunului, în mare secret. Așa cum spuneam și săptămâna trecută, textul nu a fost disponibil înainte de publicare, ci doar un comunicat laconic al ministerului. Nu e nicio surpriză că din comunicatul respectiv lipseau mici „detalii” despre schimbări pe placul lobby-ului feudalilor universitari, mergând până la reformularea creativă a unui articol declarat neconstituțional de CCR la prima încercare de introducere prin ordonanță de urgență, anul trecut.

Toate aceste (mici) modificări indică destul de limpede beneficiarii principali ai noii ordonanțe de urgență în domeniul educației: universități de stat, cu calitate sub mediocră, apărute ca ciupercile după ploaie prin toată țara, care vor continua să supraviețuiască fără niciun interes în creșterea calității, pentru că au acces facil la fonduri publice. Prin principalul lor instrument de lobby, Consiliul Național al Rectorilor, își cresc influența asupra modului cum sunt alocate aceste fonduri. În plus, se deschid larg porțile universităților de stat pentru angajarea ca profesori asociați a oricărui neavenit ca „specialist recunoscut” prin criterii stabilite arbitrar de conducerea universității (să vezi acum ce se umple Parlamentul de „profesori”!). Dar să le luăm pe rând:

1. Este eliminată posibilitatea ca Statul să taie parțial sau complet finanțarea unei universități care încalcă grav legea. Astfel, este abrogat alineatul (b) al art. 125, prin care ministerul educației putea „reduce sau elimina temporar sau definitiv accesul la finanțările din surse publice, la propunerea Consiliului de etică și management universitar”, pentru universitățile care nu se conformau unor principii fundamentale enumerate de art. 124, precum respectarea legilor, transparența deciziilor, libertatea academică a personalului, asigurarea calității etc. În aceste condiții, singurele sancțiuni rămân revocarea rectorului (inutilă, dacă Senatul este cel care girează încălcarea principiilor respective) și desființarea universității (un proces lung și greoi, dificil de aplicat în practică, dar și o decizie radicală, care nu se ia ușor).

2. Dispare competiția între universități pentru granturi doctorale din fonduri publice. Prin modificarea art. 160 din LEN, granturile doctorale se vor aloca prin decizie a ministerului educației, în locul competiției organizate de CNCS. Astfel, se reintroduce arbitrariul deciziei politice în alocarea fondurilor publice pentru doctorat.

3. Este permis accesul la fonduri publice pentru programe de masterat și doctorat tuturor universităților, indiferent de calitatatea cercetării. În filozofia LEN, universitățile erau clasificate pe trei niveluri (trei categorii): centrate pe educație, educație și cercetare științifică/artistică, cercetare avansată și educație. Distincția era dată de calitatea programelor de cercetare. Pentru a stimula dezvoltarea cercetării, universitățile centrate pe educației putea finanța din fonduri publice doar programe de licență, cele de nivelul doi și programe de masterat, iar cele avansate și programe de doctorat. Ordonanța abrogă exact alineatul (art. 193, alin. 10) care stabilea limitele de acces la finanțarea publică. De-acum, orice universitatea anonimă poate organiza programe de doctorat cu bani publici, lucru ce trebuie corelat și cu punctul 2 de mai sus.

4. Aduce decizia privind fondurile de dezvoltare instituțională la nivelul Ministerului Educației. Conform legii, cele mai bune universități din fiecare categorie (vezi mai sus) primesc granturi de dezvoltare instituțională. Metodologia și criteriile de departajare erau decise prin hotărâre de guvern, acum vor fi decise prin ordin de ministru. Va fi mai simplu pentru ministrul educației să controleze cine primește bani, iar procesul va fi mai puțin vizibil.

5. Crește importanța Consiliului Național al Rectorilor față de alți parteneri sociali, prin adăugarea unor nuanțe în art. 221.

6. Permite angajarea unor cadre didactice asociate pentru funcția de asistent universitar. Anterior, acest lucru era permis doar de la funcția de lector/șef de lucrări în sus. Pare un lucru mărunt. Este un ajutor pentru universitățile mici, care nu își permit / nu atrag nici măcar asistenți universitar ca angajați permanenți. Dar la ce e bună o universitate care nu poate să facă nici măcar acest lucru?

7. Reintroduce, într-o formă mascată, posibilitatea de a păstra ca titulari cadre didactice pensionate, declarată neconstituțională anterior.  Prima încercare de a modifica LEN astfel încât să permită cadrelor didactice să rămână titulare și după împlinirea vârstei de pensionare (65 de ani) a fost prin OUG 92/2012, inițiată de Andronescu. Acea ordonanță adăuga un alineat (7), la art. 289: „Personalului didactic care a avut calitatea de titular i se poate recunoaste aceasta calitate, anual, de catre senatul universitar, conform metodologiei prevazute la alin. (6), cu conditia renuntarii la pensie pe perioada in care ramane titular”. Acest alineat a fost respins de Curtea Constituțională, la sesizarea Avocatului Poporului. Noua ordonanță reformulează aceeași idee:

Reîncadrearea în funcția de personal didactic a personalului didactic pensionat se face anual, cu menținerea drepturilor și obligațiilor care decurg din activitatea didactică desfășurată anterior pensionării, cu aprobarea senatului universitar, conform metodologiei prevăzute la alin. (6), cu condiția suspendării pensiei pe durata reîncadrării (sublinierea mea)

Argumentul acceptat de CCR a fost că se introduce o formă de titularizare care nu include concursul. În noua formulare pensionarul e tot titular, dar nu-i mai spunem așa.

8. Deschid larg poarta pentru angajarea oricui, indiferent de calificare, pe post de profesor universitar, pentru că ar fi „specialist recunoscut”. Legea educației impunea unele limitări. În primul rând definea specialist recunoscut în domeniu prin ”invenții, inovații, premii, publicații științifice, din țară sau din străinătate”. Ordonanța elimină această sintagmă, deci specialistul va fi definit de fiecare universitate cum dorește. Apoi, legea cerea ca și acești „specialiști recunoscuți” să îndeplinească standarde minimale, respectiv să aibă titlul de doctor și să corespundă criteriilor stabilite de Senatul universității pentru funcția pe care o ocupă. Ordonanța anulează și această limitare. Pe scurt, rămâna la arbitrariul conducerii universității să spună că X este „specialist recunoscut”și să-l facă profesor asociat. Probabil că vom asista la un val de politicieni, vedete de televiziune, absolvenți de Colegiu Național de Apărare și alți parveniți deveniți profesori prin universități de stat, pe baza criteriului arbitrar „specialiști recunoscuți”.

Evaluează:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *