La colțu' străzii

Să râdem cu departamentul HR! Interviuri de poveste

19 comentarii

Nu ştiu cum se face dar se face mişto la greu de „tipele de la HR”. O fi ceva misoginism, nu zic, o fi de vină statistica doamnelor şi domnişoarelor evident mai numeroase şi deci mai expuse decât domnii în domeniul Human Resources, aşa cum Doreii domină statistica poveştilor de şantier.  Dar nici fum fără foc nu iese. Poate fiindcă visul oricărei secretare este promovarea în departamentul HR drept asistentă, în fapt tot un fel de secretară? Poate fiindcă inevitabil  se interacţionează mai mult cu aceste domnişoare front-office ale departamentului decât cu profesioniştii HR din spatele lor, oricare ar fi ei/ele? Habar n-am. Însă am câteva poveşti adunate şi vă aştept şi pe voi cu ale voastre la comentarii. 

Interviu pentru fostul tău job

Prima poveste: un anume specialist urcat binişor de middle-management în cadrul organizaţiei şi promovat recent în sucursala din altă ţară primeşte un  telefon interesant pentru un post în cadrul unei firme ce se vrea deocamdată rămasă cu caracter confidenţial. Cum în general nu se cade să refuzi agenţii, măcar din politeţe, acceptă interviul cu domnişoara de la capătul firului şi stabilesc să se întâlnească data viitoare când apare în ţară.

Ajuns la interviu, fiind bun cunoscător al domeniului, omul îşi dă seama rapid că este intervievat pentru postul pe care tocmai îl părăsise prin promovarea în cadrul grupului. De aici întrebările „o fi un test?” , „de ce să-mi facă X (preşedintele grupului cu care avea o relaţie foarte bună) asta?”, „ok, dar se ştie că accept astfel de interviuri, n-am ascuns niciodată atitudinea de liber profesionist mereu în căutare de următorul proiect/contract”. În fine. Toate dilemele interioare se spulberă când, repetând cu obstinaţie numele actualului său angajator, îşi dă seama că domnişoara respectiva nu ascundea identitatea organizaţiei, ea chiar nu cunoştea numele viitorului angajator pentru care organizează interviuri preliminare.

Omul acceptă procedurile interviului setate de domnişoara de la HR, bifează toate căsuţele şi întrebările mai mult sau mai puţin standard precum şi celelalte testuleţele tâmpiţele. Îşi strâng mâna la interviu, după care zero comunicare. Nimic, nada. Nici măcar un mesaj rece de mulţumim dar vă sunăm noi.

Tocmai ce-am picat interviul pentru postul în care am performat excelent în ultimii doi ani fiind ulterior promovat, inclusiv financiar, de către preşedintele grupului într-o sucursală din altă ţară” îmi povestea râzând experienţa sa cu recrutorii români. Mai mult, felul în care a fost reprezentată organizaţia de către firma de recrutare i s-a părut aşa de dezastruos încât a povestit păţania intern, ducând la rezilierea contractului cu respectiva agenţie.

Selecţie profesionistă

Alt amic, obligat de procedurile interne din cadrul corporaţiei, cere departamentului HR să-i găsească un inginer pentru completarea echipei. După două săptămâni, i se propun zece interviuri la care el trebuie doar să-şi dea acordul tehnic, de director de departament. Zis şi făcut, se apucă de analizat CV-urile şi descoperă că unul din aplicanţii consideraţi de succes  trecuse la realizări 17 mari „achievements”, cu bullet-points: 1991 – am absolvit clasa a I-a, 1992 – am absolvit clasa a II-a, 1993 – am absolvit clasa a III-a şi tot aşa până într-a 12-a, după care fiecare an de facultate. Telefon intern imediat: „Cum naiba poti să-mi pierzi timpul şi să-mi programezi interviu cu unul care îşi scrie lista asta în CV???” Cum tipa de la HR a reacţionat ofuscată pentru lipsa de încredere şi respect în capacităţile sale de selecţie, a hotărât să continue circul cu cei nouă rămaşi, că om tot îi trebuia. Doar ca să descopere direct la interviu că unul din ei lucrase în cadrul organizaţiei acum vreo trei ani dar nici el (mai nou venit) nici departamentul HR nu aveau vreo bază de date cu foşti angajaţi. Ulterior a aflat că fusese dat afară pe motive de etică. „Băi, ca-n filme, pe bune!” continuă amicul meu.

În fine, se ajunge la candidatul dorit, există pregătirea şi chimia necesară, se acceptă pachetul salarial, toate bune şi frumoase, rămân doar actele de semnat că treaba trebuie să înceapă repede. Omul îşi dă prompt demisia de la fostul job unde lucra de aproape cinci ani, însă hop! Domnişoarei de la HR îi scăpase un mic detaliu: când să facă actele şi-a dat seama că nu avea confirmat cu ză big boss pachetul salarial pentru noul angajat. Care salariu oferit este de fapt bugetat sub fostul salariu al noului angajat. Amicul meu exasperat: „Ce să fac mă acum cu un om care începe aici mega demotivat!?!? Sunt la fel ca la început, ba mai rău că acum nu pot să cer schimbarea inginerului adiţional cerut şi recrutat de mine însumi!

Parola Dvs. de Facebook şi Linkedin? Say what?

Altă păţanie, de care mai apoi am aflat de pe internet că începe să devină practică de recrutare: pe la jumătatea interviului i se solicită omului parolele de Facebook şi de Linkedin! Iniţial perplex, ok depăşim situaţia cu umor, dar nu! nu e un test, recrutorii doresc în continuare parolele respective! Insistă la rândul său cu altă eschivă glumeaţă, ok, avem şi capacităţi de negociere şi reacţie la stres, când colo nici măcar nu e vorba de vreo capcană. Nop, asta e procedura. „Ne strângem mâinile politicos, poate altă dată (yeah right), e de ajuns că-mi citeşte NSA postările pe Facebook„.  Cine ştie, te pomeneşti că inspectarea profilului de Facebook devine condiţie obligatorie la interviu peste zece ani?

Şi apropo de site-urile de profil, cine naiba citeşte cele peste o mie de aplicaţii la un singur anunţ? E ca-n bancul ăla (tot) cu domnişoara de la HR: se făcea că are deadline să selecteze rapid câţiva candidaţi pentru interviu şi tocmai ce-a primit un teanc imens de CV-uri pe birou. Împarte teancul în două părţi egale, ia una din jumătăţi şi o aruncă la coş: „Firma noastră n-are nevoie de ghinionişti!

Aştept zâmbind poveştile voastre.

2

Anunțuri

19 gânduri despre „Să râdem cu departamentul HR! Interviuri de poveste

  1. Sa-i spunem totusi „doamna de la cadre” 🙂
    Imi amintesc cu drag anul 2006 cand una din cele mai in voga agentii de recrutare la vremea respectiva imi spunea (telefonic, la primul contact!) ca-mi ofera un post platit dublu fata de cat am in momentul respectiv (pe cartea de munca), nu conteaza cifra, te vrem de luni. Experienta mea in domeniu la vremea aia: 15 luni :). Dupa inca 6 la noul job, am decolat spre altceva. Si-or fi luat banii?

  2. Cred că pot să scriu o carte cu eşecurile mele în faţa HR-ului, dar două sunt nepreţuite. Prima ar fi tipa de la UniCredit, care vroia să mă angajeze ca secretară pentru un director mai mic cu patru ani ca mine (era exact în perioada Brokeback Mountain, cred că vroia să-i facă o glumă de ziua lui) şi una la o companie de software mare (imensă) la care am ajuns să discut cu CEO şi CFO pentru un amărît de post de tester, iar cea mai serioasă întrebare pe care am primit-o (eram complet sub-calificat pentru post) a fost, cu de i-ai convins pe cei de la HR să te cheme şi la ultimul interviu … Cînd i-am întrebat pe cei de la HR dacă n-au nevoie de mine (aveau un post care chiar mi se potrivea, mi-au zis că nu, nu e nevoie).

    A, şi m-a mai tîrît Aviva la trei interviuri, în care la ultimul, mi-au spus direct că postul e al meu (eu am ridicat o sprînceană şi le-am spus că nu e nevoie să fie aşa de sinceri cu mine, că nu e cazu’) ca să nu mă mai sune nici măcar să-mi ureze Sărbători fericite. Ah, şi cum pot s-o uit pe drăguţa de la CGS, care după ce i-am zis salariul meu, a continuat neperturbată să-mi propună unul de trei ori mai mic şi mi-a spus că nu contează cît mă evaluez eu şi care sunt nevoile angajatului. Na, că m-am lungit cu vorba … dar după zece ani de căutări, dacă nici măcar amintiri nu ai … e păcat. Ai trăit degeaba :).

  3. Am si eu cateva, de aici din Moldova.
    1. Cred ca cea mai tare a fost tipa de la XL World care m-a intrebat nonsalant daca suma de la salariul dorit este in lei. Suma in lei reprezenta salariul unui absolvent. Cand i-am zis ca e in euro, a balbait ca ma mai suna. Cred ca a uitat.
    2. A mai fost cea de la OSF, care a mers pe-repede-inainte cu procesul de recrutare, ca sa grabeau, mi-a dat apoi un email ca sunt „pe lista scurta” si in cateva zile o sa am un raspuns. M-a sunat peste 6 luni sa ma intrebe cand as putea sa incep. Niciodata?
    3. Sa nu o uit pe cea de la Continental, care dupa un proces de recrutare intins pe vreo 3 luni si 4 interviuri, m-a sunat sa ma anunte entuziasmata ca au hotarat sa colaboram si ca mi-a trimis oferta pe email. Care oferta era cu vreo 40% sub ceea ce cerusem eu inca de la primul interviu. Cand am sunat sa o intreb cum au ajuns la o oferta asa de generoasa, mi-a spus senin ca asa m-am incadrat eu in grila lor interna. Am incercat sa fiu cat mai decent in emailul de raspuns. O fi inteles oare unde trebuie sa isi bage oferta?
    4. Desi e un el si nu era HR ci sef de proiect, nu pot sa nu il amintesc aici si pe cel de la Pentalog, care mi-a cerut sa pregatesc o mica prezentare. Cand i-am dat pe email ca tema respectiva e foarte complexa si ar lua cel putin 2 saptamani de lucru full-time, ceea ce e cam mult pentru un interviu, mi-a raspuns senin „Ok, si cand ar putea fi gata?”. Niciodata?

    De cealalta parte, experiente ok am avut cu Endava si Synygy.

  4. Pe 17 iunie am primit un email cu un job, in aceeasi zi l-am dat mai departe. Vineri m-a sunat Hiring Managerul, luni am fost la interviu, azi am semnat oferta, joi incep munca.
    Mentiune importanta: momentan nu au om pe HR. 😀

    • Felicitari, joness! Gata cu boemia asadar.

      N-aveau HR dar nu cumva ai si tu alte povesti cu HR, nimic, nimic?

  5. Sa stii ca surprinzator nu am prea multe despre HR, ci mai curand despre lipsa totala a suportului HR. Cu asta m-am confruntat ani de zile, dar se pare ca zilele acestea mi-am luat revansa, si am profitat de fix acelasi lucru. 😀

  6. joness, păi tu începi munca atunci când toată lumea pleacă în vacanță? 😀

    Oricum, să dai de băut!

  7. Prima mea zi de munca din viata a fost pe 1 Decembrie 1998, cand toata lumea statea acasa. Acum incep de ziua Americii. Deja e o traditie.

  8. 1.In Brasov la interviu : stiti PHP ( raspunsul meu nu .. imi pare rau a fost o neintelegere) .. hai totusi sa va dam un test la experienta d-voastra .. ok .. il fac in proportie de 30-40% sigur nu vreti sa va angajati la noi .. eu Nu (erau ambii unguri) .. va recomand un amic in cautare de job care chiar e pe PHP .. ok sa vina maine la ora 13:00. a doua zi ei ? cum a fost la interviu: am auns acolo mi-au desenat un hipodrom si m-au intrebat : a 5 cai numerotati de la 1 la 5 care ajunge primul? 🙂
    2. Iasi – am vazut ca a-ti aplicat la jobul nostru de programator PHP & Mysql , Jquery .. aa scuze cred ca e o eroare nu iubesc PHP ul .. – Sunteti angajat ! … ok vreu salariu X (mare) .. no problem 🙂
    3intrebare la interviu .Net c# – Intr-un cos sunt 14 kg de mere. Avem o balanta si o greutate de 2 kg. Cum facem pentru a masura 3 kg de mere numai din 2 cantariri?

    si ar mai fi 🙂

  9. Interviu, test scris, o sectiune o completez pe jumatate. Ii spun ca nu am mai lucrat pe partea aia, si ca stiu doar putina teorie, dar cum nici nu era trecut in fisa pt intreviu, cred ca pot sa ma pregatesc mai bine pana la angajare. Restul era perfect.
    Ma intreaba ce salariu am actual si imi spune: nu sunteti pregatita pt pozitia noastra.

  10. Test+Interviu la Unicredit Iasi -pozitie developer java .Primesc oferta de angajare ,o accept ,peste cateva zile trec si semnez contractul. Nu dureaza o saptamana de cand semnez actele ca ma suna o tipa din partea Unicredit Iasi :Alo ,sunt X de la compania Unicredit Iasi .Am analizat CV-ul dumneavoastra si voiam sa va intreb daca nu sunteti interesat de o pozitie de Java Developer in cadrul companiei Unicredit ? .Cand sunteti disponibil pentru un test si un interviu ?

    • Haha, tipic.
      Îl sună pe un amic pentru un job foarte asemănător poziției lui. I se explică responsabilitățile, omul începe să înțeleagă că postul e foarte apropiat poziției sale, pune mai multe întrebări cât să se convingă că da, este vorba de un post fix în departamentul lui, pe proiectul lui. Află și beneficiile. „Mulțumesc pentru interviu, voi scrie șefilor să-mi dea bonus pentru mașină și abonament anual la fitness. Salariul e fix același, măcar atât.”

  11. Si sa nu uitam de clasicul cerc vicios in care se afla orice tanar absolvent indiferent de domeniu: este necesara o minima experienta pentru a aplica pentru un loc de munca, insa nu prea ai cum sa obtii acea experienta din moment ce nu te angajeaza nimeni. Cel mult daca faci internship-uri pe baza de „voluntariat”.

  12. Bătaia de joc la adresa profesioniștilor care nu știu să se vîndă, dar ce să vezi ? știu să _muncească_ , e universală. Gîștele din HR și nu numai să nu uite că „are balta pește” funcționează în ambele sensuri. Și în căsătorie, BTW.

  13. Salut. Am exact aceeasi parere despre fetele de la HR, au o inteligenta sub medie, mi se pare extrem de comic cum aceste fete de vreo 23 de ani, angajeaza oameni pregatiti in domenii de care ele nici nu stiu daca exsita. ( am multe exemple pot sa povestesc o gramada )M-am angajat de multe ori in diferite locatii, tari si domenii, sunt absolut amuzat si enervat in acelasi timp de cat de mare poate sa fie prostia in departamentele Resurse Umane.

    Am trecut prin multe experiente cu ele, (am luat testul psihologic la SRI am picat la sport ) am fost selectat pentru hoteluri de 5 stele din Dubai, am lucrat acolo, vorbesc engleza foarte bine, am fost selectat sa lucrez pe vapor de croaziera, in USA, in UK, In Kuweit, in Dubai si am fost picat, respins la hoteluri de doi lei in Bucuresti spunand ca nu am pregatirea necesara, nu stiu sa ma descurc cu un client iar motivele si exemplele care erau expuse de catre fete la interview erau absolut ridicole. Fetele alea habar nu aveau ce inseamna customer service, munca cu clientii din toata lumea, habar nu au. Ele stau intre ele inchise in birou si ma intreaba ele pe mine, ele ma selecteaza, eu care am experienta de 10 ani in diferite hoteluri de lux, stiuatii si calificari. Absolut de tot rasul….. Sincer acum…trecand peste faptul ca vai sunt eu suparat ca m-au picat, ca mai stiu eu ce ar spune unii care citesc acest comentariu, nu, este vorba ca sunt extrem de slab pregatite, isi arunca ochii peste tot de la picoare pana in varful capului, te urmareste la fiecare gest, cum tii mainile dar ea e proasta de bubuie, vorbeam engleza mai bine decat ea…, se enerveaza repede, exact genul de om la care nu te astepti sa lucreze in selectie de personal ci mai degraba la dat cu sapa. In general am luat interview-urile dar cele pe care nu le-am luat, de cele mai multe ori in Romania, tin sa spun ca am dat de niste exemplare de femei extrem de stranii, nu imi vine sa cred ca alea selecteaza personalul…si te mai miri da de ce la noi in hotel de 5 stele nu este ca in Dubai… pai na… uite cine selecteaza…. Un hotel pe care nu-l recomand absolut deloc unde se cauta inculti fara scoala si cu 5 neuroni, Radisson Bucuresti. Cea de la resurse umane este absolut picata din cer. Are impresia ca selecteaza pentru MI6 nu pentru un hotel. Nu zambeste, intarzie, tremura, se enerveaza, tipa pe hol, personal vad aceasta situatie extrem de stranie. Sa lasi o astfel de ciudatenie sa iti selecteze staff-ul…wow.
    Nu imi pasa, imi pasa pentru tinerii care vor si ei sa inceapa o cariera, sunt entuziasmati sa lucreze la un hotel de lux in Romania si sunt trimisi acasa. Nu v-a pierdeti entuziasmul, astia habar nu au sa selecteze. Nu v-a deprimati, fetele alea habar nu au ce vorbesc. Pe noi ne angajeaza HR, sunt curios cine angajeaza HR-ul pentru ca acea persoana are mari probleme.

  14. Intamplari cu HR au fost muuulte, unele mai amuzante, altele enervante colosal. Insa cea mai simpatica a fost urmatoarea: O fetita tinerica, HR la o firma care se ocupa cu head hunting (vorba vine) ma suna acu vreo 3 ani sa ma intrebe de sanatate, daca nu as vrea sa candidez pt un post similar cu cel al meu, la o mare firma mare, cu origini italiene. Zic sure, why not, hai sa ne cunoastem mai bine. Dau frumos interviul telefonic, tipa era junioara rau, dar overall, draguta. Zice ok, am trecut de interviu, a ramas ca imi trimite pe mail descrierea jobului si apoi sa stabilim interviul cu cei de la firma pt care recruta. Cand ma uit pe job description vad acolo ca era pozitie de senior si eu nu implinisem nici 3 anisori pe pozitie, plus ca se cerea musai experienta in domeniul IT si Bancar, eu neavand niciuna la momentul respectiv. Ii scriu si ii spun „mai fata, esti sigura ca clientii astia ai tai is ok cu asta? Ca iaca, nu ma pup cu 2 treburi trecute acolosa la „must have””. Ea:”daaa, daa, nu-i problema, alea is asa, orientative”. Zic mno, ce stiu eu, daca fata zice ca-i ok…. Ma duc la interviul stabilit cu clientul final. Acolo aveam pregatita o salisoara cu un calculator si un interviu pe Skype cu o doamna ce facea HR pe Romania, italianca dar ceva vorbitoare de romana, si un domn italian vorbitor de ceva engleza. A fost amuzant, Pe langa evidenta bariera de comunicare, ca tot trebuia sa gasesc sinonime in italiana mea de balta (nu era cerinta, era bonusul lui mandea), interviul a fost intergalactic pt ca de ce: tanara domnisoara HR recruiter, ori nu si-a dat seama, ori disperata sa le dea la oameni candidati, a facut una bucata gafa monumentala. Trebuia sa scrie rand cu rand informatiile din CV-ul meu in nu stiu ce format/sistem al clientului angajator. Si a facut o bulibaseala de proportii. Tot interviul a fost de genul „Vedem ca ai lucart la firma X pe pozitia A in anul xxxx”. „Nu, gresit, am lucrat la firma Y pe pozitia A in anul yyyy”. „Si la Z ai fost pe pozitia C?” „Nu, la C am fost pe pozitia D”. „Da, dar ai astat 1,5 ani”. „Nu, am stat 3 ani”. La un moment dat a devenit imposibil dialogul, italienii erau nervosi cu spume, parca era la circ. Am vent cu ideea geniala sa le timit CV-ul meu in formatul PFD, am intrat pe mail de pe mobil si le-am trimis. Au urmat intrebari de genul „Cum adica? Pai nu ai experienta in IT si in domeniul bancar?” Nu. „Pai si nu esti senior, vad ca nu ai nici 3 ani vechime inca!”. „Da, corect”. „Poi bine, si de ce ai venit la interviu?”….. „Voi m-ati chemat?!?!?”
    Amuzant, enervant, trist… Evident ca am plecat cu un gust tare amar de la inerviul ala desprins din filme gen black comedy.
    Ce a urmat a fost si mai siropos. O data la 3-4 luni ma mai suna alt consultant HR de la alta firma de recrutare, care ma intreba acelasi lucru, daca nu as vrea sa dau un interviu la firma x. Din amuzament, mereu le spuneam ca da. Apoi se asternea linistea :)) O tipa a fost asa draguta ca a stabilit chiar si interviu telefonic, la ora x, dupa care n-a mai sunat la momentul stabilit si n-a mai raspuns la mailuri.
    In toata istoria asta mi-o inchipui, si acum pe doamna italianca de la HR-ul clientului final, care tot a primit recomandare de intervievare de la 4 companii diferite. Parca o vad urland, satula sa le tot spuna NU, cum ii intreaba exasperata „Who the fuck is this person that everyone recommends?” :)))

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s