Categories
Stiri

Revizuirea Constituției (5): Președintele, alintat „șeful statului”, dar cu atribuții puternic limitate

Comisia Antonescu a atacat astăzi frontal unul dintre subiectele cele mai delicate ale revizuirii Constituției: instituția Președintelui. Pe de o parte, USL a venit la masa negocierii cu o ură aprinsă față de persoana președintelui în funcție și cu promisiunea făcută în campanie că nu va mai exista președinte-jucător. Pe de altă parte, președintele Comisiei se visează viitorul președinte și trebuie și el să aibă grijă cum își așterne. Din acest conflict de interese pare a fi izbândit rațiunea. Comisia a început prin a numi pompos președintele drept „șef al statului” (modificare la art. 80) și a continuat eliminând una după alta numeroase pârghii de influență ale președintelui.

Să facem un inventar:

  • mandat scurtat la 4 ani, în loc de 5.
  • se introduce un filtru suplimentar la numirea miniștrilor în caz de remaniere, audierea în comisiile parlamentare, iar Președintele pierde dreptul de a refuza o propunere a primului-ministru care a primit girul Parlamentului.
  • Președintele este obligat să dizolve Parlamentul dacă acesta nu reușește să voteze un guvern după două încercări. Până acum, Președintele avea opțiunea de a dizolva legislativul, dar putea la fel de bine să nominalizeze alți candidați pentru prim-ministru, teoretic la infinit.
  • Președintele pierde, de facto, dreptul la inițierea referendumului, acesta fiind condiționat de aprobarea Parlamentului. În plus, Președintele nu mai poate cere un referendum a cărui aplicare să necesite revizuirea Constituției.
  • România va fi reprezentată de Președinte la Consiliul Europei doar atunci când pe agendă relațiile externe, politica de securitate sau modificări ale tratatelor constitutive.
  • Președintele va fi obligat să prezinte Parlamentului Strategia Națională de Securitate și rapoarte anuale cu privire la aceasta. Până acum, Președintele avea independență deplină pe acest subiect.
  • Vor fi reguli mult mai clare cu privire la nominalizarea premierului. Președintele nu mai are puteri discreționare, ci trebuie să respecte voința majorității parlamentare.
  • Președintele pierde dreptul de a cere urmărirea penală a unui ministru, precum și opțiunea de a suspenda un ministru trimis în judecată. Acestea vor reveni exclusiv Parlamentului, în ședință comună (procedura se complică semnificativ).

Este destul de evident că toate aceste amendamente se referă la lucruri pe care le-a făcut Președintele Băsescu și pe care actuala majoritate nu le mai vrea repetate. Din acest punct de vedere poate părea a fi un set de decizii meschine.

Însă, dacă lăsăm la o parte personalizarea funcției, deciziile sunt bune, în ansamblu, pentru că dau întâietate Parlamentului, organ reprezentativ, în care sunt prezente toate curentele, în fața deciziei unei singure persoane. Nu în ultimul rând, elimină arbitrariul unor decizii și posibile blocaje instituționale.

Îmi atrage atenția ultimul punct din listă, care vorbește despre obsesia USL de a controla justiția. Mâine urmează discuția despre Capitolul VI – Autoritatea judecătorească. Nu mă aștept la lucruri bune.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *